Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 149/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 149/
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu Judecător
JUDECĂTOR 2: Aurel Burlacu Președinte secție
JUDECĂTOR 3: Irina Vicepreședintele Curții de APEL GALAȚI
Grefier -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva deciziei penale nr. 174/31.03.2009 a Tribunalului Galați, privind pe inculpatul .
La apelul nominal răspuns pentru intimatul-inculpat, avocat, în substituirea d-nei avocat și partea resp. civilmente, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Partea responsabilă civilmente precizează că inculpatul este în prezent plecat în Spania.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta Ministerului Publicapreciază că hotărârea atacată este netemeinică sub aspectul reținerii de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului și aplicării unei pedepse într-un cuantum foarte redus de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 al. 1 și 2, lit. c cu Cod Penal aplic. art. 99.Cod Penal, raportat la natura infracțiunii, condițiile concrete de comitere a faptei și elementele ce caracterizează persoana inculpatului, considerând că se impunea aplicarea unei pedepse mai severe. Infracțiunea de tâlhărie săvârșită prezintă un grad de pericol social ridicat având în vedere că aduce atingere atât patrimoniului cât și persoanei, fiind comisă într-un loc public, într-un loc în care erau amplasate blocuri și la o oră de vârf, 1330. Toate acestea, coroborate și cu faptul că partea vătămată în vârstă de 12 ani era însoțită de un alt tânăr în momentul săvârșirii faptei, denotă un deosebit curaj și pe cale de consecință o periculozitate socială sporită.
Față de împrejurările și urmarea faptei, prin care și-a însușit prin violență un telefon pe care l-a vândut martorului, nu se justifică reținerea disp. art. 74 lit. a Cu Cod Penal privire la persoana inculpatului, se constată că acesta a absolvit doar 4 clase primare și apoi a abandonat școala. Deși era minor la data comiterii faptei și prezența sa era obligatorie,nu s-a prezentat în fața instanței de fond, nici în fața instanței de apel. Față de atitudinea sa, consideră că nu se justifică nici reținerea disp. art. 74 lit. c din Codul penal.
Pentru aceste considerente conf. 38515pct. 2 lit. d în C.P.P. ref. la art. 3859pct. 14.C.P.P. solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale a Tribunalului Galați și în rejudecare majorarea pedepsei aplicate inculpatului.
Avocatapreciază că decizia penală pronunțată de Tribunalul Galați este temeinică și legală. În mod corect instanța de apel i-a aplicat pedeapsa de 1 an închisoare, a reținut circumstanțe atenuante și a aplicat pedeapsa într-un cuantum redus, ținând cont că inculpatul era minor la data săvârșirii faptei, că era la primul impact cu legea penală și că anterior comiterii faptei a avut un comportament corespunzător atât în familie, cât și în societate, dovadă fiind referatul de evaluare aflat la dosarul cauzei și caracterizările de la dosar. Nu este de neglijat nici faptul că inculpatul săvârșit infracțiunea reținută în sarcină fără întrebuințarea de violențe asupra părții vătămate. Nu în ultimul rând, prejudiciul a fost acoperit prin restituire. În mod corect au fost reținute circumstanțe atenuante prev. de art. 74 lit. și c Cod penal și s-a aplicat pedeapsa de 1 an închisoare cu reținerea acestor circumstanțe atenuante și cu suspendarea executării pedepsei.
Solicită respingerea recursului, ca nefondat cu plata onorariului din fondul pentru avocat.-
Partea responsabilă civilmente precizează că inculpatul este plecat în Spania și muncește acolo. Solicită clemență din partea instanței, deoarece este la prima abatere. În țară nu are nici un mijloc de trai și a fost nevoit să plece pentru că tatăl lui nu-i dădea nici un.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1056/11.06.2008 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr- s-a dispus conform art. 334.C.P.P. schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 al.1 si 21lit. b si c cu aplicarea art. 99. in infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 al.1 - 209 lit. e cu aplicarea art. 99. și, în această nouă încadrare juridică a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă cu 4 (patru) luni închisoare.
Conform art. 81-82 si art. 110. s-a suspendat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 1 (un) an si 4 (patru) luni.
S-a constatat prejudiciul civil integral acoperit prin restituire.
A fost obligat inculpatul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță reținut, în fapt, următoarele:
La data de 07.02.2006, partea vătămată in vârstă de 12 ani prin reprezentant legal a formulat plângere penală susținând că i-a fost sustras un telefon mobil marca "Sony Ericsson " pe care îl avea asupra sa agățat pe șnur.
In data de 06.02.2006, in jurul orelor 14,00, partea vătămată se întorcea de la scoală spre domiciliul său însoțit de către martorul.
Partea vătămată G avea in mană un telefon mobil agățat de șnur din material textil de culoare argintie.
In zona blocurilor 1 si 1 din Cartierul 17 spre partea vătămată s-a îndreptat inculpatul. Profitând de faptul că partea vătămată se cu telefonul mobil, inculpatul i l-a luat din mană si apoi a fugit.
Prima instanță a reținut că în mod constant partea vătămată, prin reprezentant legal, a susținut că inculpatul nu a amenințat-o in nici un fel verbal și nici nu a agresat-o fizic si că nici măcar nu l-a împins si nu i-a adresat cuvinte injurioase. A mai reținut că martorul minor, in vârstă de 12 ani, a confirmat faptul că partea vătămată se uita pe mobil la ceas si se cu telefonul.
După ce a luat mobilul părții vătămate, inculpatul, care avea vârsta de 16 ani la data săvârșirii faptei, a părăsit zona in fugă si partea vătămată, împreună cu martorul nu au reușit să-l prindă. Ulterior, telefonul mobil a fost vândut martorului cu suma de 150 lei, fără ca martorul să cunoască proveniența obiectului. Acest telefon mobil a fost ridicat de la martor de către agenții de politie si predat părții vătămate, pe bază de dovadă, fila 10. Partea vătămată a estimat valoarea telefonului la suma de 550 lei si nu s-a constituit parte civilă in cauză.
S-a reținut că inculpatul a recunoscut si regretat săvârșirea faptei iar martora a confirmat susținerea acestuia, respectiv faptul că fusese alungat de către tatăl său iar familia sa avea probleme financiare, datorită a comportării agresive a tatălui inculpatului.
Prima instanță a constatat că din probele administrate, respectiv declarațiile părții vătămate in vârstă de 12 ani, coroborate cu declarațiile martorului, de asemenea in vârstă de 12 ani si ale inculpatului in vârstă de 16 ani, rezultă că asupra părții vătămate nu s-au exercitat violențe sau amenințări care să determine reținerea in sarcina inculpatului a săvârșirii unei infracțiuni complexe de tâlhărie prev. de art. 211 al.1 si 21lit. b si c, în condițiile in care telefonul mobil a fost sustras in plină zi, in jurul orelor 14,00 si fără exercitarea de violente sau amenințări.
Astfel fiind, conf. art. 334.C.P.P. prima instanță a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea complexă de tâlhărie prev. de art. 211 al.1 si al.21lit. si c cu aplicarea art. 99. in infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 al.1 - 209 lit. e cu aplicarea art. 99.
S-a reținut că în drept, fapta inculpatului minor care la data de 07.02.2006 a sustras un telefon mobil din loc public, de la partea vătămată minoră, constituie infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 al.1 - 209 lit. e cu aplicarea art. 99.
S-a constatat că din referatul de evaluare numărul 3165/25.05.2007, rezultă că minorul beneficiază de o locuință stabilă ce ii oferă condiții normale de creștere si dezvoltare si are sprijinul material, moral si efectiv al mamei, fraților si mătușilor. In comunitatea in care a locuit in momentul plecării in Spania la frații săi, minorul nu a creat probleme, fiind un tânăr liniștit care insă avea o situație grea acasă datorită consumului de alcool al tatălui si comportării agresive al acestuia.
S-a mai apreciat că minorul este la primul impact cu legea penală si a demonstrat că este invitat să respecte legea si drepturile celorlalți, astfel că există perspective de reintegrare socială.
S-a mai reținut că din caracterizarea depusă, eliberată de Primăria com., jud. G (fila 51), rezultă că inculpatul minor a avut un comportament respectuos, nu este cunoscut cu vicii si nu a creat greutăți pe plan local.
Din actele de căutare, si confirmarea părții responsabile civilmente, respectiv mama, rezultă că inculpatul minor a plecat in Spania pentru a munci alături de cei doi frați ai săi.
Prima instanță, având in vedere comportarea sinceră a inculpatului si conduita bună a acestuia înainte de săvârșirea infracțiunii, a reținut in favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art. 74 al.(1) si (2) în referire la art. 76.
Ținând seama de lipsa de lipsa antecedentelor penale si de personalitatea in formare a inculpatului minor, prima instanță a constatat că scopul pedepsei poate fi atins fără privare de libertate. In consecință, conform dispozițiilor art. 81, 82 si art. 110. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
In ce privește latura civilă a cauzei s-a constatat că prejudiciul civil a fost integral acoperit prin restituire (dovadă fila 10).
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Galația apreciat sentința penală apelată ca fiind nelegală pentru următoarele motive:
În cauză nu se impunea schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 al 1 și al 2 literele b, c Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 al 1 - 209 al 1 litera Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal.
Astfel, din probatoriul administrat în cauză, respectiv declarația părții vătămate, a martorului ocular și nu în ultimul rând a inculpatului rezultă fără dubii că telefonul a fost sustras prin smulgere din mâna părții vătămate.
S-a arătat, de asemenea, că în conformitate cu definiția doctrinară, tâlhăria reprezintă un furt comis prin întrebuințarea de violențe sau amenințări ori furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat, pentru a-și asigura scăparea sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii. Potrivit definiției, această infracțiune are un conținut constitutiv complex fiind compusă din furtul propriu - zis corespunzător definiției date de art. 208 Cod penal, respectiv luarea unui mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul însușirii pe nedrept și o acțiune secundară, constând în folosirea de violențe sau amenințări.
S-a arătat că din coroborarea probelor rezultă fără nici un dubiu că inculpatul,ajuns în dreptul părții vătămate, i-a smuls acesteia telefonul mobil pe care- avea în mână, moment în care sistemul de prindere al telefonului a cedat, după care fugit. Rezultă, așadar, că deposedarea părții vătămate de telefon a fost făcută prin exercitarea de violențe, ceea ce corespunde din punct de vedere obiectiv și subiectiv elementelor constitutive ale infracțiunii de tâlhărie.
S-a arătat că în cauză se impunea schimbarea încadrării juridice a faptei, însă din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 al 1, al 2 lit. b, Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 211 al 1, al 2 litera c Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal, deci fără reținerea circumstanței agravante prevăzute de art. 211 al 2 litera Cod penal. Aceasta întrucât fapta săvârșită de inculpat s-a petrecut în cursul zilei de 07.02.2006 și nu în timpul nopții.
Dispunând suspendarea condiționată executării pedepsei, instanța de fond a omis să facă în cauză aplicarea art. 71 al 1, 71 alin 5 Cod penal. Astfel, potrivit art. 71 al 2 Cod penal, condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 al 1 litera a - din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă, iar conform alin 5 al aceluiași articol, pe durata suspendării condiționate executării pedepsei închisorii sau a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
Rezultă, așadar, că în mod imperativ, legiuitorul a statuat că drepturile prevăzute de art. 64 al 1 literele a-c Cod penal, după caz, vor fi interzise în condițiile art. 71 din același Cod, ori de câte ori instanța va dispune condamnarea la pedepse cu închisoarea, iar pe de altă parte, în al 5 al art. 71 Cod penal, astfel cum a fost modificat, s-a stabilit ca și în cazul în care, ca modalitate de executare pedepsei, a fost aleasă suspendarea condiționată executării, executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi va fi suspendată pe perioada suspendării pedepsei principale.
Așa fiind, omisiunea instanței de aplica dispozițiile art. 71- art. 64 al 1 literele a-c Cod penal este greșită, instanța fiind obligată să aplice pedeapsa accesorie interzicerii unor drepturi, chiar și în condițiile în care a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale
În mod nelegal instanța de judecată nu a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 150 lei, sumă cu care martorul cumpărător de bună credință nu s- constituit parte civilă. Astfel din actele dosarului rezultă că telefonul mobil sustras de la partea vătămată a fost vândut cu suma de 150 RON martorului . Ulterior telefonul fost ridicat de către organele de poliție de la acest martor și restituit părții vătămate, însă martorul, atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței a declarat că nu înțelege să se constituie parte civilă cu suma de bani pe care a plătit-o inculpatului.În atare situație suma de 150 lei i- profitat inculpatului, motiv pentru care această sumă ar fi trebuit confiscată de la inculpat, în temeiul art. 118 litera Cod penal.
Inculpatul apreciat sentința penală apelată ca fiind netemeinică, solicitând achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 litera a Cod procedură penală în referire la art. 10 litera1Cod procedură penală și art. 181Cod procedură penală având în vedere persoana sa și faptul că a fost neglijat de familie.
Prin decizia penală nr. 174 din 31.03.2009 a Tribunalului Galația fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați a fost desființată în parte sentința penală apelată, numai cu privire la latura penală a cauzei și, în rejudecare:
Conform disp. art. 334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecății privind pe inculpatul din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 al 1 și 2 literele b, c Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal în infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 al 1 și 2 litera c Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal și art. 109 al 1 Cod Penal și în această încadrare juridică a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare, cu aplicarea art. 74 al 1 literele a, c Cod penal în referire la art. 76 al 1 litera d Cod penal ( faptă din 06.02.2006).
Potrivit art. 71 Cod penal i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al 1 litera teza II, b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 2 ( doi) ani stabilit în condițiile prev. de art. 110 Cod penal și calculat cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Conform art. 71 al 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prevederilor de art. 83 Cod penal.
Conform art. 118 litera e Cod penal s-a dispus confiscarea în folosul statului de la inculpatul a sumei de 150 lei, sumă cu care martorul cumpărător de bună credință nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul iar în baza art. 192 al 2 Cod procedură penală acesta a fost obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat
Analizând cauza, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, în limitele prev. de art. 371 al 2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală în ce privește latura penală a cauzei.
Astfel, instanța de fond, în mod nelegal a reținut că, în drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 al 1 Cod penal raportat la art. 209 al 1 litera e Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal dispunând, conform art. 334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice.
Astfel, din probele administrate în cauză, respectiv declarați a părții vătămate (fila 8 dosar urmărire penală), a martorului ocular ( declarații filele 25 dosar urmărire penală, fila 64 dosar instanță)- coroborate cu declarația inculpatului ( fila 37 dosar urmărire penală) Tribunalul a reținut că acesta din urmă a smuls telefonul mobil din mâna părții vătămate.
telefonului din mâna părții vătămate nu reprezintă o simplă luare de posesie, neviolentă, a bunului respectiv, ci constituie o însușire prin întrebuințarea de violențe, actul smulgerii fiind un mijloc violent de a înfrânge voința părții vătămate.
Din coroborarea probelor administrate rezultă că inculpatul ajuns în dreptul părții vătămate, a smuls acestuia telefonul mobil pe care îl avea în mână, moment în care sistemul de prindere al telefonului a cedat, după care a fugit - faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie și nu de furt calificat, astfel cum în mod nelegal a reținut prima instanță.
S-a constatat, însă, că față de inculpat, prin rechizitoriul nr. 5985/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați s-a dispus punerea în mișcare acțiunii penale și trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 al 1 și 2 literele b, Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal încadrare juridică nelegală din perspectiva reținerii circumstanței agravante prev. de art. 211 al 2 litera b Cod penal - întrucât din probele administrate rezultă că fapta fost comisă în cursul zilei de 07.02.2006 și nu în timpul nopții.
Hotărârea instanței de fond a fost apreciată ca fiind nelegală și în privința omisiunii de aplica în cauză inculpatului pedeapsa accesorie, contrar disp. art. 71 al 2 Cod penal și de a aplica în mod corespunzător disp art. 71 al 5 Cod penal.
Totodată, s-a reținut că, în mod nelegal, instanța de fond nu a dispus confiscarea de la inculpat sumei de 150 lei, sumă cu care martorul cumpărător de bună credință nu s- constituit parte civilă în cauză.
Cu privire la pedeapsă, instanța de apel a reținut că la individualizarea acesteia trebuie avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 100 Cod penal, la alegerea sancțiunii urmând a se ține seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea faptică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.
Având în vedere gravitatea faptei comise, tribunalul a apreciat că luarea unei măsuri administrative față de inculpat nu este suficientă pentru îndreptarea acestuia, astfel încât i-a aplicat o pedeapsă în limitele prev. de art. 109 al 1 Cod penal.
Ținând cont că inculpatul este minor, se află la primul impact cu legea penală și anterior comiterii faptei deduse judecății avut un comportament corespunzător în familie și societate ( aspecte ce rezultă din referatul de evaluare, din caracterizarea aflată la fila 51 dosar fond și de declarația martorei filele 18-20 dosar urmărire penală, fila 37 dosar instanță), au fost reținute în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 al 1 literele a, c Cod penal în referire la art. 76 al 1 litera d Cod penal, circumstanțe personale reținute în mod judicios, de altfel, și de către instanța de fond.
În privința pedepsei accesorii, tribunalul a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului conduc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor prev. de art. 64 litera a teza II, b Cod penal.
Din perspectiva modalității de executare a pedepsei principale ținând cont că inculpatul este minor, aflat la primul impact cu legea penală și, astfel cum rezultă din referatul de evaluare, din cauza relațiilor necorespunzătoare cu tatăl său (consumator de băuturi alcoolice) a fost nevoit să plece și să locuiască periodic la rude, în G - în prezent fiind luat de frații săi, stabiliți în Spania, tribunalul a apreciat, ca și instanța de fond, de altfel, că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, astfel încât a făcut aplicarea în cauză dispozițiile art. 81 Cod penal referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare ce va fi stabilit conform art. 110 Cod penal, cu aplicarea corespunzătoare a disp art. 71 al 5 Cod penal și art. 359 Cod penal.
În ce privește apelul inculpatului prin care s-a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 litera a Cod procedură penală în referire la art. 10 litera1Cod procedură penală, Tribunalul a apreciat că, în raport de modalitatea și împrejurările în care fapta fost comisă, de urmarea produsă, nu se poate aprecia că fapta este în mod vădit lipsită de importanță, nefiind îndeplinite în cauză dispozițiile art. 181al 1, 2 Cod penal.
Împotriva deciziei penale nr. 174 din 31.03.2009 a Tribunalului Galația declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, criticând-o pe motive de netemeinicie.
În esență, Parchetul a susținut că, față de modalitatea și împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, în loc public, în plină zi, asupra unui minor în vârstă de 12 ani, precum și față de aspectele ce caracterizează persoana inculpatului care, deși era minor la data comiterii infracțiunii a avut o conduită incorectă pe parcursul procesului penal în sensul că nu s-a prezentat în fața instanței de judecată, se impunea aplicarea unei pedepse într-un cuantum sporit, reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și c Cod penal nejustificându-se.
În consecință, s-a solicitat admiterea recursului și casarea în parte a hotărârilor pronunțate în cauză în sensul majorării pedepsei aplicate inculpatului.
Recursul este nefondat.
Verificând decizia atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, Curtea constată că în mod corect instanța de apel a individualizat pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie ce i se reține în sarcină, la stabilirea cuantumului acesteia avându-se în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal.
Tribunalul a apreciat în mod corect că în favoarea inculpatului, care era minor la data săvârșirii faptei, are un grad redus de instruire, nu a mai săvârșit anterior și nici după aceea vreo altă faptă penală și a avut o conduită corectă pe parcursul procesului penal, în sensul că a recunoscut fapta, se impune reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și c Cod penal cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită.
La stabilirea cuantumului pedepsei s-au avut în vedere și împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, astfel încât Curtea apreciază că, raportat la toate circumstanțele reale și personale incidente în cauză, pedeapsa de un an închisoare apare ca fiind just individualizată și aptă să asigure realizarea scopului pedepsei astfel cum este prevăzut de art. 52 Cod penal, acela de reeducare a inculpatului și de prevenție generală, neimpunându-se majorarea acesteia.
Pentru considerentele arătate, reținând ca fiind neîntemeiate criticile formulate de recurent, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 38515punctul 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul declarat de Parchet.
Potrivit art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva deciziei penale nr. 174/31.03.2009 a Tribunalului Galați, privind pe inculpatul (fiul lui și, născut la 25.11.1989 în G, CNP--, domiciliat în com., jud. G (sentința penală nr. 1056/11.06.2008 a Judecătoriei Galați ).
Conform art. 192 alin. 3 Cod proc. penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs rămân în sarcina statului.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în recurs - avocat, va fi virată în contul Baroului G din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 12.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.dec.jud./02.12.2009
Jud.apel -
Jud.fond
Tehnored.CG/2 ex./12.12.2009
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Aurel Burlacu, Irina
