Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1493/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (1492/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1493R
Ședința publică de la 19 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Silvia Cerbu- - -
JUDECĂTOR 2: Lucia Rog
JUDECĂTOR 3: Florică Duță
GREFIER - - -
Cu participarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 144A din 02.03.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr- și a sentinței penale nr.2059/19.11.2008 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 5
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-inculpat, cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat ales, în baza împuterniciri avocațiale nr. 55867/13.12.2009, atașată la fila 17/dosar, intimatele - parte responsabilă și, lipsind intimații-parte vătămată și și Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și pe fond înlăturarea măsurii educative prevăzută de art. 101 lit. c Cod penal rap. la art. 104 și 106 Cp, apreciind excesivă măsura aplicată și înlocuirea acesteia cu măsura educativă a libertății supravegheate prev. de art. 101 lit. b Cod penal rap. la art. 103 Cod penal.
În susținerea recursului, solicită să se observe că inculpatul este minor, având vârsta de 17 ani și 10 luni, că de la data săvârșirea faptei, de la care a trecut 1 an și 6 luni, inculpatul a fost reținut o perioadă de 24 de ore, astfel că a înțeles gravitatea faptei săvârșite.
În prezent, inculpatul se află în continuarea studiilor fiind elev, urmează un curs de muzică, iar din raportul de evaluare rezultă că inculpatul are un domiciliu stabil, are o familie organizată, este minor și beneficiază de sprijinul și ajutorul întregii familii, nu este cunoscut cu antecedente penale, iar inculpatul și părinții acestuia au fost prezenți la fiecare termen de judecată.
Mai arată că, menținerea măsurii aplicate este în defavoarea inculpatului, existând posibilitatea ca inculpatul odată intrat în contact cu persoane private de libertate să nu mai poată fi reintegrat în societate niciodată.
Reprezentantul Ministerului Public,având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor atacate ca legale și temeinice, considerând că măsura s-a luat ținând cont de gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul, împrejurarea că acesta împlinește vârsta de 18 ani în luna decembrie, iar măsura libertății sub supraveghere nu ar avea vreun efect asupra conduitei inculpatului pentru a înțelege fapta pe care a săvârșit-
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, recunoaște și regretă săvârșirea faptei.
Intimații-părți responsabile civilmente, având, pe rând, cuvântul, solicită să i se ofere inculpatului șansa de a se reintegra în societate, convinși fiind că dacă va intra în legătură cu alte persoane care au săvârșit fapte penale, acest lucru nu se va mai întâmpla niciodată.
CURTEA,
Cu privire la recursul penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2059/19.11.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B - Secția Penală în dosarul nr-:
In temeiul prev. art.334 proc.pen. a fost menținută încadrarea juridică din rechizitoriu.
In temeiul art.211 alin.2 lit.c și alin.2/1 lit.a pen. art.41 alin.2 și art.99 alin.3 din același cod, i-a fost aplicată inculpatului (cu datele personale cunoscute) măsura educativă prevăzută de art.101 lit.c pen. rap. la art.104 pen. în condițiile art.106 din același cod.
In temeiul art.88 pen. s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la data de 21.03.2008 la 22.03.2008 și de la 22.04.2008 la 19.05.2008.
In temeiul art.l 18 lit.e pen. s-a confiscat de la inculpat suma de 30 lei.
In temeiul art.l4 rap. la art.346 proc.pen. s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat prin restituirea bunului.
În temeiul art.191 alin.l proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, în solidar cu părțile responsabile civilmente.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 2612/P/13.06.2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 B, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului minor, zis "", pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.211 alin.2 lit.c și alin.2/1 lit.a pen. cu aplicarea art.41 alin.2 și a art.99 pen.
În fapt, s-a reținut că:
La data de 20.03.2008, în jurul orelor 18.30, partea vătămată se afla pe S împreună cu, și; la un moment dat au fost acostați de inculpat și de un alt tânăr, primul amenințându-1 și determinându-1 astfel să scoată din buzunar suma de 30 de lei pe care i-a dat-
În aceeași zi, în jurul orelor 18.00, partea vătămată se afla pe str. -, când a fost acostat de inculpat însoțit de un alt tânăr. Inculpatul i-a cerut lanțul din de la gât pentru a se uita la el și, întrucât aceasta îl cunoștea pe inculpat din cartier ca fiind violent, i 1-a dat. La scurt timp, partea vătămată a început să i-1 ceară înapoi, dar inculpatul a refuzat și a fugit cu bunul respectiv.
Organele de poliție l-au depistat pe inculpat și au restituit lănțișorul respectiv.
Inculpatul a fost recunoscut de către cele două părți vătămate și martori.
Această stare de fapt a rezultat din: plângerile și declarațiile părților vătămate și; procesul-verbal dresat de lucrătorii Secției 19 Poliție din 20.03.2008 cu ocazia depistării inculpatului; procesele-verbale de cercetare încheiate la fața locului, însoțite de planșele fotografice; dovada de restituire a lănțișorului din aur către partea vătămată; procesele-verbale de recunoaștere din grup a inculpatului de către cele două părți vătămate și de către martorii, și, însoțite de planșele foto; declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile inculpatului.
În vederea continuării cercetărilor privind pe numitul, zis "", care a participat împreună cu inculpatul la comiterea celor două fapte, organele de urmărire penală au dispus disjungerea cauzei.
În faza de cercetare judecătorească, au fost audiați: martorii, și, părțile vătămate și, inculpatul și martorul în circumstanțiere
Din coroborarea probelor administrate în cele două faze ale procesului penal, instanța a reținut că situația de fapt a fost corect menționată în actul de sesizare, respectiv:
În seara zilei de 20.03.2008, în jurul orelor 18.00, partea vătămată se afla pe str. - din sectorul 5. La un moment dat a fost oprită de către inculpat, pe care îl cunoștea din cartier ca fiind numit "", însoțit de un tânăr mai înalt. Inculpatul i-a cerut lănțișorul motivând că vrea să îl vadă, iar partea vătămată i-a permis să i-1 desfacă de la gât și să se uite, fiindu-i frică (declarația de la fila 20 din dosarul de urmărire penală, fila 23, fila 30 din dosarul instanței).
Inculpatul a desfăcut lănțișorul de la gâtul părții vătămate și a început să se uite la el. Partea vătămată i l-a cerut înapoi dar inculpatul a refuzat, cu toate că partea vătămată a început să tragă de obiect dar fără șanse, întrucât atât inculpatul cât și însoțitorul său au fugit de la locul respectiv.
Partea vătămată s-a întâlnit cu o cunoștință care i-a arătat locuința inculpatului, aceasta s-a dus să-și ceară bunul înapoi, dar acolo s-a întâlnit cu organele de poliție care îl căutau, de asemenea, pe inculpat. împreună cu acestea, partea vătămată a plecat pe străzile învecinate și, la scurt timp, s-au întâlnit cu inculpatul asupra căruia a fost găsit lănțișorul respectiv (procesul-verbal din 20.03.2008, fila 20 dosar urmărire penală) care i-a fost restituit (dovada de la fila 31).
În aceeași seară, în jurul orelor 18.30, partea vătămată, în vârstă de 15 ani, se afla pe str. -, împreună cu fratele său, martorul, și colegii de clasă, și. La un moment dat, s-au apropiat de ei inculpatul însoțit de un alt tânăr, care i-au întrebat dacă nu au un telefon mobil. întrucât au răspuns negativ, cei doi i-au urmărit, iar inculpatul s-a așezat în fața părții vătămate și i-a reproșat că se uită urât la el. Apoi a început să-1 pipăie peste buzunare și să le spună să scoată tot ce au prin acestea, amenințându-i cu bătaia și ducând mâna la spate, ca și cum ar fi vrut să scoată un cuțit. Partea vătămată i-a dat 30 lei, în bancnote a câte 10 lei, inculpatul a intenționat să i le smulgă; partea vătămată le-a introdus înapoi în buzunar, dar inculpatul a insistat să i se dea banii; de frică, partea vătămată i-a remis acestuia cele 3 bancnote, pe care inculpatul le-a smuls și a fugit imediat de la locul respectiv.
Partea vătămată a sunat la organele de poliție care au demarat imediat investigațiile și l-au depistat pe inculpat, așa după cum s-a menționat în procesul-verbal de la filele 20-22 din dosarul de urmărire penală.
Partea vătămată a arătat în declarațiile date că nu se constituie parte civilă în cauză.
În declarațiile date la urmărire penală (filele 23, 24), partea vătămată a arătat că știa despre inculpat, zis "", din cartier, că este o fire violentă, motiv pentru care i-a fost frică atunci când acesta i-a cerut pe un ton autoritar lănțișorul și, pentru același motiv, nici nu s-a opus. în fața instanței de judecată (fila 30), a arătat că nu i-ar fi dat obiectul inculpatului de bunăvoie, iar când acesta a refuzat să i-1 restituie, a tras de lănțișor, dar nu a putut să și-1 aproprie, datorită opoziției inculpatului.
Partea vătămată a arătat în declarațiile date la urmărire penală (filele 41, 42) că inculpatul le-a cerut un suc pentru a-i lăsa în, 1-a pipăit peste buzunare și atunci a scos 3 bancnote a câte 10 lei; întrucât inculpatul a vrut să le smulgă, le-a introdus înapoi, dar inculpatul, enervat, 1-a amenințat spunând că "îl va tăia pe față" și a mimat gestul de a lua un briceag din buzunarul de la spate. Atunci partea vătămată a scos din nou banii, care i-au fost smulși din mână de către inculpat.
În declarațiile date în fața instanței de judecată (fila 29), și-a menținut depoziția, arătând că i-a fost teamă de amenințări, iar însoțitorul inculpatului nu a acționat în niciun fel.
Martorii (declarația fila 74 dosar urmărire penală și fila 32 dosar instanță), (fila 61 dosar urmărire penală și fila 33 dosar instanță), (fila 59 dosar urmărire penală și fila 28 dosar instanță) au confirmat susținerile părților vătămate în sensul amenințărilor exercitate de către inculpat pentru a i se da bani, mimării gestului de a lua un cuțit din buzunarul de la spate, precum și atitudinea mult mai pasivă a însoțitorului acestuia.
În consecință, instanța a înlăturat susținerile inculpatului privind rolul determinant al numitului "" în deposedarea părților vătămate, ca nesincere, poziție procesuală pe care a avut-o în vedere la individualizarea sancțiunii penale.
Astfel, instanța a constatat că fapta inculpatului de a-i fi luat lănțișorul de la gât părții vătămate și de a fi refuzat să-1 restituie, opunând rezistență față de încercările acesteia de a-1 recupera, producându-i acesteia teamă, întrunește elementele constitutive -în ceea ce privește latura subiectivă și cea obiectivă- ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin.2 lit.c și alin.2/1 lit.a pen. cu aplicarea art.99 din același cod.
Fapta aceluiași inculpat de a-și fi însușit suma de 30 lei de la partea vătămată, insuflându-i temere ca urmare a amenințărilor cu bătaia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin.2 lit.c și alin.2/1 lit.a pen. cu aplicarea art.99 din același cod.
Întrucât faptele sunt comise la interval foarte scurt de timp, instanța a reținut încadrarea juridică inserată în rechizitoriu, respectiv forma continuată a infracțiunii prevăzută de art.41 alin.2 pen.
În consecință, instanța a apreciat că pentru fapta comisă, inculpatul minor trebuie sancționat penal.
La individualizarea sancțiunii penale, a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art.72 pen. ca și cele enunțate în dispozițiile art.100 pen. care prevăd: "Față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă. La alegerea sancțiunii se ține seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului."
Din "referatul de evaluare" aflat la filele 105-107 din dosarul de urmărire penală rezultă că: inculpatul minor provine dintr-o familie organizată care locuiește în condiții decente. A absolvit 8 clase la Școala Generală nr. 148 și uneori, împreună cu membrii familiei sale, ca lăutar, la diferite evenimente.
Părinții au afirmat că, în limita timpului, asigură o supraveghere corespunzătoare și au fost surprinși de cele întâmplate.
Inculpatul a realizat că faptele sale sunt antisociale, dar consideră că, totuși, nu sunt atât de grave, pentru că partea vătămată i-a dat lănțișorul de bunăvoie și dorea să-1 restituie a doua zi, iar cu privire la bani a menționat că și această parte vătămată i-a dat de bunăvoie, față de cele două persoane a manifestat o lipsă de empatie și o lipsă de recunoaștere a statutului de "victimă" al acestora.
În declarația dată în fața instanței (fila 31), inculpatul a încercat să acrediteze ideea că atât lănțișorul cât și banii i-au fost dați de bunăvoie, că "" a fost cel care a avut de fapt inițiativa faptelor și că este conștient de consecințele acestora.
In cursul urmăririi penale, de asemenea, inculpatul a arătat că rolul determinant în comiterea faptelor 1-a avut numitul "" și că părțile vătămate i-au dat bunurile fără ca să fie amenințate și să le fi fost inspirată teama.
Susținerile inculpatului au fost contrazise de martori și de părțile vătămate, care au afirmat în mod constant faptul că "" a avut un comportament mult mai pasiv în timpul celor două incidente și că inculpatul a fost acela care le-a amenințat, pipăit și luat bunurile.
Astfel, instanța a înlăturat susținerile inculpatului în apărarea sa, ca neîntemeiate, și a apreciat ca nesincere aceste afirmații, atitudine ce a fost avută în vedere la aprecierea sancțiunii penale.
În final, întrucât infracțiunea de "tâlhărie" prezintă, în general, un grad sporit de pericol social, deoarece este o infracțiune complexă ce vizează atât patrimoniul cât și integritatea fizică a persoanei, iar, în concret, gradul de pericol social este rezultat din modul de comitere, dar și din atitudinea inculpatului, instanța a apreciat că față de acesta se impune aplicarea unei măsuri educative, respectiv cea prevăzută de dispozițiile art.104 pen. în condițiile prevăzute de dispozițiile art.106 din același cod.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal (la data de 25.11.2008, fila 2), a declarat apel inculpatul (minor), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul aplicării dispozițiilor art.106 pen. solicitând pronunțarea unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii, cu aplicarea art.81 pen. sau a art.86/1 pen. în drept, a invocat dispozițiile art.379 proc.pen. însă calea de atac nu a fost motivată în scris.
La termenul de judecată din data de 26.01.2009 (fila 13), s-a prezentat tatăl intimatei-părți vătămate, numitul (care a fost legitimat) și a depus la dosarul cauzei un înscris prin care arăta că fiul său "renunță la calea de atac, apel și recurs", prin el, în calitate de reprezentant legal, pentru a evita apariția de noi consecințe negative, pe lângă sechelele cu care a rămas minorul după incident (fila 12).
La termenul de judecată din data de 23.02.2009 (fila 21), apelantul-inculpat a fost audiat (fila 20), declarând că regretă săvârșirea faptelor și că dorește să fie condamnat la o "pedeapsă cu suspendare", pentru că în acest mod ar putea să își continue studiile. De asemenea, a arătat că este elev în clasa a VIII-a la Școala Generală nr. 480, iar cele 29 de zile de prevenție au fost foarte grele și nu mai dorește să fie deținut în vreo formă sau alta. A promis că nu o să mai comită nicio faptă penală și a arătat că dorește să trăiască împreună cu familia sa, mai ales că este prima dată când a încălcat legea penală.
La dosarul cauzei, apelantul-inculpat a depus concluzii scrise în susținerea apelului (filele 22-23).
În cuprinsul acestora, a învederat -în esență- că a avut o conduită sinceră în timpul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești, nu are antecedente penale și face parte dintr-o familie organizată, care îi este alături.
A ținut să precizeze și că, mai înainte de comiterea prezentelor fapte, a avut un comportament adecvat, iar săvârșirea lor trebuie pusă pe seama anturajului și a teribilismului, specifice vârstei fragede pe care o are. în aceste condiții, măsura educativă dispusă împotriva lui (internarea într-un centru de reeducare) apare chiar mai grea decât aplicarea unei pedepse cu închisoarea în baza art.81 pen. sau a art.86/1 pen. întrucât presupune scoaterea lui din mediul familial care i-a oferit un sprijin deosebit, esențial pentru îndreptarea lui ulterioară, și introducerea într-un mediu ostil care îl poate influența în mod negativ în viitor.
La sfârșit, apelantul-inculpat a solicitat aplicarea art.101 lit.b pen. rap. la art.103 pen. respectiv luarea măsurii educative a libertății supravegheate, considerând că aceasta este suficientă pentru îndreptarea și redarea lui către societate, cu mențiunea că părinții săi sunt în măsură să exercite această supraveghere deoarece au conștientizat greșeala fiului lor.
Prin decizia penală nr. 144/A din 02.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală s-a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpatul (minor) împotriva sentinței penale nr. 2059/19.11.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B - Secția Penală în dosarul nr-.
A obligat apelantul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 50 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivului invocat și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept -în conformitate cu art.371 alin.2 proc.pen.- Tribunalul a considerat apelul canefondat, pentru considerentele de mai jos:
Mai întâi, Tribunalul a constatat că inculpatul (minor, născut la data de 09.12.1991) a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie prev. de art.211 alin.2 lit.c și alin.2/1 lit.a pen. cu aplic, art.41 alin.2 pen. și a art.99 pen.constând în aceea că, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, la data de 20.03.2008, în jurul orei 18.00, în timp ce se afla pe str. -, sector 5, B, prin amenințare, a deposedat-o pe partea vătămată (minoră, în vârstă de 15 ani) de un lanț de în valoare de 260 lei, respectiv că la data de 20.03.2008, în jurul orei 18.30, împreună cu numitul, în timp ce se afla pe str. -, sector 5, B, prin amenințare, a deposedat-o pe partea vătămată (minoră, în vârstă de 15 ani) de suma de 30 lei.
Totodată, a reținut că probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești demonstrează fără tăgadă că fapta prevăzută de legea penală a fost săvârșită de inculpatul (minor) cu vinovăție și prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar instanța de fond 1-a apreciat în mod corespunzător, după o justă analiză.
In continuare, Tribunalul a constatat că instanța de fond, prin raportare la dispozițiile art.100 pen. privindconsecințele răspunderii penaleîn cazul minorului care răspunde penal, a înțeles să aleagă sancțiunea cea mai blândă -măsura educativă. Această opțiune, o consideră corectă ținând seama de criteriile cuprinse în norma de drept penal general arătată.
Astfel, notează că apelantul-inculpat (minor): a săvârșit o infracțiune de tâlhărie într-un loc public, împreună cu altă persoană (față de care cauza a fost disjunsă prin rechizitoriu), în formă continuată, asupra a două părți vătămate minore, afirmă că este elev în clasa a VIII-a, nu este cunoscut cu antecedente penale, prejudiciul a fost în cea mai mare parte acoperit, provine dintr-o familie organizată care îi asigură cele necesare traiului, a recunoscut învinuirile aduse, însă a încercat permanent să își reducă gradul de vinovăție.
Prin urmare, a apreciat că luarea unei măsuri educative este suficientă pentru îndreptarea minorului, nefiind necesară aplicarea unei pedepse.
Pe această linie, a considerat că atât alegerea sancțiunii, măsura educativă, cât și alegerea măsurii educative propriu-zise, internarea într-un centru de reeducare, răspund cel mai bine nevoilor de îndreptare ale apelantului-inculpat. Aplicarea unei măsuri educative mai ușoare (mustrarea, libertatea supravegheată) nu poate contribui eficient la reeducarea sa, iar părinții nu au făcut dovada capacității de supraveghere a copilului lor.
În ceea ce privește nevoia minorului de a-și continua studiile, Tribunalul a subliniat că acest lucru se poate realiza foarte bine într-un centru de reeducare. O asemenea internare trebuie să-i formeze capacitatea de a prevedea urmările faptelor lui, asupra sa și asupra altora, redusă - arată referatul de evaluare.
Tribunalul a mai considerat necesar a preciza faptul că solicitarea inițială a apelantului-inculpat, de aplicare a unei pedepse cu închisoarea, suspendată condiționat sau sub supraveghere, nu este oportună față de cele ce preced, și în același timp ar fi nelegală, deoarece acestuia nu îi poate fi agravată situația în propria cale de atac - principiu stipulat în art.372 proc.pen. (ceea ce în mod sigur ar presupune înlocuirea măsurii educative cu pedeapsa închisorii, indiferent de modalitatea de individualizare a executării ei).
De asemenea, Tribunalul a constatat că, în mod nelegal, instanța de fond a obligat părțile responsabile civilmente în solidar cu inculpatul minor la plata sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, cu toate că, potrivit art.191 alin.3 proc.pen. privindplata cheltuielilor avansate de stat în caz de condamnare, partea responsabilă civilmente, în măsura în care este obligată solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod solidar cu acesta și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Or, în speță, inculpatul minor nu a fost obligat la repararea pagubei, fie pentru că prejudiciul a fost deja acoperit prin restituirea bunului, fie pentru că nu s-a formulat acțiune civilă de către partea vătămată. în respectarea principiului stipulat în art.372 proc.pen. nelegalitatea semnalată nu poate fi remediată.
Nu în ultimul rând, Tribunalul a remarcat și că la termenele din 10.10.2008 și 19.11.2008 (filele 28-33, 36, 38-41), instanța de fond a judecat în ședință publică, deși, conform art.485 alin.2 proc.pen. privinddesfășurarea judecății, ședința în care are loc judecarea infractorului minor nu este publică. A constatat deasemenea însă că nu este vorba despre o dispoziție imperativă, a cărei încălcare să fie sancționată cu nulitate absolută în temeiul art.197 alin.2 proc.pen. ci despre o nulitate relativă ce nu a fost invocată în condițiile art.197 alin.4 proc.pen.
Față de cele expuse anterior, Tribunalul,
În temeiul art.379 pct.l lit.b proc.pen. a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul (minor), iar, în temeiul art.192 alin.2 proc.pen. a obligat apelantul la plata cheltuieli judiciare către de stat,
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul care a solicitat înlocuirea măsurii educative aplicată, susținând că este prea excesivă în raport de circumstanțele sale personale, cu măsura educativă a libertății supravegheate prevăzute de art. 101 lit. b Cod penal raportat la art. 103 Cod penal.
Inculpatul nu a motivat în scris recursul cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată acordat în cauză, astfel că, în baza art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea examinând hotărârile atacate pe baza actelor și lucrărilor din dosar constată nefondat recursul.
Recursul, spre deosebire de calea de atac a apelului posibil pentru îndreptarea oricărei greșeli de fapt sau de drept, constituie o jurisdicție exercitabilă numai în cazuri limitativ determinate, reprezentând violări ale legii, ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra corectei aplicări a legii.
În raport de critica formulată de inculpat în prezentul recurs de constată că aceasta nu poate fi analizată prin prisma vrunui caz de casare prevăzut în art. 3859Cod procedură penală, iar din oficiu, curtea constată că hotărârile atacate sunt legale și temeinice, considerente față de care recursul urmează a fi respins ca nefondat în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 144/A din 2.03.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală și a sentinței penale nr. 2059/19.11.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5
Obligă recurentul inculpat la 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-16.11.2009.
Președinte:Silvia CerbuJudecători:Silvia Cerbu, Lucia Rog, Florică Duță
