Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1500/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
2336/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.1500/
Ședința publică din data de 23 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 2: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 3: Ioana Alina
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de recurentul-intimat-inculpat împotriva Deciziei penale nr.468/A/12.VIIII.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
Cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei penale și dezbaterile asupra cauzei au avut loc la termenul din 16 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din această decizie penală, și când Curtea, în temeiul art. 306 Cod procedură penală, pentru a da posibilitate apărătorului ales al recurentului-intimat-inculpat să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 23 octombrie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 322/12.06.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B - Secția Penală în dosarul nr- s-a dispus, în baza art. 334 Cod procedură penală, respingerea, ca neîntemeiată, a cererii formulate de apărătorul inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care acesta a fost trimis în judecată.
În baza art. 211 alin. 1 și alin. 21lit. c) Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 7 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 192 alin. 1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În baza art. 33 lit. a) Cod penal, s-a constatat că faptele se află în concurs real, iar, în baza art. 34 lit. b) Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate pentru acestea, dându-se spre executare inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 21.03.2009 la zi.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată Rusiak nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat prin restituire.
În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
La data de 20.03.2009, în jurul orelor 1500-1530, inculpatul împreună cu numiții - și au urcat la etajul 8 al scării 6 din blocul, situat pe str. -. - nr. 1, sector 3, B și au început să sune la ușile apartamentelor pretinzând, sub diferite pretexte, bani celor care locuiau în bloc.
Inculpatul a coborât la etajul 7 unde s-a întâlnit cu martorul căruia, de asemenea, i-a cerut bani pentru că ar fi decedat un șofer al firmei la care lucra. Martorul a refuzat să-i dea vreo sumă de bani inculpatului și, văzând că acesta a bătut și la ușa apartamentului de lângă al său, i-a spus să plece, zicându-i că în caz contrar va anunța poliția. În acest timp, numiții - și coborau spre etajul 7. Aceștia, împreună cu inculpatul, au continuat să coboare la etajele inferioare și să sune la ușile apartamentelor, iar când au ajuns la etajul 5 au sunat la ușile apartamentelor nr. 241, 242, 243 și 244.
La apartamentul nr. 244, ușa a fost deschisă de martora, căreia inculpatul i-a cerut bani, dar martora l-a refuzat, cerându-i să nu o mai deranjeze. La apartamentul nr. 243, ușa a fost deschisă de partea vătămată Rusiak, o femeie în vârstă de 87 de ani, căreia inculpatul i-a cerut bani, spunându-i că reprezintă taxa anuală pentru gunoi și că o vecină i-a dat suma de 48 lei. Partea vătămată i-a spus inculpatului că îi va da o sumă de bani și să aștepte acolo, pe holul blocului, unde se afla la acel moment. Partea vătămată nu i-a zis să intre, ea mergând în bucătărie după bani. În aceste circumstanțe, fără a avea acordul părții vătămate pentru a intra în apartamentul ei, inculpatul a pătruns în acest apartament și a ajuns în bucătărie, de unde a luat, fără acordul părții vătămate, plicul cu bani al acesteia, după care, având asupra sa acest plic, inculpatul a părăsit în fugă apartamentul părții vătămate, continuând să alerge pe scări, în jos.
Partea vătămată a început să țipe că i-au fost furați banii, iar martorul, care își lăsase deschisă ușa apartamentului, a auzit țipetele și, bănuind că era vorba despre cei trei, a coborât scările după ei. La parter, martorul i-a văzut pe cei trei ieșind, i-a ajuns și, declinându-și calitatea de procuror, i-a rugat să aștepte până la venirea poliției deoarece o vecină acuză că i s-au furat banii. Cei trei au susținut că îi acuză pe nedrept și că ei nu au intrat în scara respectivă. Aceștia trei, printre care și inculpatul, au început să fugă, iar martorul a reușit să-l prindă pe unul dintre ei, pe cel mai mic de statură, moment în care inculpatul și celălalt au sărit asupra martorului și l-au tras de brațe până au reușit să-l elibereze pe cel pe care el reușise să-l imobilizeze. Martorul a început să strige la cei din jur să sune la 112 pentru că cei trei furaseră pensia unei bătrâne. După aceea, martorul a reușit să-l prindă pe inculpat, cu care s-a luptat corp la corp, timp în care numitul - I-a lovit cu pumnul în față pe martor, astfel că inculpatul a reușit să fugă. Ceilalți doi, de asemenea, au fugit, iar martorul a mers după - cu care a început să se lupte reușind să-l imobilizeze. Intre timp, la fața locului a ajuns și martorul, care l-a ajutat pe martorul la imobilizarea lui -.
Inculpatul, în timp ce fugea, a aruncat plicul cu bani, acesta fiind ulterior recuperat de organele de poliție și predat părții vătămate. De asemenea, și inculpatul a fost imobilizat și predat organelor de poliție.
Această situație de fapt a fost reținută de instanță din coroborarea probatoriului administrat în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, respectiv din coroborarea declarațiilor părții vătămate cu declarațiile constante ale martorilor, și, cu mențiunile procesului-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto aferente acestuia, cu mențiunile procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, cu mențiunile proceselor-verbale de recunoaștere a inculpatului de pe planșe foto de către partea vătămată și martora și planșele foto aferente acestora și, în parte, cu declarațiile inculpatului date în cadrul cercetării judecătorești și la urmărirea penală, după dispunerea măsurii arestării preventive.
La individualizarea pedepselor la care a fost condamnat inculpatul, instanța de fond a avut în vedere, pentru fiecare faptă în parte, criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator în partea specială a Codului penal, gradul de pericol social concret al fiecărei fapte (relevat de modul de săvârșire, de faptul că partea vătămată este o femeie în vârstă de 87 de ani, de atingerea adusă în mod concret valorilor vizate a fi ocrotite prin incriminarea infracțiunilor), persoana inculpatului care este neșcolarizat, are stagiul militar nesatistacut, ocupația de măturător, loc de muncă la. Sector 5, este fără antecedente penale, căsătorit, are doi copii minori, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și anume, atitudinea oscilantă a inculpatului cu privire la recunoașterea faptelor și la descrierea modului de săvârșire a acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și solicitând coborârea pedepselor ce i-au fost aplicate sub minimul special prevăzut de lege, prin aplicarea dispozițiilor art. 74, 76 Cod penal, ținând seama de circumstanțele reale ale comiterii faptelor și circumstanțelor sale personale (este infractor primar, are ocupație și loc de muncă).
De asemenea, s-a solicitat în cadrul motivelor de apel formulate, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în cea de furt, având în vedere că inculpatul nu a acționat cu violență.
Prin decizia penală nr. 468/A/12.08.2009, Tribunalul București Secția I-a Penală a admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 322/12.06.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B - Secția Penală în dosarul nr-, a desființat - în parte - sentința penală apelată și, rejudecând în fond, a dispus, în temeiul art. 211 alin. 1 și alin. 21lit. c) Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. a) Cod penal, art. 76 alin. 1 lit. b) Cod penal, condamnarea apelantului-inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
S-a facut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. 1 lit. a) teza a Il-a și lit. b) Cod penal, pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 192 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a) Cod penal, art. 76 alin. 1 lit. e) teza I Cod penal, a fost condamnat apelantul-inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
S-a face aplicarea art. 71 și art. 64 alin. 1 lit. a) teza a Il-a și lit. b) Cod penal, pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) Cod penal, a fost contopite pedepsele aplicate apelantului-inculpat, urmând ca acesta să execute în final pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. 1 lit. a) teza a Il-a și lit. b) Cod penal, pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art. 383 alin. 11Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest preventiv a apelantului-inculpat.
În temeiul art. 383 alin. 2 Cod procedură penală, s-a dedus prevenția de la data de 20.03.2009 la zi.
În temeiul art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut că cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în cea de furt, reiterată în cadrul motivelor de apel, a fost în mod corect respinsă de instanța de fond, având în vedere că, deși violența nu a fost probată la momentul deposedării intimatei-părți vătămate, ea a fost dovedită raportat la momentul în care inculpatul a dorit să se îndepărteze de locul săvârșirii faptei de sustragere, încă având bunul sustras asupra sa, când l-a bruscat pe martorul în încercarea de a scăpa împreună cu cei doi însoțitori ai lui, numiții - și.
În ceea ce privește pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, aplicată inculpatului ca urmare a contopirii celor două pedepse de 6 luni închisoare și 7 ani închisoare, s-a arătat că aceasta este prea severă, impunându-se reținerea ca circumstanță atenuantă judiciară, în condițiile art. 74 alin 1 lit. a) Cod penal, a conduitei bune manifestate de inculpat înainte se săvârșirea celor două infracțiuni, dedusă din faptul că acesta nu are antecedente penale, avea un loc de muncă stabil la data faptelor, este în vârstă de 30 de ani, căsătorit și are doi copii minori.
Referitor la durata măsurilor preventive luate împotriva inculpatului, Tribunalul a constatat că în ordonanța de reținere pe timp de 24 de ore, emisă de - Sector 3 Poliție - Secția 12 Poliție la data de 21.03.2009, ora 0.00 (fila 94 din dosarul de urmărire penală), se consemnează că acesta a fost propriu-zis privat de libertate în data de 20.03.2009, ora 15.30, ca urmare a măsurii administrative a conducerii la sediul poliției, motiv pentru care s-a considerat că deducerea prevenției trebuia făcută începând cu data de 20.03.2009.
Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul, criticându-le pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
În cadrul motivelor de recurs formulate în scris de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, în termenul prevăzut de art. 38510alin. 2 Cod procedură penală, s-a susținut că instanța de apel, rejudecând cauza, a aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 Cod penal, nefiind justificată reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a) Cod penal.
Sub acest aspect, s-a arătat că Tribunalul a avut în vedere doar conduita inculpatului anterior săvârșirii infracțiunilor, ignorând atât împrejurările în care au fost comise faptele - împotriva unei persoane în vârstă de peste 80 de ani care nu putea să riposteze, prin întrebuințare de violențe - cât și atitudinea manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal.
În drept, a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală.
În ședința publică din data de 16.10.2009, cu ocazia dezbaterilor asupra recursurilor declarate în cauză, Parchetul a invocat și greșita încadrare juridică dată faptei de tâlhărie reținută în sarcina inculpatului, solicitând, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, schimbarea calificării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 21lit. c) Cod penal în cea prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 21lit. a) și c) Cod penal, având în vedere că la comiterea faptei au participat și alte persoane, respectiv învinuiții - și.
În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul, acesta a fost motivat oral în ședința publică din data de 16.10.2009, fiind invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. 1 pct. 10 și pct. 14 Cod procedură penală.
Sub aspectul cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 10 Cod procedură penală, s-a arătat că instanța de fond și cea de apel nu au procedat la administrarea tuturor probelor necesare pentru stabilirea situației de fapt, nefiind audiați toți martorii și nici coinculpații - și, față de care s-a dispus prin rechizitoriu disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor într-un dosar separat. De asemenea, s-a susținut că in mod greșit instanța de apel a respins solicitarea inculpatului de efectuare a unei expertize psihiatrice pe motiv că acesta nu a depus actele medicale doveditoare.
Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală, s-a arătat că pedepsele aplicate inculpatului de către instanța de apel sunt greșit individualizate, solicitându-se reducerea acestora, prin acordarea unei eficiențe sporite circumstanței atenuante reținute de Tribunal, având în vedere că recurentul nu este o persoană violentă, avea la data faptelor ocupație și loc de muncă, este căsătorit și are doi copii minori în întreținere.
Potrivit dispozițiilor art. 38510Cod procedură penală, recursul trebuie motivat, iar motivele de recurs trebuie depuse la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.
În situația în care nu sunt respectate aceste condiții, instanța de recurs nu poate analiza decât cazurile de casare care, potrivit art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, se iau în considerare din oficiu.
În cauză, critica referitoare la greșita încadrare juridică dată faptei de tâlhărie nu a fost invocată prin însăși motivele de recurs formulate în scris, ci oral, cu ocazia dezbaterilor ce au avut loc la termenul de judecată din 16.10.2009.
Deși nu a fost invocat cazul de casare aplicabil, critica privind greșita calificare juridică a faptei nu poate fi încadrată decât în dispozițiile art. 3859alin. 1 pct. 17 Cod procedură penală, caz de casare care, potrivit art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, poate fi luat în considerare din oficiu și, deci, poate fi analizat în speță numai dacă a influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului.
Cum în cauză, prin schimbarea încadrării juridice solicitată de Parchet se tinde, dimpotrivă, la o agravare a situației inculpatului, prin reținerea dispozițiilor de la lit. a) a aliniatului 21al art. 211 Cod penal, rezultă că instanța de recurs nu poate să examineze această critică întrucât nu a fost invocată în termenul prevăzut de art. 38510alin. 2 Cod procedură penală și nici nu face parte din acele cazuri de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu.
Pe de altă parte, este de menționat că, potrivit dispozițiilor art. 3851alin. 4 Cod procedură penală, nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art. 362 Cod procedură penală nu au folosit calea apelului, ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac. Persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare.
Așadar, exercitarea recursului este condiționată de folosirea prealabilă a apelului, dacă legea prevede această cale de atac, iar persoanele care nu au folosit calea apelului pot declara recurs împotriva deciziei instanței de apel numai cu privire la modificările aduse sentinței ca urmare a admiterii apelului declarat de o altă persoană dintre cele prevăzute în art. 362 Cod procedură penală.
În speță, sentința primei instanțe a fost desființată parțial ca urmare a admiterii apelului declarat numai de inculpat, Parchetul neexercitând apel în cauză. Ca urmare, cel îndreptățit de lege să declare recurs atât împotriva sentinței, cât și a deciziei este numai inculpatul, în timp ce Parchetul poate folosi această cale de atac numai împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel și numai cu privire la modificările pe care aceasta le-a adus sentinței judecătoriei.
Așadar, în raport cu dispozițiile art. 3851alin. 4 Cod procedură penală, Curtea poate examina în recursul Parchetului decizia pronunțată de Tribunal numai sub aspectul temeiniciei pedepselor aplicate inculpatului și al modalității de stabilire a pedepsei rezultante dată spre executare acestuia, în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală, fără a putea să analizeze și să verifice încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost condamnat, având în vedere că Parchetul nu a declarat apel împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 B, iar decizia Tribunalului nu a adus modificări hotărârii primei instanțe cu privire la acest aspect.
Verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate - în cadrul cazurilor de casare prevăzute de art. 3859alin. 1 pct. 10 și pct. 14 Cod procedură penală - cât și din oficiu - potrivit art. 3859alin. 3 Cod procedură penală - Curtea apreciază recursurile declarate de inculpatul și de Parchetul de pe lângă Tribunalul București ca fiind nefondate, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Invocând dispozițiile art. 3859alin. 1 pct. 10 Cod procedură penală, recurentul - inculpat a arătat că instanța de fond și cea de apel nu au procedat la administrarea tuturor probelor necesare pentru stabilirea situației de fapt, nefiind audiați toți martorii și nici coinculpații - și, față de care cauza a fost disjunsă; de asemenea, s-a susținut că în mod greșit instanța de apel a respins solicitarea inculpatului de efectuare a unei expertize psihiatrice, pe motiv că acesta nu a depus acte medicale doveditoare.
Potrivit art. 3859alin. 1 pct. 10 Cod procedură penală, hotărârile sunt supuse casării când instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.
Pentru a fi incident acest caz de casare se cere, deci, ca, pe parcursul procesului penal, să fi fost administrate anumite probe, prin procedeele și mijloacele prevăzute de lege, probe de natură să influențeze soluția procesului, în sensul schimbării acesteia - din condamnare în achitare sau invers - ori modificării soluției de condamnare, fie în legătură cu încadrarea juridică a faptei, fie cu pedeapsa aplicată, iar instanța să fi omis să se pronunțe asupra unora din aceste probe administrate în cauză.
În speță, ceea ce se critică de recurent nu este omisiunea instanțelor de a lua în considerare unele dintre probele administrate, ci faptul că judecătoria și tribunalul nu au administrat anumite probe solicitate de inculpat, respingând cererile formulate de acesta, aspect care nu se circumscrie cazului de casare prevăzut art. 3859alin. 1 pct. 10 Cod procedură penală, neputând fi analizat prin prisma dispozițiilor legale menționate.
Cu privire la probele administrate, Curtea constată că instanța de fond și cea de apel au avut în vedere toate mijloacele de probă, pe care le-au analizat în mod corespunzător, dându-le o anumită apreciere, ce nu mai poate fi modificată de instanța de recurs ca urmare a invocării cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 10 Cod procedură penală.
Totodată, Curtea arată că nici respingerea de către instanțe a unora dintre probele solicitate de inculpat pe parcursul procesului penal nu poate constitui cazul de casare prevăzut art. 3859alin. 1 pct. 10 Cod procedură penală, acesta având în vedere doar omisiunea judecătorului de a se pronunța asupra unor cereri esențiale pentru părți, iar nu și situația în care instanța a respins respectivele cereri apreciindu-le motivat ca fiind neîntemeiate, așa cum este cazul în speță.
Ca urmare, având în vedere toate aceste aspecte, Curtea constată că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 10 Cod procedură penală.
Sub aspectul proporționalizării pedepselor aplicate inculpatului de către instanța de apel, Curtea apreciază că s-a făcut o corectă individualizare, ținându-se seama de toate criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. 1 Cod penal.
Atunci când aplică pedeapsa, instanța de judecată trebuie să țină seama nu numai de elementele ce țin de materialitatea faptei în sine, ci și de datele referitoare la persoana inculpatului, numai examinate împreună, aceste aspecte putând conduce la stabilirea în concret a periculozității sociale a celui pe care pedeapsa este chemată să-l reeduce.
Sub acest aspect, Curtea constată că elementele legate de persoana inculpatului au fost corect valorificate de Tribunal în procesul de individualizare a sancțiunii penale, existența acestora justificând coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile comise, în condițiile art. 76 alin. 1 lit. b) Cod procedură penală.
Astfel, se reține că, anterior comiterii infracțiunilor din prezenta cauză, inculpatul și-a conformat atitudinea exigențelor legii penale, nefiind cunoscut cu antecedente penale, și a manifestat un comportament corespunzător atât în familie, cât și în societate, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, în mod justificat instanța de apel reținând aceste împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare, conform art. 74 alin. 1 lit. a) Cod penal.
Pentru aceste motive, vor fi înlăturate criticile Parchetului privind greșita individualizare a pedepselor stabilite de Tribunal, arătându-se și că prevenția generală, ca scop al pedepsei, nu trebuie să impieteze asupra prevenției speciale, scop deopotrivă urmărit prin aplicarea sancțiunii penale.
Curtea nu poate avea în vedere nici cererea formulată de recurentul - inculpat în sensul reducerii pedepselor ce i-au fost aplicate, având în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptelor - în loc public, față de o persoană în vârstă de peste 80 de ani, aflată în imposibilitate de a riposta, prin exercitarea de violențe pentru a-și asigura scăparea, aspecte care, raportate și la împrejurarea că, inițial, inculpatul a manifestat o atitudine oscilantă, încercând să denatureze adevărul și să inducă în eroare organele judiciare, justifică concluzia că numai prin executarea pedepsei stabilite de instanța de apel se poate obține reeducarea acestuia, aplicarea unor sancțiuni penale întru-un cuantum mai mic nefiind aptă să conducă la realizarea scopului preventiv - educativ prevăzut de art. 52 Cod penal.
Constatând că nu este incident, pentru motivele anterior expuse, nici cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală și nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea, în temeiul 38515pct.1 lit. b) Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul.
În temeiul art. 38516și art. 381 Cod procedură penală, va deduce prevenția inculpatului de la 20.03.2009 la zi.
Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și recurentul - inculpat împotriva deciziei penale nr. 468/A/12.08.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
În baza art. 38516raportat la art. 381 Cod procedură penală, deduce din durata pedepsei aplicate recurentului - inculpat timpul reținerii și arestării preventive, începând cu data de 20 martie 2009 la zi.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul - inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Cheltuielile judiciare în soluționarea recursului Parchetului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER,
Red. /5.11.2009
Dact./06.11.2009
Ex.2
Președinte:Magdalena IordacheJudecători:Magdalena Iordache, Daniela Panioglu, Ioana Alina
