Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1600/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
2528/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.1600/
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 2: Cristina Carmen Craiu
JUDECĂTOR 3: Daniela
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții-inculpați - și împotriva Deciziei penale nr.130/A/8.2009 a Tribunalului Călărași - Secția Penală, din Dosarul nr- (484/P/2009).
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați - și, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegațiile nr.034.073 și nr.034.074/3.XI.2009, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că starea de arest preventiv a recurenților-inculpați, menținută prin hotărârea instanței de apel, va înceta pe data de 6.XII.2009, după care apărătorul din oficiu precizează că recursurile se întemeiază pe cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală pentru recurentul-inculpat - și pe cazurile prevăzute de art.3859pct.14 și 18 Cod procedură penală pentru recurentul-inculpat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul din oficiu al recurenților-inculpați, invocând cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală, arată că pedeapsa aplicată inculpatului - este prea M în raport cu circumstanțele sale personale, atitudinea procesuală constant sinceră, împrejurarea că, deși a mai săvârșit fapte penale în minorat, nu este recidivist, precum și faptul că se afla în stare de ebrietate la momentul comiterii infracțiunii, astfel că se pot reține în favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit.a și c Cod penal și se poate face aplicarea dispozițiilor art.76 alin.1 lit.b Cod penal, iar în ceea ce-l privește pe inculpatul, invocând cazurile de casare prevăzute de art.3859pct.14 și 18 Cod procedură penală, arată că era vecin cu partea vătămată și nu a participat la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, nevinovăția sa fiind susținută și de declarația inculpatului -, care a relatat că nu au fost împreună la comiterea faptei penale, așa încât se impune achitarea sa, însă, în situația în care Curtea va aprecia că există probe de vinovăție, se impune înlăturarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza I Cod penal, considerente pentru care solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați, casarea hotărârilor pronunțate de instanțele de fond și de apel și, pe fond, coborârea pedepsei închisorii pentru inculpatul - prin reținerea dispozițiilor art.74 lit.a și c Cod penal și art.76 alin.1 lit.b Cod penal și, în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală rap.la art.10 lit.c Cod procedură penală, achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, iar, în subsidiar, înlăturarea pedepsei accesorii a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza I Cod penal pentru inculpatul.
Reprezentantul Ministerului Public arată că pedeapsa aplicată inculpatului - este excesiv de blândă, fiind egală cu minimul special prevăzut de lege, având în vedere gravitatea și modalitatea concretă de comitere a infracțiunii, leziunile produse părții vătămate și care au necesitat 30-35 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, iar vinovăția inculpatului rezultă din declarațiile părții vătămate, care se coroborează cu declarațiile martorului, căreia victima i-a relatat modalitatea de desfășurare și persoanele ce au participat la săvârșirea infracțiunii, precum și din declarațiile inițiale ale inculpaților, care au recunoscut, cu lux de amănunte, fapta comisă, și asupra cărora au revenit ulterior. Totodată, nu se justifică înlăturarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza I Cod penal, având în vedere modalitatea de comitere a infracțiunii și circumstanțele personale ale inculpaților, care nu se află la primul conflict cu legea penală, considerente pentru care pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor.
Recurentul-inculpat -, personal, arată că recunoaște săvârșirea infracțiunii, precizând că nu sunt adevărate susținerile părții vătămate, iar inculpatul nu a participat la comiterea tâlhăriei.
Recurentul-inculpat, personal, arată că este nevinovat și se afla în curtea sa.
CURTEA
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară nr. 233/P/2009 din 17.03.2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților și pentru săvârșirea infracțiuni de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, alin.2, lit. a) și alin.2/1 lit.a și c Cod penal.
Potrivit actului de sesizare a instanței infracțiunea reținută în sarcina inculpaților și, constă în aceea că în seara zilei de 21.02.2009, în jurul orelor 600au pătruns în locunța părtii vătămate, situată în com. M, jud. C, de unde prin întrebuințarea de violențe și amenințarea acesteia cu un cuțit (luat din bucătăria părții vătămate), după ce în prealabil i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele pe corp și membre, producându-i leziuni multiple, ce au necesitat pentru vindecare un număr de 30-35 zile de îngrijiri medicale, leziuni care însă nu i-au pus în primejdie viața, au sustras un telefon marca Nokia 1112.
Pentru soluționarea acțiunii penale de față în cauză s-au administrat probe constând în declarații de inculpați, de parte vătămată, de martori, raport de expertiză medico-legală și în înscrisuri.
Prin declarațiile date de inculpați, la urmărirea penală aceștia au recunoscut săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina lor prin actul de inculpare în modalitatea arătată în acest act, ei indicând în detaliu amănunte în legătură cu săvârșirea faptei, amănunte care nu puteau fi relatate de inculpați decât dacă aceștia ar fi săvârșit efectiv fapta penală reținută în sarcina lor.
În acest sens inculpații și au declarat că în seara zilei de 20.02.2009 au consumat băuturi alcoolice împreună cu alte persoane până în jurul orelor 02 când au rămas numai cei doi inculpați, care de comun acord au hotărât să meargă la locuința părții vătămate pentru a sustrage bani.
Când au ajuns la locuința părții vătămate inculpații au pătruns în curtea acesteia prin escaladarea gardului împrejmuitor, după care s-au deplasat la o bucătărie de vară unde au bătut la ușă și la întrebarea părții vătămate cu privire la identitatea persoane care la ușă inculpații au răspuns că este numitul.
Ulterior partea vătămată a deschis ușa și în acest moment inculpații au lovit pe această parte cu pumnul în zona feței și i-au cerut să le dea toți banii pe care îi are. Continuând să lovească pe partea vătămată inculpații au pătruns în bucătărie unde partea vătămată a căzut pe pat în urma loviturilor primite, și întrucât inculpații insistau să le dea banii le-a spus acestora că se află într-o altă parte și îi va da.
În cameră era întuneric pentru că inculpații au stins lumina după ce au intrat, apoi inculpații împreună cu partea vătămată au mers spre imobilul de locuit, unde inculpatul a spart cu piciorul un geam de la locuință, în timp ce inculpatul îl ținea pe partea vătămată.
Deoarece în momentul spargerii geamului s-a produs zgomot și partea vătămată țipa după ajutor inculpații s-au speriat și au fugit amândoi către locuința lor.
În timp ce inculpații se aflau cu partea vătămată în bucătăria unde această parte dormea, inculpatul când a ridicat salteaua de pe pat pentru a căuta bani a găsit pe pat un telefon mobil marca Nokia pe care l-a luat tară să spună inculpatului despre acest fapt în timpul săvârșirii infracțiunii reținută în sarcina inculpaților.
A doua zi inculpatul a adus la cunoștință inculpatului furtul telefonului mobil, predându-l acestui din urmă inculpat, care l-a ascuns în șifonierul din camera unde dormeau inculpații împreună cu martorul.
Inculpații au mai declarat că nu au folosit cuțite la săvârșirea infracțiunii comisă împotriva părții vătămate, și nici nu au avut fețele acoperite, iar de sânge care a fost găsită pe pantalonii inculpatului provenea de la partea vătămată, care în urma loviturilor aplicate de către inculpați a sângerat.
Soluționând cauza, Judecătoria Lehliu Gară în temeiul art.211 al.1, al. 2 lit. a și al.21lit. a din pen. a condamnat pe inculpatul, porecla, fiul lui și, născut la data de 07.12.1977 în mun. B, cetățean român, studii - 8 clase, fără ocupație, necăsătorit, stagiul militar nesatisiacut, domiciliat în mun. B,-, -. 2,. 1,. 5, sector 2, tară forme legale în. M, jud. C, CNP - -, cu antecedente penale care nu atrag starea de recidivă, la pedeapsa închisorii de 7 ani.
În temeiul art. 83 din pen. a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea de 6 luni aplicată inculpatului - prin sentința penală nr. 230 pronunțată la data de 06.12.2007 de Judecătoria Lehliu -Gară și a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa închisorii de 7 ani aplicată inculpatului prin sentința penală de față, urmând ca acest inculpat să execute o pedeapsă cu închisoarea de 7 ani și 6 luni.
A dedus din durata pedepsei cu închisoarea de 7 ani și 6 luni pe care trebuie să o execute inculpatul, durata reținerii și arestării preventive, respectiv de la data de 23.02.2009 la zi, în temeiul art.88 al.l din pen.
A menținut arestarea preventivă a inculpatului în temeiul art.350 al.l din pen.
Pe durata executării pedepsei cu închisoarea de 7 ani și 6 luni inculpatului i s-au interzis exercițiul drepturilor f prevăzute de art.64 lit."a" și "b" din pen. în temeiul art.71 din pen.
În temeiul art.211 al.l, al. 2 lit.V și al.21lit.a din pen. a condamnat pe inculpatul, porecla, fiul lui și, născut la data de 12.12.1983 în mun. B, cetățean român, studii - 8 clase, fară ocupație, necăsătorit, stagiul militar nesatisfacut, domiciliat în. M, jud. C, CNP - -, cu antecedente penale care nu atrag starea de recidivă, la pedeapsa închisorii de 7 ani.
În temeiul art. 447 al. 1 din pr.pen. a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante a închisorii de 6 luni stabilită în sarcina inculpatului prin sentința penală nr. 248/20.12.2007 pronunțată de Judecătoria Lehliu -Gară și în temeiul art. 449 al. 1 lit.a pr.pen. a descontopit pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 60/28.03.2007 pronunțată de Judecătoria Lehliu - Gară, respectiv:
- pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 208 al. 1 și 4 - 209 al. 1 lit. "e, i" Cp. cu aplicarea art. 74 Cp. și art.76 lit."c" pen.;
- pedeapsa închisorii de 3 luni pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. art. 77 al. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74.pen. și art. 76 lit."d" pen.;
- pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 78 al. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74.pen. și art. 76 lit.d pen. precum și pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 248/20.12.2007 pronunțată de Judecătoria Lehliu - Gară, respectiv:
- pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 208 al. 1 și 4 - 209 al. 1 lit. "e, i Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. "a și c" din Cod penal și art.76 lit.c pen.;
- pedeapsa închisorii de 3 luni pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. art. 77 al. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a și c din pen. și art. 76 lit. d pen.;
- pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 78 al. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a și c pen. și art. 76 lit. d pen. și recontopit aceste pedepse urmând ca inculpatul să execute o singură pedeapsă cu închisoarea de 6 luni, pentru care dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, în temeiul art. 85 al. 3 din pen.
A luat act că termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei cu închisoarea de 6 luni stabilită potrivit celor arătate la alineatul precedent a început să curgă de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 60/28.03.2007 pronunțată de Judecătoria Lehliu -Gară, în temeiul 85 al. 3 din pen.
În temeiul art. 83 din pen. a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea de 6 luni stabilită în sarcina inculpatului prin sentința de față și a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa închisorii de 7 ani aplicată inculpatului prin sentința penală de față, urmând ca acest inculpat să execute o pedeapsă cu închisoarea de 7 ani și 6 luni.
A dedus din durata pedepsei cu închisoarea de 7 ani și 6 luni pe care trebuie să o execute inculpatul, durata reținerii și arestării preventive, respectiv de la data de 23.02.2009 la zi, în temeiul art.88 al.1 din pen.
A menținut arestarea preventivă a inculpatului în temeiul art.350 al.1 din pen.
Pe durata executării pedepsei cu închisoarea de 7 ani și 6 luni inculpatului i s-au interzice exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit. a și b din pen. în temeiul art.71 din pen.
A admis acțiunea civilă formulată împotriva inculpaților și de partea civilă și în temeiul art. 14 al. 3 lit. "b" și al. 5 din pr.civ. cu aplicarea art. 998 și 1003 din. a obligat pe inculpați în solidar să plătească acestei părți civile suma de 3.000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale.
A luat act că Spitalul Clinic de Urgență Sf. din mun. B nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 193 al. 1 din pr.pen. a obligat pe inculpații și, în solidar, să plătească părții civile suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A obligat pe inculpații și, să plătească statului suma de 1000 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare, din care 900 lei reprezintă onorariu apărători din oficiu pentru fiecare inculpat, la urmărirea penală și cercetare judecătorească - av. câte 300 lei și av. câte 600 lei, în temeiul art. 191 al.2 din pr.pen.
Pentru a soluționa astfel, instanța de fond a constatat că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art.72 Cp.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat apel inculpații și.
Inculpatul, prin apărătorul său, a criticat hotărârea primei instanțe numai în ceea ce privește cuantificarea pedepsei aplicate apreciind că aceasta este prea aspră în raport de circumstanțele reale în care a fost săvârșită fapta precum și în raport de circumstanțele sale personale.
Și inculpatul a apreciat pedeapsa aplicată împotriva sa excesivă raportat la pericolul social concret al faptei.
Inculpat a mai arătat că nu există probe suficiente și concludente privind vinovăția sa singurele indicii fiind apelativele cu care cei doi inculpați ar fi fost chemați motiv pentru care a solicitat achitarea în baza art.11 pct.2 rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală.
Apelurile au fost nefondate și s-au respins.
Cererea inculpatului prin care solicită achitarea sa în baza art. 10 lit.c p Cod Penal a fost considerată nejustificată și neacoperită.
În toate declarațiile date atât de inculpatul cât și de inculpatul în faza de urmărire penală aceștia au arătat cu lux de amănunte modalitatea de comiterea faptei, ambii declarând că au pătruns în locuința părții vătămate,știind că aceasta a vândut un teren și că posedă o sumă de bani, ocazie cu care l-au lovit solicitându-i bani. Inculpatul arată în declarațiile date că a sustras de pe patul părții vătămate un telefon mobil marca NOKIA, telefon careta și fost nășit de poliție în camera sa cu ocazia percheziției domiciliare.
Și partea vătămată a arătat că în declarațiile date că în locuința sa au pătruns doi indivizi, bărbați, care l-au lovit grav, l-au amenințat cu cuțitul și îi cereau bani. Mai mult, partea vătămată a descris obiectele de îmbrăcăminte purtate de cei doi agresori care se regăsesc în vestimentația celor doi inculpați.
Față de aceste probe cererea de achitare a inculpatului nu a fost primită.
Tribunalul a apreciat că nici cererile de redozare a pedepselor nu sunt justificate în raport de modalitatea de comitere a faptei, de ora săvârșirii infracțiunii, de persoana părții vătămate și urmările infracțiunii.
Toate aceste elemente imprimă faptei și făptuitorilor un grad ridicat de pericol social față de care reacția organelor judiciare trebuie să fie fermă.
Prin urmare tribunalul în baza art.379 pct.1 lit. b Cod procedură penală, Tribunalul a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr.70/17.06.2009 pronunțată de Judecătoria Lehliu Gară. A menținut starea de arest a inculpaților și a dedus prevenția acestora, pentru de la 23.02.2009 la zi și pentru inculpatul tot de la 23.02.2009 la zi.
Împotriva deciziei nr.130/A din 08.10.2009 a Tribunalului Călărași, in termen legal, au declarat recurs inculpații și.
Inculpatul a criticat ambele hotărâri pentru greșita individualizare a pedepsei în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal invocând cazul de casare prevăzut de art. 385/9 punctul 14 Cod procedură penală arătând că, în favoarea sa, puteau fi reținute circumstanțele atenuate prevăzute de art. 74 lit. a și c Cod penal cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special, potrivit art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal motivat de atitudinea sa constat sinceră de recunoaștere și regret a faptei manifestată în tot cursul procesului penal, de împrejurarea când că în momentul comiteri infracțiunii se afla în stare de ebrietate și că deși a săvârșit fapta penală în minorat, nu este recidivist.
Inculpatul a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385/9 pct. 18 cod procedură penală arătând că în mod greșit a fost condamnat, întrucât nu sunt probe de vinovăție și de asemenea, în subsidiar, solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate prin reținerea circumstanțelor atenuate și coborârea cuantumului acesteia sub minimul special prevăzut de lege (caz de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală).
Ambii inculpați au criticat și modul de stabilire a pedepselor accesorii, solicitând înlăturarea interzicerii exercițiului dreptului de a alege, prev. de art. 64 lit. a teza I Cod penal.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârilor pronunțate în cauză prin prisma cazurilor de casare invocate de recurenți, în condițiile art.38510alin. 21Cod procedură penală, Curtea constată:
Asupra criticii invocate de recurentul inculpat circumscrisă cazului de casare prev. de art. 3859pct.18 Cod procedură penală.
Există o eroare gravă de fapt, în sensul art. 3859pct. 18 Cod procedură penală atunci când starea de fapt astfel cum a fost constată prin hotărârile atacate este contrară, în mod evident, faptelor și împrejurărillor ce rezultă din mijloacele de probă legal adminJ. iar această neconcordanță între ceea ce au constatat instanțele (de fond și de apel) și ceea ce rezultă în mod obiectiv - în afara oricărei aprecieri de ordin subiectiv - din cuprinsul dosarului, trebuie nu numai să se impună cu puterea evidenței dar și să fi influențat esențial soluția cauzei în speță, să aibă drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare.
În cauză,însă, nu se poate susține că s-a comis o eroare gravă de fapt întrucât situația de fapt reținută nu este vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar.
Astfel, în declarațiile inițiale, inclusiv cea scrisă personal din datele din 23 - 24. 02.2009, moment foarte apropiat de cel al comiterii faptei - fiindu-i adusă la cunoștință învinuirea și dreptul de a nu se autoincrimina în prezența unui apărător desemnat din oficiu inculpatul a recunoscut că, împreună cu coinculpatul, conform unei înțelegeri prealabile, au intrat în locuința unui vecin din comuna, cu scopul de ai sustrage banii cunoscând că, în urmă cu ceva timp,partea vătămată vându-se un teren. Inculpatul a arătat în detaliu întreaga desfășurare a faptelor, modul în care a căutat sub saltea banii, modul în care a sustras telefonul mobil al părții vătămate aflat pe pat, telefon ce a fost găsit la percheziția domiciliară (proces verbal de percheziție din 23. 02. 2009 - fila 107 dup) în camera unde ambii inculpați locuiau, împrejurarea că a lovit cu piciorul ușa de la intrare și a spart un geam (aspecte confirmate prin procesul verbal de cercetare la fața locului și fotografiile judiciare aferente), împrejurarea în care partea vătămată a fost lovită în zona feței până când a început să sângereze, iar sângele a pătat pantalonul inculpatului (declarație inculpat filele 64- 71 dup).
Declarațiile inițiale ale inculpatului se coroborează cu declarațiile inculpatului care, de asemenea a descris în detaliu participația lor la comiterea faptei.
Partea vătămată i-a recunoscut pe ambii inculpați dincolo de orice dubiu, după voce, gesturi și statură întrucât aceștia erau vecini. Obiectele de îmbrăcăminte descrise de partea vătămată ca fiind purtate de cei doi agresori se regăsesc în vestimentația inculpaților.
exercitate asupra părții vătămate sunt confirmate de concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 561/A1/150 din 02. 03. 2009 emis de SML C care atestă realitatea unor leziuni ce pot data din 21. 02. 2009 produse prin lovire cu un corp dur și care au necesitat 30- 35 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Martora, vecina părții vătămate l-a văzut pe acesta, imediat după comiterea faptei, plin de sânge în zona feței și a confirmat că partea vătămată i-a indicat pe cei doi inculpați ca fiind persoanele care au intrat peste el în casă și l-au bătut, cerându-i bani.
Aprecierea faptelor și împrejurărilor ce au rezultat din coroborarea tuturor probelor cauzei a condus, în mod corect, la reținerea unei situații de fapt în concordanță cu ceea ce rezultă din conținutul acestora astfel că vinovăția inculpatului a fost just stabilită, impunându-se ca atare tragerea lui la răspundere penală.
în fața instanței a declarațiilor inițiale date în cursul urmăririi penale de către inculpat nu poate conduce eo ipso la înlăturarea vinovăției știut fiind că declarațiile succesive ale aceluiași inculpat sunt examinate critic și pot fi înlăturate pe criteriul nesincerității dedus din necoroborarea lor cu celelalte probe adminJ.
Asupra criticii invocate de ambii inculpați circumscrisă cazului de casare prev. de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală (greșita individualizare judiciară a pedepsei).
Fapta ambilor inculpați care, la data de 21. 02. 2009, în jurul orelor 600, au pătruns în locuința părții vătămate din comuna M, județul C după o înțelegere prealabilă, în scopul de a sustrage bani și alte bunuri și care prin amenințarea cu un cuțit și prin întrebuințare de violențe fizice ce au avut drept consecință vătămarea integrității corporale,au sustras în scopul însușirii pe nedrept, un telefon mobil Nokia 1112 poartă în sine un accentuat grad de pericol social concret evidențiat atât de circumstanțele reale ale comiterii faptei, metodele folosite și urmarea produsă cât și persoana inculpaților care au mai suferit anterior condamnări definitive pentru încălcarea regimului circulației pe drumurile publice, precum și pentru infracțiuni contra patrimoniului (inculpatului ) astfel că nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante cu consecința aplicării unei pedepse în cuantum sub minimul special prevăzut de lege.
Pedeapsa aplicată inculpaților este situată la limita minimului special prevăzut de lege pentru infracțiunea de tâlhărie în formă agravată comisă, iar pedeapsa finală este rezultatul cumulului juridic atras de revocarea beneficiului suspendării condiționate a unei pedepse anterioare.
Curtea observă că, în mod nelegal, în sarcina inculpaților nu a fost reținută și comiterea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 2 Cod procedură penală întrucât rezultă în mod evident că ambii inculpați au pătruns fără drept în locuința părții vătămate, iar fapta de pătrundere în orice mod, într-o locuință urmată de săvârșirea unei tâlhării constituie un concurs real între infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 Cod penal și infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 21lit. c) Cod penal (Decizia XXXI/2007 publicată în Monitorul Oficial nr.772 din 14 noiembrie 2007). Această nelegalitate nu poate fi înlăturată în calea de atac a inculpaților în care operează principiul non reformatio in pejus.
Curtea conchide că pedeapsa principală stabilită este just individualizată în raport cu criteriile prev. de art. 72 Cod penal în cauză nefiind identificate împrejurări care să conducă la reducerea gravității faptei în ansamblu sau care să caracterizeze favorabil într-o asemenea manieră persoana inculpaților încât aplicarea unei pedepse sub minimul special să se învedereze a satisface imperativul justei individualizări a pedepsei.
criticii privind greșita aplicarea a pedepsei accesorii privind interzicerea dreptului de a alege, prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza I-a Cod penal, analizată în prezentul recurs prin prisma cazului prev. de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală,Curtea constată că este fondată urmând a reforma ambele hotărâri recurate numai sub acest aspect, în considerarea următoarelor argumente:
Exercitarea unui drept subiectiv fundamental ca dreptul de a alege nu poate fi interzisă ope legis. Din acest punct de vedere, disp. art. 71 alin. 1 raportat la art. 64 Cod penal aduc atingere dreptului la alegeri libere garantat prin Protocolul nr. 1 al Convenției așa încât este necesar a se examina proporționalitatea măsurii de limitare a acestuia în fiecare caz concret, individual și în contradictoriu.
Instanța fondului nu a procedat la o asemenea apreciere ci a interzis inculpaților exercițiul dreptului prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal constatând, formal, îndeplinite condițiile prev. de art. 71 Cod penal pentru aplicarea pedepsei accesorii.
Acest procedeu este nerezonabil, interdicția drepturilor electorale fiind aplicată fără respectarea principiului proporționalității lor în cazul dat.
În speță, inculpații au comis o infracțiune de tâlhărie, iar dreptul la alegeri libere este o valoare fundamentală care,în acest caz, nu se impune a fi îngrădită.
Drept pentru care, Curtea va admite recursurile declarate de ambii inculpați și va casa ambele hotărâri în ce privește stabilirea pedepsei accesorii, urmând a înlătura aplicarea art. 64 alin. 1 lit. a teza I-a Cod penal.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.385/15, punctul 2, litera d, Cod procedură penală, admite recursurile formulate de recurenții-inculpați - și împotriva deciziei penale nr.130/A/8.2009 a Tribunalului Călărași - Secția penală, din dosarul nr- (484/P/2009), și a sentinței penale nr.70/17.VI.2009 a Judecătoriei Lehliu -Gară, județul C, din dosarul nr-.
Casează, în parte, atât decizia penală, cât și sentința penală și, în fond, rejudecând:
Face aplicarea art.71-art.64, alin. 1 lit.a teza a ll-a și lit.b, Cod penal cu privire la inculpații - și.
Înlătură obligarea fiecărui apelant-inculpat la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare în apel, care, în temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, rămân în sarcina statului, iar suma de câte 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi suportată din fondul Ministerului Justiției.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale și ale deciziei penale.
În temeiul art.385/17, alin.4, Cod procedură penală, raportat la art.383, alin.2, Cod procedură penală, deduce perioada reținerii și arestării preventive pentru fiecare recurent-inculpat începând cu data de 23.ll.2009 la zi.
În temeiul art. 192, alin.3, Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului, din care suma de 600 lei, câte 300 lei pentru fiecare recurent-inculpat, onorariul apărătorului din oficiu, va fi suportată din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13.XI.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. - / 23.11.2009
Dact./07.12.2009
Ex.2
Red. HODEL / Tribunalul Călărași - Secția Penală
Red. / Judecătoria Lehliu Gară
Președinte:Magdalena IordacheJudecători:Magdalena Iordache, Cristina Carmen Craiu, Daniela
