Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1602/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
2423/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.1602/
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 2: Cristina Carmen Craiu
JUDECĂTOR 3: Damian
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Deciziei penale nr.512/A/30.IX.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.033.823/30.2009, aflată la fila 9, lipsind intimatul-parte civilă.
Procedura de citare este nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează atât lipsa de procedură cu intimatul-parte civilă, care nu a fost citat și prin afișare la Consiliului Local al sectorului 2 B, cât și faptul că starea de arest preventiv a recurentului-inculpat, menținută prin hotărârea instanței de apel, va înceta pe data de 28.XI.2009, după care;
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat, invocând, în principal, cazul de casare prevăzut de art.3859pct.18 Cod procedură penală, arată că din probele administrate nu rezultă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de tâlhărie, având în vedere atât declarația părții vătămate aflată la fila 7 dosarului de urmărire penală, în care arată că autorul infracțiunii este o persoană de 28-30 ani și este vizibil că inculpatul era mult mai în vârstă, având, la acel moment, 42 ani, precum și împrejurarea că recunoașterile din grup efectuate de partea vătămată și de martori nu sunt concludente și nu dovedesc ceea ce acestea susțin, întrucât în fotografiile aflate la fila 18 dosarului de urmărire penală partea vătămată nu apare că l-ar indica pe inculpat, aflându-se cu un pas înaintea acestuia, iar în fotografiile de la fila 23 aceluiași dosar martorul nu apare în imagine. Mai mult decât atât, până la această vârstă, inculpatul nu a avut conflicte cu legea penală, nu are profil de infractor și are studii liceale, așa încât este greu de crezut că ar fi săvârșit infracțiunea, considerând că se impune achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit. a Cod procedură penală rap. la art.10 lit.c Cod procedură penală.
În subsidiar, față de cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală, apreciază că se impune redozarea pedepsei închisorii prin reducerea acesteia sub minimul prevăzut de lege, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea, în parte, a hotărârilor pronunțate de cele două instanțe și, pe fond, în principal, în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală rap. la art.10 lit.c Cod procedură penală, achitarea inculpatului, iar, în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei închisorii sub minimul prevăzut de lege.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, în declarațiile date în cursul urmăririi penale, partea vătămată a susținut vinovăția inculpatului, în faza cercetării judecătorești nemaiputând fi audiată, întrucât noul său domiciliu nu a putut fi identificat, iar declarațiile sale se coroborează cu procesul-verbal de recunoaștere din grup a inculpatului de către partea vătămată, în prezența martorului asistent, precum și cu declarațiile martorului ocular, care l-a indicat pe inculpat ca fiind autorul infracțiunii, vinovăția sa fiind pe deplin dovedită. În egală măsură, nu se justifică nici reducerea cuantumului pedepsei închisorii, egal cu minimul prevăzut de lege, întrucât au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, modalitatea concretă de comitere a infracțiunii și circumstanțele personale ale inculpatului, atât lipsa antecedentelor penale, cât și datele ce îi sunt nefavorabile, anume lipsa unui loc de muncă, atitudinea nesinceră și faptul că este consumator de droguri, considerente pentru care solicită respingerea, ca nefondat, a recursului.
Recurentul-inculpat, personal, arată că este nevinovat, solicitând achitarea sau judecarea în stare de libertate, pentru a-și dovedi nevinovăția.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 576 din 2 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 B, în dosar nr-, în temeiul art. 211 al. 1 și al. 2 lit. c pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
În temeiul art. 71 interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a Il-a și b pen.
În temeiul art. 88.pen. a computat din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la data de 17.07.2008 la zi.
În temeiul art. 350 alin. 1.proc.pen. a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
În temeiul art. 346.proc.pen. rap. la art. 998.civ. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă - și a obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 500 de lei, cu titlu de despăgubiri.
În temeiul art. 191 alin. 1.proc.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 500 de lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație fapt:
La data de 15.07.2008, în jurul orei 810, partea vătămată - se deplasa pe str. - -, din B, sectorul 2, înspre șos. -. În momentul în care a ajuns la intersecția străzii - - cu strada - -, partea vătămată a fost atacată prin surprindere de inculpat, care i-a smuls lănțișorul din aur de la gât - reușind să sustragă doar J din el, întrucât cealaltă Jar ămas la partea vătămată, care a pus instinctiv mâna pe lanț în momentul agresiunii - după care a fugit. Comiterea faptei a fost observată de martorul ocular, de profesie taximetrist, care la acel moment se afla în autoturismul său, lângă blocul în care locuiește (blocul nr. 22 de pe str. - -). Acesta a plecat cu autoturismul în urmărirea inculpatului însă nu a reușit să îl mai vadă în zonă.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei sale condamnări, acesta susținând că nu a comis fapta pentru care a fost condamnat. In subsidiar, având în vedere lipsa antecedentelor penale, inculpatul a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond.
Prin decizia penală nr.789 din 10.12.2008 a Tribunalului București - secția a Il-a penală s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, apreciindu-se că nu există contradicții între declarațiile părții vătămate și ale martorului, că materialul probator administrat duce la concluzia vinovăției certe a inculpatului, iar pedeapsa aplicată corespunde scopului acesteia.
Prin decizia penală nr.208 din 06.02.2009 a - Secția I penală s-a admis recursul declarat de inculpat împotriva hotărârii tribunalului, s-a casat decizia penală și s-a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.
S-a reținut - în opinie majoritară - că respingerea nemotivată a cererii inculpatului de reaudiere a părții vătămate în fața instanței de apel are consecințe negative asupra stabilirii situației de fapt și a vinovăției inculpatului; în aceste condiții s-a apreciat că probatoriul este incomplet și s-a încălcat dreptul la apărare al inculpatului.
Examinând sentința penală atacată, în rejudecarea apelului declarat de inculpat, tribunalul a constatat că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, așa cum a rezultat aceasta din coroborarea probelor administrate în cauză și de asemenea, constată dovedită vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Toate demersurile tribunalului d e reaudiere a părții vătămate au rămas iară rezultat, din procesul verbal întocmit cu ocazia executării mandatului de aducere a acesteia dispus de instanță rezultând că numita nu figurează înscrisă în cartea de imobil de la adresa de domiciliu (verificată la.) și nu figurează ca fiind arestată sau încarcerată.
A fost reaudiat în fața tribunalului martorul ocular, acesta menținându-și declarațiile date anterior.
Astfel, declarațiile inculpatului (în care nu recunoaște comiterea infracțiunii) nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă administrat în cauză; declarațiile părții vătămate - potrivit cărora pe data de 15.07.2008, în jurul orei 8,00, inculpatul (ale cărui semnalmente fizice le-a descris), însoțit de o persoană necunoscută, a venit din spate și i-a smuls lanțul de aur de la gât - se coroborează atât cu procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșele fotografice (care înfățișează întocmai locurile indicate de partea vătămată), cât și cu procesul verbal din data de 17.07.2008 însoțit de planșe fotografice și cu declarația martorului asistent - (respectiv din acestea rezultând că partea vătămată l-a recunoscut din grup, fără ezitare, pe inculpat, ce prezintă particularitățile fizice indicate în declarația inițială).
Recunoașterea inculpatului ca fiind autorul infracțiunii de tâlhărie dedusă judecății s-a făcut și de către martorul, taximetrist care s-a aflat în zonă la momentul comiterii faptei și care nu a putut fi găsit de organele de poliție sosite la fața locului după aproximativ 20 de minute întrucât plecase în urmărirea inculpatului.
De altfel, martorul a avut constant aceeași poziție procesuală, indicându-l ca autor al infracțiunii pe inculpat, inclusiv în fața tribunalului, în rejudecarea apelului declarat de inculpat.
Tribunalul a constatat dovedită cu certitudine vinovăția inculpatului, susținerile acestuia în sensul că nu a comis fapta fiind fără suport probator.
Individualizarea pedepsei s-a făcut avându-se în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, datele personale ale inculpatului (necunoscut cu antecedente penale, cu o atitudine nesinceră pe tot parcursul procesului penal) și toate celelalte criterii generale de individualizare prev. de art.72 Cod penal.
Nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond - și așa orientată la minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de tâlhărie, având în vedere și împrejurarea că la vârsta de 41 de ani inculpatul nu are ocupație și este consumator de heroină.
Pedeapsa aplicată de instanța de fond a fost just individualizată, de natură a atinge scopul preventiv și educativ și de a-l determina pe inculpat să conștientizeze consecințele faptei sale și să nu mai comită altele în viitor.
Prin decizia penală nr. 512 din 30.09.2009 Tribunalul București - Secția I Penală a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, a menținut arestarea preventivă a inculpatului și a dedus prevenția la zi, iar în conformitate cu art. disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală alin. 2 Cod procedură penală la obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, recurs care nu a fost motivat în condițiile art. 38510alin. 1 Cod procedură penală.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat a criticat ambele hotărâri recurate prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, în principal și art. 3859pct. 14 Cod procedură penală, în subsidiar.
Examinând legalitatea și temeinicia ambelor hotărâri pronunțate în cauză, prin prisma cazurilor de casare invocate, potrivit disp. art. 38510alin. 2, art. 3859alin.3 Cod procedură penală Curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge, în condițiile art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, în considerarea următoarelor argumente:
Asupra criticii privind comiterea unei erori grave de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare (cazul prev. de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală) Curtea constată:
Susținerea potrivit căreia inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie întrucât probele administrate sunt contradictorii și nu dovedesc că el este autorul, nu poate fi primită.
Există o eroare gravă de fapt în sensul art. 3859pct. 18 Cod procedură penală atunci când starea de fapt așa cum a fost constată prin hotărârea atacată este contrară, în mod evident, probelor administrate; această neconcordanță între ceea ce a constatat instanța și ceea ce rezultă în mod obiectiv - în afara oricărei aprecieri de ordin subiectiv - din cuprinsul dosarului trebuie nu numai să impună cu puterea evidenței, dar și să fi influențat esențial, soluția dată în cauză.
În speță, partea vătămată l-a indicat pe inculpat ca fiind persoana care, la 15.07.2008 în jurul orelor 800i-a smuls de la gât lanțul din aur prin descrierea în declarația inițială a particularităților fizice ale acestuia (filele 6-7 ), a căror reținere i-a permis să-l recunoască din grup, fără ezitare astfel cum atestă martorul asistent (filele 20 ), declarația părții vătămate este necontroversată întrrucât se coroborează cu declarația unui martor direct care l-a observat pe inculpat și a putut să-i rețină semnalmentele,. Martorul a fost reascultat în mod nemijlocit de către instanța fondului, iar inculpatul a avut posibilitatea să-l confrunte în mod nemijlocit.
Curtea observă că, în toate declarațiile sale, martorul nu a avut niciun dubiu asupra persoanei inculpatului despre care a constatat că faptul că este cel care a prins-o pe partea vătămată cu mâna de gât și i-a smuls lanțul de aur, împrejurare pe care a observat-o în mod direct. Același martor a precizat constant că i-a văzut fața inculpatului în momentul agresiunii (fila 31 dosar fond, fila 37 dosar rechizitoriu).
Inculpatul a fost recunoscut, de asemenea, din grup de către acest martor direct, conform procesului verbal dresat la 17.07.2008 și fotografiilor judiciare aferentă (fila 21 ).
Prin urmare,situația de fapt stabilită este concordantă cu faptele și împrejurările ce rezultă din coroborarea probelor legal administrate, directe și concludente adevărului astfel, că soluția de condamnare a inculpatului nu este rezultatul comiterii unei grave erori de fapt.
Asupra criticii formulate, în subsidiar, privind greșita individualizare a pedepsei în raport cu criteriile perv. de art. 72 Cod penal Curtea constată că:
Inculpatul a comis infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. c) Cod penal constând în aceea că, în ziua de 15.07.2008, la intersecția str. - - cu str. - -, a atacat prin surprindere pe partea vătămată căreia i-a smuls de la gât lănțișorul din aur, reușind să sustragă doar J din el, întrucât cealaltă Jar ămas la partea vătămată care a pus, instinctiv, mâna pe lanț, după care a fugit. Pedeapsa aplicată inculpatului, reprezentând minimul special prevăzut de lege pentru fapta comisă este corect individualizată în raport de criteriile perv. de art. 72 Cod penal.
Instanțele de fond și de apel au avut în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptei (ziua, în public, cu temeritate, asupra unei persoane vulnerabile) și persoana inculpatului care era - la momentul comiterii faptei - consumator de droguri, fără ocupație și surse de venituri licite.
Atitudinea procesuală avută de inculpat, de nerecunoaștere a faptei și de neasumare a consecințelor ei poată să pună, de asemenea, în lumină, în mod negativ, personalitatea inculpatului.
Simpla, împrejurare că inculpatul este lipsit de antecedente penale nu poate conduce,eo ipso, la reținerea în favoarea sa a circumstanței prev. de art. 74 alin. 1 lit. a) Cod penal nefiind în măsură să reducă din gravitatea faptei în ansamblu și nici să caracterizeze favorabil de o asemenea manieră persoana inculpatului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special, să se învedereze a satisface, în speță, imperativul justei individualizări a pedepsei.
Prin urmare, pedeapsa stabilită este în măsură să răspundă exigențelor impuse de art. 52 Cod penal astfel că și această critică se vădește nefondată.
Drept pentru care, Curtea în temeiul disp. art.385 ind.15 pct.1 lit.b pr.penală va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.512/A din 30.09.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a Il-a Penală în dosarul nr-.
În temeiul disp. art. 385/17 alin.4 pr.penală rap. la art.383 alin.2 pr.penală va deduce din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive de la 17.07.2008 la zi.
În temeiul disp. art. 192 alin.2 pr.penală va obliga pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul disp. art.385 ind.15 pct.1 lit.b pr.penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.512/A din 30.09.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a Il-a Penală în dosarul nr-.
În temeiul disp. art. 385/17 alin.4 pr.penală rap. la art.383 alin.2 pr.penală deduce din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive de la 17.07.2008 la zi.
În temeiul disp. art. 192 alin.2 pr.penală obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /
Dact./27.11.2009
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Red. / Judecătoria Sector 2
Președinte:Magdalena IordacheJudecători:Magdalena Iordache, Cristina Carmen Craiu, Damian
