Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 162/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.162.
Ședința publică de la 15.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ileana Ruxandra Dănăilă
JUDECĂTOR 2: Georgeta Stegaru
GREFIER - - -
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelanții-pârâți SC SA și împotriva sentinței civile nr.519 din 08.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC SRL și intimatul-pârât Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimatul-pârât Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci prin consilier juridic care depune delegația la dosar, lipsind de apelanții-pârâți SC SA și și intimata-reclamantă SC SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la data de 29.07.2009 apelanta-pârâtă SC SA a depus o cerere prin care învederează instanței că în cererea sa de apel s-au strecurat unele erori materiale. De asemenea, a depus și ordinul de plată nr.365 din 22.07.2009 cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 9,5 lei, depunând și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, iar la data de 15.10.2009, prin fax, a depus cerere de amânare pentru lipsă apărare. Totodată, se învederează că tot la data de 15.10.2009 și apelantul-pârât a depus o cerere de amânare pentru lipsă de apărare, precum și ordinul de plată nr.366 din 22.07.2009 cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 9,5 lei, depunând și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Curtea ia act de îndeplinirea obligației de a depune timbru judiciar și de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru de către apelanții-pârâți și procedează la anularea acestora. Totodată, acordă cuvântul pentru dezbaterea cererilor de amânare pentru pregătirea apărării formulate de către apelanții-pârâți.
Reprezentantul intimatului-pârât Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, învederează instanței că nu se opune admiterii cererilor de amânare formulate de cei doi apelanți-pârâți.
Curtea, deliberând asupra cererilor de amânare pentru pregătirea apărării formulate de apelanții-pârâți SC SA și, urmează a le respinge, apreciind că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 156.pr.civ. față de data primirii citațiilor de către apelanții-pârâți, 20.07.2009, precum și față de faptul că aceștia nu au invocat prin cererile formulate nici un motiv întemeiat care să îi fi împiedicat să își pregătească apărarea până la acest moment.
Reprezentantul intimatului-pârât Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererile de apel.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe cererile de apel.
Reprezentantul intimatului-pârât Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, depune la dosarul cauzei concluzii scrise și învederează instanței că lasă la aprecierea instanței soluția pe care o va pronunța cu privire la cele două apeluri formulate de apelanții-pârâți.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă la data de 28.11.2008 sub nr-, reclamanta SRL a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții SC SA și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună decăderea titularului SC SA din drepturile conferite de marca individuală verbală "", nr.-/20.05.2003, pentru clasa 2, și să dispună radierea mărcii menționate, pentru clasa 2, din Registrul Național al, ținut de OSIM, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că la data de 20.05.2003 pârâta a depus la OSIM cerere pentru înregistrarea mărcii individuale verbale, pentru clasele de servicii/produse nr. 2, 5, 38 și 43, OSIM dispunând înregistrarea cu nr. - din 20.05.2003. La data de 30.06.2008, reclamanta a depus cerere de înregistrare a mărcii individuale combinate, pentru clasa 2 (vopsele, firnisuri, lacuri, substanțe de protecție contra ruginii și contra deteriorării lemnului, materiale colorante, mordanți, rășini naturale în stare brută, metale sub formă de foiță și sub formă de pudră pentru pictori, decoratori, tipografi și artiști), nr. depozit reglementar M 05806/20.06.2008.
A mai arătat reclamanta că pârâta nu a folosit marca în ultimii 5 ani, așa încât este decăzută din drepturile sale, iar potrivit dispozițiile art. 45 alin.1 lit.a se poate solicita decăderea de către orice persoană interesată, reclamanta justificând în cauză interesul, așa cum s-a menționat, prin formularea cererii de înregistrare la OSIM.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 45 lit. a din Legea 84/1998, anexând la acțiune: extras M, cerere înregistrare, extras m M2 008 05806, Notificare 416/05.08.2008, confirmare primire.
Pârâtul Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci a depus la dosar punct de vedere prin care a arătat că prin cesiunea înscrisă în, publicată în secțiunea mărci nr. 11/2008, titularul mărcii - este numitul, căruia pârâta SC SA i-a cesionat total marca.
Pârâta SC SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, motivat de faptul că la data de 27.08.2008 a cesionat marca verbală, conform contractului nr. 527/27.08.2008, către numitul, așa încât nu are calitate procesuală în cauză. Pârâta a invocat și excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea cererii, întrucât aceasta nu a făcut dovada că este persoană interesată în sensul dispozițiilor art. 45 din legea mărcilor și a Regulii 32 din Regulamentul de aplicare a acesteia. Astfel, este vorba de o marcă înregistrată pentru clase diferite de produse și servicii, iar simpla cerere prin care reclamanta a solicitat OSIM înregistrarea mărcii sale nu este de natură a conferi acesteia calitatea de persoană interesată, deoarece trebuie justificat interesul în promovarea acțiunii, simpla declarare de intenții prin care s-a formulat o cerere la OSIM nedovedind interesul.
La dosarul cauzei s-a depus decizia OSIM nr. -/27.10.2008 privind admiterea cererii de înscriere a cesiunii totale a mărcii - în, urmând a fi publicată în, secțiunea Mărci nr. 11/2008, contract de cesiune din 27.08.2008, Aviz de refuz provizoriu OSIM ref. marca M 2008 05806 cu element figurativ.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare și apărări împotriva cererii reclamantei.
Prin sentința civilă nr.519/8.04.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins ca neîntemeiate excepția lipsei de interes a acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, a admis acțiunea reclamantei, în contradictoriu cu pârâții, Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci și, a dispune decăderea pârâtului din drepturile asupra mărcii "" nr. -, cu privire la produsele din clasa 2, pe teritoriul României și radierea mărcii din, după rămânerea definitivă a hotărârii.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a examinat cu prioritate excepțiile invocate de pârâta, constatând că acestea nu sunt fondate deoarece reclamanta a formulat acțiunea în decădere a pârâtei din drepturile conferite de marca, în temeiul dispozițiilor art. 45 alin.1 lit.a) din Legea nr.84/1998, prin care se prevede că orice persoană interesată poate solicita Tribunalului București, oricând în cursul duratei de protecție a mărcii decăderea titularului din drepturile conferite de marcă, dacă, fără motive justificate, marca nu a făcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani. În cauză, perioada de 5 ani despre care se face vorbire în lege se socotește de la data introducerii acțiunii, 28.11.2008 înapoi, respectiv 28.11.2003, perioadă în care, conform dispozițiilor art. 47 dovada folosirii mărcii îi incumbă titularului acesteia, respectiv pârâtei, care a cesionat marca abia la 27.08.2008 către numitul. În consecință, pârâta justifică legitimarea pasivă în cauza de față.
Referitor la lipsa interesului în promovarea cererii, tribunalul a constatat că reclamanta a primit aviz de refuz provizoriu de la OSIM, la data de 19.12.2008, în baza cererii de înregistrare a mărcii sale, avizul fiind motivat de opunere a mărcii anterioare, clasa 2, număr 58363, temeiul juridic al refuzului provizoriu fiind dispozițiile art. 6, lit.C (marca este similară cu o marcă anterioară și este destinată a fi aplicată unor produse sau servicii identice sau similare, dacă există un risc de confuzie pentru public, incluzând și riscul de asociere cu marca anterioară). Așa fiind, tribunalul a reținut că reclamanta justifică interesul în formularea acțiunii de față, fiind persoana interesată în decăderea titularului mărcii din drepturile conferite de marcă, așa cum este reglementat la art. 45 din lege, excepția fiind neîntemeiată.
Pe fondul cererii, tribunalul a constatat că în acțiunile în decădere, așa cum sunt reglementate de dispozițiile din legea nr.84/1998 modificată, privind mărcile și indicațiile geografice, obligația de probă incumbă pârâtului din cauză, reclamantul nefiind obligat să dovedească susținerile sale, conform dispozițiilor art.1169 civ. Astfel, dovada folosirii mărcii trebuie făcută de pârât, așa cum s-a menționat mai înainte, potrivit reglementării de la art. 47 din lege.
În cauză, nici unul dintre pârâți nu a probat folosirea mărcii în ultimii cinci ani pe teritoriul României, nici pârâta, în perioada anterioară cesionării mărcii, și nici pârâtul, în perioada ulterioară cesiunii, astfel că tribunalul a admis acțiunea în baza dispozițiilor art. 45, lit. a din Legea nr.84/1998, coroborat cu dispozițiile art.255 pr.civ. și a dispus decăderea pârâtului din drepturile asupra mărcii nr. -, cu privire la produsele din clasa 2, pentru care s-a solicitat decăderea din drepturi, pe teritoriul României, urmând totodată ca marca să fie radiată din Registrul Național al, de către OSIM, după rămânerea definitivă a hotărârii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții și herăscu, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței și în rejudecare respingerea cererii formulată de reclamantă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală la data de 03.07.2009 sub nr-.
În dezvoltarea motivelor de apel apelanții-pârâți au arătat că invocă excepția de necompetență a secției civile a Tribunalului București deoarece potrivit legii, chiar dacă mărcile de fabrică, de comerț sau de servicii sunt drepturi de creație intelectuală și de proprietate industrială, cererile având ca obiect anularea înregistrării mărcii pentru motivele prevăzute în art. 48 din Legea nr. 84/1998, sunt de natură comercială și aparțin jurisdicției speciale de drept comercial, fiind date în competența secției comerciale a tribunalului Municipiului De altfel, calitatea lor ca fiind de natura comercială este dată nu numai de faptul că marca de fabrica, comerț sau de servicii, ci și de faptul că acestea sunt o componenta a fondului de comerț, atunci când titularul mărcii este un comerciant și, nu în ultimul rând de împrejurarea că ambele subiecte ale raportului juridic în litigiu sunt societăți comerciale titulare de marcă și se bucură de prezumția generală de comercialitate a actelor sale, recunoscută de art. 4 din Cod comercial.
Au susținut apelanții-pârâți că această concluzie subzistă chiar dacă Hotărârea Guvernului nr. 833/1998 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 84/1998 prevede în regula nr.32 alin.5 competența secției civile a Tribunalului București, deoarece prevederea evocată excede conținutului art.48 alin.1 din lege, care nu face referire la nici o secție, menționând doar Tribunalul Municipiului B, iar regulamentul de aplicare nu poate adăuga la lege, asigurând doar corecta ei aplicare, nu și completarea legii, iar pe de altă parte, printr-o hotărâre de guvern nu se poate reglementa competenta materială a instanțelor judecătorești nici chiar sub aspectul desemnării unei secții a instanței, ea fiind stabilită numai prin lege, conform art. 125 alin. 3 din Constituție.
A mai fost invocată și excepția prematurității introducerii cererii de chemare în judecată motivată pe dispozițiile art. 7201Cod de procedură civilă, arătându-se în acest sens că natura comercială a litigiului atrăgea și incidența dispozițiilor speciale amintite.
Apelanții-pârâți cu susținut și excepția prematurității formulării acțiunii în raport de calculul termenului de 5 ani pentru ca o acțiune în decădere să fie primită.
Astfel, perioada prevăzută de art.45 alin.(1) lit. a din Legea nr.84/1998 are natura unui termen suspensiv, doar la împlinirea acestui termen se poate exercita dreptul persoanei interesate de a cere decăderea. Când acțiunea este introdusă înainte de această perioadă, este prematură, lipsind condiția primordială, alături de celelalte două, privitoare la nefolosirea efectivă a mărcii și lipsa motivelor justificate pentru nefolosire - în raport de care se apreciază asupra temeiniciei acțiunii, atunci când acțiunea în decădere este introdusă mai înainte de 5 ani de la înregistrarea mărcii în Registrul Național al, aceasta este prematură și nefondată. Momentul de la care începe să curgă termenul de 5 ani trebuie raportat de la data de la care titularul mărcii nu mai poate avea niciun fel de incertitudine referitoare la aproprierea mărcii, siguranță de natură să înlăture orice reticență dedusă prin posibilitatea obligării sale la despăgubiri pentru prejudiciul cauzat unei alte persoane titulare a mărcii respective. Acest moment este acela al înregistrării mărcii în Registrul Național al, care conferă titularului un drept exclusiv asupra mărcii, care, în cazul nostru este Buletinul nr. 6/2004. Față de aceasta precizare se poate observa că acțiunea reclamantei este introdusă înainte de îndeplinirea termenului de 5 ani, calculat așa cum am arătat mai sus. Soluția de admitere a excepției de prematuritate se impune deoarece termenul de 5 ani stipulat de lege, care ar fi dat reclamantei dreptul să formuleze cererea de decădere, nu s-a îndeplinit. Termenul de 5 ani a început să curgă când a fost publicată decizia de admitere a mărcii.
Această dată marchează opozabilitatea față de terți a mărcii și reprezintă un moment obiectiv prevăzut de art. 28 din Legea nr. 84/1998 în raport de care se calculează termenul de 5 ani.
Cererea de apel, legal timbrată, a fost întemeiată pe dispozițiile art.282 și următoarele din Codul d e Procedură Civilă și pe dispozițiile Legii nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de critică invocate și în raport de prevederile art.295 și art.296 Cod Proc.Civ. curtea constată căapelul este nefondat.
Astfel, în privința criticii privind necompetența funcțională a secției civile decurgând din caracterul comercial al raportului juridic dedus judecății, curtea constată că, în aplicarea prevederilor art.45 alin.1 din Legea nr.84/1998, Regula nr.32 alin.1 din Regulamentul de aplicare a Legii nr.84/1998, aprobat prin HG nr.833/1998, a prevăzut expres competența secției civile a Tribunalului București în soluționarea cererii de decădere din marcă.
Contrar susținerilor apelantei, o asemenea reglementare nu este contrară legii, ci, constituind o problemă administrativă, poate fi cuprinsă în normele de aplicare a legii, neputându-se considera că adaugă la lege, deoarece norma de competență materială (care prevede soluționarea cererii detribunal) este cuprinsă în lege și este respectată de regulament.
Totodată, concluzia este susținută și de argumentul derivat din formularea art.36 alin.3 și art.41 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, care permit înființarea de secții sau complete specializate în diverse materii (cum este cea a drepturilor de proprietate intelectuală), la propunerea colegiului de conducere al instanței și prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii.
Prin urmare, este vorba despre reguli de organizare a instanței și nu de încălcarea unor norme de competență materială (acestea având caracter imperativ și încălcarea lor fiind sancționată cu nulitatea hotărârii.
În același timp, curtea constată că oricum nu este întemeiată nici critica privind caracterul comercial al pricinii, având în vedere că înregistrarea mărcii dă naștere unui drept de proprietate intelectuală, a cărui valorificare este dată în competența instanței civile, iar simpla calitate de comerciant a titularului mărcii nu este suficientă pentru a impune caracterul de faptă de comerț subiectivă.
În consecința acestui raționament, curtea constată ca nefondat și argumentul privind încălcarea dispozițiilor art. 7201și următoarele Cod Proc.Civ. deoarece aceste dispoziții sunt specifice litigiilor comerciale și nu sunt aplicabile în speță.
Va fi înlăturată și critica legată de modul de calcul al termenului de 5 ani după care intervine decăderea din drepturile conferite de marcă în cazul nefolosirii acesteia, raționamentul primei instanțe fiind corect.
Astfel, dacă de la data depunerii cererii de înregistrare a mărcii se naște și protecția oferită de lege titularului acesteia (sub condiția suspensivă a înregistrării ulterioare, condiție îndeplinită în speță), atunci se impune și recunoașterea obligației corelative de a folosi marca, împrejurare în care de la această dată curge și termenul avut în vedere la examinarea decăderii.
Astfel cum s-a arătat în doctrină, după înregistrarea mărcii, nimic nu mai poate reține pe titularul mărcii să o folosească efectiv pentru produsele/serviciile pentru care a fost înregistrată. Dacă titularul mărcii nu folosește, în mod nejustificat, marca înregistrată, ulterior înregistrării acesteia, sancțiunea de drept substanțial a decăderii trebuie aplicată potrivit scopului și naturii sale, în raport de data până la care urcă protecția consolidată de înregistrare, respectiv data depozitului reglementar.
În consecință, curtea constată că termenul de decădere se calculează de la data depunerii cererii de înregistrare a mărcii, fiind împlinit în speță la data sesizării instanței, și, văzând că nu s-a făcut dovada folosirii mărcii în intervalul de timp de 5 ani astfel calculat (de altfel, pârâta apelantă nici nu a pretins că ar fi folosit marca, nici în fața primei instanțe și nici în fața instanței de apel), apelurile vor fi respinse ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art.377 alin.1 pct. 3 Cod Proc.Civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile formulate de apelanții-pârâți SC SA, cu sediul în G, str.- nr.257, Județul G și, cu domiciliul în G,-, jud. G și în-, Județul Gîmpotriva sentinței civile nr.519 din 08.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC SRL cu sediul în B,-, sector 1 și intimatul-pârât OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI cu sediul în B,-, sector 3, ca nefondate.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Thred.AP, /6 ex./13.11.2009
Secția a III-a civilă - jud.C
Președinte:Ileana Ruxandra DănăilăJudecători:Ileana Ruxandra Dănăilă, Georgeta Stegaru
