Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 163/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 151/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 163
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28 ianuarie 2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR 2: Corneliu Bogdan Ion Tudoran
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea RECURSULUI declarat de condamnatul - revizuientul împotriva deciziei penale nr. 653/A din 30 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - condamnat - revizuient, personal, aflat în stare de detenție la Penitenciarul Rahova, asistat juridic de apărător din oficiu, avocat, cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al recurentului - condamnat - revizuient solicită admiterea recursului, astfel cum a fost promovat de către condamnat.
Într-adevăr, potrivit disp. art. 393 Cod procedură penală, pot fi supuse revizuirii doar hotărârile definitive, însă, înțelege să supună atenției instanței disp. art. 394 alin. 1 Cod procedură penală.
Deși instanța de apel, în motivarea hotărârii supuse revizuirii, a apreciat că nu există motive suficiente date care să justifice reținerea disp. art. 394 alin. 1 Cod procedură penală, solicită instanței de recurs să aibă în vedere următoarele aspecte:
Condamnatul - revizuient a învederat cu privire la faptul că, la instanța de fond, au fost audiați martori ale căror declarații au fost neconcordante și care i-au creat o situație juridică nefavorabilă.
În opinia apărării, raportat la neconcordanțele existente între declarațiile martorilor audiați la judecarea în fond a cauzei, apreciază că se impune reținerea disp. art. 394 alin. 1 Cod procedură penală.
Mai mult decât atât, condamnatul - revizuient solicită redozarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, avându-se în vedere că, față de prejudiciul cauzat, respectiv 25, care este modic și a fost recuperat integral, cuantumul pedepsei ce i-a fost aplicată este nejustificat de mare.
În opinia apărării, chiar dacă redozarea pedepsei nu este un caz de revizuire, solicită instanței de recurs să aibă în vedere și această cerere a condamnatului - revizuient.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de condamnatul - revizuient ca fiind nefondat.
Apreciază că redozarea pedepsei și reaudierea martorilor nu constituie motive de revizuire.
Condamnatul - revizuient, având cuvântul, se raliază concluziilor apărătorului său; solicită rejudecarea cauzei, întrucât este nevinovat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.565/06.10.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, s-a respins cererea de revizuire formulată de petentul, ca inadmisibilă, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin adresa nr.722/III-6/2009 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Baî naintat spre soluționare cererea de revizuire formulată de revizuientul împotriva sentinței penale nr.810/03.11.2008 a Judecătoriei Sectorului 1 B, definitivă prin decizia penală nr.440/R/27.03.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția I Penală împreună cu concluziile întocmite de procuror în cauză.
A reținut instanța fondului că, prin sentința penală nr.810/03.11.2008, a Judecătoriei Sectorului 1 B, definitivă prin decizia penală nr.440/R/27.03.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția I Penală, hotărâre care face obiectul revizuirii, s-a dispus: în baza art.211 al.1 si 2 lit.c pen. cu aplic art.37 lit.a pen. condamnarea inculpatului, la 7 ani închisoare.
În baza art.61 al.1 Cod penal, s-a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsă de 647 de zile închisoare aplicată prin sentința penală nr.2/11.01.2005 a Tribunalului O l t, definitivă prin decizia penală nr.176 din 28.05.2005 a Curții de Apel Craiova, pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată și a dat spre executare inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 - 64 lit.a teza a doua și lit.b pen.
În baza art.350 al.1 pr.pen. s-a menținut măsura arestării preventive luate față de inculpat.
În baza art.88 pen. s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 25.05.2008 la zi.
S-a luat act de faptul că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză și a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat cerere de revizuire revizuientul, cu motivarea că pedeapsa aplicată este prea mare și solicită să fie reaudiați partea vătămată și martorii, întrucât declarațiile acestora date în fața instanței nu corespund cu cele date la urmărirea penală.
Instanța fondului a apreciat cererea formulată de către revizuientul ca nefiind admisibilă în principiu.
Astfel, după cum se observă din analiza motivelor invocate de revizuient, acesta solicită, de fapt, redozarea pedepsei și o readministrare a probelor avute în vedere de către instanța de fond la pronunțarea soluțiilor atacate, criticând hotărârea pentru nelegalitate și temeinicie.
Or, aspectele învederate nu s-ar putea încadra decât cel mult la cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin.1 lit.a din Cod procedură penală, prin prisma căruia a fost analizată cererea formulată de revizuient.
Arată prima instanță că, potrivit art.394 alin.1 lit.a din Cod procedură penală, revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar conform alin.2 al aceluiași articol, cazul de la lit.a constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.
În acest sens, constituie asemenea fapte sau împrejurări orice întâmplare, situație, stare care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, încetare a procesului penal sau de condamnare.
Prin urmare, pentru a exista cazul de revizuire menționat, faptele sau împrejurările invocate sau faptele probatorii și mijloacele de probă ce urmează a fi administrate în cauză trebuie să fie noi, neputând să fie considerate probe noi, în sensul cerut de lege, mijloacele de probă propuse de către revizuent.
Pe cale de consecință, față de cele expuse, în baza art.403 Cod procedură penală, instanța fondului a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuientul, criticând-o pentru netemeinicie, întrucât în mod greșit instanța de fond a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, aceasta fiind admisibilă în principiu, cazul invocat fiind cel prev. de art. 394 lit. a Cod procedură penală.
Prin decizia penală nr.653/A din 30 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, a fost respins - ca nefondat - apelul declarat de revizuientul împotriva sentinței penale nr.565/06.10.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, cu obligarea petentului condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În motivarea acestei decizii, Tribunalul - din examinarea hotărârea apelate, prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu conform art.371 al.2 Cod pr.pen. - a constatat nefondat apelul condamnatului, pentru următoarele considerente:
Pentru a fi admisă în principiu cererea de revizuire trebuie ca motivele invocate de revizuient să se încadreze în vreunul dintre cazurile în care se poate cere revizuirea unei sentințe penale prevăzute în mod expres și limitativ în dispozițiile art. 394 alin. 1 lit. a - e Cod procedură penală.
Analizând motivele invocate de revizuient, în raport cu dispozițiile art.394 Cod procedură penală, Tribunalul, în acord cu instanța de fond, a apreciat că acestea nu se încadrează în niciunul dintre cazurile în care revizuirea poate fi cerută, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire.
S-a arătat că aspectele invocate de către revizuientul condamnat în susținerea cererii de revizuire, respectiv că i-a fost aplicată o pedeapsă mult prea mare în raport cu fapta comisă, nu se încadrează în cazul prevăzut în dispozițiile art. 394 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, întrucât, pe de o parte, nu constituie fapte și împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanțele care au soluționat în fond și în căile de atac cauza a cărei revizuire se cere, iar, pe de altă parte, aceste aspecte nu sunt de natură a pune în evidență netemeinicia hotărârii de condamnare.
Mai arată Tribunalul că, trebuie precizat faptul că în jurisprudență și practica judiciară s-a statuat în mod unanim că individualizarea judiciară a pedepsei nu poate constitui un motiv de revizuire conform art. 394 al. 1 lit. a Cod procedură penală.
Nici motivul privind reaudierea părții vătămate și a martorilor întrucât sunt neconcordanțe între declarațiile acestora nu se încadrează în cazurile de revizuire prev. de art. 394 Cod pr.penală, dat fiind faptul că instanța a avut cunoștință la momentul condamnării revizuientului de împrejurările cunoscute și relevate de aceste persoane, eventualele neconcordanțe fiind de asemenea avute în vedere de instanță.
Prin revizuire, cale de atac extraordinară, nu se poate obține o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza, astfel că este inadmisibilă cererea revizuientului și sub acest aspect.
Totodată, Tribunalul a constatat că motivele de revizuire invocate în speță nu se circumscriu nici celorlalte cazuri de revizuire reglementate de art.394 Cod procedură penală, astfel încât, s-a apreciat că - în mod temeinic și legal - instanța fondului a dispus, în temeiul art. 403 alin. 3 Cod procedură penală, respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.
Nemulțumit și de această hotărâre, în termen legal, a promovat recurs condamnatul, reiterând aceleași motive, în sensul că reaudierii a doi martori și redozarea pedepsei.
Curtea, examinând recursul declarat, în raport de motivele invocat, cât și din oficiu - în conformitate cu prevederile art.3859alin.3 Cod procedură penală, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea penală a cărei revizuire se solicită, petentul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, comisă în stare de recidivă postcondamnatorie.
Această hotărâre a rămas definitivă prin decizia penală nr.440/R din 27 martie 2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, prin respingerea recursului declarat de condamnatul din speță.
Potrivit art.394 alin.1 lit.a Cod procedură penală, ce reprezintă temeiul juridic în baza căruia condamnatul a formulat cererea de revizuire, această cerere este admisibilă numai dacă cel în cauză dovedește existența unor fapte și împrejurări noi, necunoscute de instanță la data judecării cauzei și care ar putea conduce la o soluție diametral opusă celei pronunțate în primul ciclu procesual.
Ori, în cauză, petentul condamnat-revizuient a solicitat - în fapt - o prelungire a administrării probelor cu ocazia judecării cauzei sale, ce a parcurs toate gradele de jurisdicție.
Cât privește probatoriul administrat de instanță, cu ocazia soluționării în fond a cauzei, Curtea reține că au fost avute în vedere de prima instanță toate dovezile produse atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești, fiind înlăturate motivat doar acelea care nu se coroborau cu restul materialului probator.
În aceste condiții, nefiind incident niciunul din cazurile de revizuire prevăzute de art.394 lit.a-e Cod procedură penală, Curtea constată că în mod corect prima instanță a respins - ca inadmisibilă - cererea de revizuire formulată de revizuientul condamnat, susținerile invocate neconstituind o eroare de fapt care să poată fi înlăturată prin exercitarea căii de atac a revizuirii.
În consecință, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, recursul declarat de petentul condamnat revizuient va fi respins ca nefondat și va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul condamnatului revizuient declarat împotriva deciziei penale nr. 653/A din 30 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală.
Obligă recurentul condamnat la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei - onorariu avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red. --
Red.-Jud.sect.1
Președinte:Lavinia LefteracheJudecători:Lavinia Lefterache, Corneliu Bogdan Ion Tudoran
