Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 164/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 164/ DOSAR NR-
Ședința publică din 29 februarie 2008
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Alina Constanța Mandu C -
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Țînț
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.6/Ap din 8 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest ( deținut în Penitenciarul Codlea ) asistat de apărător din oficiu, avocat.
Procedura îndeplinită.
Se permite apărătorului din oficiu să ia legătura cu inculpatul arestat, acesta din urmă comunicându-i un memoriu care să fie avut în vedere la soluționarea cauzei.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat și reprezentantul Ministerului Public arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Constatând că nu sunt cereri de formulat, cauza fiind în stare de soluționare, instanța în temeiul art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursului.
Apărător din oficiu, avocat, pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 6/Ap dată de Tribunalul Brașov iar în baza dispozițiilor art. 38515al.2 pct.d raportat la art. 3859al.1 pct.14 Cod procedură penală casarea sentinței iar în cadrul rejudecării să se aplice o nouă pedeapsă raportat la art. 72Cod penal.
Apreciază că, față de pericolul concret al faptei, de persoana inculpatului și de împrejurările de săvârșire a faptelor, instanța de fond a aplicat o pedeapsă greșit individualizată, iar instanța de apel menținut în mod greșit pedeapsa aplicată raportat la art. 72 Cod penal.
Față de circumstanțele în care fapta a fost comisă apreciază că circumstanțele reale sunt favorabile față de inculpat prin aceea că acesta a intenționat să se înapoieze la locul faptei în scopul restituirii medalionului sustras către partea vătămată.
Instanța de fond a apreciat în mod just că există pericol în mod redus asupra victimei, întrucât nu s-au exercitat acte de violență decât cele necesare deposedării de bunul sustras.
Față de circumstanțele personale atenuante, respectiv recuperarea prejudiciului, recunoașterea săvârșirii faptei de către inculpat, apreciază că se impune admiterea recursului și aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de legea penală
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului formulat de inculpatul, ca nefondat, menținerea hotărârilor pronunțate în cauză, ca legale și temeinice. Ambele instanțe au ținut cont de dispozițiile art. 72 și 52 Cod penal, s-a aplicat o pedeapsă corect individualizată și s-a ajuns la această pedeapsă urmare a unei contopirii și aplicării unui spor de 6 luni.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de legea penală.
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr.1817/30.10.2007, pronunțată de Judecătoria Brașov în dosar penal nr-, în baza art.211 alin.1, alin.2 lit.c Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la 27.08.1988 în B, CNP -, domiciliat în B,-,. 18,. C,.7, fără forme legale în localitatea,-, jud. B, la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În temeiul art.34 alin.1 Cod penal, pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentințele penale nr.66/26.09.2006, nr.43/30.06.2006 și nr.84/13.11.2006 ale Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, astfel cum au rămas definitive prin decizia penală nr.102/04.06.2007 a Curții de Apel Brașov, a fost descontopită, fiind repuse în individualitatea lor următoarele pedepse principale: 2 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.21lit.a Cod penal, cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal, art.74 lit.c, 76 lit.b Cod penal (faptă din data de 23.05.2005); 2 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.21lit.a Cod penal, cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal, art.74 lit.c, 76 lit.b Cod penal (faptă din data de 26.05.2005); 1 an și 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.21lit.a Cod penal, cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal, art.74 lit.c, 76 lit.b Cod penal (faptă din data de 27.05.2005); 1 an închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. art.211 alin.1, alin.2 lit.c Cod penal, cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal, art.74 lit.c, 76 lit.b Cod penal (faptă din data de 08.06.2005); 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. art.211 alin.1, alin.2 lit.c Cod penal, cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal, art.74 lit.c, 76 lit.b Cod penal (faptă din data de 08.06.2005).
Sporul de 6 luni închisoare, aplicat la pedeapsa rezultantă prin decizia penală nr.102/04.06.2007 a Curții de Apel Brașov, a fost înlăturat temporar.
În temeiul art.40 Cod penal rap. l art.33, 34 alin.1 lit.b Cod penal, pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința de față, a fost contopită cu pedepsele principale aplicate inculpatului prin sentințele penale nr.66/26.09.2006, nr.43/30.06.2006 și nr.84/13.11.2006 ale Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, astfel cum au rămas definitive prin decizia penală nr.102/04.06.2007 a Curții de Apel Brașov, fiind aplicată pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care a fost adăugat sporul de 6 luni închisoare, dispunându-se ca inculpatul să execute în total o pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 Cod penal și art.64 alin.1 literele a teza a-II-a, b Cod penal.
A fost anulat mandatul de executare pedeapsănr.111/2006, din data de 02.08.2007, dispunându-se emiterea unui nou mandat de executare.
Prin aceeași sentință, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentințelor penale nr.66/26.09.2006, nr.43/30.06.2006 și nr.84/13.11.2006 ale Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, astfel cum au rămas definitive prin decizia penală nr.102/04.06.2007 a Curții de Apel Brașov, inclusiv măsurile confiscării speciale (prev. de art.118 lit.e Cod penal, luată prin sentința penală nr.84/13.11.2006 dată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov și cea prev. de art.118 lit.d Cod penal, luată prin sentința penală nr.43/30.06.2006 a aceleiași instanțe).
S-a constatat că inculpatul se află în stare de deținere, în executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin decizia penală nr.102/04.06.2007 a Curții de Apel Brașov.
În temeiul art.88 Cod penal și art.36 alin.3 Cod penal, din pedeapsa aplicată a fost dedusă perioada reținerii de 24 de ore și arestul preventiv din data de 15.06.2005 până la 17.01.2006, din data de 13.08.2007 la 04.10.2007 și de la 04.10.2007 la zi.
În temeiul art.14 și art.346 Cod procedură penală rap. la art.998 și art.999 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de, inculpatul fiind obligat la plata către aceasta a sumei de 30 lei, contravaloarea reparației lanțului rupt.
În temeiul art.191 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, faptul că în data de 13.08.2007, în timp ce se deplasa pe str. - - din B, s-a apropiat de partea vătămată, din spate, a prins-o cu ambele mâini de gât, smulgându-i apoi medalionul de aur de la gât, fiind rupt în acest fel și lănțișorul pe care se afla medalionul, lănțișor care a alunecat de la gât, pe corp în jos, agățându-se de hainele părții vătămate.
Constatându-se că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, la individualizarea pedepsei pe care a aplicat-o inculpatului, Judecătoria Brașova avut în vedere criteriile generale prev. de art.72 Cod penal, apreciindu-se că, deși importanța valorii sociale ocrotite prin incriminarea infracțiunii de tâlhărie este mare, pericolul social concret al faptei comise nu este foarte ridicat, iar prejudiciul cauzat părții civile este mic. S-a luat în considerare și faptul că din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul are antecedente penale, stabilind o pedeapsă orientată către minimul special prev. de lege, suficientă pentru atingerea scopului de reeducare.
Din fișa de cazier judiciar, s-a observat că prezenta infracțiune a fost comisă după rămânerea definitivă (prin decizia penală nr.102/04.06.2007 a Curții de Apel Brașov ) a condamnărilor pronunțate prin sentințele penale nr.66/26.09.2006, nr.43/30.06.2006 și nr.84/13.11.2006 ale Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, dar întrucât la data săvârșirii acestor fapte inculpatul era minor, prima instanță a reținut o pluralitate de infracțiuni intermediară, prev. de art.40 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei, solicitând reducere acesteia.
Prin decizia penală nr.6/A/08.01.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar penal nr-, apelul promovat de a fost respins, inculpatul fiind obligat la plata sumei de 130 lei cheltuieli judiciare în apel, în care a fost inclus și onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, care a fost avansate din fondurile Ministerului d e Justiție.
Pentru a decide în acest sens, instanța de apel a reținut că apărarea inculpatului - conform căreia, după comiterea faptei, s-a reîntors la fața locului cu intenția de a restitui medalionul părții vătămate, iar acest aspect nu a fost reținut de instanța de fond la individualizarea pedepsei - a fost infirmată de probele administrate, în special declarația părții vătămate, care a arătat că la revenirea la locul faptei, inculpatul a negat inițial comiterea faptei, poziție incompatibilă cu intenția de restituire a medalionului; recunoașterea faptei a avut loc doar după ce medalionul a fost descoperit asupra sa.
Cu privire la individualizarea pedepsei stabilite pentru infracțiunea de tâlhărie, s-a reținut că este corespunzătoare criteriilor prev. de art.72 Cod penal, scopului și funcțiilor pedepsei. În mod just s-a apreciat că pericolul social este relativ scăzut, întrucât asupra victimei nu s-au exercitat alte violențe decât cele necesare deposedării de bunul sustras, iar valoarea prejudiciului nu este ridicată. Nu se impune reducerea pedepsei sub minim întrucât nu poate fi reținută nici o circumstanță atenuantă. Atitudinea anterioară îi este mai degrabă defavorabilă, acesta suferind condamnări anterioare pentru infracțiuni similare; recunoașterea faptei și recuperarea prejudiciului nu sunt datorate atitudinii pozitive a inculpatului, ci faptului că martorul a alertat organele de poliție atunci când l-a văzut pe inculpat revenind la locul faptei.
În mod corect s-a stabilit necesitatea aplicării art.40 Cod penal, iar sporul de pedeapsă nu este justificat doar de perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpatul care, la mai puțin de 2 luni de la rămânerea definitivă a deciziei penale nr.102/04.06.2007 a Curții de Apel Brașov, a comis din nou o infracțiune de aceeași natură, dovedind o adevărată specializare în acest gen de fapte, dar a intrat în puterea lucrului judecat, fiind aplicat prin decizia amintită.
În fine, s-a reținut că din pedeapsa rezultantă au fost corect deduse perioadele de reținere, arest preventiv și cele executate din pedeapsa definitivă, acțiunea civilă fiind corect soluționată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul invocând, oral, prin concluziile apărătorului desemnat din oficiu, cazul de casare prev. de art.3859pct.14, respectiv, reducerea pedepsei aplicate prin reținerea de circumstanțe atenuante (recunoașterea faptei, recuperarea prejudiciului) având în vedere circumstanțele reale și personale incidente în cauză.
La dosarul cauzei, inculpatul a depus un memoriu în cuprinsul căruia a solicitat reducerea pedepsei la minimul special, invocând situația deosebită în care s-ar afla familia sa și împrejurarea că anterior privării sale de libertate avea un loc de muncă.
Verificând decizia instanței de apel din perspectiva cazului de casare invocat, dar observând și cazurile de casare care pot fi invocate din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.1 și 2 Cod procedură penală și art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că hotărârea recurată este la adăpostul oricărei critici, nefiind incident nici unul din cazurile de casare menționate.
Starea de fapt și încadrarea juridică au fost corect stabilite, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, precum și a celor efectuate nemijlocit în cursul cercetării judecătorești, instanțele de fond analizându-le și valorificându-le în mod judicios, rezultând fără nici un dubiu vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat.
De asemenea, au fost analizate și evaluate exhaustiv toate criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, iar cuantumul determinat este să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este precizat în dispozițiile art.52 Cod penal.
Astfel, în mod temeinic, s-a ținut seama de pericolul social al faptei comise (rezultat din modalitatea concretă în care inculpatul a acționat -pe stradă, în plină zi, prin violență -smulgerea de la gât - și conduita ulterioară faptei), dar și de circumstanțele personale ale inculpatului (cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru infracțiuni de tâlhărie comise prin același mod de operare), astfel încât pedeapsa aplicată apare ca necesară prevenirii, educării și reinserției acestuia în societate.
Astfel cum s-a reținut și de către instanța de apel, în speță nu sunt incidente împrejurări care să constituie circumstanțe atenuante. Recunoașterea faptei și recuperarea prejudiciului nu s-au datorat inițiativei inculpatului, ci intervenției altor persoane, iar situația în care se găsește familia acestuia nu poate constitui o cauză de atenuare a răspunderii penale, ci, eventual, temei al unei cereri ulterioare de întrerupere a executării pedepsei.
Așa fiind, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.6/A/08.01.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar penal nr-, pe care o va menține.
În baza art.189 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, se va suporta din fondurile Ministerului d e Justiție, se va plăti Baroului B, urmând a fi inclus în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.6/A/08.01.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar penal nr-, pe care o menține.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, se suportă din fondurile Ministerului d e Justiție, se plătește Baroului B și se include în cheltuielile judiciare avansate de stat.
Obligă recurentul să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 150 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- C - - - -
GREFIER
Red./4.03.2008
Dact.GH./6.03.2008- 3 ex.
Președinte:Alina Constanța ManduJudecători:Alina Constanța Mandu, Nicoleta Țînț, Mihaela
