Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1644/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2664/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR 1644
Ședința publică de la 18 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 3: Dumitru
GREFIER -
____
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -este reprezentat legal prin procuror .
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de inculpații și, împotriva sentinței penale nr. 400 din 03 09 2008 pronunțată de Judecătoria Buftea în dosarul nr- și a deciziei penale nr. 619/A/ din 29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții inculpați, personal, în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 16 decembrie 2008 emisă de Cabinet Individual, în stare de arest preventiv și asistat de apărător din oficiu, avocat, lipsă fiind intimat parte vătămată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care,
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai sunt alte cereri sau excepții de invocat, motiv pentru care, Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Apărătorul ales pentru recurentul inculpat,solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, iar pe fond, rejudecând a se dispune în conformitate cu cazul de casare prev. de art. 385/9 pct.14 Cod procedură penală, redozarea pedepsei, în sensul aplicării unei pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege cu suspendarea condiționată a acesteia, având în vedere atitudinea sinceră a inculpatului pe tot parcursul procesului penal, precum și concluziile raportului de expertiză medico-legală din care rezultă că inculpatul la momentul săvârșirii faptei nu a avut discernământ.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat, invocând cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, iar pe fond rejudecând, redozarea pedepsei aplicate având în vedere că din întreg materialul probator administrat în cauză, rezultă că acesta a avut un comportament sincer și nu este cunoscut cu antecedente penale, sens în care solicită a se da o mai M eficiență circumstanțelor judiciare atenuante prev. de art. 74 lit.c Cod penal.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul,pune concluzii de respingere a recursurilor declarate ca fiind nefondate, apreciind pedepsele aplicate ca fiind corect individualizate în raport de prevederile art. 72 Cod penal, ambilor inculpați fiind reținute circumstanțele atenuante, sens în care pedepsele au fost coborâte sub minimul special prevăzut de lege.
Față de natura și modalitatea de săvârșire a infracțiunii pe timp de noapte, în loc public, inculpații lovind partea vătămată cu pumnii și picioarele, consideră că scopul educativ al pedepsei nu poate fi atins decât prin privarea de liberate a acestora.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că nu are nimic de spus.
Recurentul inculpat, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr.400/03.09.2008, pronunțată de Judecătoria Buftea, în dosarul penal nr-, în temeiul art.211 alin. 1, alin.2 lit. b, c, alin21lit. a Cod penal cu aplicarea art. 74 alin.1 lit.a și art.76 lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă calificată.
În temeiul art.71 alin.1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
În temeiul art.350 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestării preventive a inculpatului, de la data de 25.02.2008 la zi.
In temeiul art.211 alin.1, alin.2 lit. b, c alin.2 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și art. 76 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă calificată.
În temeiul art. 71 alin. 1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
În temeiul art.350 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestării preventive a inculpatului, de la data de 03.03.2008 la zi.
În baza art. 14 raportat la art. 346 Cod procedură penală și art. 998-999 și art. 1003 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă și au fost obligați cei doi inculpați în solidar să plătească părții civile suma de 675 lei despăgubiri reprezentând 175 lei daune materiale și suma de 500 lei despăgubiri pentru daune morale.
În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații către stat la plata a la câte 500 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea cu nr.910/P/2008 din data de 21.03.2008, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații și pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.1, 2 lit. b, c și alin 2/1 lit. a Cod penal.
În actul de sesizare s-a reținut faptul că în data de 25.02.2008, organele de poliție au fost sesizate telefonic despre săvârșirea unei tâlhării în fața imobilului numitului, care a procedat la imobilizarea celor doi presupuși făptuitori. Din cercetările efectuate a rezultat că în seara zilei de 25.02.2008, partea vătămata s-a deplasat cu un maxi-taxi din municipiul Râmnicu-S spre comuna, pe DN 2, unde a coborât în jurul orelor 19.00. Solicitând ajutorul a doi tineri pentru a identifica direcția corectă spre destinația sa, a parcurs alături de aceștia aproximativ 500 de Ajungând pe strada - cel M din comuna, cei doi tineri au profitat de faptul că acea zonă era mai izolată și întunecată, au început să îl buzunărească pe. în momentul în care partea vătămată s-a opus și a încercat să strige după ajutor, inculpatul i-a acoperit gura cu palma iar inculpatul l-a lovit cu pumnul în zona cervicală. După ce partea vătămată a reușit să fugă, a fost ajunsă din urmă de către inculpați care l-au tras într-un șanț unde l-au lovit cu pumnii și picioarele, în timp ce îl loveau pe numitul, inculpații au sustras din buzunarul hainei suma de 175 lei, un telefon mobil marca Motorola, i-au smuls ceasul de la mână precum și sacoșele în care partea vătămată avea îmbrăcăminte, mâncare și ochelarii. În dreptul imobilului în fața căruia a fost deposedată partea vătămată au ieșit martorii și alertați de zgomote. Aceștia au intervenit în ajutorul părții vătămate, moment în care inculpații au fugit, iar cei doi martori au pornit în urmărirea acestora. Inculpații au aruncat niște sacose, a rămas pe loc, dar a continuat sa fugă, aruncând pe parcursul urmăririi mai multe obiecte, telefonul, ceasul părții vătămate. Bunurile recuperate de către martori au fost recunoscute de către partea vătămată ca aparținându- Ulterior, raportul de expertiză medico legală a concluzionat că partea vătămată prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu un corp dur cât și prin acțiunea tangențială a unui corp dur cu muchie ascuțită.
Această situație de fapt a fost reținută în baza următoarelor mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: proces-verbal de sesizare, plângere și declarații parte vătămată, raport expertiză medico-legală, declarații de martori, proces-verbal de percheziție corporală.
În faza cercetării judecătorești s-a procedat la audierea inculpaților, a părții vătămate, a martorilor, și s-a depus raportul de expertiză medico legală psihiatrică privindu-l pe inculpatul.
In urma coroborării întregului material probator administrat în cauză în condițiile respectării dreptului la un proces echitabil, instanța a reținut aceiași situație de fapt ca aceea avută în vedere în rechizitoriu. Astfel, recunoașterea inculpaților se coroborează cu declarațiile martorilor audiați și cele ale părții vătămate. In seara zilei de 25.02.2008, cei doi inculpați, după ce s-au înțeles în prealabil, au procedat la deposedarea părții vătămate de bunurile pe care le avea asupra sa, respectiv suma de 175 lei, un telefon mobil marca Motorola, ceasul de la mână precum și sacoșele în care partea vătămată avea îmbrăcăminte, mâncare și ochelarii, prin lovire cu pumnii și picioarele și încercând apoi să fugă de la locul săvârșirii faptei.
Fapta inculpaților și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în formă calificată prevăzută de art.211 alin.l, 2 lit. b, c și alin 2/1 lit. a Cod penal, vinovăția acestora îmbrăcând forma intenției directe conform art. 19 alin. 1 lit. a Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel,inculpatula arătat că în raport de atitudinea sa procesuală parțial sinceră, de împrejurarea că este necunoscut cu antecedente penale, dar și de împrejurarea că are un copil minor în întreținere, se impunea aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic.
În ceea ce îl privește peinculpatulacesta a solicitat în principal achitarea sa în temeiul art. 11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit.e Cod procedură penală, arătând că se impunea achitarea sa pe motiv de iresponsabilitate, în raport de împrejurarea că la momentul săvârșirii infracțiunii discernământul sau era scăzut. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate și suspendarea condiționată ori sub supraveghere a acesteia, față de atitudinea sa sinceră pe parcursul procesului penal, în contrast cu coinculpatul.
Examinând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate, cât și din oficiu, conform art.372 al.2 Cod procedură penală, Tribunalul constatat că apelurile declarate sunt nefondate.
Astfel, prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, în urma analizei coroborate a întregului material probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și pe parcursul cercetării judecătorești. Relevante în acest sens sunt plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor oculari și, procesul verbal întocmit cu ocazia sesizării organelor de poliție de către martorul, raportul de expertiză medico legală nr.Al/J/75/2008 emis de SML I (potrivit căruia partea vătămată a prezentat leziuni traumatice ce pot data din 25.02.2008 și care au putut fi produse prin lovire cu corp dur, cât și prin acțiunea tangențială a unui corp cu muchie ascuțită - posibil unghie - leziuni ce au necesitat pentru vindecare 2-3 zile îngrijiri medicale), declarațiile inculpatului, cât și parțial declarațiile inculpatului .
Față de această situație de fapt, s-a constatat în mod just că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, în varianta calificată prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c alin. 2/1 lit. a Cod penal (fiind săvârșite noaptea, într-un loc public, de două persoane împreună).
Referitor la susținerea apelantului inculpat, în sensul că la momentul săvârșirii infracțiunii nu avea discernământ, astfel că se impune achitarea sa în temeiul art. 11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art. 10 alin.1 lit.e Cod procedură penală, Tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiata, câtă vreme expertiza medico legala psihiatrică efectuată în cauză a stabilit contrariul. Astfel, în raportul nr.A1/J//242/2008 al SML I (filele 140-142 ) s-a concluzionat că, deși inculpatul prezintă tulburare de conduită de tip antisocial și intelect de limită, prin carențe instructiv educative, acesta are totuși păstrată capacitatea psihică de apreciere critică asupra conținutului și consecințelor faptelor sale, având totodată discernământul păstrat în raport de fapta pentru care este cercetat.
Tot astfel, Tribunalul a reținut că prima instanță a făcut o judicioasă individualizare a pedepselor principale pe care le-a aplicat celor doi inculpați, atât prin raportare la criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, cât și la cele ale art.52 Cod penal privind scopul pedepsei. Ca atare, o redozare a pedepselor, doar în lumina circumstanțelor personale favorabile ale inculpaților, cum s-a solicitat în apel, nu este justificată. Aceasta cu atât mai mult cu cât instanța de fond a valorificat deja atitudinea procesuala sinceră a inculpatului, în condițiile art.74 alin.l lit.c Cod penal, precum și conduita bună anterior săvârșirii infracțiunii a inculpatului, în condițiile art.74 alin.1 lit.a Cod penal, coborând sub minimul special pedepsele aplicate, la câte 5 ani închisoare.
Tribunalul București - secția I- penală, prin decizia penală nr.619/ din 29.10.2008, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații și împotriva sentinței penale penală nr.400/03.09.2008, pronunțată de Judecătoria Buftea, în dosarul penal nr-.
fost menținută măsura arestării preventive a celor doi inculpați.
S-au dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive, de la 25.02.2008 la zi pentru inculpatul și la 03.03.2008 la zi pentru inculpatul.
Au fost obligați inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare statului, iar pe inculpatul la 250 lei cu același titlu, din care 200 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu.
Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpații și criticându-le pentru netemeinicie.
În motivarea recursurilor, inculpații au solicitat reducerea pedepselor, avându-se în vedere că au avut o atitudine sinceră de recunoaștere faptelor comise.
Recurentul inculpat a mai arătat că nu are antecedente penale și se impune a se da o mai M eficiență circumstanțelor atenuante.
Analizând recursurile declarate în cauză în raport de critica formulată, cât și din oficiu, Curtea constată că nu sunt întemeiate și vor fi respinse în baza art.38515pct.1 lit. Cod procedură penală.
În cauză s-a făcut o justă aplicare a prevederilor art.72 Cod penal pedepsele aplicate fiind corect individualizate.
S-a ținut cont de gravitatea faptelor comise, de modalitatea de acționare a inculpaților, de violența manifestată de aceștia, de circumstanțele lor personale.
Inculpații pe timp de noapte au tâlhărit cu violență extremă, lovind victima cu pumnii și picioarele, ceea ce arată periculozitatea sporită a acestora.
Se poate spune că instanțele au dat dovadă de clemență față de inculpați, reținând circumstanțe atenuante și reducând pedeapsa sub minimul de 7 ani prevăzut de lege.
Susținerea inculpatului că nu a avut discernământ la data comiterii infracțiunii este infirmată de concluziile raportului medico-legal care arată că inculpatul a acționat cu discernământ.
În cauză nu se pune nici problema suspendării pedepselor, scopul acestora putând fi atins prin executarea în regim de detenție.
Inculpații vor fi obligați la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați și împotriva sentinței penale nr.400 din 03.09.2008 pronunțată de Judecătoria Buftea și a deciziei penale nr.619/A din 29.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - secția I-a penală.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurentul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare statului și pe recurentul inculpat la 500 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei onorariul avocatului din oficiu se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Deduce prevenția inculpaților de la 25.02.2008 la zi pentru inculpatul și de la 03.03.2008 la zi pentru coinculpatul.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. AL 2 ex./13.01.2009
Președinte:Elena UrsulescuJudecători:Elena Ursulescu, Adriana Elena Băjan, Dumitru
