Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1655/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2584/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1655
Ședința publică de la 24 noiembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 2: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 3: Constantinescu Mariana
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul declarat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr. 519 din data de 8 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I- Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns
recurentul inculpatul, personal, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu - cu delegație depusă la dosar, lipsă fiind intimații părți vătămate, G, SC 2000 SRL, SC CO SRL, precum și intimata parte civilă SC SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În susținerea recursului, recurentul inculpat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, precizând că inițial i-a fost aplicată pedeapsa de 7 ani închisoare, ca apoi să fie condamnat la 10 ani închisoare, ceea ce nu este posibil, având în vedere că de șase ori a fost pus în libertate, iar, în opinia sa, pus în libertate nu ar prezenta pericol pentru societate.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu are obiecțiuni cu privire la proba cu înscrisuri.
Recurentul inculpat, prin apărătorul depune la dosar acte în circumstanțiere.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Apărătorul din oficiu pentru recurentul inculpat învederează instanței că prin cererea de recurs se aduce critici deciziei atacate sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului, al cărui cuantum îl apreciază ca fiind mult prea mare în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii fapte, dar si cele personale ale inculpatului. În acest sens, solicită ca în cauză să se facă aplicarea art.80 al.2 Cod penal și art.76 al.1 lit.b Cod pr penală, cu consecința reducerii cuantumului pedepsei sub minimul prevăzut de lege, astfel încât, în temeiul art.385 ind.15 pct.2 lit.d Cod penal a se dispune admiterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că principiul non reformatio in pejus nu a fost încălcat, sens în care arată că potrivit disp. art.385 ind.9 Cod penal, în cazul în care hotărârea a fost desființată în apelul procurorului declarat în defavoarea inculpatului, instanța care judecă poate pronunța și o pedeapsa mai grea decât ce arătată în cea prev de art.372 - 373 Cod penal, în speță, prima sentința desființată prin decizia CURTEA DE APEL BUCUREȘTI cauza fiind trimisă spre rejudecare la Judecătoria Bufteaa fost apelată de procuror, solicitându-se aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai ridicat, fiind astfel un apel în defavoarea inculpatului. Cu privire la cererea de reindividualizarea pedepsei prin aplicarea de circumstanțe atenuante, arată că instanța de fond a reținut concursul între circumstanțe atenuante și cele agravante, astfel că două dintre pedepsele aplicate inculpatului sub minimul special prev de art.211 alin.2 lit.b și art.2 ind.1 lit. Cod penal și una egală cu minimul prevăzut de lege, apreciază că acesta sunt corect individualizate, având în vedere gravitatea deosebilă a faptelor, modul în care a acționat inculpatul - împreună cu mai multe persoane prin lovirea și imobilizarea părțile vătămate, prin aruncarea cu pietre asupra părților vătămate - în ceea ce privește cea de a treia faptă, dar și atitudinea oscilantă a inculpatului, care numai ulterior a recunoscut fapta.
Concluzionând, solicită a se dispune respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat, cu deducerea prevenției la zi.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că este nevinovat, ceilalți au săvârșit faptele și solicită clemența instanței în sensul reducerii cuantumului pedepsei aplicat de instanța de fond.
CURTEA
Prin sentința penală nr.146/30.04.2009 pronunțată de Judecătoria Buftea în dosarul nr-, s-au hotărât următoarele:
În temeiul art.334 Cod procedura penala s-a respins ca neîntemeiată solicitarea formulată de inculpat, de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzuta de art.20 Cod penal raportat la art.211 alin.2 lit.b, alin.2/1 lit.a si c Cod penal (fapta din 21/22.06.2006) in infracțiunea prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.208 Cod penal - art.209 alin.1 lit. a, g Cod penal.
În temeiul art.334 Cod procedura penala s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracțiunile prevăzute de art.211 alin.2 lit. b, c, alin.2/1 lit. a Cod penal (fapta din 13/14.06.2006), de art.211 alin.2 lit.b, alin.2/1 lit. a si c Cod penal (fapta din 18/19.06.2006) si de art.20 Cod penal raportat la art.211 alin.2 lit.b, alin.2/1 lit. a si c Cod penal (fapta din 21/22.06.2006) în infracțiunile prevăzute de art.211 alin.2 lit.b, alin.2/1 lit. a Cod penal (fapta din 13/14.06.2006), de art.211 alin.2 lit.b, alin.2/1 lit. a Cod penal (fapta din 18/19.06.2006) si de art.211 alin.2 lit.b, alin.2/1 lit. a si c Cod penal (fapta din 21/22.06.2006) cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.
În temeiul art.211 alin.2 lit. b, alin.2/1 lit. a Cod penal cu aplicarea art.74 alin.1 lit. a Cod penal, art.75 alin.2 Cod penal, art.80 Cod penal a fost condamnat inculpatul - zis "", la pedeapsa închisorii de 10 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (fapta din 13/14.06.2006).
În temeiul art.211 alin.2 lit.b, alin.2/1 lit. a Cod penal cu aplicarea art.74 alin.1 lit. a Cod penal, art.75 alin.2 Cod penal, art.80 Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 9 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (fapta din 18/19.06.2006).
În temeiul art.211 alin.2 lit.b, alin.2/1 lit. a si c Cod penal cu aplicarea art.74 alin.1 lit. a Cod penal, art.75 alin.2 Cod penal, art.80 Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 8 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (fapta din 21/22.06.2006).
În temeiul art.33 lit. a Cod penal - art.34 alin.1 lit.b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre - cu închisoarea de 10 ani, 9 ani, respectiv 8 ani -, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.
În temeiul art.88 Cod penal s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii si arestării preventive, respectiv perioada de la 21.07.2006 la zi.
În temeiul art.71 Cod penal i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a si b Cod penal.
În temeiul art.350 alin.1 Cod procedura penala s-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-a luat act că părțile vătămate, 2000 L, -CO, G, nu s-au constituit parti civile în cauză.
În temeiul art.346 alin.1 Cod procedura penala s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civila formulată de partea civilă împotriva inculpatului.
S-a dispus avansarea si plata, din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul București - Oficii a sumei de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului.
În temeiul art.191 alin.1 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr.3501/P/2006 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul București la 17.08.2006 s-au dispus următoarele: trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie si tentativă la tâlhărie - prevăzute de art.211 alin.2 lit.b, alin.2/1 lit. a si c Cod penal (fapta din 18/19.06.2006) si de art.20 Cod penal raportat la art.211 alin.2 lit.b, alin.2/1 lit. a si c Cod penal (fapta din 21/22.06.2006); punerea în mișcare și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.b, c, alin.2/1 lit. a Cod penal (fapta din 13/14.06.2006).
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a --a Penala sub nr- din data de 17.08.2006.
Prin sentința penala nr.128/04.02.2008 pronunțata de Tribunalul București - Secția - Penala în dosarul nr- s-au dispus următoarele: a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art.211 alin.2 lit.b, alin.2/1 lit. a si c Cod penal (fapta din 21/22.06.2006) în infracțiunea prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.208 Cod penal - art.209 alin.1 lit. a, g Cod penal; în baza art.334 Cod procedura penala a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București în sensul reținerii dispozițiilor art.33 lit. a Cod penal; în baza art.211 alin.2 lit.b si alin.2/1 lit. a si c Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 7 ani închisoare; în baza art.211 alin.2 lit.b, c si alin.2/1 lit. a Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 7 ani; în baza art.20 Cod penal raportat la art.211 alin.2 lit.b, alin.2/1 lit. a, c Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 3 ani si 6 luni; în baza art.33 lit. a Cod penal si art.34 alin.1 lit. b Cod penal a fost aplicată pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare; în baza art.350 Cod procedura penala a fost menținută starea de arest a inculpatului; în baza art.88 Cod penal a fost dedusă durata arestării preventive - de la 21.07.2006 la zi; s-a luat act ca părțile vătămate, 2000 L 2000, - Co, G, si nu s-au constituit părți civile în cauză; în baza art.14 Cod procedura penala si art.346 Cod procedura penala a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civila si a fost obligat inculpatul la plata sumei de 9000 lei, cu titlul de despăgubiri civile; în baza art. 191 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul la 650 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Prin decizia penala nr.151/10.06.2008 pronunțata de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penala în dosarul nr- (717/2008) au fost admise apelurile declarate împotriva acestei sentințe de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București si inculpatul, sentința a fost desființată în întregime si cauza a fost trimisă la Judecătoria Buftea pentru competentă soluționare.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că, în raport cu modificările aduse art.27 Cod procedura penala prin dispozițiile Legii nr.356/2006, instanța de fond - tribunalul - nu era competentă material să judece cauza, competența revenind judecătoriei.
Prin decizia penala nr. 2587/27.08.2008 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penala în dosarul nr- s-a luat act de retragerea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.151/10.06.2008 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penala.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr- din data de 26.09.2008, instanța căreia îi revine competența de soluționare în conformitate cu decizia instanței de control judiciar si dispozițiile art. III alin.3 teza finala din Legea nr.356/2006.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, conform art.63 alin.2 Cod procedura penala, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Pe data de 13/14.06.2006, în jurul orelor 01,00, partea vătămata, paznic la. 2000, dormea într-un microbuz aflat în incinta societății iar la un moment dat peste acesta a intrat inculpatul, care l-a lovit în zona capului cu o bară de metal, după care, împreună cu un alt individ necunoscut, l-au legat de mâini cu o si, la scurt timp, inculpatul si celalalt autor au pătruns din nou in interior, l-au lovit cu pumnii în zona capului si peste corp, legându-l apoi de mâini si de picioare, în timp ce al treilea autor se afla în curtea societății, astfel cum rezulta din declarațiile date de părțile vătămate si, coroborate cu procesul verbal de cercetare la fața locului din data de 14.06.2006 si planșele foto aferente, procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere din data de 16.06.2006 si planșele foto aferente, procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere din data de 28.07.2006 si planșele foto aferente, portretul robot întocmit după descrierea făcuta de partea vătămata, declarațiile date în timpul urmăririi penale de martorii asistenți, declarațiile martorilor si (martori indirecți).
Din coroborarea acelorași mijloace de probe rezulta ca autorii au sustras dintr-un garaj aparținând părții vătămate 2000, situat în jud. I, com., str. -. -. nr.84, un redresor electric, o bormașină, un percutor marca, o nivelă laser marca, două truse de chei, două polizoare unghiulare marca si o bormașina marca, acestea din urma aparținând părții civile, cu punctul de lucru în aceeași curte cu partea vătămata 2000
În urma loviturilor aplicate părții vătămate acesta a suferit leziuni traumatice care au necesitat spre vindecare un număr de 12 zile de îngrijiri medicale, așa cum rezulta din raportul de expertiza medico-legala nr.A1/J/249/2006 întocmit de SML
Pentru a retine aceasta situație de fapt, instanța a avut în vedere faptul că declarațiile părții vătămate se coroborează cu alte mijloace de probă administrate în cauză, în conformitate cu exigențele art.75 Cod procedura penala, respectiv cu procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere din data de 28.07.2006 si planșele foto aferente.
Sinceritatea si verosimilitatea declarațiilor date de partea vătămata rezulta din mai multe împrejurări de fapt.
Astfel, părții vătămate i-au fost prezentate mai multe persoane pentru recunoaștere pe data de 16.06.2006 si nu a recunoscut nici o persoana.
Relevanță prezintă si faptul ca partea vătămata l-a recunoscut pe inculpat ulterior, cu ocazia prezentării pentru recunoaștere din data de 28.07.2006, precum si faptul ca martorul asistent - care a atestat împrejurarea ca partea vătămata nu a fost influențat în nici un fel pe parcursul efectuării acestei recunoașteri - a precizat faptul ca partea vătămata nu a ezitat când a efectuat aceasta recunoaștere si ca a relatat faptul ca îl văzuse pe inculpat în zona anterior.
Totodată, relevanță prezintă si împrejurarea ca partea vătămata, la scurt timp după comiterea faptei, l-a descris pe inculpat, pe baza acestei descrieri fiind efectuat portretul robot (183 dup) pe baza căruia a fost identificat inculpatul.
De asemenea, sinceritatea si verosimilitatea declarațiilor date de partea vătămata sunt confirmate, în opinia instanței, prin împrejurarea că partea vătămata l-a recunoscut pe inculpat în fața instanței (cu ocazia primei judecări a cauzei).
În privința declarațiilor date de martorii, si în fața instanței, aceste declarații au fost înlăturate ca vădit nesincere întrucât, pe de o parte, sunt contrazise prin însăși declarațiile date de acești martori pe parcursul urmăririi penale si prin declarațiile martorului, declarațiile părții vătămate si, pe de alta parte, declarațiile date de acești martori se contrazic (martorii si au susținut ca anchetatorul i-a cerut părții vătămate sa recunoască persoana de la nr. 2 sau 3, în timp ce martorul - audiat la un alt termen - a susținut că anchetatorul i-a cerut părții vătămate sa recunoască persoana de la nr.1).
Nu este de neglijat, sub aspectul sincerității acestor martori în fața instanței, faptul ca martorii au fost suspectați de comiterea acestei infracțiuni (au făcut parte din grupul constituit pentru recunoaștere), astfel încât poziția acestor martori este, în opinia instanței, subiectivă.
Susținerile inculpatului, în sensul că nu a participat la comiterea faptei, au fost înlăturate ca vădit nesincere, întrucât nu se coroborează cu restul mijloacelor de probă administrate în cauză.
De altfel, cu ocazia primei judecări a cauzei, inculpatul a recunoscut în fața instanței, în prezenta unui apărător ales, faptul ca a asigurat transportul pe data de 13/14.06.2006.
-. În noaptea de 18/19.06.2006, în jurul orelor 01,00, inculpatul, împreuna cu numiții, si B zis, au luat hotărârea infracționala de a sustrage fier vechi, motiv pentru care s-au deplasat, cu atelajul hipic aparținând inculpatului, la. - Co, aflata pe raza com., jud. I, unde, după ce au spart un geam al unei magazii, au pătruns în interior prin forțarea grilajului si apoi în incinta fabricii si,
fiind surprinși de paznicul G, în vârsta de 72 de ani, inculpatul l-a amenințat cu un cuțit, după care, ajutat fiind de B, l-au închis într-o încăpere, l-au legat de mâini, i-au sustras adidașii din picioare si au legat ușa încăperii cu sârma, astfel cum rezulta din declarațiile date de inculpat în timpul urmăririi penale (inclusiv în fața instanței, cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventiva), coroborate cu declarațiile părții vătămate G, procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere de pe planșe foto din data de
21.07.2006 si planșele foto aferente, procesul verbal de recunoaștere din grup din data de 21.07.2006 si planșele foto aferente, declarația martorului asistent.
Din coroborarea acelorași mijloace de proba rezulta ca din incinta societății cei patru autori au sustras trei motoare electrice, un aparat de sudura artizanal si un generator de curent.
Pentru a retine aceasta situație de fapt, instanța a înlăturat ca vădit nesincere declarațiile date de inculpat în fața instanței, întrucât aceste declarații nu se coroborează cu restul probatoriului administrat în cauza, conform exigentelor art.69 Cod procedura penala.
Astfel, s-a constatat faptul că pe parcursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut în mod constant (inclusiv în fața instanței, cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventiva - 10 dup) comiterea faptei, declarația sa coroborându-se cu declarațiile părții vătămate G în amănunt (: partea vătămata susține ca fapta a fost comisa de patru persoane, împrejurare confirmata de inculpat; inculpatul relatează modul în care a fost surprins de partea vătămata, modul în care a acționat - împrejurări confirmate de partea vătămata).
Mai mult, declarațiile au fost date de inculpat în prezența unui apărător ales, cu respectarea dreptului la apărare, fiindu-i citite inculpatului (atât în cazul declarațiilor date în fața organelor de poliție, cât si în cazul declarațiilor date în fața instanței), astfel cum rezulta din mențiunile inserate în cuprinsul acestor declarații (10, 136 dup).
III. În noaptea de 21/22.06.2006, inculpatul si numiții, si B zis s-au deplasat din nou în jud. I, com., sat, pentru a sustrage fier vechi și, în jurul orelor 23,00, au intrat, prin escaladarea gardului, în incinta locuinței părții vătămate pentru a sustrage bunuri, moment în care au fost însă surprinși de numiții si, care au strigat la ei, astfel cum rezulta din coroborarea declarațiilor date de inculpat pe parcursul urmăririi penale cu declarațiile date de părțile vătămate, declarațiile martorilor, G, procesul verbal de cercetare la fața locului din data de 22.06.2006 si planșele foto aferente, procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere după planșe foto din data de 21.07.2006 si planșele foto aferente, procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere din grup din data de 21.07.2006 si planșele foto aferente, declarația martorului asistent, procesul verbal întocmit la 19.07.2006 (verificare agenda telefonica)si planșele foto aferente.
Din coroborarea acelorași mijloace de proba rezulta ca partea vătămata a încercat prinderea si imobilizarea făptuitorilor, insa pentru a-si asigura scăparea cei patru făptuitori au aruncat cu pietre în direcția sa, una dintre aceste pietre lovindu-l în zona capului si că, până la surprinderea lor, cei patru autori au reușit sa scoată dintr-un atelier un transformator de sudura, o bormașina, precum si mai multe cabluri electrice, bunuri pe care însă le-au abandonat când au fost surprinși.
Pentru a retine aceasta situație de fapt, instanța a înlăturat ca vădit nesincere declarațiile date de inculpat în fața instanței, întrucât aceste declarații nu se coroborează cu restul probatoriului administrat în cauza, conform exigentelor art. 69 Cod procedura penala.
Astfel, s-a constatat faptul că pe parcursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut în mod constant (inclusiv în fața instanței, cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventiva - 10 dup) comiterea acestei fapte, declarația sa coroborându-se cu declarațiile părții vătămate G în amănunt (: părțile vătămate si au arătat ca i-au surprins pe autori, împrejurare confirmată de inculpat; inculpatul relatează modul în care a fost surprins de părțile vătămate, modul în care au acționat, în care și-au asigurat scăparea - împrejurări confirmate de aceste părți vătămate).
Mai mult, declarațiile au fost date de inculpat în prezenta unui apărător ales, cu respectarea dreptului la apărare, fiindu-i citite inculpatului (atât în cazul declarațiilor date în fața organelor de politie, cât si în cazul declarațiilor date în fața instanței), astfel cum rezulta din mențiunile inserate în cuprinsul acestor declarații (10, 136 dup).
Relevanță prezintă si faptul ca în curtea locuinței părții vătămate a fost găsit telefonul inculpatului, telefon despre care inculpatul a afirmat, pe parcursul urmăririi penale, ca l-a pierdut în momentul comiterii faptei.
Totodată, declarațiile inculpatului - care a negat în fața instanței, în rejudecarea cauzei, comiterea faptei - sunt infirmate si prin declarația martorului
Astfel, în timp ce inculpatul a negat în rejudecare orice implicare în comiterea acestei fapte, acest martor a afirmat faptul ca în noaptea de 21/22.06.2006 a observat un atelaj hipo cu un cenușiu (gri).
Or, susținerile martorului au fost confirmate în timpul urmăririi penale de inculpat, care a arătat atât faptul ca deține un atelaj hipo cu un gri, cât si faptul că după ce a părăsit locul comiterii faptei a fost observat de o persoana în timp ce se deplasa către locuința sa.
Din fisa de cazier a inculpatului s-a reținut faptul ca acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
S-a mai reținut faptul că inculpatul a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal.
În raport cu situația de fapt reținută s-a constatat că în noaptea de 21/22.06.2006 inculpatul si ceilalți trei autori si-au asigurat scăparea prin acte de violență (aruncând cu pietre în direcția vecinilor părții vătămate, care i-au urmărit si lovindu-i pe o parte din aceștia).
În consecința, în temeiul art.334 Cod procedura penala instanța de fond a respins ca neîntemeiată solicitarea formulată de inculpat, de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzuta de art.20 Cod penal raportat la art.211 alin.2 lit.b, alin.2/1 lit. a si c Cod penal (fapta din 21/22.06.2006) în infracțiunea prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.208 Cod penal-art.209 alin.1 lit. a, g Cod penal.
Sub aspectul încadrării juridice s-a mai constatat că fapta din 13/14.06.2006 nu a fost săvârșită într-un loc public sau într-un mijloc de transport, ci în incinta unei societăți comerciale, astfel încât în privința acestei fapte instanța de fond a apreciat că nu se poate retine incidența alin.2 lit. c al art.211 Cod penal.
De asemenea, se mai retine ca fapta din 18/19.06.2006 nu a fost săvârșită intr-o locuința sau o dependința a unei locuințe, ci in incinta unei societăți comerciale, astfel încât nu se poate retine incidența alin.2/1 lit. c al art.211 Cod penal.
În privința faptei din 21/22.06.2006 instanța a apreciat ca fapta de furt (ce intra în conținutul infracțiunii complexe de tâlhărie) a fost consumata, conform teoriei apropriatiunii, împrejurarea că inculpatul si ceilalți autori au abandonat bunurile neavând relevanță sub aspectul consumării, astfel încât instanța de fond a considerat că nu se poate retine incidența art.20 Cod penal (tentativă, ca forma a infracțiunii).
Totodată, s-a reținut că cele trei fapte au fost săvârșite în concurs real, reținându-se incidența art.33 lit. a Cod penal.
În privința încadrării juridice instanța a constatat faptul că deși în cauză s-ar fi putut retine - pentru faptele din 13/14.06.2006 si 18/19.06.2006 - si o eventuală lipsire de libertate în mod ilegal, atât timp cât inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru o asemenea faptă, având în vedere că nu se poate schimba încadrarea juridica dintr-o infracțiune în doua infracțiuni (întrucât prin schimbarea încadrării juridice nu se poate ajunge la extinderea procesului penal) precum si faptul ca extinderea procesului penal cu privire la alte fapte presupune, conform art.336 alin.1 Cod procedura penala, descoperirea faptelor in timpul judecații (ipoteza ce nu se regăsește în cauza de față), nu se poate retine în sarcina inculpatului săvârșirea unor infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal.
În consecința, în temeiul art.334 Cod procedura penala a schimbat încadrarea juridica a faptelor din infracțiunile prevăzute de art.211 alin.2 lit.b, c, alin.2/1 lit. a Cod penal (fapta din 13/14.06.2006), de art.211 alin.2 lit.b, alin.2/1 lit. a si c Cod penal (fapta din 18/19.06.2006) si de art.20 Cod penal raportat la art.211 alin.2 lit.b, alin.2/1 lit. a si c Cod penal (fapta din 21/22.06.2006) în infracțiunile prevăzute de art.211 alin.2 lit.b, alin.2/1 lit. a Cod penal (fapta din 13/14.06.2006), de art.211 alin.2 lit.b, alin.2/1 lit. a Cod penal (fapta din 18/19.06.2006) si de art.211 alin.2 lit.b, alin.2/1 lit. a si c Cod penal (fapta din 21/22.06.2006) cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.
In drept, fapta inculpatului care, în noaptea de 3/14.06.2006, împreuna cu alte persoane, prin folosirea de violențe fizice asupra părții vătămate, a sustras bunuri aparținând 2000 si întrunește, sub aspect obiectiv si subiectiv, elementele din conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie prevăzute de art.211 alin.2 lit.b, alin.2/1 lit. a Cod penal.
Modalitatea de săvârșire a faptei (în timpul nopții, împreună cu alte persoane, prin acte de violenta) este de natură să creeze convingerea instanței în sensul ca fapta săvârșită de inculpat prezintă pericolul social concret al unei infracțiuni, astfel cum este această instituție definită prin dispozițiile art.18 Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal.
Astfel, având în vedere faptul ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, instanța a reținut în beneficiul acestuia incidența circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal.
Având în vedere modul de săvârșire al faptei, astfel cum a fost reținut, în special gravitatea actelor de violență exercitate de inculpat asupra părții vătămate (partea, vătămata suferind leziuni ce au necesitat spre vindecare circa 12 zile de îngrijiri medicale, fiind imobilizat, legat de mâini si de picioare si închis în microbuzul unde se afla, pentru ca inculpatul si ceilalți autori să își poată asigura scăparea), precum si atitudinea vădit nesincera a inculpatului (care a încercat în permanență sa inducă în eroare instanța) s-a reținut în sarcina inculpatului incidența circumstanțelor agravante prevăzute de art. 75 alin. 2 Cod penal.
În consecința, văzând si dispozițiile art.80 Cod penal, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsa orientată spre minimul special - pedeapsa închisorii de 10 ani, apreciată de instanța ca fiind corespunzătoare.
Pentru a decide astfel cu privire la cuantumul pedepsei, instanța a avut în vedere si faptul ca deși inițial inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă mai mică, nu este incident în rejudecare principiul "non reformatio in pejus", atât timp cât sentința dată inițial în cauza a fost apelata atât de inculpat, cat si de reprezentantul Ministerului Public (apel declarat în defavoarea inculpatului).
-. In drept, fapta inculpatului care, în noaptea de 8/19.06.2006, împreuna cu alte persoane (numiții, si B zis ), prin folosirea de violențe psihice (amenințări) asupra părții vătămate G (paznic), au sustras bunuri aparținând - Co întrunește, sub aspect obiectiv si subiectiv, elementele din conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie prevăzute de art.211 alin.2 lit.b, alin.2/1 lit, a Cod penal.
Modalitatea de săvârșire a faptei (în timpul nopții, împreună cu alte persoane, prin acte de violenta) este de natură să creeze convingerea instanței în sensul ca fapta săvârșită de inculpat prezintă pericolul social concret al unei infracțiuni, astfel cum este aceasta instituție definită prin dispozițiile art.18 Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal.
Astfel, având în vedere faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, instanța a reținut în beneficiul acestuia incidența circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal.
Având în vedere modul de săvârșire al faptei, astfel cum a fost reținut, în special gravitatea actelor de violenta exercitate de inculpat asupra părții vătămate (partea vătămata G fiind închis într-o încăpere legată cu sârmă, pentru ca inculpatul si ceilalți autori sa își poată asigura scăparea), precum si atitudinea vădit nesincera a inculpatului (care a încercat în permanență să inducă în eroare instanța) s-a reținut în sarcina inculpatului incidența circumstanțelor agravante prevăzute de art.75 alin.2 Cod penal.
În consecința, văzând si dispozițiile art.80 Cod penal, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsa orientată spre minimul special - pedeapsa închisorii de 9 ani, apreciată de instanță ca fiind corespunzătoare.
Pentru a decide astfel cu privire la cuantumul pedepsei, instanța a avut în vedere si faptul că, pentru argumentele expuse anterior, prin aplicarea acestei pedepse în cauza nu se aduce atingere principului non reformatio in pejus.
III. In drept, fapta inculpatului care, pe data de 21/22.06.2006, în jurul orelor 23,00 (în timpul nopții), împreună cu alte persoane (numiții, si B zis ) au sustras mai multe bunuri din curtea locuinței părții vătămate (bunuri pe care le-au abandonat ulterior) si care, pentru a-si asigura scăparea, au exercitat acte de violenta (psihica - amenințări si fizica - loviri) asupra vecinilor acestei părți vătămate (părțile vătămate, ) întrunește, sub aspect obiectiv si subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzute de art.211 alin.2 lit.b si alin.2/1 lit. a si c Cod penal.
Pentru a aprecia cu privire la pericolul social concret al faptei săvârșite, instanța a avut în vedere modalitatea de săvârșire a faptei - prin violențe, în curtea unei locuințe, în timpul nopții, împreună cu alte persoane.
Aceste împrejurări de fapt, coroborate, sunt de natură sa releve gradul sporit de pericol social, în concret, al faptei săvârșite.
În consecință, instanța a apreciat că fapta săvârșită prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni, astfel cum este definită această instituție juridica prin dispozițiile art.18 Cod penal.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, reținând în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit. a Cod penal, întrucât inculpatul a avut o atitudine corespunzătoare anterior săvârșirii faptei deduse judecații în cauza de față, nefiind cunoscut cu antecedente penale.
. modalitatea de săvârșire a faptei, astfel cum a fost reținută, atitudinea inculpatului constituie, in opinia instanței, circumstanțe agravante judiciare, reținându-se în sarcina inculpatului incidența art.75 alin. 2 Cod penal.
În raport cu acestea, văzând dispozițiile art. 80 Cod penal, instanța a coborât pedeapsa către minimul special, aplicând inculpatului pedeapsa închisorii de 8 ani, apreciind ca aceasta pedeapsa corespunde gradului de pericol social al faptei reținute în sarcina inculpatului.
Pentru considerentele arătate anterior instanța a apreciat ca prin pedeapsa aplicată nu se agravează situația inculpatului.
Conform art.33 lit. a Cod penal - art.34 alin.1 lit. b Cod penal a contopit pedepsele, aplicând pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.
In temeiul art.88 Cod penal a dedus, din pedeapsa aplicata, durata reținerii si arestării preventive, respectiv perioada de la 21.07.2006 la zi.
În temeiul art.71 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a lit.b Cod penal.
In temeiul art.350 alin.1 Cod procedura penala a menținut starea de arest a inculpatului.
A luat act ca părțile vătămate, 2000, - Co, G, nu s-au constituit părți civile în cauza.
În privința acțiunii civile exercitate de partea civila s-au constatat următoarele:
Fapta inculpatului care, în noaptea de 13/14.06.2006 a sustras (împreuna cu alte persoane, prin acte de violenta) mai multe bunuri aparținând întrunește, sub aspect obiectiv si subiectiv, elementele răspunderii civile delictuale astfel cum sunt acestea reglementate prin dispozițiile art.998 si urm. Cod civil.
. potrivit art.1169 cod civil - dreptul comun în material probațiunii - sarcina probei, obligația de a dovedi cuantumul prejudiciului invocat revine părții civile.
In cauza de fața partea civila nu a dovedit cuantumul prejudiciului pretins.
In consecința, văzând si dispozițiile art.346 alin.1 Cod procedura penala, instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea civila exercitata de această parte civila împotriva inculpatului.
Pentru a decide astfel, instanța a avut în vedere faptul ca prin aceasta soluție nu se îngreunează situația părții civile cu încălcarea principiului non reformation in pejus, atât timp cât soluția dată în prima judecare a fondului cauzei a fost apelată de inculpat.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatulcriticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că instanța de fond a încălcat principiul non reformatio in pejus, întrucât nu a ținut seama de circumstanțele sale personale și de faptul că anterior o instanță superioară l-a condamnat la o pedeapsă mai mică, astfel încât toate acestea au condus la aplicarea unei pedepse mult prea mari pentru faptele pe care le-a comis. Totodată, inculpatul mai arată că instanța de fond i-a respins cererea de aducere în fața instanței a tuturor martorilor și părților vătămate și audierea acestora, astfel că solicită reaudierea tuturor părților și martorilor. Solicită ca instanța de apel să aibă în vedere faptul că este necunoscut cu antecedente penale, deși nu este căsătorit are o familie compusă din trei copii minori.
La susținerea orală a apelului, inculpatul arată că acesta vizează redozarea pedepsei și solicită reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată de către instanța de fond.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, Tribunalul a constatat ca fiind fondat apelul declarat.
Prima instanță, în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, a reținut în mod corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptelor și întrunirea condițiilor tragerii la răspundere penală a inculpatului, aspecte de altfel necontestate de inculpat prin apelul declarat, deși în fața instanței de fond, cu ocazia cercetării judecătorești, a revenit asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală (în fața procurorului și în fața judecătorului cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă) prin care recunoștea săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
În mod corect instanța de fond a înlăturat din ansamblul probator declarațiile inculpatului date în faza cercetării judecătorești prin care arată că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, întrucât acestea nu se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, nefiind astfel îndeplinită cerința disp. art. 69 Cod procedură penală.
În atare situație, Tribunalul, ca și instanța de fond, a reținut că prin probele administrate în cauză (și analizate pe larg de către prima instanță sub aspectul coroborării, respectiv înlăturării de la stabilirea situației de fapt) a fost răsturnată prezumția de nevinovăție ce opera în favoarea inculpatului, conf. art. 52si art. 66 Cod procedură penală, iar acesta nu a reușit să demonstreze lipsa de temeinicie a acestor probe de vinovăție.
Susținerea inculpatului în sensul încălcării de către instanța de fond a disp. art. 372 Cod procedură penală privind neagravarea situației în propriul apel, nu poate fi reținută întrucât sentința dată inițial în cauza a fost apelată atât de inculpat, cât și de reprezentantul Ministerului Public, acesta din urmă declarând apelul în defavoarea inculpatului (greșita individualizare a pedepsei și omisiunea interzicerii prezenței în localitatea unde a săvârșit infracțiunea). Faptul că procurorul de ședință la dezbaterea apelului a arătat că acesta vizează alte motive decât cele detailate în scris, respectiv necompetența materială a tribunalului, nu poate fi apreciat ca o transformare a apelului declarat în defavoarea inculpatului în apel declarat în favoarea inculpatului.
Totodată, Tribunalul a reținut că instanța de fond a dat eficiență juridică tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele săvârșite, gradul de pericol social concret al faptelor relevat de modul și locul săvârșirii, de împrejurările în care s-au săvârșit, precum și de faptul că inculpatul nu are antecedente penale, a avut o atitudine oscilantă, recunoscând faptele comise în faza de urmărire penală și revenind asupra recunoașterii în faza cercetării judecătorești și în mod corect a reținut față de inculpat circumstanțe agravante prev. de art. 75 alin. 2 Cod penal față de modul de săvârșire al faptelor, astfel cum a fost reținut, în special gravitatea actelor de violență exercitate de inculpat asupra părților vătămate (respectiv partea vătămată fiind imobilizată prin legarea de mâini si de picioare si închisă în microbuzul unde se afla, pentru ca inculpatul si ceilalți autori să își poată asigura scăparea, partea vătămata G fiind închis într-o încăpere legată cu sârmă, pentru ca inculpatul si ceilalți autori sa își poată asigura scăparea, respectiv către părțile vătămate și inculpatul a aruncat cu pietre pentru a le determina să se oprească din urmărirea acestuia, una din pietrele aruncate lovind-o pe partea vătămată în cap). Însă, nu se poate reține ca o circumstanță agravantă, așa cum prima instanță a reținut în mod greșit, atitudinea nesinceră a inculpatului de nerecunoaștere a faptelor, întrucât inculpatul are dreptul de a nu se autoincrimina, drept lipsit de substanță prin reținerea unei astfel de circumstanțe agravante.
În mod corect instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a Cod penal și a făcut aplicarea disp. art. 80 Cod penal față de concursul între cauzele de agravare și cauzele de atenuare, însă Tribunalul, față de cele anterior reținute și de persoana inculpatului, care este necunoscut cu antecedente penale, are trei copii în întreținere dintr-o relație de concubinaj, apreciază că se mai impune reducerea pedepselor aplicate inculpatului sub minimul special prevăzut de lege, respectiv la minimul special prevăzut de lege, conform disp. art. 80 alin. 2 Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal.
În consecință, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod pr.pen. Tribunalul a admis apelul declarat de inculpatul, a desființat în parte sentința penală atacată, a descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală apelată în pedepsele componente de 10 ani închisoare, 9 ani închisoare și 8 ani închisoare.
A redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. 2 lit. b, alin. 21lit. a Cod penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, art. 75 alin. 2 Cod penal, art. 80 Cod penal (fapta din 13/14.06.2006) de la 10 ani închisoare la 7 ani închisoare.
A redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. 2 lit. b, alin. 21lit. a Cod penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, art. 75 alin. 2 Cod penal, art. 80 Cod penal (fapta din 18/19.06.2006) de la 9 ani închisoare la 6 ani și 6 luni închisoare.
A redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. 2 lit. b, alin. 21lit. a si c Cod penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, art. 75 alin. 2 Cod penal, art. 80 Cod penal (fapta din 21/22.06.2006) de la 8 ani închisoare la 6 ani închisoare.
In baza art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal a contopit pedepsele stabilite prin prezenta hotărâre și a aplicat inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, apreciind-o ca fiind suficientă pentru reeducarea acestuia și pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
In temeiul art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a --a si b Cod penal.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Împotriva deciziei penale nr. 519/A/08.10.2009 a formulat recurs inculpatul, arătând că aduce critici deciziei atacate sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, al cărei cuantum îl apreciază ca fiind mult prea mare în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, dar si cele personale ale inculpatului. În acest sens, se solicită ca în cauză să se facă aplicarea art.80 al.2 Cod penal și art.76 al.1 lit.b Cod pr penală, cu consecința reducerii cuantumului pedepsei sub minimul prevăzut de lege.
Examinând recursul declarat de inculpat, Curtea constată că acesta este nefondat.
Inculpatul invocă cazul de casare prev. de art. 3859pct. 14.C.P.P. solicitând aplicarea dispozițiilor art. 76 lit.b și art.80 cu Cod Penal consecința reducerii pedepsei sub minimul special prev. de lege.
Tribunalul Bucureștia admis apelul declarat de inculpatul, a desființat în parte sentința penală atacată și redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. 2 lit. b, alin. 21lit. a Cod penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, art. 75 alin. 2 Cod penal, art. 80 Cod penal (fapta din 13/14.06.2006) de la 10 ani închisoare la 7 ani închisoare.
Tribunalul a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. 2 lit. b, alin. 21lit. a Cod penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, art. 75 alin. 2 Cod penal, art. 80 Cod penal (fapta din 18/19.06.2006) de la 9 ani închisoare la 6 ani și 6 luni închisoare precum și pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. 2 lit. b, alin. 21lit. a si c Cod penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, art. 75 alin. 2 Cod penal, art. 80 Cod penal (fapta din 21/22.06.2006) de la 8 ani închisoare la 6 ani închisoare.
Curtea constată că pentru faptele comise la datele de 18/19.06.2006 și 21/22.06.2006 instanța de apel a dat deja eficiență dispozițiilor art. 76 lit.b Cod Penal, reducând pedepsele aplicate sub minimul special prevăzut de lege.
Pentru toate cele trei infracțiuni comise de inculpat instanța de apel a reținut circumstanța prev. de art. 74 lit.a însă Cod Penal în concurs cu dispozițiile art. 75 al.2 Cod Penal, astfel că a făcut aplicarea art. 80 al.2 Cod Penal potrivit căruia, în caz de concurs între circumstanțele agravante și atenuante, coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie, motiv pentru care pentru prima faptă dedusă judecății a aplicat o pedeapsă în cuantumul minim prev. de lege.
Curtea constată că instanța de apel a procedat în mod corect la reținerea dispozițiilor art. 75 al.2 Cod Penal, în condițiile în care inculpatul a comis într-un interval foarte scurt, de câteva zile, nu mai puțin de trei infracțiuni de tâlhărie, săvârșite în mod organizat, împreună cu mai multe persoane, prin utilizarea violenței, violențe ce au cauzat leziuni mai multor persoane, faptul că partea vătămată G era în vârstă de 72 de ani, împrejurarea că cea de-a treia faptă de tâlhărie a fost comisă într-o locuință, că inculpatul a lovit, cu pietre, mai multe persoane pentru a-și asigura scăparea. Săvârșirea acestor trei fapte la un interval de timp atât de scurt conduce la concluzia că inculpatul își făcuse un mod de viață și de obținere de venituri din comiterea infracțiunilor de tâlhărie, ceea ce justifică reținerea dispozițiilor art. 75 al.2
Cod PenalCurtea observă, totodată, că în mod corect a apreciat Tribunalul că nu se poate reține ca o circumstanță agravantă atitudinea nesinceră a inculpatului de nerecunoaștere a faptelor, întrucât inculpatul are dreptul de a nu se autoincrimina, însă atitudinea agresivă a acestuia, chiar în fața instanței de recurs în timpul ședinței de judecată, nu poate fi ignorată, întrucât denotă periculozitatea acestuia, prin modul violent în care înțelege să se manifeste, inclusiv în cursul procesului penal. În aceste condiții, circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit.c nu Cod Penal poate fi reținută, cu atât mai mult cu cât cu privire la prima faptă inculpatul a ales să nu colaboreze cu organele de poliție și să nu dea nici un fel de detaliu cu privire la cel de-al doilea participant la infracțiunea de tâlhărie.
De asemenea, Curtea constată că principiulnon reformatio in pejusnu a fost încălcat, deoarece potrivit disp. art.385 ind.9 Cod penal, în cazul în care hotărârea a fost desființată în apelul procurorului declarat în defavoarea inculpatului, instanța care judecă poate pronunța și o pedeapsa mai grea decât ce arătată în cea prev de art.372 - 373 Cod penal, în speță, prima sentința desființată prin decizia CURȚII DE APEL BUCUREȘTI cauza fiind trimisă spre rejudecare la Judecătoria Bufteaa fost apelată de procuror, care a solicitat aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai ridicat. În aceste condiții, instanța putea aplica o pedeapsă mai mare decât cea pronunțată anterior, deoarece apelul declarat de Ministerul Public viza tocmai acest aspect.
Așa fiind, nu există nici un temei legal pentru a se dispune reducerea pedepselor aplicate inculpatului sub cuantumul stabilit de instanța de apel.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515pct.1 lit. b C.P.P. Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 519/A/08.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul penal nr-
În temeiul art. 38517alin.4 rap.C.P.P. la art. 383 alin.2 va C.P.P. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului recurent durata reținerii și a arestării preventive de la 21.07.2006 la zi.
În temeiul art. 192 al.2 va C.P.P. obliga pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct.1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 519/A/08.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul penal nr-.
În temeiul art. 38517alin.4 rap.C.P.P. la art. 383 alin.2 deduce C.P.P. din pedeapsa aplicată inculpatului recurent durata reținerii și a arestării preventive de la 21.07.2006 la zi.
În temeiul art. 192 al.2 obligă C.P.P. pe recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 24.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
escu
GREFIER
Red. RM
2 ex/18.12.2009
Trib.. Secția I Penală
Jud., -
Președinte:Moroșanu RalucaJudecători:Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina, Constantinescu Mariana
