Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1693/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 6819/301/2009
2561/2009
DECIZIA PENALĂ NR.1693
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 18.11.2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Viorica Costiniu
JUDECĂTOR 2: Cristina Rotaru
JUDECĂTOR 3: Luciana Mera
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL B - a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.540/A din data de 15.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu răspunde recurentul inculpat personal in stare de arest și asistat de avocat din oficiu, cu delegația nr.- depusă la dosar,avocat din oficiu pentru intimatul inculpat, lipsind intimatul inculpat, părintele intimatului inculpat, numitul G, intimații părți responsabile civilmente și, intimatul parte vătămată si intimatul SERVICIUL DE PROBAȚIUNE DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Constatând ca nu sunt excepții de invocat, cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătoreasca și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat in temeiul disp.art.385/9 pct.14 Cpp solicită admiterea recursului, desființarea in parte a hotărârilor și pe fond, rejudecând, reținând disp.art.74 lit.c -76 lit.c Cp, solicita reindividualizarea pedepsei aplicate acestuia. Precizează că recurentul inculpat a recunoscut și regretă comiterea faptelor, a cooperat cu organele de ancheta, este tânăr, prejudiciul a fost acoperit prin restituirea bunurilor iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal,
Apărătorul din oficiu numit pentru intimatul inculpat solicita reindividualizarea pedepsei aplicate acestuia și solicită admiterea recursului declarat de inculpatul.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpatul ca neîntemeiat, hotărârile pronunțate in cauza fiind legale si temeinice, cuantumul pedepsei fiind redus sub limita minimului special al legii, deși s-au reținut circumstanțe atenuante iar inculpatul este recidivist.Cu privire la intimatul inculpat, susține că acesta nu a declarat apel in cauza, si nici recurs.
In ultimul cuvânt, inculpatul recurent precizează lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului penal de față.
Prin decizia penală nr.540/A din 15.10.2009 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului București - secția I penală, s-a dispus respingerea apelului, ca nefondat, declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.413 din 18.08.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3
În baza art.383 alin.2 Cod procedură penală s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 5.12.2007 la 22.04.2008 și de la 13.04.2009 la zi.
În baza art.383 alin.11Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
A fost obligat inculpatul apelant la 650 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 413/18.08.2009 pronunțată în dosarul penal nr- de Judecătoria Sectorului 3 B, în baza art.211 al. 1, al. 2 lit. a,b,c, al. 2/1 lit. a,b Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, art.74 lit.c Cod penal, art. 80 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicata prin sentința penală nr.225/22.04.2008 a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin neapelare și s-a dispus executarea în întregime a pedepsei, cumulând-o cu pedeapsa aplicată de 4 ani închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa rezultanta de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal.
În baza art. 350.C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal s-a dedus reținerea și arestarea preventiva de la 15.12.2007 la 22.04.2008, precum si de la 13.04.2009 la zi.
În baza art. 26 Cod penal rap. la art. art.211 al.1, al. 2 lit. a,b,c, al. 2/1 lit.a,b Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal, art.74 lit. a, c Cod penal, art. 76 lit. c Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71, 64 lit. a teza II si lit. b Cod penal, după împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei pe o durata de 4 ani, termen de încercare, stabilit în condițiile art.110 Cod penal.
S-a făcut aplicarea art. 71 al. 5 Cod penal, după împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 359.C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că la data de 28.03.2009, la sediul Secției 10 Poliție s-a prezentat minorul, însoțit de tatăl său G, care a sesizat că în seara zilei de 7.03.2009, în jurul orelor 21.30, în timp ce se afla într-un gang din zona str.- împreună cu un prieten prezent și el la secție pentru a depune plângere, a fost deposedat prin violență și amenințări de către un individ cu fața acoperită de un telefon mobil Sony Ericsson și un lanț de aur de aproximativ 30 gr, prietenul său fiind și el deposedat în aceleași împrejurări de un telefon mobil Sony Ericsson. O dată cu partea vătămată, la sediul Secției 10 Poliție s-a prezentat și inculpatul care a reclamat în mod neadevărat faptul că a fost victima infracțiunii de tâlhărie, sustrăgându-i-se în aceleași împrejurări descrise mai sus un telefon mobil marca Sony Ericsson, oferind cu ocazia audierii o declarație similară cu a părții vătămate.
In urma cercetărilor efectuate au fost identificați făptuitorii în persoana numiților, si G, rezultând că nu a fost, de fapt, victima infracțiunii de tâlhărie reclamată, dimpotrivă acesta având un rol important în săvârșirea faptei și anume conducerea părții vătămate într-un loc ferit, urmând, ca totodată, acesta să fie ținta violențelor și amenințărilor cu boxul exercitate de către inculpatul pentru inducerea temerii părții vătămate și a-l determina pe acesta să predea bunurile.
In cauză au fost efectuate interceptări ale convorbirilor purtate pe telefonul mobil sustras părții vătămate, constatându-se că de pe acest terminal vorbea tocmai partea vătămată. În virtutea celor constatate, lucrătorii de poliție s-au deplasat la domiciliul lui din B,--29, sector 3, ocazie cu care au luat legătură cu tatăl și bunica acestuia, respectiv numiții G și .
Fiind audiat, G, tatăl părții vătămate, acesta a declarat că în seara comiterii faptei, înainte de a merge la sediul Secției 10 Poliție pentru a depune plângere, după ce a aflat de la fiul său ce a pățit, a mers cu acesta în clubul de biliard lângă Magazinul unde i-a anunțat pe cei prezenți acolo despre fapta a cărei victimă fost fiul său, spunându-le că dacă cineva va observa un telefon precum cel sustras, să-l anunțe. Totodată, a arătat că a mers în acel loc deoarece îl bănuia pe ca având amestec în comiterea faptei, în clubul respectiv strângându-se tinerii din cartier. Ulterior, în data de 30.03.2009 sau 31.03.2009, la domiciliul său s-a prezentat tatăl inculpatului, zis care a discutat cu bunica băiatului, căreia i-a spus că inculpatul a sustras bunurile, pe care le-a și restituit bătrânei, cu rugămintea de a nu anunța organele de poliție în legătură cu cele întâmplate.
A apreciat instanța de fond că declarația martorului G se coroborează cu declarația martorei, bunica părții vătămate, care a arătat că, tatăl inculpatului, i-a restituit bunurile sustrase, spunându-i că ar fi aflat de la concubina sa, a și concubina inculpatului, că fiul său a sustras telefonul mobil și lanțul de aur aparținând părții vătămate. Martora a mai declarat că atunci când i-au fost restituite bunurile de către, era singură acasă, pe seară povestindu-i și lui G de cele auzite, Tot martora a mai arătat că nu i-a spus de participarea celorlalți învinuiți la fapta.
Fiind audiat, tatăl inculpatului, inițial acesta a declarat că fiul său a câștigat la telefonul mobil și lanțul de aur de la partea vătămata, el hotărând să le restituie lui, lucru pe care l-a și făcut, însă ulterior, a revenit asupra acestei declarații, după ce i-au fost aduse la cunoștință prevederile art. 80.C.P.P. ocazie cu care a avut o atitudine sinceră, arătând că a aflat de la concubina sa, a și de la concubina inculpatului, că fiul său a sustras telefonul mobil și lanțul de aur de la partea vătămată.
Fiind întrebat despre modul în care cele două persoane menționate anterior (mama vitregă și concubina inculpatului ) au aflat despre săvârșirea faptei și identitatea făptuitorului, martorul a arătat că în seara în care tatăl părții vătămate a venit în clubul de biliard, acolo lucra concubina lui, a, care a doua zi a stat de vorbă cu, concubina inculpatului, aceasta din urmă observându-i în curtea imobilului în care locuiau pe inculpat și pe cei trei învinuiți cu bunurile sustrase. Urmare a celor aflate, martorul a arătat că a stat de vorbă cu inculpatul, acesta povestindu-i că împreună cu ceilalți învinuiți au plănuit comiterea faptei, învinuiții, si G propunându-i inculpatului să fie el cel care urma să-l deposedeze prin violență pe partea vătămată tocmai pentru că partea vătămată nu-l cunoștea bine. Totodată, inculpatul i-a descris tatălui său modul în care urmau să opereze, cei partru stabilind ca să îl scoată pe la un magazin, după care să pretindă că are nevoi fiziologice urgente pentru a-l conduce într-un loc ferit. în acest timp, ceilalți trei îi urmau cu un taxi și, la momentul oportun, inculpatul să se acopere la față și să îi abordeze pe amândoi și, prin amenințări, să îl deposedeze pe partea vătămată de bunurile vizate.
Totodată, pentru ca fapta să pară mai credibilă, urma ca inculpatul să îi sustragă și lui telefonul mobil, acesta din urmă urmând a-l îndemna de să îi dea bunurile inculpatului, simulând frica. În continuarea declarației, martorul a mai arătat că inculpatul i-a povestit tatălui său că au stabilit ca el să primească 600 RON, sumă rezultată din valorificarea bunurilor sustrase, iar ceilalți inculpați să împartă restul de bani, inculpatul primind a doua zi suma de bani promisă. Aflând toate acestea, a hotărât să îndrepte lucrurile și a mers la domiciliul lui, pentru a discuta cu tatăl acestuia,. De la el a aflat că lanțul de aur fusese amanetat de învinuitul. Luând legătura cu cel din urmă au hotărât sa recupereze lanțul din aur de la amanet, bun pe care, împreună cu telefonul, urma să le predea familiei părții vătămate, deoarece familia locuia în același imobil cu partea vătămată și nu dorea scandal. Pentru recuperarea lanțului, a predat și suma de 600 lei primită de fiul său ca urmare a săvârșirii faptei. A doua zi, martorul a revenit la locuința familiei, de unde a luat cele două bunuri și le-a restituit bunicii lui.
Martora, concubina inculpatului, a arat că la jumătatea lunii martie 2009, la locuința sa și a inculpatului au venit cei trei învinuiți care i-au propus lui să-i sustragă părții vătămate telefonul și lanțul de aur, motivând propunerea prin faptul că ei sunt cunoscuți de, dar nu și inculpatul. Tot acum au stabilit ca inculpatul să îl cheme la un magazin din apropiere și sub pretextul că vrea să își satisfacă nevoile personale, să îl atragă într-un loc ferit unde inculpatul să comită fapta, prefăcându-se că îl deposedează prin violență și pe, care îl va îndemna și pe să îi dea inculpatului bunurile vizate. Au stabilit ca pentru fapta comisă inculpatul să primească 600 lei. Martora a declarat că inițial inculpatul nu a fost de acord, dar în seara comiterii faptei a mers cu ceilalți trei învinuiți, revenind acasă după două ore, povestindu-i martorei fapta comisă. Tot cu aceasta ocazie inculpatul i-a spus că lanțul și telefonul mobil al părții vătămate au rămas la cei trei învinuiți, el păstrând telefonul mobil al lui. La câteva zile amândoi au povestit cele întâmplate părinților inculpatului, mergând la familia, recuperând bunurile sustrase pe care apoi le-a restituit familiei părții vătămate.
In calitate de martor a fost audiat și numitul, tatăl învinuitului, care, după ce i s-au adus la cunoștință prevederile art.80 C.P.P. a declarat că pe la sfârșitul lunii martie 2009, la el a venit, zis "", care i-a povestit despre fapta comisa de fiul său și ceilalți învinuiți, amândoi căzând de acord să recupereze bunurile sustrase și să le restituie părții vătămate. Martorul a discutat și el cu fiul său învinuitul, care i-a povestit cum au plănuit fapta, rolul sau fiind să asigure paza pe str.- cât timp inculpatul comis tâlhăria. Martorul a mai arătat că a stabilit cu fiul său să recupereze bunurile în aceeași zi pentru ca a doua zi să le restituie părții vătămate. Astfel, învinuitul a recuperat lanțul amanetat pe numele unui individ "", iar telefonul a fost și el adus tot de același învinuit, bunurile fiind restituite de.
a condus organele de poliție la casa de amanet aparținând SC SRL unde a fost identificat contractul de împrumut de amanet nr.51730/28.03.2009 pe numele numitului vând ca obiect un lanț de aur 14K de 30,88 grame.
Fiind audiat în calitate de martor numitul, acesta a declarat că îl cunoaște pe învinuitul zis "" de la fotbal, necunoscându-i în schimb pe cei trei învinuiți. In continuare, martorul a arătat că pe la sfârșitul lunii martie 2009 fost rugat de învinuitul să îl ajute să amaneteze un lanț de aur pe numele său, deoarece învinuitul nu putea întrucât era minor. Fiind de acord, învinuitul a chemat un taxi și au mers amândoi în P-ța - unde au amanetat lanțul, banii obținuți fiind luați de către învinuit. A doua sau a treia zi, martorul a precizat că a fost iar contactat de care l-a rugat să meargă amândoi pentru a recupera bunul amanetat, învinuitul înmânându-i suma necesară. In finalul declarației martorul a precizat că nu a primit nimic pentru ajutorul oferit și nici nu a știut de proveniența bunului amanetat, învinuitul supându-i că lanțul este al său.
Cu ocazia audierii inculpatul, acesta a recunoscut săvârșirea faptei comisă în împrejurările descrise mai sus, cu o singură mențiune, și anume că, deși a avut boxul din fier asupra sa nu l-a folosit, la săvârșirea faptei, purtându-l în buzunarul de la spate al pantalonilor. Susținerile acestuia sunt contrazise de declarațiile părții vătămate și declarațiile inculpatului,care au fost de față în momentul comiterii faptei și care au arătat că inculpatul a folosit boxul la săvârșirea infracțiunii.
Fiind audiat inculpatul a dat dovadă de sinceritate, recunoscând și regretând fapta comisă.
La individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, instanța fondului a ținut seama de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72.Cod Penal, respectiv de limitele de pedeapsa prevăzute de textul incriminator în partea specială a codului penal, de gradul de pericol social concret al faptei relevat de modul de săvârșire al acesteia, de starea de recidivă postcondamnatorie, în care a fost săvârșită fapta din prezenta cauză, dar si de persoana inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei, urmând a face aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. c
Cod PenalÎmpotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, pe fondul cauzei, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, în sensul reducerii pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere că acesta a recunoscut și regretat fapta comisă și a întreprins toate demersurile necesare recuperării prejudiciului.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, conform art.371 alin.2 Cod pr.pen. Tribunalul a constatat nefondat apelul inculpatului, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut corect situația de fapt, dând o încadrare juridică corespunzătoare, din materialul probator administrat pe parcursul procesului penal (declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, a, G și, declarațiile celor doi inculpați de recunoaștere a faptelor, procesul verbal de cercetare la fața locului și conducere pe traseul parcurs spre locul săvârșirii faptei, înregistrările convorbirilor telefonice interceptate) rezultând fără echivoc vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Referitor la critica formulată de apelantul-inculpat, se rețin următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.72 Cod penal, la stabilirea pedepselor se ține seama de gradul de pericol social al faptelor, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În raport de gradul de pericol social concret al faptei, de împrejurările și modalitatea de comitere, de persoana inculpatului care a avut o atitudine sinceră, dar care a comis prezenta infracțiune în stare de recidivă postcondamnatorie, Tribunalul a apreciat că prima instanță a procedat la o justă individualizare a pedepsei aplicate care, de altfel, este orientată sub minimul special prevăzut de lege, reținându-se circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit.c Cod penal și făcându-se aplicarea art. 80 Cod penal raportat la art. 76 al.1 lit. b Cod penal, această pedeapsă fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei prevăzut de art.52 p, respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
De asemenea, în mod corect, instanța de fond a procedat conform art. 83 Cod penal, revocând suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.225/22.04.2008 a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin neapelare și dispunând executarea în întregime a pedepsei, cumulând-o cu pedeapsa aplicată de 4 ani închisoare, întrucât infracțiunea ce face obiectul prezentei cauzei a fost comisă în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei.
Tribunalul a constatat că în considerentele și dispozitivul sentinței penale apelate s-a strecurat o eroare materială ce trebuie îndreptată de către instanța de fond, consemnându-se greșit deducerea reținerii și arestării preventive de la data de 15.12.2007 în loc de 05.12.2007, în minuta sentinței penale fiind menționată corect perioada dedusă.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul care a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate.
Curtea analizând recursul formulat prin prisma cazului de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală, cât și a cazurilor de casare care, conform art.3859alin.3 Cod procedură penală se iau în discuție din oficiu, a constatat că acesta este nefondat.
Inculpatul a fost condamnat la 4 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, constând în aceea că la 28.03.2009 a deposedat prin violență și amenințări pe minorul de un lanț de aur. În momentul în care a săvârșit fapta, inculpatul avea fața acoperită.
Prima instanță a aplicat o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, reținând pentru inculpat circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 lit.c Cod penal, deși inculpatul era cunoscut cu antecedente penale, fapta fiind săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie.
S-a ajuns în cauză la aplicarea unei pedepse rezultante de 7 ani închisoare, deoarece s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.225 din 22.04.2008 a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin neapelare.
Ca atare, prima instanță a dat dovadă de clemență în aplicarea sancțiunii penale și nu i se poate aduce critica învederată de inculpat că pedeapsa ar fi prea severă.
Reducerea cuantumului pedepsei chiar în condițiile în care inculpatul a colaborat cu organele de anchetă, este tânăr și a acoperit prejudiciul cauzat prin restituirea bunului către partea vătămată, ar avea efecte negative atât asupra prevenției generale, cât și asupra comportamentului ulterior al inculpatului, care ar putea să înțeleagă din măsurile extrem de blânde luate până acum de organele judiciare, că acestea nu au o suficientă fermitate în sancționarea unor astfel de fapte.
De aceea, instanța a respins ca nefondat recursul formulat de inculpat conform art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală și în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat, deducând la zi prevenția.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.540/A din 15.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală.
Deduce prevenția de la 5.12.2007 la 22.04.2008 și de la 13.04.2009 la zi.
Obligă recurentul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocat oficiu de 200 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
a
Red.
Dact. 2 ex./19.01.2010
- jud.:;.
Președinte:Viorica CostiniuJudecători:Viorica Costiniu, Cristina Rotaru, Luciana Mera
