Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 17/2008. Curtea de Apel Alba Iulia

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ Nr. 17/2008

Ședința publică de la 04 Martie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție

JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica

Judecător - - -

Grefier - -

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba -I reprezentat de - procuror

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.397/A/15.11.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:

- recurent Inculpat - personal și asistat de avocat desemnată apărător din oficiu pentru inculpat cu delegație la dosar

- intimat Inculpat - personal, în stare de arest în Penitenciarul și asistat de avocat în substituire avocat desemnată apărător din oficiu cu delegație la dosar,

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă și avocat desemnată apărător din oficiu pentru inculpatul intimat A care este lipsă, lipsă fiind și celelalte părți.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus răspunsul la adresa înaintată Baroului

Inculpatul recurent declară că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu și că își rezervă dreptul de a nu face nici o declarație în fața instanței de recurs, că toate declarațiile date se află atașate la dosar și își menține toate declarațiile date în cursul soluționării procesului penal.

Inculpatul intimat arată că nu a declarat recurs deoarece este mulțumit de soluția pronunțată în cauză.

Raportat la disp. art.385/10 alin.3 Cod procedură penală instanța acordă cuvântul apărătorului inculpatului recurent pentru a susține oral motivele de recurs.

Avocat apărător al inculpatului recurent în principal susține că instanța de apel în mod greșit a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei iar în subsidiar solicită ca în situația în care se va reține o culpă a recurentului la săvârșirea faptei, reducerea pedepsei aplicate ca fiind exagerată și aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării.

Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul inculpatului recurent solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii instanței de apel și de fond, instanța de apel greșit a respins cererea de schimbare a încadrării juridice. Din declarațiile inculpatului recurent coroborate cu declarațiile celorlalți inculpați și martorilor rezultă că inculpatul nu s-a deplasat în scopul de a fura, acesta a avut impresia că bunurile care le-a sustras îi aparțin, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie.

În concluzie solicită achitarea inculpatului rap. la art.44 alin.3 Cod penal pentru prima faptă deoarece nu s-au depășit limitele legitimei apărări iar pentru cea de-a doua faptă achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c Cod procedură penală. În subsidiar dacă se reține vreo culpă a inculpatului solicită reindividualizarea pedepsei cu aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei având în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului care nu are antecedente penale, a colaborat cu organele penale, a recunoscut și regretat incidentul.

Avocat pentru inculpatul intimat A solicită admiterea recursului și în baza art.385/7 Cod procedură penală extinderea efectelor recursului și asupra inculpatului A și reducerea cuantumului pedepsei aplicate raportat la vârsta și comportamentul acestuia care a fost de acord cu despăgubirile civile acordate părții vătămate.

Avocat pentru inculpatul intimat susține că acesta nu a declarat recurs în cauză dar în situația admiterii recursului solicită extinderea efectelor și asupra acestui inculpat.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpatul, instanțele au manifestat clemență când au procedat la reindividualizarea pedepselor aplicate acestuia și față de modul în care s-au săvârșit aceste infracțiuni care prin conținutul lor concret reprezintă un grad ridicat de pericol social. Loviturile aplicate de inculpat au necesitat 14-15 zile de îngrijiri medicale. Este vorba de două tâlhării și pentru astfel de infracțiuni nu trebuie acordată clemență.

Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt susține că lasă la aprecierea instanței soluția care se va pronunța susține că îi pare rău de ce s-a întâmplat dar a intrat în camera concubinei cu cheie.

Instanța în baza actelor și lucrărilor dosarului lasă cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr.128/2007, Judecătoria Hunedoaraa condamnat pe inculpații: la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 al. 1 și al.2/1 lit. a,b,c Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal, art. 74 lit. a,c Cod penal, art. 76 lit. e Cod penal, parte vătămată prin respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de lovire și alte violențe prev. și ped. de art. 180 al. 2 Cod penal și 3 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 al.1, al.2 lit. c și al. 2/1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c, art. 74 lit. a,c Cod penal și art. 76 lit. d Cod penal, parte vătămată.

În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele aplicate și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

A interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a,b,e Cod penal în condițiile art.71 Cod penal.

Inculpatul, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 al.1 și al.2/1 lit. a,b,c Cod penal, cu aplicarea art. 99 Cod penal, art. 74 lit. a,c Cod penal și art. 76 lit. e Cod penal parte vătămată fiind, prin respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de lovire și alte violențe, prev. și ped. de art. 180 al. 2 Cod penal.

-1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 al.1, al.2 lit. c și al. 2/1 lit. a Cod penal_,cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal, art. 74 lit. a,c Cod penal și art. 78 lit. d Cod penal, parte vătămată .

În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele aplicate și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 8 luni închisoare.

În baza art. 81, 82 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate pe un interval de timp de 2 ani și 6 luni, atrăgând atenția inculpatului asupra art. 83 Cod penal.

-1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 al1, al.2 lit. c și al. 2/1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal, art. 74 lit. a,c Cod penal și art. 76 lit. d Cod penal, parte vătămată .

În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele aplicate și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare.

A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

A interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal î n condițiile art.71 Cod penal.

A obligat pe inculpați în solidar, pe inculpații minori în solidar și cu părțile responsabile civilmente, la plata sumei de 700 lei către partea civilă, cu titlu de despăgubiri civile.

A constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 118 lit. b Cod penal, a dispus confiscarea corpurilor delicte înregistrate la poziția nr. 12/2006 în registrul de corpuri delicte.

A stabilit în sarcina Ministerului Justiției plata sumei de 150 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatului A, în faza de judecată.

obligat pe fiecare inculpat, pe inculpații minori în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata a câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

În seara zilei de 04 august 2006, inculpații, și au consumat împreună băuturi alcoolice atât la un bar din municipiul H cât și la locuința părții vătămate la care inculpatul a locuit împreună cu concubina sa, aproximativ 4 luni.

În dimineața zilei de 05 august 2006, în jurul orei 05,00 cei trei inculpați, la propunerea inculpatului, au plecat spre locuința părții vătămate urmând să ia din acest loc bunuri ce aparțineau inculpatului și un carnet de cec-uri aparținând concubinei sale.

După ce au ajuns la locuința părții vătămate, inculpatul a intrat în camera unde a locuit împreună cu concubina sa, iar ceilalți doi inculpați l-au așteptat în curtea casei, timp în care partea vătămată s-a trezit și a observat pe inculpații și în curtea casei.

În atare situație a ieșit în curte și i-a întrebat pe cei doi ce caută în incinta imobilului său. Pentru a nu fi recunoscuți de partea vătămată, cei doi și-au acoperit fețele cu tricourile și au ieșit din curte. Observând că inculpatul este în casă, partea vătămată a intrat după acesta și i-a întrebat ce caută. în aceste condiții, între cei doi a avut loc un schimb de replici, urmat de o altercație, partea vătămată fiind amenințată de către inculpat cu un cuțit.

Inculpații și auzind zgomotele produse de cei doi au revenit în curtea casei și după ce au spart geamurile de la ușă au intrat în casa părții vătămate, în ideea de a-l ajuta pe inculpatul. în cameră, cei trei inculpați au lovit pe partea vătămată, au scos-o din casă și afară, în curte, i-au aplicat lovituri până când aceasta și-a pierdut cunoștința. Urmare a loviturilor aplicate, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 14- 15 zile de îngrijiri medicale.

În aceste condiții, în timp ce partea vătămată și-a pierdut cunoștința, cei trei inculpați au sustras din casă un radiocasetofon și trei telefoane mobile, răscolind și lucrurile din casă.

După ce au plecat din locuința părții vătămate, între cei trei inculpați au avut loc neînțelegeri legate de modul de împărțire a bunurilor, fapt ce l-a enervat pe inculpatul, care a spart unul din telefoanele sustrase.

Deplasându-se pe strada - din H, cei trei inculpați au observat pe partea vătămată și s-au hotărât să-i ia banii și bunurile, în acest scop, inculpatul i-a cerut părții vătămate o țigară și l-a întrebat cât este ceasul. Acesta a refuzat, pe un ton jignitor, iar inculpatul -a imobilizat, timp în care inculpatul a început să îl lovească cu pumnii. După aceasta, cei trei inculpați i-au căutat prin buzunare unde au găsit un pachet de țigări, un portmoneu cu suma de 20 lei, acte de identitate, permisul de conducere și o legătură de chei. inculpații au continuat să îl lovească și au încercat să îi smulgă telefonul mobil din mână, acesta a strigat după ajutor, fiind auzit de către numitul, care a ieșit din casă.

Partea vătămată împreună cu cumnatul său, au plecat pe urmele inculpaților și ajungând după circa 20 de metri, au recuperat bunurile sustrase de la partea vătămată precum și bunurile sustrase de la partea vătămată, bunuri pe care inculpații le-au abandonat, luând-o la fugă.

Cererea inculpaților formulată prin mandatari, de schimbare a încadrării juridice a primei fapte de tâlhărie în infracțiunea de loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 al. 2 Cod penal a fost respinsă, întrucât: există infracțiunea de tâlhărie indiferent dacă deposedarea a avut loc după exercitarea violenței sau în timpul folosirii acesteia.

Referitor la cererea inculpatului de a i se reține dispozițiile art. 44 al. 3 Cod penal, în sensul existenței cauzei care înlătură caracterul penal al faptei - legitima apărare, depășirea legitimei apărări, instanța a reținut ca fiind fără suport faptic și legic întrucât pentru a se putea face aplicarea art. 44 Cod penal, este necesară îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de acest text de lege, respectiv să existe un atac material, direct, imediat și injust, să existe un pericol grav pentru persoana sau drepturile celui atacat ori ale altuia, să existe necesitatea de a înlătura atacul. Mai mult, trebuie să se stabilească și o legătură cauzală, atacul trebuind să constituie cauza pericolului pentru valorile sociale mai sus indicate, iar pericolul grav creat să determinate necesitatea de a înlătura atacul.

Ori, în speță, o asemenea legătură cauzală nu a fost stabilită.

Împotriva acestei sentințe au înaintat apel în termen inculpații.

Inculpații apelanți nu și-au motivat în scris apelurile.

În susținerea apelurilor înaintate, inculpatul, prin apărător, a solicitat admiterea apelului și schimbarea încadrării juridice pentru prima infracțiune, din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de loviri sau alte violențe și pentru cea de-a doua faptă achitarea în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod proc. Penală; s-a mai solicitat reținerea circumstanțelor atenuante.

Inculpatul personal a lăsat la aprecierea instanței soluționarea apelului înaintat.

Inculpatul, personal și prin apărător, a solicitat a se lua act că își retrage apelul înaintat.

Inculpatul, personal și prin apărător a solicitat a se lua act că nu își însușește apelul înaintat în numele său.

Prin deciziei penale nr.397/A/15.11.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală s-a respins apelurile declarate de către cei trei inculpații, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, inculpații minorii și A în solidar cu părțile responsabile civilmente, din care onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în sumă de câte 150 lei pentru fiecare inculpat s-a avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Prin aceeași decizie s-a constatat că inculpatul A, asistat de reprezentantul legal nu și-a însușit apelul declarat în numele său de avocat.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, de către Tribunal că instanța de fond a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut o corectă apreciere a probelor administrate cauzei, vinovăția inculpaților fiind pe deplin dovedită; că în mod just s-a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a primei fapte de tâlhărie în infracțiunea de lovire sau alte violențe, atâta timp cât s-a dovedit că furtul a fot comis prin întrebuințarea de violențe sau amenințări, conform reglementării făcute în art. 211 alin. 1 Cod penal; că, în ce privește achitarea inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie în dauna părții vătămate, s-a relevat aspectul că acesta a recunoscut fapta în cursul urmăririi penale, declarații ce se coroborează cu declarațiile părții vătămate.

În ce privesc criticile inculpaților sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, s-a reținut că nu se justifică în cauză acordarea unei eficiențe mai mari circumstanțelor atenuante raportat la modul concret de comitere a faptelor.

Cât privește retragerea apelului de către inculpatul, instanța de apel a constatat că acesta fiind minor la data comiterii faptelor sunt incidente disp. art. 369 alin. 2 Cod proc. penală, astfel că s-a analizat, din oficiu apelul acestuia, constatându - se că este nefondat hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică.

În ce-l privește pe inculpatul minor A s-a constatat că acesta personal și prin apărător a declarat că nu își însușește apelul declarat prin avocat, astfel că Tribunalul a luat act de această declarație.

Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs în termen inculpatul, nemotivat în scris prin cererea de declarare a recursului.

La termenul de judecată din 4 martie 2008, când s-a și judecat cauza în fond, recurentul inculpat a declarat instanței de recurs că își rezervă dreptul de a nu fi audiat, conf. art. 70 Cod proc. penală.

Oral recurentul inculpat, personal și prin apărătorul desemnat din oficiu a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de loviri sau alte violențe, faptă comisă în dauna părții vătămate iar dacă se va reține vinovăția inculpatului, achitarea fiind incidente disp. art. 44 alin. 3 Cod penal, referitoare la depășirea legitimei apărări; dacă se va trece peste aceste apărări, recurentul inculpat a solicitat reducerea pedepsei aplicate; în ce privește cea de-a doua faptă recurentul inculpat a solicitat achitarea în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) Cod penal iar, în subsidiar, reducerea pedepsei și pentru această faptă apreciind că pedeapsa este prea mare în raport de fapta comisă și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale, a recunoscut faptele și le regretă.

Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor invocate de recurentul inculpat, precum și din oficiu în conformitate cu disp. art. 385/6și 385/7 Cod pr. penală, Curtea de Apel apreciază că recursul este fondat în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Curtea de Apel constată că primul motiv de recurs invocat de către recurentul inculpat vizează cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 17 Cod proc. penală.

Potrivit art. 211 alin. 1 Cod penal, constituie infracțiunea de tâlhărie furtul săvârșit prin întrebuințare de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace, pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii, ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea.

Examinându-se hotărârea atacată în raport de acest motiv de casare ce vizează încadrarea juridică a faptei, Curtea reține că probele au fost evaluate corect, așa încât, atât situația de fapt precum și încadrarea juridică sunt corespunzătoare activității infracționale desfășurate de inculpați, dar și în deplin acord cu prevederile textelor de încriminare reținute, inculpatul și inculpații minori și A, fiind corect condamnați pentru săvârșirea în calitate de coautori a infracțiunii de tâlhărie comisă în dauna părții vătămate.

Astfel, partea vătămată a declarat în mod constant în tot cursul procesului penal că a fost lovită de către cei trei inculpați, primul care l-a lovit fiind recurentul inculpat, că urmare a agresiunii a căzut la pământ și inculpații au continuat să-l lovească, pentru ca la un moment dat să ajungă în stare de inconștiență iar când și-a revenit a constatat lipsa bunurilor din casă.

Declarațiile părții vătămate se coroborează atât cu declarațiile date de cei trei inculpați atât în cursul urmăririi penale, cât și a cercetării judecătorești, prin care au recunoscut că în timpul în care partea vătămată era căzută la pământ toți trei au căutat prin casă și au sustras un casetofon și trei telefoane mobile.

Este de relevat că și în certificatul medico - legal nr. 344.323/B din 11.08.2006 emis de D se concluzionează că partea vătămată prezintă leziuni posttraumatice ce pot data din 5.08.2006 și care s-au putut produce prin lovire cu corp dur.

Apărările recurentului inculpat prin care a încercat să se disculpe și să acrediteze ideea că cei care au sustras bunurile din locuința părții vătămate au fost inculpații minori fără să existe cooperare și o voință comună a celor trei inculpați și că el doar a lovit victima pentru a se apăra, au fost corect apreciate ca nesincere și înlăturate de prima instanță. Este stabilit fără dubiu că partea vătămată a fost deposedată de bani și bunuri de către cei trei inculpați în momentul în care aceasta se afla căzută în stare de inconștiență. Nu are relevanță în cauză faptul că, eventual, hotărârea de a sustrage bunurile a fost spontană survenită după ce partea vătămată a căzut și era în stare de inconștiență, în contextul în care victima se afla în această stare tocmai ca urmare a agresiunii din partea inculpaților.

Curtea constată că în mod legal și temeinic instanța de fond a respins cererea recurentului inculpat de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de loviri sau alte violențe, soluție menținută de către instanța de apel, activitatea infracțională desfășurată de inculpați în dauna partea vătămată, îndeplinind toate elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie pentru care au fost trimiși în judecată.

În ce privește critica recurentului inculpat referitoare la incidența disp. art. 44 alin. 3 din Codul penal privind depășirea legitimei apărări, ca o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, Curtea de Apel observă că nu a invocat în fața instanței de apel această critică. Ori, în acest context inculpatul nu poate invocat direct în recurs motive de nelegalitate și netemeinicie pe care nu le-a supus analizei instanței de apel.

Ca atare, această critică se va respinge ca inadmisibilă.

Recurentul inculpat a mai criticat hotărârea instanțelor anterioare pe motivul că nu el este autorul infracțiunii de tâlhărie comisă în dauna părții vătămate, solicitând achitarea conf. disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) Cod penal.

Examinând actele și lucrările dosarului sub acest aspect de nelegalitate, Curtea de Apel constată că în mod corect instanțele de judecată au reținut vinovăția recurentului inculpat și sub aspectul comiterii acestei infracțiuni.

Astfel, partea vătămată a relatat în mod constant că în dimineața zilei de 5 august 2006, îndreptându-se către serviciu, a fost acostată de cei trei inculpați și în timp ce inculpatul A l-a prins cu brațul de după gât, inculpatul l-a căutat prin buzunare, pentru ca, apoi, acesta din urmă împreună cu să-i aplice mai multe lovituri.

Curtea constată că declarațiile părții vătămate se coroborează cu declarațiile date de cei trei inculpați atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața judecătorului de fond, declarații în care au relatat în amănunt modul de desfășurare a evenimentului.

Nu este de neglijat a se preciza sub aspectul vinovăției cele declarate de recurentul inculpat instanței de fond în care arată că " eu și A i-am aplicat lovituri peste față și în diferite părți ale corpului. Cu această ocazie i-a fost sustras părții vătămate ( ) un portmoneu și un pachet de țigări".

În ce privește recursul recurentului inculpat întemeiat pe disp. art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală, referitor la greșita individualizare a pedepsei aplicate fiecărei fapta penale, Curtea de Apel constată că recursul formulat nu este fondat, soluțiile instanței de fond și a celei de apel, fiind legale și temeinice.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că, instanțele de judecată au aplicat inculpatului o pedeapsă sub minimul special prevăzut de textul de lege incriminator, corect individualizată în raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de disp. art. 72 Cod penal, având în vedere elementele ce circumstanțiază favorabil persoana recurentului inculpat respectiv, lipsa antecedentelor penale și atitudinea procesuală sinceră, constând în recunoașterea săvârșirii faptelor reținute în sarcina sa și colaborarea cu organele judiciare în vederea aflării adevărului, așa încât nu se identifică temeiuri noi care să conducă la o nouă reindividualizare, în sensul reducerii acesteia, situație în care și acest motiv de recurs va fi respins, ca nefondat.

Curtea are a preciza că în raport cuantumul pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată, recurentul inculpat nu poate beneficia de suspendarea condiționată a executării pedepsei conf. disp. art. 81 alin.2 Cod penal.

Totodată, Curtea constată că deși recurentul inculpat nu are antecedente penale i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, iar potrivit art. 86 alin.2 Cod penal suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată și în cazul concursului de infracțiuni, dacă pedeapsa rezultantă aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani, în cauză nu sunt întrunite cerințele lit. c) ale art. 86/1 Cod penal.

În concret, potrivit art. 86/1 lit. c) Cod penal suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată dacă se apreciază, ținându-se seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel constată, prin raportarea la aceste prevederi legale, că numai executarea în regim de detenție este în măsură să realizeze scopul pedepsei, astfel cum prevede art. 52 din Codul penal, respectiv prevenție generală și specială.

Curtea examinând din oficiu hotărârile atacate, conf. disp. art.385/6 alin. 2, și art. 385/9 alin. 3 Cod proc. penală, constată că recursul inculpatului este fondat sub aspectul aplicării pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. c) Cod penal și a neaplicării dispozițiilor art. 88 Cod penal privind deducerea din pedeapsa aplicată a duratei reținerii de 24 de ore și, conf. art. 385/7 Cod proc. penală, se va extinde efectele recursului și asupra inculpaților A și.

Curtea constată că instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, cu aplicarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a), b) și c) Cod penal în condițiile art. 71 Cod penal iar pe inculpații minori A și la pedeapsa rezultantă de câte 1 an și 6 luni închisoare, cu aplicarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a), b) și c) Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal și a dispus în baza disp. art. 81, 82 și 110 Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului minor

Astfel, Judecătoria a aplicat, iar Tribunalul a menținut, pentru toți cei trei inculpați, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. c) Cod penal - interdicția dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii

Curtea reține că inculpații au săvârșit cele două infracțiuni de tâlhărie fără vreo legătură cu exercitarea unei funcții sau profesii ori în cadrul desfășurării unei activități.

Prin Decizia nr. LXXIV( 74 ) a Înaltei Curți de Casație și Justiție s- admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I - c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul Penal.

În lumina acestei decizii, care este obligatorie, conf. art.414/2 alin. 2 din Codul d e proc. penală, Curtea de Apel, raportat la circumstanțele specifice proprii cauzei penale aflată pe rolul Curții, constată că aplicarea pedepsei accesorii sub aspectul interdicției prevăzute de art. 64 lit. c) Cod penal nu se justifică în afara oricărei conexiuni cu fapta imputată inculpaților.

Potrivit art. 88 alin.1 din Codul penal timpul reținerii și al arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate iar dispozitivul hotărârii trebuie să cuprindă, după caz, printre altele deducerea reținerii și arestării preventive, indicându-se partea din pedeapsă executată în acest mod ( art. 357 alin. 2 lit. a) și art. 383 alin.2 din Codul d e proc. Penală).

Curtea constată că, în cauză, inculpații au fost reținuți 24 de ore din data de 5 august 2006 prin Ordonanța de reținere emisă de organele judiciare, context în care prin raportare la disp. art. 88 din Codul penal, instanțele de judecată anterioare trebuiau în mod legal să deducă această perioadă din durata pedepsei aplicate fiecărui inculpat, și să menționeze în dispozitiv această deducere de pedeapsă.

Așa fiind, Curtea de Apel, în temeiul art. 385/15 pct. 2, lit. Cod pr. penală, va admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.397/A/15.11.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală, se va extinde efectele recursului și asupra inculpaților A și și se va casa decizia penală atacată precum și sentința penală nr.128/2007 a Judecătoriei Hunedoara numai sub aspectul aplicării pedepselor accesorii prev. de art.64 lit.c) Cod penal și a neaplicării disp. art.88 Cod penal privind deducerea reținerii.

Procedând la rejudecarea cauzei în aceste limite, se va înlătura pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 lit.c) Cod penal în condițiile art.71 Cod penal aplicată fiecărui inculpat.

În baza art.357 Cod procedură penală rap. la art.88 Cod penal deduce din pedepsele aplicate fiecărui inculpat perioadele de reținere de 24 ore din data de 05.08.2006 - 6.08.2006.

Se vor menține în rest celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Conform disp. art. 192 alin.3 Cod proc. penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în sumă de câte 100 lei pentru fiecare inculpat se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.397/A/15.11.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală și extinde efectele recursului și asupra inculpaților A și și în consecință:

Casează decizia penală atacată precum și sentința penală nr.128/2007 a Judecătoriei Hunedoara numai sub aspectul aplicării pedepselor accesorii prev. de art.64 lit.c Cod penal și a neaplicării disp. art.88 Cod penal privind deducerea reținerii și, procedând la rejudecarea cauzei în aceste limite,

Înlătură pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 lit.c) Cod penal în condițiile art.71 Cod penal aplicată fiecărui inculpat.

În baza art.357 Cod procedură penală rap. la art.88 Cod penal deduce din pedepsele aplicate fiecărui inculpat perioadele de reținere de 24 ore din data de 05.08.2006 - 6.08.2006.

Menține în rest celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în sumă de câte 100 lei pentru fiecare inculpat se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 04.03.2008.

Președinte, Judecător, Judecător, - - - - - - -

Grefier,

- -

Red. Dact.

2 ex./7.04.2008

C și

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr-

MINUTA DECIZIEI PENALE NR.17/2008

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Înlătură pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 lit.c) Cod penal în condițiile art.71 Cod penal aplicată fiecărui inculpat.

În baza art.357 Cod procedură penală rap. la art.88 Cod penal deduce din pedepsele aplicate fiecărui inculpat perioadele de reținere de 24 ore din data de 05.08.2006 - 6.08.2006.

Menține în rest celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în sumă de câte 100 lei pentru fiecare inculpat se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 04.03.2008.

Președinte, Judecător, Judecător, Ss - - ss - - ss - - -

Pentru conformitate

Președinte:Sanda Trif
Judecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica

#Judecator Sanda Trif

Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 17/2008. Curtea de Apel Alba Iulia

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 17/2008. Curtea de Apel Alba Iulia