Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 177/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DOSAR NR-
140/2010
DECIZIA PENALĂ NR.177/
Ședința publică din data de 01 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Niculae Stan
JUDECĂTOR 3: Vasile
GREFIER
* * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiectrecursuldeclarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr.693/A din data de 15 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, în baza delegației nr.-/28.01.2010 eliberată de Baroul București (atașată la fila 7 din dosar), lipsă fiind intimata parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat critică ambele hotărâri pronunțate de către instanțele inferioare pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei aplicate acestuia, invocând cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.14 din Codul d e procedură penală. Apreciază că pedeapsa stabilită de către instanța de fond și menținută de către instanța de apel este disproporționat de severă în raport cu circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și cu datele personale ale inculpatului, care este absolvent de liceu și, la data arestării, se întreținea în mod onest, lucrând ca muncitor necalificat, iar, pe tot parcursul procesului penal, a manifestat o atitudine procesuală sinceră. În consecință, solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri atacate și, pe fond, reducerea pedepsei aplicate inculpatului sub minimul ei special, prin acordarea de circumstanțe atenuante judiciare.
Reprezentantul Ministerului Public formulează concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat în cauză și de menținere, ca fiind legale și temeinice, a ambelor hotărâri atacate. În acest sens, apreciază că instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei, la stabilirea căreia a avut în vedere inclusiv antecedența penală a inculpatului, care a mai fost condamnat anterior tot pentru o infracțiune de tâlhărie.
Recurentul inculpat, personal, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său și solicită să i se acorde clemență, întrucât, din greșeală, se află la al doilea conflict cu legea penală.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
PrinSentința penală nr.624/F din data de 04 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Judecătoria Sectorului 2 B - Secția Penală a hotărât astfel:
În baza art.211 alin.1 și alin.2 lit.c cu aplic. art.37 lit.b și art.39 alin.4 din Codul penal, a condamnat pe inculpatul (fiul lui și, născut la data de 01 aprilie 1983 în B, CNP - ) la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În temeiul art.71 din Codul penal, a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
În temeiul art.88 din Codul penal, a dedus din pedeapa închisorii durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 18 august 2009 și până la zi.
În temeiul art.350 alin.1 din Codul d e procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
A luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În temeiul art.191 alin.1 din Codul d e procedură penală, a obligat pe inculpat la plata către stat a sumei de 650 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 de lei, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria a reținutîn faptcă, la data de 18 august 2009, în jurul orei 1530, în timp ce se afla în zona pasajului, inculpatul (în vârstă de 26 de ani) a observat-o pe partea vătămată (în vârstă de 63 de ani) trecând pe stradă cu o sacoșă de cumpărături. Inculpatul a pornit în urma părții vătămate, mergând la aproximativ 2 metri distanță de aceasta. Când partea vătămată a ajuns la colțul magazinului, situat pe Șoseaua, în apropiere de intersecția cu Calea, inculpatul s-a repezit, prin partea dreaptă, asupra acesteia și i-a smuls prin surprindere, de la gât, un lănțișor din aur de aproximativ 6 grame, fugind apoi prin gangul ce se afla în apropiere. După circa 50 de metri, inculpatul a fost imobilizat de către organele de poliție, găsindu-se asupra lui lănțișorul din aur sustras de la partea vătămată.
Inculpatul a recunoscut în mod constant săvârșirea faptei, declarațiile sale coroborându-se cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul verbal de control corporal, precum și declarațiile părții vătămate și ale martorei oculare.
Judecătoria a constatatîn dreptcă fapta inculpatului, săvârșită într-un loc public (în accepțiunea art.152 lit.a din Codul penal), ntrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1 și alin.2 lit.c din Codul penal. În sarcina acestuia, a reținut și starea de recidivă postexecutorie, prevăzută de art.37 lit.b din Codul penal, în raport cu condamnarea anterioară la pedeapsa de 4 ani închisoare, pronunțată prin Sentința penală nr.903/2002 a Tribunalului București (rămasă definitivă prin Decizia penală nr.3888/2003 a Curții Supreme de Justiție) și din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiționat la data de 23 martie 2005, cu un rest rămas neexecutat de 450 de zile, care s-a împlinit mai înainte de săvârșirea infracțiunii deduse judecății.
Laindividualizarea pedepsei și a modului de executare a acesteia, Judecătoria a avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 și respectiv de art.52 din Codul penal, reținând gradul ridicat de pericol social al infracțiunii săvârșite, împrejurarea că prejudiciul cauzat are o valoare mică și a fost acoperit în natură, prin restituirea bunului către partea vătămată, precum și faptul că inculpatul este recidivist, dar a adoptat o atitudine procesuală sinceră, împrejurări în raport cu care i-a aplicat o pedeapsă la nivelului minimului special prevăzut în norma de incriminare (5 ani închisoare), dispunând executarea ei în regim de detenție.
Împotriva acestei sentințe,a declarat apelîn termenul legal (la data de 12 noiembrie 2009)inculpatul, care a solicitat exclusiv reducerea pedepsei l-a care a fost condamnat în primă instanță.
PrinDecizia penală nr.693/A din data de 15 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I Penală a hotărât astfel:
În temeiul art.379 pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
În temeiul art.383 alin.11din Codul d e procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În temeiul art.383 alin.2 din Codul d e procedură penală, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința apelată durata prevenției acestuia, începând cu data de 18 august 2009 și până la zi.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, a obligat pe inculpatul apelant la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, a fost avansată din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul, examinând sentința atacată prin prisma motivului invocat de inculpat, precum și din oficiu, conform art.371 alin.2 din Codul d e procedură penală, a constatat că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei săvârșite de acesta, pronunțând astfel, în ceea ce îl privește, o hotărâre legală de condamnare.
De asemenea, Tribunalul a constatat că instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă legală și în mod just individualizată, în privința căreia nu există motive de reducere, având în vedere modalitatea concretă de săvârșire a faptei (prin folosirea de violență, într-un loc public) și datele de ordin personal ale inculpatului (recidivist, fără loc de muncă și altă sursă licită de venituri). Deși inculpatul a manifestat o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal, Tribunalul a apreciat că această împrejurare nu poate fi reținută drept circumstanță atenuantă judiciară în favoarea sa, în raport cu aspectele anterior menționate, precum și cu împrejurarea că el a fost depistat și prins de către organelor de poliție imediat după comiterea faptei.
Împotriva deciziei Tribunalului,a declarat recursîn termenul legal (la data de 24 decembrie 2009)inculpatul, care, menținându-și poziția de recunoaștere a săvârșirii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, a invocat exclusiv greșita individualizare a pedepsei închisorii, conform cazului de casare prevăzut deart.3859alin.1 pct.14din Codul d e procedură penală, solicitând reducerea acestei pedepse sub minimul ei special, prin acordarea de circumstanțe atenuante judiciare, în considerarea atitudinii procesuale sincere, precum și a datelor personale favorabile (studii liceale, existența unui loc de muncă).
Analizând hotărârile pronunțate în cauză de către instanțele inferioare, în raport cu toate actele și lucrările dosarului, cu motivul invocat de inculpat, precum și din oficiu, cu luarea în considerare și a celorlalte cazuri de casare prevăzute în art.3859alin.3 din Codul d e procedură penală, Curtea constată cărecursulcu care a fost sesizatăeste nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Instanțele de fond și respectiv apel au apreciat în mod just asupra întinderii pedepsei închisorii, dând eficiență, la stabilirea duratei acesteia și a modalității sale de executare, tuturor criteriilor de individualizare prevăzute în art.72 din Codul penal, precum și dispozițiilor art.52 din Codul penal.
Pedeapsa respectivă - egală cu însuși minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina inculpatului - este proporțională cu gravitatea concretă a faptei săvârșite și reflectă în mod corespunzător atât împrejurările reale de comitere a acesteia, cât și, mai ales, perseverența infracțională a autorului său.
Astfel, deposedarea prin violență, în plină stradă, a unei femei în vârstă, de lănțișorul de aur pe care îl purta la gât, după urmărirea prealabilă a acesteia, relevă un grad de periculozitate socială suficient de ridicat pentru a justifica aplicarea unei pedepse privative de libertate într-un cuantum moderat.
Totodată, antecedența penală a inculpatului, în care se regăsește o condamnare definitivă anterioară, pronunțată pentru săvârșirea unei alte infracțiuni de tâlhărie, dovedește lipsa efectelor educative ale pedepsei precedente (de 4 ani închisoare) și impune aplicarea, pentru noua infracțiune, a unei pedepse mai drastice, tocmai în scopul de a asigura, deopotrivă cu justa sancționare a acestuia, și îndreptarea lui socială.
În raport cu împrejurările anterior menționate, Curtea constată că atitudinea procesuală a inculpatului (într-adevăr, sinceră și cooperantă) nu poate căpăta valoarea unei circumstanțe atenuante judiciare, potrivit art.74 alin.1 lit.c din Codul penal, cu atât mai mult cu cât, după cum în mod corect a observat și instanța de apel, atitudinea respectivă nu a făcut decât să confirme evidența, în condițiile în care inculpatul a fost surprins în flagrant de către organele de poliție aflate în exercițiul atribuțiilor de serviciu (care au și recuperat de la acesta bunul sustras) și, de asemenea, a fost indicat fără dubiu, ca autor al faptei, atât de către partea vătămată, cât și de către un martor ocular.
În plus, conduita procesuală a inculpatului nu poate fi evaluată decât în concurs cu existența unei cauze legale de agravare a răspunderii penale (starea de recidivă postexecutorie), caz în care, chiar în ipoteza teoretică a reținerii ei drept circumstanță atenuantă judiciară, acest fapt nu ar conduce, în mod obligatoriu, la coborârea pedepsei sub minimul ei special, după cum prevede art.80 alin.2 din Codul penal.
În sfârșit, Curtea constată că datele personale invocate de inculpat, deși pretins favorabile, nu au fost totuși în măsură să-l determine pe acesta, ante factum, să renunțe la comportamentul infracțional (manifestat pe fondul consumului recunoscut de droguri), astfel că ele nu pot primi, în mod obiectiv, o altă eficiență decât cea care le-a fost deja acordată, prin stabilirea unei pedepse minime, în raport cu limitele speciale prevăzute în norma de incriminare.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a hotărârilor pronunțate în cauză, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.38517alin.4 rap. la art.383 alin.2 din Codul d e procedură penală, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive a acestuia, începând cu data de 18 august 2009 și până la zi.
În temeiul art.192 alin.2 rap. la art.189 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr.693/A din data de 15 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în Dosarul nr-.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 18 august 2009 și până la zi.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 01 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 11.02.2010
/ -
- 2.
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Niculae Stan, Vasile
