Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 178/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DOSAR NR-
135/2010
DECIZIA PENALĂ NR.178
Ședința publică din data de 01 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINT - - -
JUDECĂTOR 1: Carmen Veronica Găină Niculae Stan Vasile
JUDECĂTOR -
GREFIER
* * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiectrecursuriledeclarate de inculpații și împotriva Deciziei penale nr. 712/ din data de 23.XII.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II -a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții inculpați, în stare de arest și asistați de apărător desemnat din oficiu, în baza delegației nr. -/28.2010, lipsă fiind intimatul parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Recurentul inculpat, întrebat fiind de președintele de complet, precizează că nu dorește să dea declarație în recurs, întrucât își menține declarația dată la urmărire penală și nu are nimic de adăugat acesteia.
Recurentul inculpat, întrebat fiind de președintele de complet, precizează că nu dorește să dea declarație în recurs, întrucât își menține declarația dată la urmărire penală și nu are nimic de adăugat acesteia.
Părțile întrebate fiind de către instanță declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul desemnat din oficiu, având cuvântul, critică atât decizia penală atacată cât și hotărârea de condamnare pronunțată de instanța de fond. Invocă incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859punctul 14 Cod procedură penală, susține oral motivele de recurs, considerând că ambele hotărâri atacate sunt nelegale și netemeinice sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaților, pe care-l apreciază excesiv, în raport cu circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor și atitudinea adoptată de inculpați, după săvârșirea infracțiunilor. Referitor la inculpatul solicită să-i fie aplicate dispozițiile art. 74 lit. c Cod Penal și, astfel să-i fie redusă pedeapsa.
Își încheie pledoaria solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond, rejudecând cauza, să fie dată eficiență maximă circumstanțelor atenuante reglementate de art. 74 lit. c Cod Penal, față de ambii inculpați și a dispozițiilor art. 81 - 86 Cod Penal, față de inculpatul, persoană fără antecedente penale.
Consideră că scopul pedepselor aplicate poate fi atins și prin reducerea cuantumului acestora și prin suspendarea condiționată a executării.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate și de menținere a hotărârilor atacate ca fiind legale și temeinice, instanța de fond, având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor și făcând corectă individualizare pedepselor aplicate, iar cu privire la inculpatul a avut în vedere și incidența dispozițiilor art. 37 lit. a Cod Penal, acesta fiind condamnat, anterior, tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie.
În baza art. 192 Cod procedură penală solicită obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să-i fie admis recursul și redusă pedeapsa întrucât cuantumul de 8 ani închisoare este prea sever. Subliniază faptul că a fost sincer, a recunoscut și regretat fapta.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să-i fie admis recursul și redusă pedeapsa întrucât se afla la prima abatere penală. Precizează că regretă fapta și situația în care se află.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 626/04.11.2009 Judecătoria Sector 5 B în baza art. 211 al. 1, al. 2 lit. b) și c), al. 21lit. a) pen., cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. c), art. 76 al. 1 lit. b pen. și art. 37. lit. a) pen. a condamnat pe inculpatul - la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În temeiul art.864al. 1.pen. rap. la art. 83 alin.1 și 4.pen. s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1094/03.06.2009 a Judecătoriei Sectorului 4 B, definitivă prin neapelare, și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, cumulând-o cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 8 ani închisoare.
În temeiul art. 71.pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) pen. cu titlul de pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 88.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 25.02.2009 la 04.06.2009, precum si din data de 25.08.2009 la zi.
În temeiul art. 350 al. 1.proc.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 211 al. 1, al. 2 lit. b) și c), al. 21lit. a) pen., cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. c) și art. 76 al. 1 lit. b pen. a condamnat pe inculpatul, la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În temeiul art. 71.pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) pen. cu titlul de pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 88.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 25.08.2009 la zi.
În temeiul art. 350 al. 1.proc.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
A luat act că partea vătămată - nu s-a constituit parte civilă în cauză și că prejudiciul a fost integral acoperit prin restituirea bunurilor sustrase.
În temeiul art.191 alin.1 si 2.proc.pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata către stat a sumei de 650 lei, reprezentând cheltuieli judiciare. Onorariul apărătorilor din oficiu, în cuantum de câte 300 lei, avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru a pronunța această sentință din analiza mijloacelor de probă administrate în cauză prima instanță a reținut sub aspectul împrejurărilor faptice ale cauzei că în seara zilei de 18.08.2009, în jurul orei 22.30-22.45, în timp ce se aflau în zona-, inculpatul -, prin întrebuințare de violențe, respectiv prin smulgere, i-a sustras din mână părții vătămate telefonul mobil marca LG KF 600, la care aceasta vorbea, iar inculpatul i-a smuls acesteia de la gât un lanț de.
Fiind audiați la urmărirea penală, inculpații au precizat că, în seara zilei de 18.08.2009, au ieșit să se plimbe prin oraș și, deoarece niciunul dintre ei nu avea bani, au luat hotărârea de a sustrage bunuri. Ulterior, aceștia au revenit asupra declarațiile lor și au arătat că hotărârea de a sustrage bunuri au luat-o ulterior, după ce au observat o potențială victimă, respectiv pe partea vătămată. Astfel, cei doi inculpați au urcat într-un autobuz al liniei 104 și s-au deplasat spre str. V, unde au și coborât, în jurul orei 22.30-22.45. În același autobuz se afla și partea vătămată care a coborât în aceeași stație. Potrivit declarațiilor inculpatului, cei doi au observat-o pe tânără încă din timpul călătoriei cu autobuzul și s-au înțeles din priviri să o urmărească și să-i sustragă atât telefonul mobil la care aceasta vorbea, cât și lanțul de pe care aceasta îl purta la gât. Când partea vătămată s-a îndepărtat de stația de autobuz, a traversat strada, iar în momentul în care a ajuns pe trotuar, a fost depășită de inculpatul, care s-a întors spre ea și i-a smuls de la gât lanțul de, imediat după aceea apropiindu-se de ea, din spate, inculpatul -, care i-a smuls din mână telefonul mobil marca LG KF 600, la care ea vorbea în acel moment.
După ce au sustras bunurile, inculpații au fugit pe străzile laterale din zonă și apoi au luat legătura cu un prieten comun, identificat a fi martorul, cu care s-au întâlnit în, în jurul orei 23.00. Cei doi inculpați i-au oferit spre vânzare martorului telefonul mobil sustras, marca LG KF 600, fără însă a-i spune de unde îl au și cerându-i pentru el suma de 100 de lei. Martorul, considerând prețul avantajos, a acceptat oferta, cumpărând telefonul respectiv. Cu aceeași ocazie, inculpații i-au oferit martorului și lanțul de cu pandantiv sustras, fără a-i cere bani pentru acesta. Martorul a vândut telefonul mobil cumpărat de la inculpat martorului -, pentru suma de 250 de lei, așa cum rezultă din declarația acestuia și din declarațiile martorului.
La individualizarea sancțiunilor și proporționalizarea acestora, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1 și art. 52.pen. De asemenea a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei, determinat de scopul urmărit (însușirea pe nedrept de bunuri și exercitarea de violențe ori amenințări în scopul înlesnirii însușirii acestuia), împrejurările în care fapta a fost comisă (în loc public, în timpul nopții, de două persoane împreună), urmările produse.
Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpaților. În ceea ce-l privește pe inculpatul, acesta este cunoscut cu antecedente penale, iar infracțiunea care constituie obiectul prezentei cauze a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie. Conform sentinței penale nr.1094 din data de 03.06.2009 a Judecătoriei Sectorului 4 B, definitivă prin neapelare la data de 30.06.2009, acesta a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b și c și alin.2 lit.a și b pen. cu aplic. art.75 lit.c pen. și cu aplic. art.74 alin.1 lit.a, c și art.76 alin.1 lit.b pen. cu suspendarea sub supraveghere a acesteia pe un termen de încercare de 7 ani, stabilit conform art.86 ind.2 pen. Având în vedere că inculpatul a mai săvârșit o infracțiune în cursul termenului de încercare, respectiv infracțiunea ce face obiectul judecății în cauză, instanța a făcut aplicarea art.864pen. rap. la art.83 pen. respectiv a revoca suspendarea condiționată a pedepsei închisorii aplicate prin pen. nr.1094 din data de 03.06.3009 și a dispus executarea în întregime a acestei pedepse cumulată cu pedeapsa aplicată în cauză. Instanța a ținut seama însă la individualizarea pedepsei și de faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră în fața organelor judiciare, recunoscând și arătând că regretă săvârșirea faptei, motiv pentru care va reține în favoarea lui circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c pen. Având în vedere și dispozițiile art. 76 alin. 1 lit. b pen, instanța a coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, stabilind-o, în funcție și de celelalte criterii anterior enunțate, la 4 ani închisoare.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, instanța a avut în vedere faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut constant pe parcursul procesului penal fapta săvârșită și a arătat că regretă comiterea ei, astfel că față de acesta urmează a-i reține circumstanța atenuantă prev. de art.74 alin.1 lit.c) pen. Având în vedere și dispozițiile art. 76 alin. 1 lit. b pen, instanța a coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, stabilind-o, în funcție și de celelalte criterii anterior enunțate, la 4 ani închisoare.
În raport de natura și gravitatea faptelor, precum și de antecedența penală, văzând și decizia LXXIV (74)/2007 dată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, instanța a apreciat ca inculpații sunt nedemni de a exercita dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile publice elective și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.64 lit.a, teza a doua și lit.b pen.
În baza art.350 alin.1 pr.pen. instanța a menținut starea de arest preventiv a inculpaților întrucât temeiurile care au stat la baza luării și menținerii acestei măsuri preventive pe parcursul desfășurării procesul penal subzistă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 B și cei doi inculpați soluționat prin decizia penală nr. 712/A/23.12.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală în sensul admiterii apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 B și a desființării parțiale a sentinței în sensul că:
În baza art. 118 lit. e Cod penal s-a confiscat de la fiecare inculpat suma de câte 50 lei, bani dobândiți prin săvârșirea infracțiunii.
S-a menținut starea de arest a inculpaților și s-a dedus durata reținerii și arestării preventive pentru inculpatul de la 25.02.2009 la 04.06.2009 și de la 25.08.2009 la zi și pentru inculpatul de la 25.08.2009 la zi.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciar au rămas în sarcina statului.
Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații și și împotriva aceleași sentințe penale.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat fiecare inculpata la câte 60 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile avocatului din oficiu s-au suportat din fondul Ministerului Justiției.
Criticile apelului declarat de Parchet s-au referit la omisiunea instanței de confisca special de la inculpați banii proveniți din comiterea faptelor, iar criticile inculpaților s-au referit la greșita individualizare a pedepselor sub aspectul cuantumului și a modalității de executare.
Instanța de apel a reținut în considerentele deciziei că instanța de fond reținut corect situația de fapt, așa cum a rezultat aceasta din coroborarea probelor administrate în cauză și de asemenea, a constatat dovedită vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor, aceasta s-a făcut în mod judicios, avându-se în vedere gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite (tâlhărie), modalitatea de comitere a acesteia, datele personale ale inculpaților și toate celelalte criterii generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal.
Mai mult, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită prin reținerea de circumstanțe atenuante, în condițiile în care acesta a comis infracțiunea în stare de recidivă postcondamnatorie (ceea ce a atras revocarea unei suspendări sub supraveghere a executării pedepsei anterioare), astfel că atitudinea inculpatului - în opinia tribunalului - denotă perseverență și specializare infracțională.
Inculpatului i s-au reținut, de asemenea, circumstanțe atenuante, ceea ce a dus la aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, avându-se în vedere lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră în cursul procesului penal.
Scopul preventiv și educativ al pedepselor aplicate celor doi inculpați poate fi atins doar prin executarea lor în regim de detenție, neimpunându-se o suspendare a executării acestora (pentru inculpatul aceasta nici nu ar fi posibilă datorită stării de recidivă, nefiind astfel îndeplinite condițiile impuse de textele de lege prev. de art. 81 și 86 Cod penal).
Constatând că nu s-au modificat temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive, tribunalul a menținut starea de arest a inculpaților.
În ceea ce privește apelul declarat de parchet, Tribunalul l-a constatat fondat, dat fiind că instanța de fond a omis să dispună confiscarea sumei de bani obținută din vânzarea bunului sustras. Astfel, inculpații au declarat că au vândut telefonul mobil sustras prin violență de la partea vătămată contra sumei de 100 lei, declarații care se coroborează cu cea a martorului și care nu s-au modificat pe parcursul procesului penal.
Totodată, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind acoperit integral prin restituirea telefonului mobil.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor pe care le consideră prea severe în raport cu circumstanțele reale ale cauzei, poziția procesuală a inculpaților și persoana fiecărui inculpat.
Ambii inculpați solicită o eficientizare sporită a circumstanțelor atenuante reținute deja și prev. de art. 74 lit. Cod penal, iar inculpatul mai solicită și stabilirea unei modalități de executare a pedepsei fără privare de libertate motivat de lipsa antecedentelor penale.
Se invocă ca temei cazul de casare prev. de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală.
Curtea, examinând potrivit art. 3856alin. 1 și 2 Cod procedură penală recursurile inculpaților, prin prisma criticilor formulate cum și din oficiu, constată că recursul inculpatului este întemeiat, în timp ce recursul inculpatului nu este întemeiat.
Ambele instanțe au stabilit temeinic împrejurările faptice ale cauzei în baza dovezilor administrate ce se coroborează cu declarațiile de recunoaștere ale inculpaților date la urmărirea penală, aceasta întrucât la niciuna dintre instanțe (fond, apel, recurs) inculpații nu mai făcut declarații, uzând de dreptul conferit de art. 70 Cod procedură penală.
Pedepsele aplicate inculpaților au fost stabilite sub minimul special prevăzut de lege, prin reținerea în mod justificat a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c Cod penal, având în vedere poziția procesuală sinceră avută pe parcursul procesului și declarațiile detaliate date în cauză la urmărirea penală.
și mai accentuată a consecințelor circumstanței atenuante deja reținute, pentru ambii inculpați și reducerea pedepsei pentru ambii inculpați nu este justificată, nefiind în concordanță cu cerințele art. 72 Cod penal și art. 52 Cod penal, dar nici cu circumstanțele cauzei, iar inculpatul este și recidivist postcondamnatoriu.
În cauză ambii inculpați au acționat cu vinovăție sub forma instanței directe (cum s-a reținut), și-au recunoscut faptele comise, dar se constată că este lipsit de antecedente penale ceea ce justifică o reindividualizare a pedepsei, prin reducerea cuantumului, de la 4 ani la 3 ani închisoare, fiind asigurat și în acest mod scopul pedepsei prev. de art. 52 Cod penal.
În ce privește solicitarea acestui inculpat ( ) de a stabili o modalitate de executare fără privare de libertate, aceasta nu poate fi primită. Infracțiunea comisă este o faptă penală gravă, de violență contra patrimoniului, acțiunea s-a desfășurat în public și după urmărirea victimei într-un mijloc de transport în comun și pe timp de noapte, au participat la activitatea infracțională ambii inculpați, toate acestea sporind periculozitatea inculpatului, așa încât o altă modalitatea de executare, decât regimul de detenție nu poate contribui la reeducarea inculpatului.
Pentru toate aceste considerente urmează ca potrivit art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală să fie admis recursul inculpatului, cu casarea atât a deciziei cât și a sentinței doar în limitele ce preced, iar potrivit art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Urmează a deduce prevenția inculpaților, potrivit art. 38517alin. 4 Cod procedură penală de la 25.08.2009 la zi, iar pentru inculpatul se va deduce și perioada de la 25.02.2009 până la 04.06.2009.
Urmează a face aplicarea art. 192 alin. 2 și 3 Cod procedură penală și a art. 69 din Legea nr. 51/1995.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva
deciziei penale nr. 712/A/23.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Casează în parte decizia și sentința penală și, în fond rejudecând:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 4 ani închisoare, la 3 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței penale.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 25 august 2009 și până la zi.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 300 lei, se suportă din fondul Ministerului d e Justiție.
II. Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată începând cu data de 25 februarie 2009 și până la data de 04 iunie 2009 precum și durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 25 august 2009 și până la zi.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei onorariul avocatului din oficiu se suportă din fondul Ministerului d e Justiție.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică astăzi 01 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact./11.02.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Red. - Judecătoria Sectorului 2 B - Secția Penală
Președinte:Carmen Veronica Găină Niculae Stan VasileJudecători:Carmen Veronica Găină Niculae Stan Vasile
