Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 19/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 211 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.19
Ședința publică din data de 27 februarie 2008
PREȘEDINTE: Samoilă Viorica
JUDECĂTOR 2: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 3: Rusu Maria
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpații - și, în prezent deținuți în Penitenciarul Botoșani, împotriva deciziei penale nr.4 din 9 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava (dosar nr-).
La apelul nominal s-au prezentat inculpații -, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu și -, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, lipsă fiind părțile vătămate - intimate și partea civilă - intimată .
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebați fiind inculpații precizează că nu mai doresc să dea o nouă declarație.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat, declară recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul -, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Recursul vizează doar cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, care este mult prea mare acesta nefiind vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie ci doar de una de abuz de încredere sau furt. El nu a lovit partea vătămată, motiv pentru care solicită schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în cea de furt. De asemenea solicită pedepsei aplicate prin prezenta decizie cu restul de 101 zile rămase de executat din pedepsele aplicate prin alte sentinței penale anterioare.
Avocat, pentru inculpatul -, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și pe fond micșorarea pedepsei aplicate. De asemenea solicită ca instanța să dea o eficiență sporită disp. art. 74, 76 Cod penal și să rețină în favoarea sa circumstanțe atenuante. Instanța nu a avut în vedere, la individualizarea pedepsei, faptul că nu este recidivist, cuantumul pedepsei fiind stabilit ca și cum ar fi comis fapta în stare de recidivă.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârilor anterior pronunțate ca legale și temeinice. La stabilirea cuantumului pedepselor aplicate inculpaților, care sunt orientate spre minim, instanța avut în vedere toate criteriile de individualizare, precum și faptul că inculpatul u - a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postcondamnatorie.
Inculpatul -, având ultimul cuvânt, arată că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie ci doar a infracțiunii de furt (el nelovind sau amenințând partea vătămată ), pedeapsa fiind mult prea mare. Nu a putut să-și pregătească apărarea, neputând pune întrebări martorilor prezenți în sală la instanța de fond.
Inculpatul -, având ultimul cuvânt, arată că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, pedeapsa fiind mult prea mare. Infracțiunea pentru care poate fi condamnat este doar cea de furt sau abuz de încredere.
Declarând dezbaterile închise, instanța a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.707 din 22.11.2007 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Suceavaa condamnat pe inculpații:
1) la pedeapsa de 7 ( șapte ) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin.1, 2 lit.c și alin. 21lit. a Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și art. 37 lit.a Cod penal.
S-a făcut aplicarea art.71 și 64 Cod penal și s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării, de la data de 12.01.2007 la zi.
2) la pedepsele de:
- 7 (șapte ) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin.1,2 lit.c și alin.21lit. a Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal;
- 3 (trei ) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e Cod penal, urmând ca în baza art. 33 lit.a rap.la art. 34 alin. 1 lit.b Cod penal acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ( șapte ) ani închisoare.
S-a făcut aplicarea prev. art. 71, 64 Cod penal și s-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-a menținut liberarea condiționată a inculpatului dispusă în dosarul nr.7588/2006 al Judecătoriei Botoșani.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată, perioada reținerii și arestării de la 12.01.2007 la zi.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală rap. la art. 998 și urm. cod civil inculpații au fost obligați să plătească părții civile despăgubiri materiale în sumă e 450 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că, la data de 5.01.2007, inculpatul s-a deplasat la domiciliul părții vătămate, aflat în sat Sf. com. Șcheia, județul S, solicitându-i să- împrumute încărcătorul telefonului mobil marca "Samsung", după care s-au deplasat împreună spre municipiul
Pe drum, cei doi s-au întâlnit cu bunica părții vătămate, numita, partea vătămată solicitându- acesteia telefonul mobil întrucât aștepta să fie sunat de părinții săi aflați în străinătate.
La un moment dat, inculpatul a întrebat-o pe partea vătămată cât este ora, moment în care aceasta a scos telefonul mobil din buzunar, iar inculpatul a profitat de neatenția lui luându- telefonul mobil din mână și îndepărtându-se în grabă printre blocuri, telefonul fiindu-i vândut ulterior numitului, care la rândul său l-a vândut unei persoane necunoscute.
La data de 12.01.2007, în jurul orelor 15,00, inculpații și, aflându-se pe raza municipiului S, împreună cu și R, i-au acostat pe numiții, și, care se deplasau împreună în zona cartierului, întrebându-i pe aceștia cât este ora, iar la scoaterea telefoanelor mobile, solicitându-le să-i urmeze în spatele unui bloc.
-i cu acte de violență cei doi inculpați au deposedat pe părțile vătămate de un telefon mobil marca "" și pe de suma de l0 lei și un telefon mobil marca " 2720 I", cauzându-le un prejudiciu de 800 lei.
De asemenea, cei doi inculpați au avut intenția de a sustrage bunuri de la cel de-al treilea tânăr și profitând de starea de temere produsă l-au percheziționat pe numitul, dar, întrucât nu au găsit bani și nici telefonul mobil asupra acestuia, au renunțat la activitatea infracțională.
Ulterior, inculpații s-au deplasat spre centrul municipiului S, fiind însoțiți și de numita, urmăriți fiind de către părțile vătămate, care solicitau restituirea bunurilor sustrase.
La un moment dat, pentru a scăpa de părțile vătămate, inculpații și au intrat în scara unui bloc, ieșind ulterior pe o altă ușă, moment în care ele i-au pierdut din vedere.
Ulterior, părțile vătămate au sunat la Poliția municipiului S, un echipaj de Poliție identificându-l pe inculpatul și reținându-l în jurul orei l6,00 în zona pieței agro-alimentare din centrul municipiului
Inculpatul a fost depistat în aceeași zi în jurul orelor 19,00 și reținut de către organele de poliție.
Fiind audiați, inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor.
Vinovăția inculpaților fiind dovedită s-a procedat la condamnarea acestora la pedepse cu închisoare orientate către minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina lor, cu aplicarea disp.art.37 lit.a cod penal în ceea ce-l privește pe inculpatul - în condițiile în care acesta a comis infracțiunea de tâlhărie în intervalul de timp de la eliberare și până la împlinirea duratei pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1041/2006 a Judecătoriei Suceava - a prevederilor art.41 alin.2 cod penal referitor la ambii inculpați pentru aceeași infracțiune și a dispozițiilor art.33 cod penal referitor la, urmând ca aceștia să execute pedepsele în regim de penitenciar.
Din pedepsele aplicate, s-a dedus perioada reținerii și arestării inculpaților de la 12.01.2007 la zi și s-a menținut starea de arest a acestora.
Sub aspectul laturii civile, inculpații au fost obligați să plătească părții vătămate prejudiciul cauzat, în cuantum de 450 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava și inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Oral, în instanță, procurorul renunțat la ultimul motiv de apel invocat vizând pedepselor pentru infracțiuni concurente, susținând primele două motive de apel depuse în scris la dosar, respectiv că în mod greșit prima instanță nu a dispus cu privire la menținerea sau revocarea liberării condiționate a restului de pedeapsă rămas neexecutat din sentința penală nr.1041/2006 a Judecătoriei Suceava - în ceea ce-l privește pe inculpatul și totodată a interzis în mod greșit inculpaților toate drepturile prev. de art.64 cod penal. În consecință, a solicitat admiterea apelului, desființarea parțială a sentinței în sensul menținerii liberării condiționate în ceea ce-l privește pe inculpatul și aplicarea pedepsei accesorii prev.de art.64 lit.a teza a II și lit.b cod penal, pentru ambii inculpați. Pentru aceleași considerente, a solicitat admiterea apelurilor declarate de inculpați și menținerea stării de arest preventiv, considerând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri.
Inculpații, prin apărător, au arătat că apelul declarat de aceștia vizează încadrarea juridică corectă a faptelor, respectiv aceea de furt calificat și nu tâlhărie, cât și cuantumul pedepselor stabilite de instanța de fond, motiv pentru care au solicitat admiterea apelurilor și desființarea sentinței în sensul condamnării acestora pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, urmând a li se aplica o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege, sau reindividualizarea pedepselor aplicate prin reținerea de circumstanțe atenuante și acestora cu pedepsele aplicate pentru infracțiuni concurente.
Prin decizia penală nr.4/9.01.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați.
S-a dedus în continuare arestarea preventivă de la 22.11.2007 la zi și s-a menținut starea de arest preventiv a acestora.
S-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava.
S-a desființat în parte sentința penală mai sus-menționată și, în rejudecare, s-a menținut liberarea condiționată cu privire la restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1041/2006 a Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 123/19.03.2007 a Tribunalului Suceava.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, s- interzis inculpaților drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și lit. b Cod penal și s-au înlăturat dispozițiile contrare în acest sens.
Pentru a decide astfel, a reținut instanța de apel că atât situația de fapt și încadrarea juridică a faptelor, cât și cuantumul pedepselor aplicate și modalitatea de executare a acestora au fost corect reținute de către instanța de fond.
Astfel, din probatoriul administrat în cauză, în cursul urmăririi penale și în fața Judecătoriei Suceava, respectiv procese verbale de constatare, de depistare, de recunoaștere după planșe foto și albume cu fotografii judiciare, de confruntare, dovezi de ridicare și predare bunuri coroborate cu declarațiile părților vătămate și a inculpaților, reiese că la data de 5.01.2007, inculpatul a sustras pe timp de zi și în loc public, telefonul mobil aparținând părții vătămate, în vârstă de 12 ani, cauzându-i acesteia un prejudiciu în cuantum de 450 lei rămas nerecuperat, iar la data de 12.01.2007, ambii inculpați, după o înțelegere prealabilă, prin amenințare cu acte de violență au deposedat pe părțile vătămate și, ambii în vârstă de 16 ani, de două telefoane mobile, cauzându-le un prejudiciu total de cca.800 lei, recuperat integral prin restituire și au încercat să sustragă în aceeași modalitate bunuri de la numitul renunțând la activitatea lor infracțională întrucât nu au găsit nimic asupra sa.
Vinovăția inculpaților fiind dovedită, în mod corect prima instanță a procedat la condamnarea inculpaților pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie în formă continuată - în condițiile în care sustragerea bunurilor a avut loc prin amenințare cu acte de violență - la pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege (legiuitorul sancționând acest gen de infracțiune cu pedeapsă cuprinsă între 7 și 20 de ani), chiar în condițiile în care a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, prev.de art.37 lit.a cod penal, iar este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat în timpul minorității pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului.
În atare situație, nu se impune nici schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, în infracțiunea de furt calificat și nici o reducere a pedepselor, astfel cum au solicitat inculpații, reeducarea acestora date fiind precizările de mai sus neputându-se asigura decât prin executarea în regim de penitenciar a pedepselor de 7 ani închisoare ce au fost aplicate de instanța de fond.
Deși prima instanță a reținut prevederile art.37 lit.a cod penal, în mod greșit nu a dat curs prevederilor art.61 cod penal, în condițiile în care a comis o nouă infracțiune în intervalul de timp de la eliberare și până la împlinirea duratei pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1041/2006 a Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă prin decizia penală nr.123/19.03.2007 a Tribunalului Suceava - prin retragerea apelului declarat de acesta -, din fișa de cazier judiciar rezultând că a fost liberat la data de 10.10.2006, cu un rest de 101 zile.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie prevăzută la art. 71 Cod penal, deși legiuitorul român a stipulat în mod expres la art. 71 alin. 2 Cod penal, că în caz de condamnare la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii se aplică de drept și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a - c Cod penal, nu se poate face abstracție de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie. C care a statuat într-o speță (cauza Hisst Regatul Unit 2 din 06.10.2005) că prin interzicerea dreptului de a alege s-au încălcat prevederile art. 3 al Protocolului 1 Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Prin urmare, în considerarea acestei hotărâri a CEDO prin care s-a constatat o încălcare a unui drept prevăzut de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, instanța în mod greșit a interzis inculpaților dreptul de a alege prevăzut de art. 64 lit. a teza I-a Cod penal, cât și drepturile prevăzute de lit.c - e cod penal.
Potrivit art.449 alin.2 cod proc.penală, pedeapsa pronunțată poate fi modificată, printre altele, în cazul existenței concursului de infracțiuni sau recidivei, instanța competentă să dispună asupra modificărilor pedepsei fiind instanța de executare a ultimei hotărâri.
se poate face direct în căile de atac dacă există o cerere expresă în acest sens a persoanei în cauză și dacă, în urma acestei operațiuni nu se încalcă principiul neagravării situației în propria cale de atac.
Ori, în speță, inculpații apelanți deși au solicitat în mod expres cu alte pedepse, în executarea cărora se află, Tribunalul apreciază că o astfel de operațiune, în condițiile în care pedepsele aplicate în cauză sunt mai mari decât cele pe care le execută în prezent, iar aceștia contestă încadrarea juridică a faptelor și cuantumul pedepselor (menținut de instanța de control judiciar) înfrânge principiul neagravării situației în propria cale de atac și ar aduce o încălcare prezumției de nevinovăție, în situația în care decizia pronunțată în apel este supusă căii de atac a recursului.
O atare cerere urmează a fi formulată de inculpați după rămânerea definitivă a soluției în prezenta cauză.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații. În motivarea recursurilor aceștia au arătat că greșit s-a reținut în sarcina lor comiterea infracțiunilor de tâlhărie, ei săvârșind doar un furt, în condițiile în care nu au lovit sau amenințat partea vătămată, ci doar au sustras bunurile. În plus, inculpatul a arătat că încadrarea juridică a faptei comise este cea de abuz de încredere.
Au mai arătat inculpații că pedepsele aplicate sunt mult prea mari, ei având o atitudine sinceră, de recunoaștere și regret a faptelor, fiind justificată reținerea în favoarea lor de circumstanțe atenuante judiciare și reducerea acestora, ca șansă de reintegrare în societate.
Inculpatul a solicitat pedepsei aici aplicate cu cele stabilite prin alte hotărâri judecătorești, pentru infracțiuni concurente.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, și care se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art, 3859al.1 pct.14, 17 Cod procedură penală precum și în conformitate cu disp. art. 3859al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au reținut corect situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
Inculpații - recurenți au comis faptele în împrejurările reținute și arătate în considerentele celor două hotărâri.
Au susținut aceștia că, în condițiile în care nu au exercitat acte de violență sau amenințare asupra părților vătămate, încadrarea juridică a faptelor ce se impunea a fi reținută este cea de furt.
Din coroborarea declarațiilor martorilor audiați în cauză cu relatările părților vătămate, dar și cu cele relatate de inculpați în declarațiile date în faza de urmărire penală, reiese că, într-adevăr, aceștia nu au lovit victimele.
Au manifestat însă față de ele o atitudine amenințătoare, intimidantă, în sensul că dacă nu vor asculta să-i urmeze într-un loc ferit (în spatele unui bloc) și să se lase deposedați de banii și telefoanele mobile pe care le aveau asupra lor, vor fi loviți.
Dată fiind vârsta fragedă a victimelor (născute în 1991), comportamentul agresiv al inculpaților și-a produs efectul, ele neopunând, datorită temerii astfel produse, nicio rezistență.
Art.211 Cod penal definește infracțiunea de tâlhărie ca fiind "furtul săvârșit prin întrebuințare de violențesau amenințări-".
Or, prin activitatea lor preexistență sustragerii bunurilor, inculpații au realizat o constrângere morală a victimelor, punându-le în situația de a nu mai lua hotărâri sau întreprinde acțiuni în vederea apărării acestora.
Prin urmare, activitatea secundară care intră în alcătuirea laturii obiective a infracțiunii de tâlhărie, respectiv folosirea amenințărilor, este dată în cauză, încadrarea juridică a faptelor comise de inculpați în dauna părților vătămate și fiind corect reținută în cauză.
Așa fiind, solicitarea inculpaților, de aplicare a disp. art. 334 Cod procedură penală și schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt, respectiv abuz de încredere nu este întemeiată.
A mai solicitat inculpatul - pedepsei aici aplicate cu alte pedepse aplicate prin hotărâri judecătorești definitive, pentru infracțiuni concurente.Or, această cerere corect a fost respinsă de către instanța de apel, ea nefiind formulată înaintea primei instanțe.
În acest sens a dispus Înalta Curte de Casație și Justiție B în Secțiuni Unite, prin decizia în interesul legii nr. LXX din 15.10.2007, instanța de control judiciar neputând dispune direct în căile de atac pedepsei aplicate pentru infracțiunea ce a făcut obiectul judecății, cu pedepsele aplicate infracțiunilor concurente pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care nu a fost dispusă de către prima instanță.
Inculpații au posibilitatea formulării, pe cale separată, a unei cereri de contopire pedepse aplicate prin hotărâri definitive pentru infracțiuni concurente.
Relativ la persoana și conduita inculpaților, reține Curtea că aceștia sunt elemente tinere, cu certe posibilități de reeducare și reintegrare în societate, chiar dacă anterior au mai comis infracțiuni.
Pe parcursul procesului penal au avut o atitudine sinceră, de recunoaștere și regret, aspect ce va fi reținut în favoarea lor ca circumstanță atenuantă judiciară, prev. de art. 75 lit. c Cod penal, cu aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru faptele comise, prin aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. b, c Cod penal.
Așa fiind și cum este dat cazul de casare prev. de art. 3859al. 1 pct. 14 Cod procedură penală, Curtea, constatând întemeiate recursurile declarate de inculpați, în conformitate cu disp. art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, le va admite.
Va casa în parte atât decizia penală atacată cât și sentința penală nr. 707/2007 a Judecătoriei Suceava și, în rejudecare, va proceda la redozare a pedepselor aplicate, în sensul diminuării lor.
Cum inculpații au fost judecați în stare de arest preventiv, în conformitate cu disp. art. 38516al. 2 rap. la art. 381 Cod procedură penală, va deduce în continuare, din pedepsele aplicate acestora, durata arestării preventive, de la data pronunțării deciziei atacate, respectiv 9.01.2008, la zi.
Văzând și disp. art. 192 al. 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 16.10.1984 în mun. S, jud. S domiciliat în municipiul S,- A,.9 A,.44,jud. S și fiul lui și, născut la data de 11.02.1987 în mun. S, cu domiciliul în sat Sf., com. Șcheia, jud. S, împotriva deciziei penale nr. 4 din 9.01.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava (dosar nr-).
Casează în parte atât decizia penală nr.4 din 9.01.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr- cât și sentința penală nr.707 din 22 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr- și în rejudecare:
Condamnă pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art.211 alin.1,2 lit.c și alin.2/1 lit.a cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2, art.37 lit.a cod penal și a art.74 lit.c, art.76 lit.b cod penal la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare (în loc de 7 ani închisoare).
Înlătură din sentința penală aplicarea dispozițiilor art.33 lit.a, 34 lit.b cod penal, relativ la inculpatul.
Condamnă pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art.211 alin.1,2 lit.c și alin.2/1 lit.a cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal și a art.74 lit.c, art.76 lit.b cod penal, la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare (în loc de 7 ani închisoare).
Condamnă pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e cod penal cu aplicarea art.74 lit.c, 76 lit.c cod penal, la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare (în loc de 3 ani închisoare).
În temeiul dispozițiilor art.33 lit.a, 34 lit.b cod penal, contopește pedepsele stabilite prin prezenta hotărâre în sarcina inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.
Înlătură din decizia penală atacată dispozițiile de obligare a inculpaților la plata către stat a cheltuielilor judiciare din apel, care rămân în sarcina statului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Deduce în continuare din pedeapsa aplicată fiecăruia dintre cei doi inculpați durata arestării preventive de la 09.01.2008 la zi.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorarii avocați oficiu inculpați se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27 februarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex./10.03.2008
Jud. fond tin
Jud. apel
Președinte:Samoilă VioricaJudecători:Samoilă Viorica, Frunză Sanda, Rusu Maria
