Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 19/2009. Curtea de Apel Suceava

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr- - Art. 211 Cod penal -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA NR. 19

Ședința publică din 08 aprilie 2009

PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu

JUDECĂTOR 2: Sandu Geta

Grefier - -

Ministerul Public reprezentat de procuror

Pe rol, pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpații și, împotriva sentinței penale nr. 183 din 24 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Suceava.

Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din data de 01 aprilie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, întocmită separat și care face parte integrantă din prezenta decizie, când, instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 06 aprilie 2009 și apoi pentru astăzi, când,

Deliberând,

CURTEA,

Asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 507/P/1999 din data de 16 iulie 1999 au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații și, ambii pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 al. 2 lit. a, b, d, f și al. 3 Cod penal, constând în aceea că în seara zilei de 23 martie 1999, împreună și însoțiți de o persoană neidentificată, au pătruns, rară drept în locuința părții vătămate din municipiul R, de unde, prin violență și prin amenințare cu două arme de foc, au sustras bunuri și bani, în valoare de circa 300.000.000 lei, cauzându-i totodată acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile îngrijiri medicale, prejudiciul rămânând nerecuperat.

În cursul urmăririi penale, prin Ordonanțele de reținere nr. 151/P/23.04.1999 ale Serviciului Cercetării Penale din cadrul S, inculpații și au fost reținuți pe o durată de 24 ore.

Prin Ordonanțele Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 507/P/24 aprilie 1999 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva acestora și s-au emis mandate de arestare preventivă pe o durată de 30 zile, până la data de 23 mai 1999, iar prin încheierea nr. 5121/1999, Tribunalul Suceavaa dispus prelungirea arestării preventive până la data de 21 iunie 1999, apoi, prin încheierea de ședință nr. 5899/21 iunie 1999, aceeași instanță a dispus prelungirea arestării preventive până la data de 19 iulie 1999.

Actul de sesizare al instanței se întemeiază pe: procesul verbal de consemnare a plângerii sau denunțului oral (3), procesul verbal de cercetare la fața locului și planșe foto (5-14), plângerea și declarațiile părții vătămate ( 15-19, 26), certificatul medico-legal al părții vătămate ( 29), procesul verbal de recunoaștere după planșe foto a unor cetățeni ucraineni și moldoveni ( 45-48), procesul verbal de recunoaștere după planșe foto a inculpaților, de către partea vătămată și martorele și ( 53-62), procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere din grup a celor doi inculpați de către partea vătămată și martorele și ( 69-80), procesul verbal de recunoaștere după planșe foto a celor doi inculpați de către martorul ( 91-98), procesul verbal de reconstituire a traseului indicat de martorul ( 103-104), procesul verbal de reconstituire a traseului urmat de inculpați în vederea pregătirii săvârșirii infracțiunii, indicat de martorul ( 148-154), fișa de închiriere a camerei nr. 314/24 martie 1999 la Hotelul "M" din municipiul Bârlad ( 193-195), adresa Poliției mun. L cu privire la identificarea numiților și ( 196), rapoarte de constatare tehnico-științifică privind detenția psihologică a comportamentului simulat ( 198-207), procesele verbale de percheziție domiciliară ( 208-211), adresa Serviciului " " ( 214), adresa Serviciului " " ( 215-217), declarațiile martorilor ( 20-25, 27-28, 33-35, 49-50, 64-72, 81-82, 99-102, 105-106, 109-111, 118-127, 135-138, 141-147, 155-179, 186-192), declarațiile învinuitului ( 261-267, 269-275) și declarațiile inculpaților ( 220-222, 226-234, 243-250, 253-254).

Prin sentința penală nr. 143 din data de 09.10.2000, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 6724/1999, au fost condamnați inculpații și, fiecare, la câte o pedeapsă de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cp. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. a, b, d, f și al. 3 Cod penal.

În baza art. 88 Cod penal și art. 350 Cod proc. penală, s-a computat din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, durata reținerii și arestării preventive a fiecăruia, începând cu data de 23 aprilie 1999 la zi și s-a menținut starea de arest a acestora.

Totodată, inculpații au fost obligați în solidar la plata sumelor de 99.600.000 reprezentând echivalentul în lei (din momentul executării) a 17.000 DM, 4.000 USD și 2.000.000 lire italiene către partea civilă, precum și la 3.000.000 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.

Tribunalul a constatat că în cursul urmăririi penale nu au fost ridicate și indisponibilizate două pistoale cu amortizor și două perechi de mănuși chirurgicale, în vederea confiscării acestor bunuri, potrivit art. 118 lit. b și e Cod penal.

Prin decizia penală nr. 134 din 23.04.2001, Curtea de APEL SUCEAVA, a admis apelurile declarate de inculpați, dar numai sub aspectul încadrării juridice a faptei, în raport cu modificarea art. 146 din Codul penal, prin nr.OUG 207 din 15.11.2000, și anume a desființat în parte sentința penală atacată și conform art. 334.C.P.P. a schimbat încadrarea juridică a faptei de tâlhărie săvârșită de inculpați din art. 211 al. 1, al. 2,b,d și f, al. 3 Cp. în art. 211 al. 1 și al. 2 lit. a, b,d, f cu aplic, art. 13 Cp. texte de lege în baza cărora i-a condamnat la câte 13 ani închisoare, a dedus în continuare din pedepsele aplicate timpul arestării preventive de la 9 octombrie 2000 la zi și a menținut celelalte dispoziții ale hotărârii.

Prin decizia penală nr. 4382 din data de 17.2001, pronunțată în dosarul nr. 2508/2001 al Curții Supreme de Justiție - secția penală, au fost admise recursurile declarate de inculpații și, casate atât decizia atacată, cât și sentința Tribunalului Suceava și în baza art. 333 Cod procedură penală s-a dispus restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, în vederea completării urmăririi penale, menținându-se starea de arest a recurenților.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs, a reținut în esență că nenumărate aspecte au rămas nelămurite, altele au fost reținute în mod confuz, ceea ce denotă faptul că instanțele nu s-au preocupat să lămurească date, împrejurări și situații precise care să dovedească indubitabil vinovăția inculpaților, care au negat în mod constant săvârșirea faptei. A indicat Curtea Supremă de Justiție că pentru stabilirea cu certitudine a modului și condițiilor în care a fost săvârșită fapta se impune reconstituirea la fața locului, în condițiile prevăzute de art. 130 Cod procedură penală, reaudierea martorilor și a persoanelor din anturajul inculpaților cu scopul de a se stabili dacă aceștia foloseau și arme, aveau relații cu cetățeni moldoveni sau ucraineni, verificarea tuturor apărărilor pe care inculpații și le-au făcut, efectuarea de confruntări în scopul stabilirii situației de fapt și a administrării altor mijloace de probă, din oficiu sau la cererea celor interesați, pentru înlăturarea oricărui dubiu sau a unor împrejurări echivoce ca cele constatate.

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 507/P/1999 din data de 24 noiembrie 2003, au fost trimiși în judecată inculpații și, ambii pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 al. 1, 2 lit. a, b,d, f Cod penal, cu aplicarea art. 13 Cod penal, constând în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună și însoțiți de o persoană rămasă neidentificată, au pătruns, fără drept și însoțiți de o persoană rămasă neidentificată, au pătruns, fără drept, în locuința părții vătămate din municipiul R, de unde, prin violență și amenințare cu două arme de foc, au sustras bunuri și bani, în valoare de circa 300.000.000 lei (prejudiciu stabilit la data săvârșirii faptei),cauzându-i acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile îngrijiri medicale. Prejudiciul creat în cauză a rămas nerecuperat.

Actul de sesizare al instanței se întemeiază pe mijloacele de probe care au fost administrate în prima fază de urmărire penală, cât și cele care au rezultat din completarea materialului de urmărire penală, respectiv:- raportul de constatare tehnico-științifică ( 10-20), înscrisuri (33-36, 53-74), declarația părții vătămate ( 43), declarațiile martorilor ( 45), ( 47), ( 52) coroborate cu declarațiile inculpaților ( 22-27,. 28-31).

În faza cercetării judecătorești, instanța pentru a putea stabili situația de fapt și încadrarea în drept a faptei a audiat pe inculpații ( 266) și (267), care au negat cu vehemență săvârșirea faptei, arătând că își mențin declarațiile date până în prezent, martorii propuși de inculpatul, respectiv ( 394), ( 476), ( 547), s-au depus la dosar declarațiile autentificate ale martorilor din lucrări (321), ( 322), ( 432), declarația olografa a martorului ( 364, 370), s-au solicitat cazierele judiciare reactualizate ale inculpaților (316 și 317), s-a efectuat comisie rogatorie cu Tribunalul Timiș, sens în care s-au audiat martorii propuși de inculpatul, respectiv și (fost ) ( 566-568) și -au solicitat hotărârile judecătorești prin care inculpații au fost condamnați, funcție de cazierul judiciar al acestora.

Prin sentința penală nr. 183 din 24.05.2006 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul penal nr. 9698/2003 s-au dispus următoarele:

Au fost condamnați inculpații:

1., fiul lui și, născut la data de 26 iunie 1963 în mun. Bârlad, jud. V, domiciliat în mun. Bârlad,-, -. D,. 5, jud. V, cetățean român, stagiul militar nesatisfacut, fără ocupație, 2 copii minori, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 al. 1, 2 lit. a, b, d, f Cp. cu aplic. art. 13 Cp. la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare și interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a-b Cp. pe o perioadă de 4 ani.

S-a constatat că această infracțiune este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin:

a) sentința penală nr. 56/17 martie 1999, pronunțată de Tribunalul Vaslui, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2894/6.06.2001 a CS. B;

b) sentința penală nr. 528/26 martie 2003, pronunțată de Judecătoria Buzău, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1057/24.09.2003 a Curții de Apel Ploiești;

c) sentința penală nr. 1287/19 august 2003, pronunțată de Judecătoria Buzău, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 48/10 februarie 2004 Tribunalului Buzău;

d) sentința penală nr. 341/6 octombrie 2003, pronunțată de Judecătoria Mizil, rămasă definitivă prin neapelare la 27 octombrie 2003;

e) sentința penală nr. 3044/31 octombrie 2003, pronunțată de Judecătoria Galați, rămasă definitivă prin neapelare la data de 18 noiembrie 2003;

f) sentința penală nr. 241/27 ianuarie 2004, pronunțată de Judecătoria Tulcea, rămasă definitivă prin neapelare la data de 16 februarie 2004;

g) sentința penală nr. 1077/18 octombrie 2004, pronunțată de Judecătoria
T, rămasă definitivă prin neapelare la data de 5 noiembrie 2004;

h) sentința penală nr. 279/25 ianuarie 2005, pronunțată de Judecătoria Brăila,
rămasă definitivă prin neapelare la data de 15.02.2005;

i) sentința penală nr. 107/7 martie 2005, pronunțată de Judecătoria Roman,
rămasă definitivă prin neapelare la data de 28.03.2005;

j) sentința penală nr. 984/25.03.2005, pronunțată de Judecătoria Bacău, rămasă definitivă prin neapelare;

k) sentința penală nr. 1104/19 aprilie 2005, pronunțată de Judecătoria Botoșani, rămasă definitivă prin neapelare la data de 10 mai 2005,

sentințe care au fost contopite de la lit. b la lit. k, inclusiv, prin sentința penală nr. 2243/2.09.2005, pronunțată de Judecătoria Botoșani, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 691/16 noiembrie 2005 Curții de APEL SUCEAVA.

S-au descontopit și repus în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului care au fost contopite prin sentința penală nr. 2243/2 septembrie 2005, pronunțată de Judecătoria Botoșani, astfel:

- 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 26 rap. la art. 211 al. 2 lit. a, d Cp. aplicată prin sentința penală nr. 56/17 martie 1995 Tribunalului Vaslui;

- 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 2 Cp. cu aplic. art. 41 al. 2 și art. 37 lit. a Cp. aplicată prin sentința penală nr. 528/26 martie 2003, pronunțată de Judecătoria Buzău;

- 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1, 2 Cp. cu aplic. art. 37 lit. a Cp. aplicată prin sentința penală nr. 1287/19 august 2003, pronunțată de Judecătoria Buzău;

- 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 Cp. cu aplic. art. 37 lit. a Cp. aplicată prin sentința penală nr. 341/6 octombrie 2003, pronunțată de Judecătoria Mizil;

- 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1,2 Cp. cu aplic. art. 37 lit. a Cp. art. 74 și art. 76 lit. c Cp. stabilită prin sentința penală nr. 3044/31.2003, pronunțată de Judecătoria Galați;

- 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 282 al. 2 combinat cu art. 284 Cp. rap. la art. 37 lit. a Cp.;

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al. 2 și 3 Cp. cu aplic. art. 37 lit. a Cp. ambele pedepse fiind aplicate prin sentința penală nr. 241/27 ianuarie 2004, pronunțată de Judecătoria Tulcea;

- 1 an și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al. 1 și 3 Cp. cu aplic. art. 37 lit. a Cp. stabilită prin sentința penală nr. 1077/18 octombrie 2004, pronunțată de Judecătoria Tecuci;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al. 1 Cp. cu aplic. art. 41 al. 2 și art. 37 lit. a Cp. aplicată prin sentința penală nr. 279/25 ianuarie 2005, pronunțată de Judecătoria Brăila;

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al. 2 Cp. cu aplic. art. 41 al. 2 și art. 37 lit. a Cp. stabilită prin sentința penală nr. 107/4 martie 2005, pronunțată de Judecătoria Roman;

- 3 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii, prev. de art. 215 al. 2, 3 Cp. cu aplic. art. 41 al. 2 Cp. și art. 37 lit. a Cp. stabilită prin sentința penală nr. 984 din 25 martie 2005, pronunțată de Judecătoria Bacău;

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al. 1 Cp. cu aplic. art. 37 lit. a Cp. stabilită prin sentința penală nr. 1104/19 aprilie 2005, pronunțată de Judecătoria Botoșani.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b rap. la art. 36 al. 1 și 2 Cp. s-au contopit pedepsele la care inculpatul a fost condamnat prin cele 11 sentințe penale menționate mai sus aflate la lit. a-k cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca acesta să executepedeapsa cea mai grea de 10 (zece) ani închisoare care va fisporită la 10 (zece) ani si 6 (șase) luni închisoare si interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit, a-b Cp. pe o perioadă de 4 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 Cod penal privind interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a, b, c și e Cod penal.

S-au dedus din pedeapsa rezultată de 10 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului, perioadele de reținere și arestare preventivă și cele executate: de la 15 aprilie 1998 la 13 octombrie 1998; de la 23 aprilie 1999 la 21 august 2002 și de la 1 martie 2003 la zi și s-a menținut stare de arest a acestuia.

S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis de Judecătoria Botoșani în baza sentinței penale nr. 2243/2.09.2005, pronunțată de aceiași instanță și dispune emiterea unui nou mandat de executare, conform prezentei sentințe penale.

2., fiul lui și, născut la data de 19 ianuarie 1974 în mun. Bârlad, jud. V, domiciliat în mun. Bârlad,-, -. B,. 1, jud. V, cetățean român, studii 10 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, fără copii minori, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 al. 1, 2 lit. a, b, d, f Cod penal cu aplic. art. 13 Cod penal, la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare și interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a-b Cp. pe o perioadă de 4 ani.

S-a constatat că această infracțiune este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare prin sentința penală nr. 56/17.03.1999, pronunțată de Tribunalul Vaslui, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2894/6.06.2001 a

În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal rap. la art. 36 al. 1 Cp. s-a contopit pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare la care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 56/17.03.1999, pronunțată de Tribunalul Vaslui cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca acestasă execute pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) ani închisoare și interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit, a-b Cp. pe o perioadă de 4 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 Cp. privind interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a, b, c și e Cp.

S-au dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului perioadele de reținere și arestare preventivă și cele executate: de la 14 aprilie 1998 la 13 octombrie 1998 și de la 23 aprilie 1999 la 19 martie 2003 când a fost liberat condiționat în baza sentinței penale nr. 595 din 13.03.2003, pronunțată de Judecătoria Vaslui, rămânându-i un rest neexecutat de 338 zile.

Au fost obligați inculpații, în solidar, să plătească părții vătămate, domiciliată în mun. R,-,. 44,. B,. 20, jud. S, suma de 748.682.083 ROL, reprezentând despăgubiri civile.

Au fost obligați fiecare inculpat să plătească părții vătămate suma de 2.000.000 ROL, reprezentând cheltuieli judiciare (în total 4.000.000 ROL - onorariu avocat).

A fost obligat fiecare inculpat să plătească statului suma de 10.000.0000 ROL cu titlu de cheltuieli judiciare, din care:

- 300.000 ROL, reprezentând onorariu avocat oficiu pentru fiecare inculpat de la prima urmărire penală (în total 600.000 ROL) se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați S;

- 400.000 ROL, reprezentând onorariu avocat oficiu pentru fiecare inculpat în faza de rejudecare (în total 800.000 ROL) se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați S;

- 300.000 ROL, reprezentând onorariu avocat oficiu pentru inculpatul, de la refacerea urmăririi penale, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați B;

- 200.000 ROL, reprezentând onorariu avocat oficiu pentru inculpatul, de la refacerea urmăririi penale se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați

Pentru a pronunța această sentință s-au reținut următoarele:

În seara zilei de 23 martie 1999, orele 20:00, după o prealabilă studiere a locului săvârșirii faptei și culegerea informațiilor despre programul de activitate a lui, fratele părții vătămate, a imobilului în care acesta locuiește, persoană despre care știau că deține la domiciliu importante sume în lei și valută, întrucât se ocupa de schimb valutar - primă activitate premergătoare săvârșirii infracțiunii, recunoscută de inculpatul, care, în declarația dată în fața procurorului la data de 25 mai 1999, precizat că toți trei (inculpații și ) au fost în municipiul R și că, ceilalți doi însoțitori au cules datele despre partea vătămată și au stabilit ca tâlhăria să fie săvârșită chiar în acea zi, renunțând după ce el a refuzat să participe ( 253 ds. ) - inculpații și, însoțiți de oat reia persoană, rămasă neidentificată, au intrat în scara blocului în care locuiește numitul și au sunat la ușa apartamentului acestuia, la nr. 20, ușă care a fost deschisă de partea vătămată, pe care inculpatul a întrebat-o despre prezența fratelui său în locuință și imediat după primirea răspunsului negativ, i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței, după care, profitând de retragerea persoanei agresate spre interior, împreună cu coinculpatul și cu celălalt coautor au pătruns în apartament, continuând să o lovească pe cu pumnii și cu picioarele până aceasta a căzut.

Auzind zgomote în holul apartamentului, martora, colocatară, a ieșit din bucătărie pentru a vedea ce se întâmplă, împrejurare în care C de al treilea participant la comiterea faptei, a împins-o din nou în bucătărie, unde a trântit-o pe canapea, și, amenințând-o cu moartea, a imobilizat-o, legând-o de mâini și de picioare cu un cablu telefonic, astupându-i gura și fața cu o pernă.

În același timp, inculpatul a scos de sub geaca cu care era îmbrăcat un cu amortizor (conform declarației părții vătămate ), pe care i 1- pus la tâmplă acesteia, amenințând-o cu moartea în cazul în care va încerca să fugă.

Pe de altă parte, inculpatul a intrat în sufrageria apartamentului, unde a găsit-o pe martora - prietena părții vătămate -, pe care, a amenințat-o, de asemenea, cu un cu amortizor (conform declarației acesteia) și a imobilizat-o, legând-o cu un cablu telefonic de mâini și picioare.

După imobilizarea martorilor și a părții vătămate, în sufrageria apartamentului a intrat și C de al treilea coautor, rămas neidentificat, care împreună cu coinculpatul, au început să caute bunurile vizate, sustrăgând din cele două sertare ale bibliotecii și de pe canapea suma de 65.000.000 lei; 10.000 mărci germane, o borsetă care conținea 7.000 mărci germane, aproximativ 4.000 dolari SUA, o brățară din aur de circa 25 gr, un lanț din aur de cea 30 gr. un telefon mobil marca "Nokia 8110", iar la ieșire, o geacă din piele.

Deoarece mama părții vătămate- - începuse să țipe, aflându-se încă în bucătărie, inculpatul i s-a adresat inculpatului, care se afla în hol, cu expresia "", iar acesta s-a deplasat în bucătărie, unde a amenințat-o din nou pe martoră, determinând-o să tacă.

După aceasta, cei trei inculpați au părăsit apartamentul părții vătămate, nu înainte ca inculpatul să o fi lovit pe aceasta în cap cu o vază din, în urma căreia a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile îngrijiri medicale.

Deși, inculpatul a negat vehement implicarea sa în studierea prealabilă și pregătirea în vederea săvârșirii infracțiunii, susținând, în mod constant, că fapta ar fi comisă de împreună cu doi "rakeți ucranieni", în urma verificărilor apărărilor acestui inculpat, efectuate de organele de cercetare penală, cercetările au exclus implicarea unor cetățeni străini în activitatea infracțională, părțile vătămate nerecunoscând din albumele cu suspecți din Ucraina și M, nici o persoană participantă la deposedarea de bunuri.

C mai probabil, inculpatul și-a construit apărarea pe baza afirmațiilor consemnate în articolul apărut imediat după comiterea infracțiunii în "Monitorul de S", unde s-a avansat ideea participării unor "rakeți" străini.

Deplasarea inculpaților și a lui - actualmente fugit din țară și deținătorul "pontului", adică al ideii și a informațiilor necesare comiterii tâlhăriei - cu aproximativ o săptămână înainte de data comiterii faptei, în vederea studierii locului infracțiunii, este confirmată de depoziția martorului, care a condus autoturismul marca "Mercedes", ce aparține martorului, de la Bârlad la R și de declarația martorului care a declarat că i-a transportat pe inculpați în noaptea de 23/24 martie 1999 la locul săvârșirii infracțiunii, cu autoturismul său proprietate personală cu care face taximetrie de la Gara S până în mun. R, acest martor i-a recunoscut pe cei doi incul,pați prin procedeul prezentării planșei fotografice și a indicat traseul urmat în noaptea critică, conducând organele de poliție până la domiciliul părții vătămate. Depozițiile ulterioare, date în faza cercetării judecătorești, de martorul cu privire la ordinea deplasărilor efectuate nu prezintă importanță, ci doar atestă faptul deplasării în municipiul Rai nculpaților, mai apropiate de realitate fiind primele sale declarații, decât revenirile ulterioare, reveniri ce au drept scop ajutarea inculpaților de a se sustrage de la răspunderea penală, el făcând parte din cercul de prieteni al acestora și fiind cunoscut ca un infractor versat.

S-a reținut că unul dintre motivele de restituire a cauzei au fost inadvertențele dintre declarațiile victimelor, astfel că în urma reaudierii acestora, s-a constatat că în realitate, nepotrivirile anterioare au fost explicate prin starea de surescitare cauzată de violență cu care a fost săvârșită fapta și rapiditatea cu care autorii au acționat. De asemenea, acestea au fost induse în eroare de cuvântul "șamam " rostit de autori și despre care au crezut că provine din limba rusă, ulterior stabilindu-se că acest cuvânt este folosit de persoanele din lumea interlopă din zona municipiului Bârlad (vezi declarația martorului ).

inițiale de derută ale victimelor cu ocazia efectuării prezentării pentru recunoaștere, se datorează fie fotografiilor neclare care le-au fost prezentate, fie stării emoționale, dat fiind faptul că știau că se află în fața celor care au acționat împotriva lor cu atâta cruzime, precum și temerii generată de frica eventualilor complici ai autorilor, care ar putea rămâne în libertate, însă ținând cont de faptul că acestea nu-i cunoșteau pe inculpați și nu aveau nici un motiv să-i indice în mod tendențios ca fiind autori ai faptei și de atitudinea lor ulterioară, de a-i indica ca singuri autori ai faptei pe inculpați, deși li s-au prezentat grupuri de persoane, albume foto, casete video cu infractori români sau străini, înlătură orice neconcordanță sub acest aspect.

Cu toate că instanța supremă a dispus efectuarea reconstituirii la fața locului, această activitate nu a putut fi efectuat, în condițiile în care inculpații nu au recunoscut nici un moment săvârșirea faptei și nu au oferit nici un fel de date sau explicații referitor la desfășurarea vreunei operațiuni în imobilul părții vătămate.

Declarația martorului, dată în fața instanței de judecată, prin care revine de la declarațiile anterioare, se explică prin aceea că fiind condamnat și deținut în Penitenciarul Botoșani, loc unde au fost deținuți și inculpații, între aceștia au putut avea loc mai multe contacte, ce au dus în final la schimbarea declarației.

Apărările inculpaților în sensul că, în seara zilei de 23 martie 1999, se aflau acasă, sunt nereale, întrucât, pe de o parte, este puțin probabil ca după mai bine de 8 luni de zile, cineva să-și amintească despre faptul că, într-o anume zi a efectuat anumite activități cotidiene, iar pe de altă parte având în vedere declarațiile contradictorii ale inculpatului - care a declarat că seara a petrecut-o cu unii prieteni din L, veniți în vizită și că împreună cu aceștia a petrecut la diferite localuri din oraș și au căutat fete, aspect însă neconfirmat de acei prieteni (l 18-127 și 186-192-ds. Tribunal) - și ale soției acestuia, martora,care "își amintește" în fața instanței după o lungă perioadă, că a serbat ziua fiicei lor, exact în seara critică, uitând că anterior, a declarat că avea relații tensionate cu soțul său și că nu știa ce a făcut acesta în seara respectivă.

Mai mult chiar, inculpatul, se apără susținând că în noaptea de 23/24 martie 1999 fost cazat în Hotelul "M" din mun. Bârlad, ceea ce confirmă încă o dată în plus atitudinea sa nesinceră; această apărare este doar un "alibi" fabricat de inculpatul menționat, întrucât acesta recunoaște că a închiriat camera de hotel în dimineața zilei de 24 martie 1999, iar constatarea tehnico-criminalistică a demonstrat că formularul de cazare, ce trebuia completat în mod obligatoriu de turist nu a fost completat de inculpatul (fila 20).

Așa cum s-a arătat mai sus, în seara critică, inculpații au sustras de la partea vătămată și un telefon celular marca "Nokia 8110", prin intennediul căruia a fost apelat de trei ori un telefon mobil cu nr. -, care a fost identificat ca aparținând învinuitului, iar de pe telefonul acestuia a fost apelat telefonul sustras, pentru o convorbire de 52 secunde (a se vedea adresa serviciului " "), fără ca învinuitul menționat să ofere vreo explicație concretă celor patru convorbiri, deși a afirmat că primele trei apeluri au fost destinate lui însuși, acesta conversând cu numitul, care în acea noapte i-ar fi relatat de săvârșirea faptei.

De asemenea, inculpații au fost supuși testului poligraf, în ambele cazuri concluzionându-se că au fost evidențiate modificări ale stresului emoțional, semnificativ caracteristice indiciilor comportamentului simulat (ds. Parchet Tribunal S - 200 și 205).

S-a reținut că în drept faptele inculpaților astfel cum au fost descrise și reținute de către instanță întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 alin. 2 lit. a, b, d și f Cod penal cu aplicarea art. 13 Cod penal.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților s-au avut în vedere criteriile de individualizare privitoare la pericolul social al faptei, modul și împrejurările în care au fost comise, urmarea produsă prin valoarea ridicată a prejudiciului cauzat părții vătămate precum și elementele ce caracterizează persoana inculpaților respectiv antecedentele penale ale acestora.

Sub aspectul laturii civile s-a constatat că din probatoriul administrat pretențiile civile ale părții civile au fost dovedite însă dată fiind perioada de timp scursă de la data comiterii faptei, respectiv 23.03.1999, până în prezent, valoarea justă a bunurilor sustrase de inculpați este în cuantum de 748.682.083 lei, sumă la care inculpații au fost obligați în solidar la plată, în baza art. 998 și 1003 Cod civil.

Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel inculpații și.

Inculpatul a solicitat în principal admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, pentru refacerea urmăririi penale, iar în subsidiar achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală întrucât nu a săvârșit fapta dedusă judecății.

În vederea susținerii cererii privind trimiterea cauzei la Parchet a arătat că deși cauza a urmat un ciclu procesual complet, fiind casată prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție cu trimiterea pentru completarea urmăririi penale, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava nu a adus la îndeplinire dispozițiile instanței supreme, nu a reaudiat toți martorii și părțile vătămate, nu a efectuat confruntări între aceștia și nu a efectuat reconstituirea faptei, aspecte care atrag nulitatea actului de sesizare al instanței.

În ceea ce privește nevinovăția sa, inculpatul a arătat că în baza rechizitoriului formal nou întocmit de Parchet instanța a dispus condamnarea sa fără administrarea vreunei probe în mod direct bazându-se doar pe declarațiile date în fața organelor de urmărire penală.

A arătat că procesul-verbal de cercetare la fața locului din 23.03.1999 este nul fiind întocmit cu încălcarea dispozițiilor legale nefiind semnat de martora.

S-a motivat că între declarațiile părții vătămate și a martorilor, și există contradicții evidente iar declarațiile martorului sunt contradictorii.

S-a arătat că declarațiile tuturor martorilor audiați sunt contradictorii și au fost luate atât de către organele de poliție din S prin comisarul cât și cele din Bârlad prin constrângere.

A mai arătat că instanța de fond nu a avut în vedere declarațiile martorului care a arătat că partea vătămată s-a întâlnit în ziua critică cu doi cetățeni ruși cărora le-a schimbat valută iar planșele foto cu cetățeni străini ce au fost prezentate pentru recunoaștere nu se află la dosarul cauzei.

Întrucât nu este vinovat a solicitat achitarea sa.

Inculpatul a solicitat în principal admiterea apelului, desființarea sentinței penale și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava pentru refacerea urmăririi penale iar în subsidiar, prin admiterea apelului și rejudecarea cauzei, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, întrucât nu este autorul infracțiunii reținute în sarcina sa.

În motivarea acestor cereri, a arătat că organele de urmărire penală nu au respectat dispozițiile instanței superioare în condițiile expuse de celălalt coinculpat pe care le însușește, aspect ce se impune a fi sancționat cu nulitatea actului de sesizare.

În ceea ce privește nevinovăția sa, a arătat că acuzarea și condamnarea sa se bazează pe probe neconcludente, obținute contrar legii prin exercitarea de presiuni și constrângeri atât de natură fizică cât și de natură morală.

A arătat că sunt suficiente indicii care să susțină suspiciunile că martorii care au refuzat să se prezinte în fața instanței au fost influențați prin constrângere în acest sens.

Față de probatoriul administrat în cauză, în lipsa altor probe de vinovăție a sa, se ajunge la concluzia că autorul faptei este în realitate însoțit de doi cetățeni ucraineni.

A solicitat achitarea sa arătând că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii.

Examinând apelurile declarate de inculpați sub aspectul motivelor invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea reține următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 507/P/1999 din data de 16 iulie 1999 au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații, fiul lui și, născut la data de 26 iunie 1963 în mun. Bârlad, jud. V, domiciliat în mun. Bârlad,-, -. D,. 5, jud. V, cetățean român, stagiul militar nesatisfacut, fără ocupație, 2 copii minori, cu antecedente penale și, fiul lui și, născut la data de 19 ianuarie 1974 în mun. Bârlad, jud. V, domiciliat în mun. Bârlad,-, -. B,. 1, jud. V, cetățean român, studii 10 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, fără copii minori, cu antecedente penale, ambii pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 al. 2 lit. a, b, d, f și al. 3 Cod penal, constând în aceea că în seara zilei de 23 martie 1999, împreună și însoțiți de o persoană neidentificată, au pătruns, rară drept în locuința părții vătămate din municipiul R, de unde, prin violență și prin amenințare cu două arme de foc, au sustras bunuri și bani, în valoare de circa 300.000.000 lei, cauzându-i totodată acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile îngrijiri medicale, prejudiciul rămânând nerecuperat.

În cursul urmăririi penale, prin Ordonanțele de reținere nr. 151/P/23.04.1999 ale Serviciului Cercetării Penale din cadrul S, inculpații și au fost reținuți pe o durată de 24 ore.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului însușită și de inculpatul, de restituire a cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, în vederea refacerii urmăririi penale motivat de faptul nerespectării de către organul de urmărire penală a recomandărilor deciziei penale nr. 4382 din 17.10.2001 a Curții Supreme de Justiție sau al nulității absolute a actului de sesizare se apreciază că aceasta nu este fondată în cauză.

Astfel, în ceea ce privește restituirea cauzei la Parchet pentru refacerea urmăririi penale, se observă că disp. art. 332 Cod procedură penală limitează această posibilitate a instanței judecătorești doar până la terminarea cercetării judecătorești în fața primei instanțe.

Din cuprinsul actelor și lucrărilor dosarului de fond nu rezultă că inculpații au solicitat în fața primei instanțe, Tribunalul Suceava, restituirea cauzei la Parchet în vederea refacerii urmăririi penale.

Mai mult decât atât, cazurile de restituire pentru refacerea urmăririi penale sunt strict și limitativ prevăzute de art. 332 Cod procedură penală iar motivele invocate de inculpați prin care arată că organul de urmărire penală nu s-a conformat recomandărilor deciziei de casare în sensul efectuării unui anumit probatoriu sau acte procedurale, nu se regăsesc printre cazurile inserate de text.

De altfel, din cuprinsul actelor de urmărire penală efectuate de organul de urmărire penală în al doilea ciclu procesual rezultă că au fost respectate recomandările instanței de recurs, respectiv ale deciziei penale nr. 4382 din 17.10.2001 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, în acest sens au fost reaudiați partea vătămată și numitele și, martore prezente în imobil la data săvârșirii infracțiunii, inculpații și și au fost verificate aspectele privind cazarea inculpatului în seara critică la Hotelul M din Mun. Bârlad, întocmindu-se în acest scop un raport de constatare tehnico-științifică scrisului.

Într-adevăr organele de urmărire penală nu au putut efectua reconstituirea faptei la fața locului așa cum a recomandat instanța de recurs dată fiind atitudinea procesuală a inculpaților, care nu au recunoscut săvârșirea faptelor și nu au oferit niciun fel de informații referitoare la desfășurarea vreunei activități infracționale în imobilul părții vătămate.

În ceea ce privește nulitatea actului de sesizare invocată de inculpații-apelanți, Curtea constată că rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 507/P/1999 din 24.11.2003 îmbracă condițiile de fond și de formă cerute de dispozițiile legale în materie, nefiind astfel întrunit niciunul din cazurile de încălcare a dispozițiilor legale prevăzute de art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, care să atragă nulitatea acestuia.

Cu privire la fondul cauzei, Curtea constată că prima instanță a reținut o situație de fapt corectă dând astfel o justă apreciere a probatoriului administrat atât în faza de urmărire penală în primul și al doilea ciclu procesual cât și în faza cercetării judecătorești.

Astfel, din întreg probatoriul administrat în cauză în faza urmăririi penale inițiale, respectiv: procesul verbal de consemnare a plângerii sau denunțului oral (3), procesul verbal de cercetare la fața locului și planșe foto (5-14), plângerea și declarațiile părții vătămate ( 15-19, 26), certificatul medico-legal al părții vătămate ( 29), procesul verbal de recunoaștere după planșe foto a unor cetățeni ucraineni și moldoveni ( 45-48), procesul verbal de recunoaștere după planșe foto a inculpaților, de către partea vătămată și martorele și ( 53-62), procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere din grup a celor doi inculpați de către partea vătămată și martorele și ( 69-80), procesul verbal de recunoaștere după planșe foto a celor doi inculpați de către martorul ( 91-98), procesul verbal de reconstituire a traseului indicat de martorul ( 103-104), procesul verbal de reconstituire a traseului urmat de inculpați în vederea pregătirii săvârșirii infracțiunii, indicat de martorul ( 148-154), fișa de închiriere a camerei nr. 314/24 martie 1999 la Hotelul "M" din municipiul Bârlad ( 193-195), adresa Poliției mun. L cu privire la identificarea numiților și ( 196), rapoarte de constatare tehnico-științifică privind detenția psihologică a comportamentului simulat ( 198-207), procesele verbale de percheziție domiciliară ( 208-211), adresa Serviciului " " ( 214), adresa Serviciului " " ( 215-217), declarațiile martorilor ( 20-25, 27-28, 33-35, 49-50, 64-72, 81-82, 99-102, 105-106, 109-111, 118-127, 135-138, 141-147, 155-179, 186-192), declarațiile învinuitului ( 261-267, 269-275) și declarațiile inculpaților ( 220-222, 226-234, 243-250, 253-254), n faza urmăririi penale ulterioare după casarea cu trimitere spre completarea urmăririi penale respectiv, raportul de constatare tehnico-științifică ( 10-20), înscrisuri ( 33-36, 53-74), declarația părții vătămate (43), declarațiile martorilor (45), (47), ( 52) coroborate cu declarațiile inculpaților ( 22-27,. 28-31), cât și C administrat în faza cercetării judecătorești din fața instanței de fond și apel, respectiv, declarațiile martorilor (fila 394 dosar fond), (fila 476 dosar fond), (fila 547 dosar fond), declarațiile autentificate ale părții civile (fila 251 dosar) și a martorilor și (filele 321 - 322 dosar fond), (fila 432 dosar fond), declarația olografă a martorului (fila 364 și 370 dosar fond), declarațiile martorilor și (fost ) (filele 566 - 568 dosar fond) coroborate cu declarațiile inculpaților și (filele 266 - 267 dosar fond), declarațiile martorilor (fila 77 dosar apel), și (filele 162 - 163 dosar apel) și (fila 183 dosar apel), a reieșit că în seara zilei de 23.03.1999 în jurul orelor 20⁰⁰inculpații și însoțiți de a treia persoană rămasă neidentificată au pătruns fără drept în locuința părții vătămate de unde prin violență și amenințare cu arme de foc au sustras bunuri și bani în valoare actualizată de circa 748.682.083 lei, cauzându-i acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile îngrijiri medicale.

În ceea ce privește derularea în concret a activității infracționale în mod corect a reținut instanța de fond în baza declarațiilor părții vătămate de la filele 15-19 și 26 dosar inițial de urmărire penală și fila 26 dosar completat de urmărire penală a martorilor (filele 20-22 și 28 dosar inițial urmărire penală și filele 45-46 dosar completat de urmărire penală) și (filele 24-25 și 27 dosar inițial de urmărire penală și filele 47-48 dosar completat de urmărire penală) coroborate cu conținutul proceselor-verbale de recunoaștere după planșele foto și din grup de la filele 55-58, 69-72 și 107-108 dosar inițial de urmărire penală cât și al declarațiilor autentificate de la filele 251, 321-322 dosar fond ale părții vătămate și martorilor, fostă, și, fostă, că în seara zilei de 23.03.1999, orele 20⁰⁰, inculpații și, însoțiți de oat reia persoană rămasă neidentificată au intrat în scara blocului în care locuiește partea vătămată și au sunat la ușa apartamentului acestuia la Nr. 20, ușă care a fost deschisă de partea vătămată pe care inculpatul a întrebat-o despre prezența fratelui său în locuință și imediat după primirea răspunsului negativ i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței, după care profitând de retragerea părții vătămate în interior, împreună cu coinculpatul și celălalt coautor au pătruns în apartament, continuând să îl lovească pe cu pumnii și picioarele până acesta a căzut.

Auzind zgomote în holul apartamentului, martora fostă, colocatară, a ieșit din bucătărie pentru a vedea ce se întâmplă, împrejurare în care C de-al treilea participant la comiterea faptei a împins-o din nou în bucătărie unde a trântit-o pe canapea și amenințând-o cu moartea, a imobilizat-o, legând-o de mâini și de picioare cu un cablu telefonic și i-a astupat gura și fața cu o pernă.

În același timp inculpatul a scos din geaca cu care era îmbrăcat un cu amortizor pe care i l-a pus la tâmplă părții vătămate, amenințând-o cu moartea în cazul în care va încerca să fugă.

După imobilizarea martorilor și a părții vătămate în sufrageria apartamentului a intrat și C de-al treilea coautor rămas neidentificat, care împreună cu inculpatul a început să caute bani și bunuri, sustrăgând din cele două sertare ale bibliotecii și de pe canapea suma de 65.000.000 lei, 10.000 mărci germane, o borsetă ce conținea 7.000 mărci germane, aproximativ 4.000 dolari SUA, o brățară din aur de circa 25 grame, un lanț de aur de circa 30 grame, un telefon mobil marca Nokia 8100 iar la ieșire o geacă din piele.

Deoarece mama părții vătămate, martora fostă, începuse să țipe, inculpatul i s-a adresat inculpatului care se afla pe hol cu expresia "șamam" iar aceasta s-a deplasat în bucătărie, unde a amenințat-o din nou pe martoră, determinând-o să tacă.

Cei trei inculpați au părăsit apartamentul părții vătămate, nu înainte ca inculpatul să o fi lovit pe aceasta în cap cu o vază de, lovitură de pe urma căreia partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat un număr de 8-9 zile îngrijiri medicale.

În ceea ce privește neconcordanțele ce au existat între declarațiile părții vătămate și martorele oculare, fostă, cât și, fostă, reținute de către instanța de casare în primul ciclu procesual, acestea s-au datorat, așa după cum au declarat partea vătămată și martorele cu ocazia reaudierii în vederea completării urmăririi penale și a declarațiilor autentificate depuse la dosarul de fond a cauzei cât și declarația dată de martora, fostă (fila 161 dosar apel), stării de puternică tulburare și teamă ce le-a fost cauzată prin săvârșirea infracțiunii.

Se poate observa conform declarațiilor autentificate de la filele 321-322 dosar fond și declarația de la fila 161 dosar apel că martorele, fostă și, fostă, au încercat această puternică stare de teamă generată de agresiunea deosebită la care au fost supuse și ulterior săvârșirii faptelor deduse judecății.

De asemenea, tot potrivit declarațiilor părții vătămate și a martorelor prezentate, acestea au fost induse inițial în eroare prin folosirea de către autorii infracțiunii a cuvântului "șaman" despre care au crezut că provine din limba rusă, ulterior stabilindu-se că acest cuvânt este folosit de persoanele din lumea interlopă din raza municipiului Bîrlad.

Situația de fapt reținută de instanța de fond a fost confirmată și de procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto anexe filele 3-7 și 9-14 dosar inițial de urmărire penală, planșa foto și certificatele medico-legale filele 30-32 dosar inițial de urmărire penală, cât și declarațiile martorilor, și audiați la urmărirea penală și în fața instanței de apel pentru martora, fila 163 dosar.

Nu pot fi primite motivele de apel ale inculpatului prin care invocă nulitatea procesului verbal de cercetare la fața locului încheiat la data de 23.03.1999 de către organele de urmărire penală pe motiv că nu a fost semnat de către martora, atâta vreme cât acest proces-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, fiind semnat doar de reprezentanții organului de urmărire penală, partea vătămată și martorul asistent.

În ceea ce privește conținutul proceselor-verbale încheiate de către organele de urmărire penală în primul ciclu procesual cu ocazia efectuării recunoașterii după planșele foto și din grup, contestate de către inculpații apelanți prin invocarea declarației date de martorul, Curtea constată că la efectuarea acestor acte procedurale au participat alături de martorul indicat de inculpați și martorul asistent pentru efectuarea procedurii de recunoaștere a inculpaților după planșe foto și martorii asistenți și pentru efectuarea procedurii de recunoaștere a inculpaților din grup, martori care fiind audiați separat cu excepția martorului au confirmat veridicitatea celor consemnate în procesele-verbale prezentate.

De asemenea, atât partea vătămată, cât și martorele, fostă, și, fostă, au confirmat prin declarațiile acestora veridicitatea celor consemnate în procesele-verbale întocmite de organele de urmărire penală cu ocazia recunoașterii inculpatului după planșe foto și din grup.

În ceea ce privește declarația martorului de la fila 547 dosar fond invocată de inculpații apelanți, Curtea constată că acest martor nu participarea sa în calitate de martor asistent cu ocazia efectuării recunoașterii inculpaților după planșe foto în faza de urmărire penală, însă își schimbă declarația inițială arătând că doar a semnat declarația dată în faza de urmărire penală fără a-i cunoaște conținutul.

Această declarație a martorului nu se coroborează cu declarațiile celorlalți martori asistenți și a părții vătămate, motiv pentru care în mod corect a apreciat instanța de fond că în privința acestuia există suspiciunea de a fi fost influențat cu ocazia detenției sale în Penitenciarul Botoșani, de către inculpații care s-au aflat în detenție în același penitenciar.

Tot în susținerea vinovăției inculpaților și a situației de fapt reținută de instanța de fond sunt și declarațiile martorilor, Bârsa G, și.

Astfel, martorii, Bîrsa G și, audiați în prima fază de urmărire penală filele 155-158, 159-163, 164-165, 166-167 și filele 261-263 și 265 dosar au confirmat situația reținută de către instanța de fond că inculpații și împreună cu numitul și martorul s-au deplasat cu autoturismul marca Mercedes ce aparține martorului, înainte de săvârșirea infracțiunii deduse judecății în Mun. R, împrejurare în care au verificat imobilul în care locuiește partea vătămată și modalitatea sa de deplasare.

În acest sens, inițial, martorul, cu ocazia prezentării primelor declarații, a participat alături de organele de urmărire penală și de martorul asistent la procedura recunoașterii în teren, ocazie cu care a fost încheiat procesul-verbal și planșele foto de la filele 148-154 dosar inițial de urmărire penală.

Situația de fapt anterior prezentată a fost recunoscută inițial și de inculpații și, conform declarațiilor de la filele 227-229 și 247-249 dosar urmărire penală fond, reconfirmată cu ocazia prezentării declarațiilor de la filele 22-31 dosar completat de urmărire penală.

În ceea ce privește declarația martorului care, audiat în fața instanței de apel (fila 183 dosar), revine de la declarațiile inițiale, arătând că nu cunoaște nimic despre călătoria efectuată la R și că a declarat astfel doar la presiunea organului de urmărire penală, aceasta nu poate fi primită întrucât nu se coroborează cu declarațiile martorilor Bârsa G, și ale inculpaților, iar, mai mult de atât, martorul nu a arătat cu certitudine în ce au constat presiunile exercitate de organul de urmărire penală.

De asemenea, martorul arată în declarația de la fila 183 dosar apel că în penitenciar s-a întâlnit și a luat legătura cu inculpatul, aspect ce creează suspiciuni în ceea ce privește veridicitatea celor afirmate în această declarație.

Cu privire la declarația martorului, acesta a arătat pe întreg parcursul procesului-penal, atât în faza inițială de urmărire penală și de completare a urmăririi penale filele 99-100 dosar inițial și filele 52-53 dosar de completare a urmăririi penale, cât și prin declarațiile olografe și autentificate de la filele 350 și 432 dosar fond, prin care își menține aceste declarații, că în noaptea de 23/24.03.1999 i-a transportat pe cei doi inculpați, pe care i-a recunoscut după planșele foto prezentate de către organele de urmărire penală, cu autoturismul său proprietate personală cu care presta activități de taximetrie, de la gara S până în municipiul R, la blocul unde domiciliază partea vătămată.

Martorul a indicat traseul urmat în noaptea critică și a condus organele de poliție până la domiciliul părții vătămate.

În faza de urmărire penală inculpații au fost supuși testului poligraf (filele 200 și 205 dosar inițial de urmărire penală), în ambele cazuri concluzionându-se că la întrebările relevante au fost evidențiate modificări ale stresului emoțional semnificativ indicilor comportamentului simulat.

Pe parcursul procesului penal, ca de altfel și prin cererile de apel din cauză, inculpații și au negat săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost cercetați și trimiși în judecată, invocând pe parcursul derulării procesului mai multe motive în susținerea nevinovăției lor.

Astfel, se poate observa că într-o primă fază inculpatul, cu ocazia primelor declarații date la urmărirea penală, arată inițial, conform declarației de la fila 243 dosar, că în seara de 23.03.1999 s-a aflat împreună cu numita în imobilul din Bârlad al unui prieten de-al său pe nume, unde a stat până în dimineața zilei de 24.03.1999, în jurul orelor 5⁰⁰, aspecte ce nu au fost confirmate de probele administrate.

De asemenea, tot cu ocazia acestei declarații, inculpatul arată că nu a fost niciodată în municipiul

Ulterior, tot în faza inițială de urmărire penală, inculpatul revine de la prima declarație, arătând că în seara zilei de 23.03.1999 era în Bârlad, acasă, împreună cu părinții sau în oraș împreună cu prietenii săi, fără a putea preciza cu exactitate - filele 244-255 dosar.

În ceea ce privește pe inculpatul, acesta a precizat pe parcursul urmării penale că în ziua de 23.03.2009 s-a aflat în municipiul Bârlad, în compania prietenilor săi din L pe nume, și cu care a petrecut prin diverse baruri și localuri din Bârlad, până în jurul orelor 5⁰⁰în dimineața zilei de 24.03.1999 când, pentru a-i ajuta pe aceștia să-și procure o cameră în Hotelul M din Bârlad, a închiriat o cameră pe numele său (filele 220-234 dosar urmărire penală).

În declarația de la filele 226 dosar urmărire penală inculpatul arată că a fost chiar cazat la acest hotel împreună cu prietenii săi după care în declarațiile de la filele 232-234 dosar urmărire penală arată că în dimineața zilei de 24.03.1999 după ce au fost cazați prietenii săi la hotel a plecat acasă, unde s-a culcat.

Deși în primele declarații date pe parcursul urmăririi penale inițiale inculpatul nu face nicio referire în acest sens, fiind reaudiat cu ocazia completării urmăririi penale - filele 22-25 dosar - acesta arată că în seara zilei de 23.03.1999, în jurul orei 21⁰⁰, fost la locuința inculpatului pe care l-a găsit acasă, aspect care însă nu a fost confirmat de către inculpatul .

Întrucât susținerile inculpaților nu au fost dovedite pe baza probatoriului administrat, acestea fiind de fapt infirmate de probele administrate în cauză și reținute în motivarea sentinței penale, în mod corect a apreciat instanța de fond că acestea sunt nesincere și făcute doar în scopul înlăturării răspunderii lor penale.

Stabilind o situație de fapt și o încadrare juridică corectă a faptelor săvârșite de inculpați, instanța de fond le-a aplicat acestora pedepse pe care Curtea le apreciază ca fiind prea aspre în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator anterior modificărilor legislative intervenite prin Legea nr. 169/2002, cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal și de dispozițiile art. 52 Cod penal privind pedeapsa și scopul acesteia.

Astfel, în ceea ce privește cuantumul pedepsei principale a închisorii aplicată inculpaților, Curtea apreciază că față de perioada de timp scursă de la data săvârșirii infracțiunilor până în prezent, rezonanța socială a faptelor a fost diminuată considerabil, ceea ce nu mai justifică, prin prisma dispozițiilor art. 52 Cod penal, aplicarea unei pedepse severe inculpaților.

Nu este însă de neglijat natura infracțiunilor săvârșite de inculpați cât și faptul că imediat după săvârșirea acestora a fost luată împotriva lor o măsură privativă de libertate ce a fost menținută motivat de către instanțele de judecată o perioadă de timp.

Față de aspectele prezentate, Curtea urmează a admite apelurile declarate de inculpați și a desființa în parte sentința penală iar în rejudecarea cauzei prin descontopirea pedepselor rezultante să dispună reducerea pedepselor principale aplicate acestora la minimul special prevăzut de textul incriminator.

Întrucât textul incriminator nu prevedea la data săvârșirii infracțiunilor obligativitatea aplicării pedepsei complementare a interzicerii drepturilor civile și apreciind că potrivit criteriilor prevăzute de art. 65 Cod penal nu se impune aplicarea unor asemenea pedepse, Curtea urmează a înlătura dispozițiile din sentința penală privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a - b Cod penal.

Deoarece infracțiunile deduse judecății sunt concurente cu cele pentru care inculpații și au fost condamnați prin sentința penală nr. 56/1999 a Tribunalului Vaslui și contopite pentru inculpatul prin sentința penală nr. 2243/2005 a Judecătoriei Botoșani, Curtea va contopi din nou aceste pedepse, urmând ca inculpații să execute pedeapsa cea mai grea.

Întrucât inculpații au fost liberați condiționat din executarea pedepselor mai mari aplicate prin sentința penală nr. 56/1999 a Tribunalului Vaslui se vor constata executate pedepsele rezultante a închisorii aplicate acestora și se vor înlătura din sentința penală dispozițiile de aplicare a pedepsei accesorii în baza art. 71 Cod penal.

În baza art. 36 alin. 3 Cod penal se va deduce din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului detenția de la 24.05.2006, data pronunțării sentinței penale, la 18.07.2006, data liberării condiționate a acestuia.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Onorariul pentru avocatul din oficiu al inculpatului se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Admite apelurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 26 iunie 1963 în mun. Bârlad, jud. V, domiciliat în mun. Bârlad,-, - 1,. D,. 5, jud. V, cetățean român, studii 12 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, 2 copii minori, cu antecedente penale și, fiul lui și, născut la data de 19 ianuarie 1974 în mun. Bârlad, jud. V, domiciliat în mun. Bârlad,-, -. B,. 1, jud. V, cetățean român, studii 10 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, fără copii minori, cu antecedente penale, împotriva sentinței penale nr. 183 din 24.05.2006 pronunțată de Tribunalul Suceava.

Desființează în parte sentința penală nr. 183 din 24.05.2006 a Tribunalului Suceava cu privire la cuantumul pedepselor aplicate, a pedepselor rezultante și a pedepselor complementare și accesorii și în consecință:

Descontopește pedepsele rezultante aplicate inculpaților și prin sentința penală și înlătură sporul de pedeapsă aplicat inculpatului.

Reduce pedepsele principale aplicate inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. a,b,d și f Cod penal cu aplicarea art. 13 Cod penal de la 10 ani închisoare la 5 ani închisoare și înlătură pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a - b Cod penal.

În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal rap. la art. 36 Cod penal contopește pedepsele aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 56/1999 a Tribunalului Vaslui și pedepsele repuse în individualitatea lor de prima instanță reținute prin sentința penală nr. 2243/2005 a Judecătoriei Botoșani cu pedeapsa aplicată în cauză urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 36 alin. 3 Cod penal deduce în continuare din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului detenția de la 24.05.2006 la 18.07.2006.

În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal rap. la art. 36 Cod penal contopește pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 56/1999 a Tribunalului Vaslui cu pedeapsa aplicată în cauză urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 4 luni închisoare.

Constată executate pedepsele rezultante aplicate inculpaților.

Înlătură din sentința penală dispozițiile de aplicare a art. 71 Cod penal privind interzicerea pentru inculpați a drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a,b,c,e Cod penal.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale care nu sunt contrare prezentei decizii.

Onorariul pentru avocatul din oficiu al inculpatului în sumă de 200 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru inculpatul și de la comunicare pentru inculpatul și partea civilă.

Pronunțată în ședința publică din 08 aprilie 2009.

Președinte, Judecător, Grefier,

Pt. jud. plecat la altă instanță,

Semnează președintele completului,

Red.

Dact.

Ex. 2/28.04.2009

Jud. fond -

Președinte:Biciușcă Ovidiu
Judecători:Biciușcă Ovidiu, Sandu Geta

#Judecator Biciusca Ovidiu

Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 19/2009. Curtea de Apel Suceava

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 19/2009. Curtea de Apel Suceava