Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 192/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr.2483/301/2009
3067/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.192
Ședința publică din data de 02 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 2: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 3: Antoaneta
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr.657/A/03.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, asistat juridic de apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2010 (fila 16 dosar), lipsă fiind intimatul-parte civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat depunerea la dosar de către inculpat a motivelor de recurs, după care:
Se prezintă d-na avocat, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la fila 7 dosar și solicită instanței să aprecieze asupra onorariului conform dispozițiilor Protocolului privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală, întrucât i-a încetat delegație ca urmare a prezentării apărătorului ales.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat susține oral motivele de recurs detaliate în scris la dosarul cauzei. Astfel, în raport de situația de fapt, critică ambele hotărâri atacate ca fiind lipsite de temei legal pentru următoarele considerente:
1. Declarația inițială a părții vătămate se referă la "lovire și amenințare", declarațiile ulterioare fiind "ajustate" probabil la inițiativa unor persoane din jurul părții vătămate.
2. Partea vătămată a declarat - constant - în faza de urmărire penală că a fost însoțită la locul incidentului de martorii și, cunoștințele sale, neprecizând nimic despre ceilalți doi martori - și.
3. S-au reținut în mod "trunchiať depozițiile martorilor și, în condițiile în care, în cuprinsul declarațiilor lor nu se regăsește expresia "eram în spatele părții vătămate și nu am observat că". Dimpotrivă, au declarat imperativ că inculpatul nu i-a băgat mâna în buzunar părții vătămate.
4. Martorii și nu au fost prezenți la locul incidentului; sunt martori pro-causa. Aceștia au fost fie acostați, fie invitați de poliție, luându-Ii-se declarații direct pe formular, Ia trei zile după producerea incidentului, în condițiile în care tuturor celorlalți martori Ii s-au luat declarații olografe.
5. Declarația martorului este înlăturată neîntemeiat.
6. Și, nu în cele din urmă, declarația inculpatului este interpretată greșit. Acesta nu a negat și nici partea vătămată nu a negat, că se cunoșteau și că partea vătămată avea o datorie mai veche către inculpat.
În încheierea pledoariei, invocând cazul de casare prevăzut de art.3859pct.17 Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate anterior și, rejudecând pe fond, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de lovire și pe latură civilă, înlăturarea oricărei răspunderi.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât susținerile apărării nu au niciun suport în materialul probator aflat la dosarul cauzei. Nu există niciun motiv pentru ca declarațiile martorilor și să fie înlăturate. Precizează că nu era necesară nicio declarație olografă din partea acestora, întrucât Codul d e procedură penală nu prevede în materia audierii martorilor ca aceștia să fie obligați să scrie o declarație personal, fiind suficientă declarația luată de către organele judiciare pe formular. De altfel, nu există niciun motiv pentru ca declarațiile acestor doi martori, martori oculari, care au declarat în mod constant că au văzut cum inculpatul a introdus mâna în buzunarul părții vătămate și a luat de acolo o anumită sumă de bani, să fie înlăturate din ansamblul probator. Nu există niciun indiciu că polițiștii ar fi avut vreun interes să îl acuze pe inculpat și să "protejeze" partea vătămată, de altfel, nu s-a formulat nici măcar o plângere împotriva acestora pentru anumite abuzuri în serviciu vizavi de inculpat. Prin urmare, fapta așa cum este descrisă în actul de sesizare și confirmată de cercetarea judecătorească întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie și nu se impune schimbarea încadrării juridice.
Apărătorul ales al recurentului, în replică, subliniază că martorii și au fost tratați diferit față de ceilalți doi martori.
Recurentul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt se raliază concluziilor puse de apărătorul său.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.532/29.10.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, în temeiul art.334 Cod procedură penală, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev.de art.211 al.2 lit.c Cod penal, în infracțiunea prev.de art.180 Cod penal, ca neîntemeiată.
În temeiul art.211 al.1, al.2 lit.c Cod penal raportat la art.74 lit.a, art.76 lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În temeiul art.71 al.1 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut la data de 27.09.2007.
În temeiul art.81 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani și 6 luni.
În temeiul art.359 Cod procedură penală, s-au pus în vedere inculpatului prevederile art.83 Cod penal, a căror nerespectare au atras revocarea suspendării condiționate.
În temeiul art.71 al.5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În temeiul art.346 al.1 Cod procedură penală rap.la art.998-999 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumelor de 1.500 lei despăgubiri morale și 700 lei despăgubiri materiale.
În temeiul art.191 al.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 550 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut - în fapt - următoarea situație:
La data de 22 septembrie 2007, partea vătămată s-a îndreptat spre o măcelărie situată la intersecția dintre str. - și, fiind însoțită de martorii și, moment în care s-a întâlnit cu inculpatul care i-a cerut o pretinsă datorie. După o discuție în care a fost refuzat de partea vătămată, inculpatul a lovit-o cu pumnul în față, după care, i-a sustras suma de 700 lei.
Partea vătămată a scos un pe care l-a îndreptat spre inculpat, care a fugit.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită pe baza întregului material probator administrat în cauză.
A concluzionat instanța de fond că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2, lit.c Cod penal, respingând cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de inculpat prin apărător.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv: gradul de pericol social al infracțiunii - partea vătămată necesitând pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale, împrejurările săvârșirii faptei - în loc public, cuantumul prejudiciului, dar și persoana inculpatului, specificul infracțiunii, faptul că nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii.
Însă, având în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, în temeiul art.74 lit.a, art.76 lit.b Cod penal, prima instanță a reținut circumstanțe atenuante.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, solicitând admiterea apelului declarat, desființarea sentinței penale atacate și schimbarea încadrării juridice dată faptei din cea de tâlhărie în cea de lovire, precum și cenzurarea sumei de 1500 de lei, acordată de instanța de fond în favoarea părții civile.
Prin decizia penală nr.657/A din 3 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, a fost respins - ca nefondat - apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.532/29.10.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B; s-a constatat că inculpatul a fost reținut pentru 24 de ore la data de 27.09.2007 și a fost obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat
În motivarea acestei decizii, Tribunalul, din examinarea hotărârii apelate, în raport cu motivele de apel invocate, cât și din oficiu, Tribunalul a constatat că apelul declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut corect situația de fapt, dând o încadrare juridică corespunzătoare, din materialul probator administrat pe parcursul procesului penal (declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, procesele verbale de recunoaștere de pe fotografii, certificatul medico-legal, raportul de constatare tehnico-științifică și declarațiile martorilor asistenți), rezultând - fără echivoc - vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
S-a apreciat astfel, că sustragerea sumei de bani este dovedită prin coroborarea declarațiilor martorilor și, care au văzut momentul în care inculpatul a introdus mâna în buzunarul părții vătămate și a scos banii, după ce în prealabil i-a strigat părții vătămate să-i dea banii.
De asemenea, martorii și, care se aflau în spatele părții vătămate, au arătat că, deși nu au observat momentul luării banilor de către inculpat, l-au auzit pe acesta solicitându-i părții vătămate pe un ton răstit să-i dea banii.
Tribunalul a mai constatat că instanța de fond a procedat la o judicioasă individualizare a pedepsei aplicate, având în vedere gradul de pericol social al faptei concretizat în modalitatea și împrejurările în care a acționat inculpatul, precum și persoana acestuia care a avut o atitudine nesinceră, dar care nu este cunoscut cu antecedente penale, reținând circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 al.1 lit.a Cod penal și făcând aplicarea art. 76 al.1 lit.b Cod penal.
Cu privire la daunele morale acordate de către instanța de fond și contestate de către inculpat, Tribunalul a constatat că în speță sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998- 999.civ., existând atât fapta ilicită - constând în lovitura aplicată de inculpat părții vătămate, prejudiciul de natură morală - constând în suferința fizică și psihică încercată de partea vătămată ca urmare a loviturii, raportat la gravitatea și localizarea leziunilor, precum și la necesitatea efectuării unor suturi ale plăgilor, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, precum și vinovăția inculpatului.
Tribunalul a apreciat că suma stabilită de instanța de fond este de natură a constitui o justă reparație pentru partea vătămată.
Împotriva acestei decizii - vizând și sentința primei instanțe - în termen legal, a promovat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând în drept cazul de casare prevăzut de art.3859pct.17 Cod procedură penală, a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de lovire și pe latură civilă înlăturarea oricărei răspunderi.
Examinând cauza, prin coroborarea actelor și lucrărilor dosarului, sub aspectul motivelor de recurs promovat de inculpat, cât și sub celelalte aspecte cerute de art.3856Cod procedură penală, Curtea constată recursul inculpatului ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.345 Cod procedură penală, instanța hotărăște prin sentință asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând, după caz, achitarea, condamnarea sau încetarea procesului penal, condamnarea pronunțându-se dacă instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
Cum din analiza dosarului cauzei, rezultă că fapta astfel descrisă în rechizitoriu este pe deplin dovedită, în raport cu probele administrate în cauză, respectiv:
-declarațiile martorilor și arată că i-a fost luată părții vătămate o sumă de bani din buzunarul de la piept; martora a arătat că inculpatul a strigat "Dă-mi bă banii!" și imediat i-a băgat mâna dreaptă în buzunar, a scos-o ținând niște bani în ea, iar cu mâna l-a lovit pe acesta la nivelul feței; martorul a arătat că "individul descris mai sus, cu mâna dreaptă, a băgat-o în buzunarul individului care se afla în fața sa, de unde a scos ceva, dar de la distanța respectivă nu am văzut exact ce, presupun că erau bani".
-din declarațiile martorilor și, rezultă că aceștia se aflau în spatele părții vătămate și nu au observat când i-au fost luați banii "Eu am rămas mai în urmă să încui mașina" arată martorul, însă ambii au arătat că inculpatul i-a cerut părții vătămate pe un ton răstit să-i dea banii;
-procese verbale de recunoaștere după fotografii;
-în declarațiile sale inculpatul a arătat că la acea dată i-a cerut părții vătămate o datorie în dolari;
-raportul de expertiză tehnico-științifică prin care s-a arătat că la testul poligraf au rezultat indici ai comportamentului simulat la întrebările relevante care i-au fost puse inculpatului.
Curtea nu poate primi apărările formulate de avocatul inculpatului, vizând incidența cazului de casare reglementat de art.3859pct.17 Cod procedură penală, deoarece - astfel cum s-a arătat în cele ce preced - hotărârea recurată este fundamentată pe dovezile administrate, așa încât starea de fapt reținută este în deplină concordanță cu acestea.
Motivul prevăzut la punctul 17 al art.3859Cod procedură penală, prevede cazul în care "faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică", în speță acesta nefiind incident, deoarece instanța fondului a stabilit - în mod legal - încadrarea juridică a faptei comise de acest inculpat, iar instanța de prim control judiciar a menținut-
În raport de toate cele arătate și cum la examinarea din oficiu nu rezultă alte motive care să conducă la casarea hotărârilor, în temeiul art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.657/A/03.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 50 lei - onorariu avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Red.-Jud.Sect.3
Președinte:Mihai OprescuJudecători:Mihai Oprescu, Viorel Adrian Podar, Antoaneta
