Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 201/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1377/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.201
Ședința publică de la 6 OCTOMBRIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 2: Constantinescu Mariana
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect apelul formulat de condamnatul revizuient împotriva sentinței penale nr. 513/F din data de 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul condamnat - revizuient, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu - avocat, ce substituie pe avocat.
Procedura de citarea este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de apel.
Apărătorul din oficiu al apelantului condamnat-revizuient, având cuvântul, învederează instanței că prin cererea de apel promovată condamnatul solicită desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea admiterii cererii de revizuire. Cu privire la cererea de revizuire, arată că prin aceasta se solicită audierea numitului, adevăratul autor al faptelor și care a recunoscut săvârșirea faptelor, astfel că, în opinia sa, sunt îndeplinite disp. art.394 al.1 lit.a Cod de procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public arată că apelantul condamnat - revizuient, anterior, a mai formulat o cerere similară, ce a făcut obiectul lucrării nr.570/3/6/2007 ocazie cu care a fost audiat condamnatul precum și martorul,ale căror declarații au fost analizate de instanțe, prin sentința penală nr.882/2008 a Tribunalului București Secția a II-a Penală, decizia penală nr.195/2008 a CURȚII DE APEL BUCUREȘTI și decizia penală nr. 3583/2008 a ÎNALTEI CURTI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE fiind respinsă cererea de revizuire formulată de condamnat ca fiind neîntemeiată. În opinia sa, apreciază că nu ne aflăm în prezenta cazului de revizuire prev de art.394 alin.1 lit.a Cod de procedură penală, astfel încât solicită a se dispune respingerea apelului declarat de condamnatul-revizuient, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Apelantul condamnat-revizuient, în ultimul cuvânt, arată că nu a comis fapta și solicită admiterea apelului.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.513 din data de 14 mai 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală în baza art.403 alin.1 Cod de procedură penală a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr.1463 din 18 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, formulate depetentul condamnar(fiul lui și, născut la data de 07.12.1983. CNP -. în prezent încarcerat la ) și în temeiul art.192 alin.2 Cod de procedură penală a dispus obligarea revizuientului la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin cererea formulată la data de 25.08.2008 petentul condamnat a solicitat revizuirea sentinței penale nr.1463/2004 pronunțată de Tribunalul București. Secția a ll-a Penală în dosarul nr.3667/2004, în motivarea acestei cereri invocând cazuld de revizuire prevăzut de art. 394 alin.1 lit. a Cod de procedură penală, respectiv faptul că s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, în sensul că nu este el autorul faptei pentru care a fost condamnat, fapta fiind comisă de un grup de trei persoane, indicând ca autor al faptei pe numitul, care ar li și recunoscut participarea sa la comiterea faptei din data de 03.06.2004.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de revizuire, Tribunalul a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, întocmit la data de 28.06.2004 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului, pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie prev. de art. 211 alin.2 lit.c și alin.21lit. a Cod penal, în condițiile stării de recidivă prev. de art.37 alin.1 lit.b Cod penal, reținându-se în esență în sarcina inculpatului prin actul de sesizare a instanței, că în dimineața zilei de 03.06.2004, în jurul orelor 06.30 deposedat-o pe partea vătămată de un lănțișor de aur, in timp ce aceasta se deplasa în zona Strada -, la data de 06.06.2004, în jurul orei 11.00, partea vătămată, în timp ce se deplasa pe Strada - însoțită de soțul ei, observându-l pe autorul faptei comise în dauna sa. motiv pentru care a anunțat organele de poliție.
A mai constatat instanța de fond că prin sentința penală nr.1463/18.11.2004 pronunțată de Tribunalul București - Secția a ll-a Penală în dosarul nr. 3667/2004. în baza art.11 pct. 2 lit.a Cod de procedură penală rap. la art.10 lit.c Cod de procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin.2 lit.c și alin 21lit.a Cod penal, în condițiile stării de recidiva prev. de art. 37 alin.1 lit.a Cod penal, însă prin decizia penală nr.115/A din 17.02.2005. Curtea de Apel București - Secția I Penală a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat sentința penală nr.1463/18.11.2004 și rejudecând a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin.2 lit.c și alin 2 lit.a Cod penal, în condițiile stării de recidivă prev. de art.37 alin.1 lit.b Cod penal, iar prin decizia penală nr.3640/13.06.2005 pronunțată în dosarul 2655/2005, Înalta Curie de Casație și Justiție - Secția Penală a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de. Apel București și a casat decizia atacată numai cu privire la omisiunea aplicări dispozițiilor art.37 lit.a Cod penal și art.7 din legea nr.543/2002, în sensul că a fost înlăturată aplicarea dispozițiilor art.37 lit.b Cod penal și au fost aplicate dispozițiile art.37 lit.a Cod penal cu privire la infracțiunea săvârșită de inculpat, fiind menținută pedeapsa de 7 ani închisoare, iar conform art.7 din Legea nr.543/2002 a fost revocat beneficiul grațierii pentru restul de 368 dc zile închisoare. rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 855 din 03.04.2002 a Judecătoriei Sectorului 5 B, dispunându-se executarea acestuia pe lângă pedeapsa de 7 ani închisoare, în final dându-se inculpatului spre executare pedeapsa de 8 ani și 3 zile închisoare.
Cu privire la cererea de revizuire dedusă judecății, Tribunalul a reținut că in susținerea acesteia s-a arătat că la comiterea faptei ar fi participat alte persoane decât petentul condamnat, unul dintre participanți fiind indicat în perosana numitului, care însă a dat declarație în acest sens numai după ce petentul condamnat a fost încarcerat pentru executarea pedepsei.
Potrivit art. 394 alin.I lit.a Cod de procedură penală, revizuirea poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, fiind vorba așadar despre erori esențiale de fapt care afectează o hotărâre definitivă și care nu pot fi probate decât ulterior, prin descoperirea unor fapte sau împrejurări, care nu au fost cunoscute la data soluționării cauzei și chiar daeâ necunoașterea unor fapte sau împrejurări trebuie înțeleasă în sens mai larg (nu doar ca o nemenționare a lor în actele și lucrările dosarului, ci și ca o imposibilitate de dovedire a lor. cu consecința neluării lor în considerare la soluționarea cauzei), este inadmisibil ca prin promovarea unei cereri de revizuire să se obțină practic o prelungire a probatoriului pentru fapte sau împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele ordinare.
Prm urmare, prima instanță a opinat că pentru a fi admisibilă, cererea de revizuire trebuie să privească fapte sau împrejurări noi care să poată conduce la concluzia nevinovăției condamnatului revizuent, iar nu mijloace dc probă, ca mod de completare a unor dovezi pe situații deja cunoscute și verificate de către instanțele de fond și de control judiciar, întrucât dispozițiile art.394 alin.1 lit.a Cod de procedură penală se referă la situații de fapt noi. în sensul că din diverse motive, ele au rămas necunoscute instanței de fond și nu la mijloace de probă, ca mod de completare a dovezilor pe împrejurări deja avute în vedere și verificate, or, poziția petentului condamnat conform cu care nu ar fi participat la comiterea faptei pentru care a fost condamnat, a fost cunoscută și verificată de instanțe, vinovăția acestuia fiind definitiv stabilită.
Față de aceste considerente Tribunalul a concluzionat că cererea de revizuire formulată de petentul condamnat împotriva sentinței penale nr.1463/18.11.2004 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul 3667/2004 este inadmisibilă, în condițiile art.403 alin.3 Cod de procedură penală.
Împotriva acestei sentințea declarat apel în termenul legal(la data de 01 iunie 2009)condamnatul revizuient, care reiterând motivele invocate în fața instanței de fond pentru susținerea cererii de revizuire (respectiv faptul că în mod greșit a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, întrucât nu el este autorul acesteia, ci un grup de trei persoane, între care s-a aflat și numitul care a recunoscut participația sa la comiterea acestei fapte abia după condamnarea sa definitivă în cauza a cărei revizuire o solicită, aspect ce nu a fost cunoscut de către instanțele care au statuat cu privire la vinovăția sa), a solicitat să se constate că în cauză este incident cazul de revizuire prevăzut de art.394 alin.1 lit.a din Codul d e procedură penală, iar cererea sa de revizuire întemeiată pe aceste dispoziții legale este admisibilă, astfel încât se impune admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și pe fond trimiterea cauzei la prima instanță pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința apelată în raport cu toate motivele invocate de condamnatul revizuient, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.371 alin.2 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată căapelul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Instanța de fond, respingând ca inadmisibilă cererea de revizuire cu care a fost sesizată, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, întrucât motivele invocate în susținerea acesteia - referitoare la greșita condamnare a revizuientului pentru infracțiunea de tâlhărie prev. de art.211 alin.2 lit.c și alin 21lit.a Cod penal, cu aplic. art.37 alin.1 lit.a Cod penal, reclamată de partea vătămată, în condițiile în care adevăratul autor al respectivei fapte ar fi recunoscut săvârșirea acestei infracțiuni, însă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a revizuientului - nu se circumscriu cazului de revizuire prev. de art.394 alin.1 lit.a din Codul d e procedură penală, potrivit căruia revizuirea poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și nici vreunuia dintre celelalte cazuri prevăzute în mod expres și limitativ de art.394 alin.1 din Codul d e procedură penală, pentru care se poate cere revizuirea unei hotărâri penale definitive .
Astfel, din interpretarea dispozițiilor art.394 alin.1 lit.a și alin.2 din Codul d e procedură penală, rezultă că solicitarea de revizuire a unei hotărâri definitive de condamnare nu se poate întemeia pe solicitarea administrării unor probe noi, deoarece aceasta ar conduce la o prelungire a probatoriului după pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare - fapt inadmisibil în procedura acestei căi extraordinare de atac, ci trebuie să se fundamenteze pe relevarea descoperirii unor fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanță la momentul judecării fondului cauzei și pe baza cărora s-ar putea stabili netemeinicia hotărârii respective.
Or, din analiza motivelor pe care se întemeiază cererea de revizuire promovată de condamnatul revizuient, precum și a conținutului hotărârilor penale pronunțate în cauza a cărei revizuire se solicită, se poate lesne observa că, în speța de față, acesta nu a învederat nicio astfel de împrejurare care să facă admisibilă solicitarea de revizuire a sentinței penale nr. 1463/18.11.2004 pronunțată de Tribunalul București - Secția a ll-a Penală în dosarul nr.3667/2004, modificată prin decizia penală nr.115/A din 17.02.2005 a Curții de Apel București - Secția I Penală și rămasă definitivă prin decizia penală nr.3640/13.06.2005 pronunțată de Înalta Curie de Casație și Justiție - Secția Penală, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani și 3 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, ci a făcut referire doar la aspecte ce au fost deja examinate de către instanța care a judecat fondul cauzei și respectiv de către instanțele de control judiciar (în cauză fiind exercitate ambele căi ordinare de atac - apel și recurs), susținând că este nevinovat, poziție procesuală pe care a exprimat-o și în cursul judecării cauzei pe fond, atât în primă instanță, cât și în căile de atac și care a fost atent cenzurată la momentul respectiv de către instanțele care au statuat cu privire la stabilirea situației de fapt ce a rezultat din probatoriul administrat și pe baza căruia a fost infirmată prezumția de nevinovăție ce a operat în favoarea inculpatului.
Faptul că după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pronunțată împotriva inculpatului, un deținut încarcerat în același loc de detenție în care acesta execută pedeapsa privativă de libertate la care a fost condamnat, pretinde în mod vădit pro cauza, că el ar fi adevăratul autor al infracțiunii de tâlhărie a cărei victimă a fost la data de 03 iunie 2004 partea vătămată nu constituie o faptă sau împrejurare nouă în sensul art.394 alin.1 lit.a Cod de procedură penală și care să aibă aptitudinea de a conduce la stabilirea netemeiniciei hotărârii de condamnare, întrucât acest aspect, chiar dacă nu a putut fi cunoscut de către instanțele care au examinat fondul cauzei, nu schimbă cu nimic datele problemei, în condițiile în care atitudinea procesuală a inculpatului, de negare a faptei imputate, a reprezentat teza fundamentală a apărării, fiind cenzurată de instanțele ordinare prin prisma probelor de vinovăție existente în cauză,
De altfel, același motiv de revizuire - pretinsa săvârșire a faptei de către numitul împreună cu alte două persoane - a mai fost invocat de către condamnat și printr-o altă cerere de revizuire anterioară care a fost respinsă cu autoritate de lucru judecat prin sentința penală nr..882/29.07.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.3583/05.11.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Drept urmare, întrucât cererea de revizuire dedusă judecății nu este făcută în condițiile prevăzute de lege, în sensul că motivele invocate în susținerea acesteia nu se încadrează în cazul prevăzut în art.394 alin.1 lit.a din Codul d e procedură penală, Curtea constată că exercitarea acestei căi extraordinare de atac nu este posibilă, fiind ca atare justificată respingerea cererii respective conform dispozițiilor art.403 alin.1 și 3 din Codul d e procedură penală.
Față de aceste considerente, constatând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, Curtea, în temeiul art.379 pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declaratde revizuientul condamnatîmpotriva sentinței penale nr.513/F din data de 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, apelantul revizuient condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu care a asigurat asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod de procedură penală respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuientul condamnat împotriva sentinței penale nr.513/F din data de 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 Cod de procedură penală obligă pe apelantul revizuient condamnat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezintă onorariul avocatului din oficiu și se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru condamnatul revizuient.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
a
Red.jud.
Ex.3 / 28.10.2009
-.- II
Președinte:Ciobanu CorinaJudecători:Ciobanu Corina, Constantinescu Mariana
