Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 202/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM NIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 202/ DOSAR NR-
Ședința publică din 12 martie 2008
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Simona Franguloiu JUDECĂTOR 2: Radu Gheorghe
- G - JUDECĂTOR 3: Mihaela Alexandru
- - - Judecător
- - - Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 4/A din 14 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții inculpați asistat din oficiu de avocat și asistat din oficiu de avocat, lipsă fiind recurenta parte civilă.
Procedură îndeplinită.
Întrucât recurenții inculpați nu cunosc limba română traducerea simultană a dezbaterilor în și din limba ă este asigurată prin intermediul unui interpret autorizat -, care depune jurământul prev. de art. 85 Cod procedură penală.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor potrivit dispozițiilor art. 385/13 Cod procedură penală.
Avocat susține recursul astfel cum a fost formulat, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate, iar în cadrul rejudecării să se dispună redozarea pedepsei aplicate inculpatului în sensul reducerii acesteia. Indică drept temei de casare dispozițiile art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală.
Apreciază că pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea mare raportat la vârsta fragedă a inculpatului și atitudinea procesuală de recunoaștere și regret a faptelor comise. Împrejurarea că inculpatul nu a dat declarații nu trebuie interpretată ca și când ar dori să ascundă adevărul. Mai mult infracțiunile au fost comise pe fondul consumului ocazional de alcool ceea ce a determinat diminuarea posibilității de apreciere a faptelor sale.
Referitor la recursul declarat de partea civilă solicită respingerea acestuia ca nemotivat având în vedere dispozițiile art. 385/10 Cod procedură penală.
De asemenea solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii de intervenție formulată de SA
Avocat solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și în cadrul rejudecării reducerea pedepsei aplicate inculpatului dând o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante prev. art. 74, 76 Cod penal.
a se avea în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o conduită bună anterior săvârșirii faptelor, pe parcursul procesului s-a prezentat în instanță, a descris modul de săvârșire a faptelor, astfel că nu se poate aprecia că a încercat inducerea în eroare a organelor de urmărire sau a instanței.
Referitor la recursul părții civile solicită a fi respins ca nemotivat, urmând a se aprecia asupra declarării în termen a acestuia.
În ceea ce privește cererea de intervenție formulată de SA Sucursala C solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor și menținerea ca fiind legală și temeinică a hotărârii atacate. Apreciază că ambele instanțe au reținut în mod corect starea de fapt, individualizarea pedepsei făcându-se cu respectarea dispozițiilor art. 72 și 52 Cod penal, având în vedere multitudinea faptelor comise și gradul de pericol social al acestora.
Referitor la recursul părții civile solicită a fi respins ca tardiv, iar în cazul în care se apreciază că este declarat în termen, solicită a fi respins ca nemotivat.
De asemenea solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii de intervenție formulată de SC " " SA Sucursala
Recurentul Inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului pentru considerentele expuse de apărătorul său.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, își însușește concluziile apărătorului său, solicitând admiterea recursului.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr. 4/14 ianuarie 2008 Tribunalului Covasna au fost admise apelurile declarate de inculpații și, au fost extinse efectele apelului și pentru inculpatul împotriva sentinței penale nr. 246/16 octombrie 2007 Judecătoriei Sf. G, care a fost casată, respectiv desființată cu privire la neaplicarea art. 85 alin. 3 Cod penal față de inculpatul în sensul că termenul de încercare al acestuia se calculează de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 130/2007 a Judecătoriei Sf.
A fost dedusă perioada prevenției inculpaților începând cu data de 16 octombrie 2007 la zi și a fost menținută starea de arest a acestora.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că:
În noaptea de 10/11.06.2006 în timp ce se deplasau spre domiciliu (după ce anterior consumaseră băuturi alcoolice în barul din mun. Sf. G ), inculpații și au hotărât, în jurul orelor 3,00 să sustragă un autovehicul, în scopul de a face o plimbare.
Drept urmare, cei doi inculpați, după ce au încercat portierele mai multor mașini, observând că autoutilitara marca Mercedes cu nr. de înmatriculare -, parcata în spatele blocului nr. 53 situat pe strada - - din mun. Sf. G nu avea portiera asigurată, au intrat în autoturism, au găsit cheia de contact pe bancheta din spate, moment în care inculpatul a urcat la volan și a încercat să pornească autovehiculul.
Din cauza faptului că inculpatul nu a reușit să pornescă mașina, la volan a trecut coinculpatul, acesta neposedând permis de conducere.
Coinculpatul a condus autovehiculul pe o distanță de aproximativ 20 de metri, însă ca urmare a faptului că la un moment dat o persoana a strigat de la balcon, inculpatul a pierdut controlul volanului, intrând în coliziune cu un alt autoturism, parcat în apropiere, acesta din urmă fiind proiectat ulterior în alt autoturism, rezultând astfel avarierea celor trei autovehicule.
Cei doi inculpați au părăsit autovehiculul și au părăsit locul accidentului.
În noaptea de 02/03.08.2006, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpatul, în timp ce se întorcea la domiciliu, observând autoutilitara marca Citroen cu nr. de înmatriculare - parcata pe strada - din mun. Sf. G, a intrat în autovehicul, portiera acestuia nefiind asigurată, sustrăgând din torpedoul mașinii o borseta și 3 CD-uri.
În data de 04.06.2006, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpații, și s-au deplasat spre locuința părții vătămate, primii doi inculpați intrând în locuința părții vătămate, iar coinculpatul rămânând în scara blocului.
La un moment data, inculpatul a sunat la ușa părții vătămate și în timp ce aceasta discuta cu inculpatul, coinculpatul, în prezența inculpatului ( însă fără să existe o participare din partea inculpatului, acesta neavând nici o înțelegere anterioara cu ceilalți doi inculpați ), a sustras de pe televizor portmoneul cu acte al părții vătămate, ulterior inculpații părăsind locuința acesteia.
La scurta vreme, observând dispariția portmoneului, partea vătămată a coborât după inculpați, i-a solicitat inculpatului să-i restituie portmoneul pe care acesta îl avea în mână, inculpatul cerându-i însă părții vătămate suma de 10 lei pentru a-i restitui bunul sustras.
de partea vătămată, organele de poliție au recuperat de la inculpat portmoneul cu acte, precum și suma de 10 lei, din cei 21 de lei pe care partea vătămată îi avea în portmoneu, restul banilor fiind cheltuiți de inculpatul.
În noaptea de 18/19.08.2006 întâlnindu-se cu inculpații, într-o discotecă din mun. Sf. G, coinculpatul le-a spus acestora ca ar exista posibilitatea ca împreună să sustragă bunuri aparținând SC SRL Sf. G, aflate în incinta restaurantului din stațiunea -, inculpatul cunoscând amplasamentul imobilului, întrucât lucrase la acea firma de construcții ce renova restaurantul menționat.
Tot pe fondul consumului de băuturi alcoolice, cei patru inculpați s-au deplasat cu un taxi până în stațiunea -, în intenția de a sustrage bunuri, iar în timp ce inculpatul a asigurat paza locului, ceilalți trei inculpați au pătruns, prin escaladare și efracție în incinta restaurantului, sustrăgând un pickhamer marca, două aparate de șlefuit marca, doua mașini de găurit, o mașină de tăiat gresie și un circular de mână, bunuri pe care coinculpatul le-a preluat din exteriorul clădirii.
În timp ce transportau bunurile sustrase prin pădure, pe fondul unor neînțelegeri ivite, inculpatul a rămas în pădure, în timp ce ceilalți trei inculpați au ascuns bunurile lângă drumul spre mun. Sf.
Ulterior, inculpatul s-a deplasat pe jos până la Sf. G, revenind cu un taxi și preluând astfel bunurile sustrase, împreună cu ceilalți doi inculpați.
de inculpatul, martorul ( inițial învinuit in cauza ), deși cunoștea faptul ca bunurile oferite de inculpat spre vânzare erau sustrase, s-a deplasat cu autoturismul său la locul unde inculpații ascunseseră bunurile, le-a preluat, contra sumei de 1500 lei.
Totodată, la data de 08.01.2007, în jurul orelor 22,00, inculpații, împreună cu inculpatul au consumat băuturi alcoolice în barul din mun. Sf. G, întâlnindu-se în local cu partea vătămată z, acesta din urma cunoscându-l pe inculpatul.
Pe fondul relațiilor de amiciție, partea vătămată le-a făcut cinste cu bere inculpaților. La un moment dat, întrebat de inculpatul cât este ceasul, partea vătămată a scos din buzunar telefonul mobil pentru a-i răspunde la întrebare.
În acel moment, inculpatul i-a comunicat coinculpatului intenția de a sustrage telefonul mobil al părții vătămate, coinculpatul fiind de acord cu aceasta propunere.
Drept urmare, în jurul orelor 24,00, observând ca partea vătămată se ridica de la masa, inculpatul i-a cerut lui să-l urmărească pe acesta și să îi comunice dacă partea vătămată părăsea barul, lucru pe care l-a făcut, fără a cunoaște intenția celor doi inculpați.
Inculpații și, după ce i-au spus numitului să-i aștepte, întrucât se vor întoarce repede, l-au urmărit pe partea vătămată pe strada - - și apoi pe strada - din mun. Sf. G, iar in apropierea pieței centrale l-au lovit pe acesta cu pumnii și picioarele, deposedându-l de suma de 12 lei și telefonul mobil pe care partea vătămată le avea asupra sa.
Ulterior, cei doi inculpați au revenit în local, relatându-i numitului fapta săvârșită.
Fiind găsită de martorii, și, partea vătămată a fost transportată la Spitalul Județean Sf. G, prin raportul de constatare medico-legală nr. 2/E/2007 al SML Sf. G stabilindu-se faptul că acesta a suferit leziuni ce au putut fi produse prin lovire cu corp dur, leziunile necesitând 9 zile de îngrijiri medicale.
În procesul de analiză a probelor prima instanță a reținut următoarele:
Prin declarațiile date, inculpații, și au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, descriind modalitatea de comitere a faptelor ( 32-48 dosar nr-, 77-110 dosar nr. 1186/- ), menținând declarațiile în fața instanței de judecată ( 233-234, 267 dosar nr- ).
Coinculpatul a declarat în fața organelor de urmărire penală faptul că nu a participat la comiterea faptei, însă declarațiile sale sunt contrazise e declarațiile celorlalți trei inculpați, toți aceștia precizând faptul că, în timp ce, și au pătruns în incinta restaurantului din stațiunea și au sustras bunurile, coinculpatul a rămas în exterior, pentru a asigura paza locului, iar ulterior a preluat bunurile sustrase de cei trei inculpați.
Totodată, prin declarațiile date în cursul urmăririi penale, cei doi inculpați și au recunoscut faptul că l-au agresat pe partea vătămată z, lovindu-l pe acesta cu pumnii și picioarele, precizând chiar faptul că și ulterior momentului în care partea vătămată a căzut la pământ, cei doi au continuat să-l lovească pe acesta ( 37-38, 45-46 dosar nr. 299/- ).
Declarațiile de recunoaștere a faptelor de către inculpați se coroborează și cu restul probelor administrate în cauză, inclusiv declarațiile părților vătămate și ale martorilor audiați ( 49-57, 116, 117, 119, 120 dosar nr-, 136,138-141,144-146, 268,338, 374,436, dosar nr-).
Din întreg materialul probatoriu administrat în cauză, respectiv proces verbal de cercetare la fața locului - 24- 45,.8-17, declarațiile părților vătămate - 66-75, 28, depozițiile martorilor audiați atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată ( 49-57, 116-117, 119-120,. 136,138-140, 140-144,146, 268, 338, 374, 436 ), raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopica ( 119-131 dosar nr- ), dovada aflată la fila 46-47 ( dosar nr-), conform căreia inculpatul nu poseda permis de conducere, precum și declarațiile inculpaților care recunosc săvârșirea faptelor, prima instanță a constat că inculpații se fac vinovați de săvârșirea, cu intenție directă, a faptelor reținute în sarcina lor prin actul de sesizare.
În ceea ce privește fapta săvârșită la data de 04.06.2006, respectiv sustragerea de către inculpatul a portmoneului cu acte al părții vătămate, cu participarea coinculpatului, având în vedere faptul că bunul sustras a fost acel portmoneu cu acte aparținând părții vătămate, văzând și prevederile art. 209 al. 2 lit. b pen. prima instanță a apreciat că încadrarea juridică corectă a faptelor săvârșite de cei doi inculpați la data de 04.06.2006 ( din locuința părții vătămate )este cea prevăzută de art. art. 26.pen. rap. la art. 208 al.1, 209 al. 1 lit. a, al. 2 lit. b pen. ( cu privire la inculpatul ) și art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, al. 2 lit. b pen. ( pentru inculpatul ).
Pe baza acestor considerentele și având în vedere modificările OUG nr. 195/2002, în baza art. 334.pr.pen. prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților și din infracțiunile reținute în sarcina lor prin actul de sesizare, în infracțiunile prevăzute de art. 208 al. 1și 4,209 al. 1 lit. a,e, g pen., art. 208 al. 1,209 al. 1 lit. e și g pen. art. 208 al. 1,209 al. 1 lit. a,g și i pen., art. 26.pen. rap. la art. 208 al. 1,209 al. 1 lit. a, al. 2 lit. b pen., art. 211 al. 1,2 lit. b și c, al. 2 /1 lit. a pen. cu aplic. art. 33 lit. a pen. și art. 83.pen. ( pentru inculpatul ) și în infracțiunile prevăzute de art. 208 al. 1,4, art. 209 al. 1 lit. a,e și g pen. art. 208 al. 1, 209 al.1 lit. a,g și i pen. art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, al. 2 lit. b pen. art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002, art. 89 al. 1 din OUG nr. 195/2002, art. 211 al. 1,2 lit. b și c, al. 2/1 lit. a pen. cu aplic. art. 33 lit. a pen. ( pentru inculpatul ).
La solicitarea inculpatului, prima instanță a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice cu privire la acest inculpat, iar potrivit concluziilor raportului de expertiza aflat la fila 145 dosar nr-, precum și a completării raportului de expertiza ( 265 dosar nr. 1186/- ) inculpatul avea discernământul păstrat la momentul săvârșirii infracțiunii.
Reținând vinovăția inculpaților la comiterea infracțiunilor pe larg descrise în considerentele sentinței apelate prima instanță a apreciat că se impune tragerea la răspundere penală a acestora.
La individualizarea judiciară a pedepsei, au fost avute în vedere prevederile art. 72.pen. respectiv împrejurările și modalitățile de comitere a faptelor ( cu excepția faptei din data de 02/03.08.2006 comisa de inculpatul, singur, celelalte infracțiuni fiind comise în participație, pe timp de noapte, unele dintre fapte fiind săvârșite prin efracție și escaladare), numărul mare de infracțiuni comise de inculpații ( cinci ) și ( șase ), ceea ce denota perseverența infracțională din partea celor doi inculpați, aceștia săvârșind și o infracțiune de tâlhărie asupra părții vătămate z ( iar potrivit declarațiilor celor doi inculpați, aceștia și-au continuat agresiunea chiar și după ce partea vătămată a căzut la pământ, fără cunoștință, inculpații continuând sa-l lovească pe acesta cu picioarele în zona capului, continuând astfel agresiunea deși partea vătămată nu se mai putea opune ), gradul de pericol social concret foarte ridicat al faptelor săvârșite, urmarea produsă ( prejudiciile cauzate părților vătămate ( 5789 lei pentru SC SRL, 7,85 lei părții vătămate, 21 lei părții vătămate, 3219 lei pentru partea vătămată ), faptul că prejudiciile produse au fost parțial recuperate, unele dintre părțile vătămate neconstituindu-se părți civile în cauză, precum și contribuția efectivă a fiecărui inculpat la săvârșirea infracțiunilor.
Totodată, prima instanță a avut de asemenea în vedere persoana și conduita inculpaților, cu excepția inculpatului ( care a fost condamnat anterior la pedeapsa de 1 an închisoare, în timpul minorității și a săvârșit faptele în cursul termenului de încercare, nefiind astfel recidivist ), aceștia aflându-se la prima abatere de acest fel, nefiind cunoscuți cu antecedente penale, au avut astfel o bună conduită și un comportament corespunzător anterior săvârșirii faptelor, pe parcursul procesului penal s-au prezentat în fața instanței, deși nu au dorit să dea o declarație în fața instanței, au menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale, recunoscând faptele comise și descriind modalitatea de săvârșire, neîncercând inducerea în eroare a organelor de urmărire penală sau a instanței de judecată, faptul că aceștia sunt tineri, având vârste de 19,20, respectiv 23 de ani, inculpatul are un loc de muncă ( tâmplar în cadrul SC SRL Sf. G ),toți inculpații regretând comiterea faptelor, săvârșirea faptelor intervenind pe fondul consumului de băuturi alcoolice.
Fața de considerentele menționate, prima instanță a reținut în favoarea inculpaților circumstanțe atenuante, în sensul prevederilor art. 74.pen. dând eficiență acestor circumstanțe potrivit art. 76.pen.
Impotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații și criticând-o pentru netemeinicie, solicitând redozarea pedepselor aplicate.
La termenul de judecată din data de 14.01.2008 procurorul de ședință a solicitat extinderea efectelor apelurilor formulate de inculpații și cu privire la inculpatul z arătând că în sentința atacată nu s-a menționat expres data de la care se calculează termenul de încercare.
Examinând hotărârea atacată, în raport de actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, prin extindere cu privire la inculpatul z, tribunalul constată că apelurile declarate de inculpații și sunt fondate pentru alte motive decât cele invocate și numai prin extindere cu privire la inculpatul, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
Astfel, prima instanță a reținut corect starea de fapt pe baza probelor administrate pe parcursul procesului penal și vinovăția inculpaților și în raport de acestea și încadrarea juridică dată faptelor este cea corectă, astfel că sub aceste aspecte sentința este în afară de orice critici.
In ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților și, se constată că instanța de fond a aplicat în mod corect criteriile prev. de art. 72.pen. și prin reținerea de circumstanțe atenuante a stabilit pedepse sub limitele speciale prevăzute de lege, dând eficiență atât circumstanțelor de ordin personal ale inculpaților cât și circumstanțelor reale ale faptelor, pedepsele aplicate fiind de natură a-și atinge scopul prev. de art. 52.pen. neimpunându-se reducerea acestora.
Stabilirea pedepselor sub limita minimă specială prevăzută de lege este justificată de vârsta tânără a inculpaților ( între 19 și 23 de ani ), atitudinea sinceră manifestată de aceștia pe parcursul procesului penal, lipsa antecedentelor penale pentru inculpatul precum și săvârșirea faptelor pe fondul consumului de băuturi alcoolice.
Însă, se constată că prima instanță a omis a menționa expres în dispozitivul sentinței apelate data de la care începe să curgă termenul de încercare pentru inculpatul, făcând doar trimitere la dispozițiile art. 85 al. 3.pen. în ceea ce privește calculul acestui termen.
Potrivit art. 343.pr.pen. completul de judecată deliberează mai întâi asupra chestiunilor de fapt și apoi asupra chestiunilor de drept, iar potrivit art. 309.pr.pen. rezultatul deliberării se consemnează într-o minută care trebuie să aibă conținutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii.
Deși această condiție nu este prevăzută expres în conținutul art. 357.pr.pen. în alineatul 2 lit. f al aceluiași articol, se prevede că dispozitivul hotărârii mai trebuie să cuprindă, rezolvarea oricărei alte probleme privind justa soluționare a cauzei. Astfel, așa cum constant s-a reținut în practica judiciară, dispozițiile art. 357.pr.pen. urmează să se completeze cu dispozițiile legale specifice instituției juridice aplicate.
Art. 85 al. 3.pen. prevede că după anularea suspendării condiționate a executării pedepsei, dacă pedeapsa rezultantă în urma contopirii nu depășește 2 ani, instanța poate aplica dispozițiile art. 81.pen. În cazul în care se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În opinia instanței de control judiciar, această mențiune este necesară pentru evitarea ambiguității și echivocității, întrucât dispozitivul hotărârii ar putea fi neînțeles ( inculpatul neavând studii de specialitate, în mod cert nu cunoaște cuprinsul art. 85 al. 3.pen.) sau imposibil de aplicat ( din cazierul judiciar aflat la dosar 452 nu rezultă data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 130 din 30 aprilie 2007 Judecătoriei Sf. G, prin urmare lucrătorii din cadrul serviciului cazier judiciar nu vor știi cu exactitate data împlinirii termenului de încercare, respectiv momentul la care intervine reabilitarea de drept, pentru a opera scoaterea din evidență a acestui inculpat, aceasta în situația în care nu intervin noi cauze de anulare sau de revocare a suspendării condiționate).
În altă ordine de idei, indicarea datei de la care începe să curgă termenul de încercare pentru inculpatul este necesară și pentru că dispozițiile art. 85 al. 3.pen. derogă de la dreptul comun în materie. Art. 82 al. 3.pen. prevede că termenul de încercare se socotește de la data când hotărârea prin care s-a dispus suspendarea condiționată a rămas definitivă.
Sub acest aspect, se constată că simpla trimitere la textul de lege amintit nu satisface cerințele art. 343 și 357.pr.pen. și echivalează cu neaplicarea acestei dispoziții legale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs partea civilă și inculpații și, care nu au motivat recursul și cu prilejul susținerii acestuia au solicitat reducerea pedepselor aplicate, arătând că au avut o atitudine cooperantă, iar faptul că nu au recunoscut în totalitate faptele sau nu au dat declarații nu pot fi interpretate în sensul că au încercat să ascundă adevărul, că infracțiunile au fost comise pe fondul consumului de alcool.
În speță, SC SA Sucursala Baf ormulat o cerere de intervenție pentru a se dispune obligarea inculpaților la plata sumei de 702 lei achitată părții civile.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs, se constată că recursurile inculpaților sunt nefondate, iar al părții civile este tardiv.
Inculpații și au fost condamnați pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat și tâlhărie, precum și a unor infracțiuni privitoare la regimul circulației pe drumurile publice, unele comise p timp de noapte și în loc public, împrejurări ce reprezintă circumstanțe agravante ce atrag forma calificată a infracțiunilor respective.
Având în vedere multitudinea faptelor comise, împrejurările concrete în care au fost săvârșite, violența de care au dat dovadă în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (partea vătămată zan ecesitat pentru vindecare 9 zile de îngrijiri medicale și a prezentat leziuni multiple- echimoze în zona feței, tumefieri ale ochiului și regiunii fronto-temporale, ceea ce denotă agresivitatea de care au dat dovadă inculpații, care au continuat să-l lovească și după ce a căzut la pământ și nu se mai putea opune, numărul persoanelor care au participat la comiterea faptelor, instanța de control judiciar constată că nu se impune reducerea pedepselor aplicate, cu atât mai mult cu cât în speță au fost reținute circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților, pedepsele aplicate situându-se sub limita minimului special prevăzut de lege pentru faptele comise.
Împrejurările că inculpații fie nu au dorit să dea declarații în cauză, fie că au încercat să se apere prin denaturarea adevărului nu au fost valorificate în sensul agravări răspunderii penale din moment ce au fost reținute circumstanțe atenuante, fiind vorba de drepturi de care aceștia s-au prevalat și care nu agravează răspunderea penală.
Celelalte împrejurări, favorabile inculpaților au fost avute în vedere și valorificate de instanță, prin aplicarea unor pedepse orientate sub limita minimului special prevăzut de lege, astfel că aceste pedepse sunt suficiente și de natură să conducă la reeducarea inculpaților și la realizarea scopului de prevenție generală pe care îl are sancțiunea penală și nu se impune reducerea acestora.
Cu privire la recursul părții civile, instanța constată că acesta este tardiv: decizia pronunțată în apel a fost comunicată părții la data de 16 ianuarie 2008, iar recursul a fost declarat la data de 31 ianuarie 2008, prin urmare după expirarea termenului de 10 zile prevăzut de art. 385/3 Cod procedură penală pentru exercitarea căii de atac, astfel încât urmează a fi respins ca tardiv, în condițiile art. 385/15 pct. 1 lit. a Cod procedură penală.
În mod subsidiar, instanța mai are a observa că acest recurs este și inadmisibil, deoarece partea civilă nu a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 247/2007 a Judecătoriei Sf. G și potrivit art. 385/1 alin. 4 Cod procedură penală, nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art. 362 Cod procedură penală nu au folosit calea de atac a apelului, însă cum tardivitatea primează asupra inadmisibilității, recursul va fi respins ca tardiv.
În mod asemănător, se constată că la dosar SC SA Sucursala Baf ormulat o cerere de intervenție pentru a se dispune obligarea inculpaților la plata sumei de 702 lei achitată părții civile, cerere inadmisibilă în procesul penal, care nu cunoaște instituția intervenției, aceasta fiind o instituție specifică procesului civil și reglementată de Codul d e procedură civilă.
Prin urmare, pentru eventualele pretenții, societatea menționată are la îndemână posibilitatea acțiunii civile, formulată în fața instanței civile.
Pe cale de consecință și această cerere va fi respinge ca inadmisibilă în condițiile art. 385/15 pct. 1 lit. a Cod procedură penală.
Așa fiind, hotărârea atacată este în afara oricărei critici și pe cale de consecință, potrivit art. 385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge recursul declarat de inculpatul și se va deduce perioada prevenției acestuia începând cu data de 8 iunie 2005 la zi și se va menține starea de arest.
Inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondare recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 4/14 ianuarie 2008 Tribunalului Covasna, pe care o menține.
Deduce prevenția inculpaților începând cu data de 9 ianuarie 2007 la zi și menține, în continuare, starea de arest a acestora.
Respinge ca tardiv recursul declarat de partea civilă.
Respinge ca inadmisibilă cererea de intervenție formulată de SC "" SA Sucursala
Onorariile pentru apărătorii din oficiu, în sume de câte 100 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției și se includ în cheltuielile judiciare,
Onorariul pentru interpret în sumă de 50 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Obligă inculpații să plătească statului sumele de câte 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - G - -
GREFIER
- -
Red. SF/27.03.2008
Dact. DB/4.04.2008
Jud. fond
Jud. apel /
- 3 exemplare -
Președinte:Simona FranguloiuJudecători:Simona Franguloiu, Radu Gheorghe, Mihaela Alexandru
