Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 205/2009. Curtea de Apel Oradea

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

- SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI -

Dosar nr. -

DECIZIA PENALĂ NR. 205/R/2009

Ședința publică din 30 aprilie 2009

PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela JUDECĂTOR 2: Rus Claudia

JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian

JUDECĂTOR: - -

GREFIER: - -

Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art. 304 alin.1 Cod procedură penală.

S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și, născut la 14.02.1990, deținut în prezent în Penitenciarul Oradea, împotriva deciziei penale nr.30/A din 9 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, care a desființat în parte sentința penală nr.1315 din 18 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin.2 lit.b și alin.2/1 lit.a Cod penal și art. 211 alin. 2 lit. b Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul recurent, în stare de arest, apărătorul desemnat din oficiu în baza delegației de asistență juridică obligatorie nr. 2052/21.04.2009 emisă de Baroul Bihor, lipsă fiind părțile civile intimate și G.

Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:

Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.

Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent avocat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, în sensul de a se dispune redozarea pedepsei aplicate inculpatului, în sensul reducerii acesteia și a se reține faptul că acesta a recunoscut comiterea faptei.

Reprezentantul parchetului, formulează concluzii de respingere a recursului inculpatului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, considerând că pedeapsa aplicată este just individualizată.

Inculpatul având ultimul cuvânt, susține cele relatate de apărătorul său, solicitând reducerea pedepsei, considerând-o prea mare pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, invocând faptul că a colaborat cu organele de urmărire penală cât și cu organele judiciare pe tot parcursul judecății.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra recursului penal de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1315 din 18 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a hotărât în temeiul art. 208 alin.1-art.209 alin.1 lit. e, g și alin.2 lit. b Cod penal, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare.

În baza art. 211 alin.2 lit. b și alin.2 ind.1 lit. a Cod penal, același inculpat a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art.33 lit. a Cod penal, art.34 lit. b Cod penal, inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare cu art.71, art.64 lit. a teza II și lit. b Cod penal.

În baza art.110 ind.1 Cod penal cu referire la art.83 Cod penal, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat prin Sentința penală nr. 81/P/14.02.2008 a Tribunalului Bihor, dosar nr-, rămasă definitivă prin neapelare la data de 08.04.2008 și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de9 ani închisoare cu art.71, art.64 lit. a teza II și lit. b pen.

În baza art. 350 alin.1 Cod penal, s-a menținut starea de arest preventiv al inculpatului și în baza art.88 alin.1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la 27.05.2008 până la zi.

În baza art. 14, art. 15 Cod procedură penală raportat la art. 346 alin.1 Cod procedură penală cu referire la art. 998 Cod civil, inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 250 lei către partea civilă și 420 lei câtre partea civilă G.

În baza art.118 lit. e Cod penal, s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 150 lei.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 660 lei cheltuieli judiciare câtre stat, din care suma de 100 lei onorariu pentru apărător desemnat din oficiu cu împuternicirea avocațială nr. 3578/01.07.2008

s-a avansat Baroului B din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

În seara de 30.04.2008 în jurul orelor 20.00, partea vătămată se afla în incinta Stației CFR din municipiul O și se interesa de modalitatea în care ar putea ajunge în orașul Carei.

Întrucât nu mai avea tren decât a doua zi dimineața inculpatul s-a interesat de o mașină de ocazie cu care să se deplaseze, când la un moment dat a fost acostat de inculpat care s-a oferit să-l ducă până în Carei pentru suma de 25 lei și i-a arătat un autoturism marca 1300 de culoare albastră, din parcare, spunând că este autoturismul său cu care se vor deplasa în Carei.

În momentul în care partea vătămată a scos portofelul pentru a plăti cei 25 de lei, inculpatul profitând de neatenția acestuia și de faptul că partea vătămată se afla în stare de ebrietate, i-a smuls din mână portofelul și a fugit.

În portofel se afla cartea de identitate, un card bancar, 200 lei și 29 euro cenți. Inculpatul a păstrat banii iar portofelul cu acte i-a aruncat în scara unui bloc.

Partea vătămată s-a constituit ca parte civilă cu suma de 250 lei contravaloarea prejudiciului creat.

Inculpatul în declarațiile date în cursul urmăririi penale și în instanță a recunoscut comiterea infracțiunii.

Vinovăția acestuia a fost dovedită cu probele administrate în cursul urmăririi penale și în instanță respectiv: plângerea și declarația părții vătămate (fila 57-58 dosar de urmărire penală), declarațiile inculpatului (filele 59-60 dosar de urmărire penală), proces verbal de prezentare pentru recunoaștere și planșa foto (filele 62-66 dosar de urmărire penală), proces verbal de reconstituire, planșa foto și declarațiile martorilor asistenți (filele 67-74 dosar de urmărire penală).

Același inculpat în noaptea de 07/08.05.2008 împreună cu numitul și o persoană de sex feminin de etnie romă, au plănuit să-l ademenească pe partea vătămată G într-un loc întunecat unde urma să-l deposedeze de banii aflați asupra sa.

Astfel, persoană de sex feminin de etnie romă, cu propunerea de a întreține cu acesta relații sexuale, l-a ademenit pe partea vătămată în apropierea Stației CFR, unde numitul l-a prins pe partea vătămată de gât iar inculpatul i-a aplicat lovituri cu pumnii și picioarele pentru a-i putea sustrage bunurile. Apoi "fiindcă nu era amețită", inculpatul l-a lovit pe partea vătămată cu un pietroi în zona frunții, astfel încât acesta și-a pierdut cunoștința, apoi i-a sustras din buzunar suma de 150 lei și telefonul mobil marca Nokia 5200.

În urma loviturilor primite partea vătămată a suferit leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare un număr de 3 zile de îngrijiri medicale.

Din banii sustrași, inculpatul i-a dat numitului suma de 50 lei, restul împreună cu telefonul mobil i-a păstrat.

Inculpatul în declarațiile date în cursul urmăririi penale a recunoscut comiterea infracțiunii, dar în fața instanței a revenit parțial asupra declarațiilor arătând că l-a tâlhărit singur pe partea vătămată, la comiterea infracțiunii nu au participat alte persoane.

Întrebat asupra motivului pentru care în cursul urmăririi penale a declarat că la această faptă au participat și numitul și aceea femeie de etnie romă, inculpatul a susținut că "a fost obligat de poliție", fără a arăta cum și în ce mod a fost obligat și de către cine.

Instanța în baza probelor administrate respectiv: plângerea și declarațiile părții vătămate G (care a susținut că în noaptea respectivă în localul restaurant din incinta a intrat în discuții cu femeie de etnie romă care i-a propus să întrețină relații sexuale și pe care a însoțit-o în direcția peronului 0 al Stației CFR O unde la un moment dat au apărut doi bărbați care i-au aplicat lovituri după care unul dintre ei l-a prins iar celălalt i-a aplicat lovituri cu o cărămidă în cap până ce și-a pierdut cunoștința - fila 2-3, 15-16 dosar de urmărire penală), procesul verbal de cercetare la fața locului cu planșa foto judiciar (fila 5-11 dosar de urmărire penală ), procesul verbal de depistare încheiat în data de 08.05.2008 (fila 12-13 dosar de urmărire penală ), procesul verbal de depistare încheiat în data de 09.05.2008 (fila 14 dosar de urmărire penală ), raportul de constatare medico-legală nr.1385/II./49 din 08.05.2008 (din concluziile căruia rezultă că partea vătămată prezenta leziuni posttraumatice ce datează din 07/08.05.2008, s-au putut produce prin lovire cu un corp dur contondent și necesită 3 zile de îngrijiri medicale), copia de pe factura fiscală și chitanța cu care a achiziționat telefonul mobil marca Nokia 5200, declarațiile inculpatului (filele 21-25 dosar de urmărire penală, fila 31 dosar -), declarațiile martorilor (filele 34-35 dosar de urmărire penală), procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere din grup, planșele foto judiciar (filele 42-47 dosar de urmărire penală), constată că inculpatul a comis cu vinovăție infracțiunea de tâlhărie pentru care a fost trimis în judecată.

Pentru motivele sus expuse, în baza art.208 alin.1- art.209 alin.1 lit. e, g și alin.2 lit. b Cod penal, pentru comiterea în seara de 30.04.2008 a infracțiunii de furt calificat prima instanță l-a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare

În baza art. 211 alin.2 lit. b și alin.2 ind.1 lit. a Cod penal pentru comiterea în noaptea de 07/08.05.2008 a infracțiunii de tâlhărie același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a Cod penal, art. 34 lit. b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare cu art.71, art.64 lit.a Teza II și lit.b Cod penal.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate s-au avut în vedere dispozițiile art.72 Cod penal, respectiv limitele legale de pedeapsă, modul de săvârșire al celor două infracțiuni ce denotă agresivitatea și periculozitatea inculpatului pentru societate, lipsa de sinceritate al inculpatului, faptul că nu a vrut să colaboreze cu organele de urmărire penală pentru a identifica persoanele care au participat la comiterea infracțiunii de tâlhărie, faptul că prejudiciul cauzat părților vătămate a rămas nerecuperat, antecedentele penale ale inculpatului.

Conform mențiunilor din fișa de cazier judiciar (aflată la fila 44), prin Sentința penală nr. 81/P/14.02.2008 a Tribunalului Bihor, dosar nr-, rămasă definitivă prin neapelare la data de08.04.2008inculpatului i s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare cu art. 110 Cod penal pe un termen de încercare de 4 ani pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin.2 lit.b, c alin.2 ind.1 lit.a, cu aplicarea art. 99 alin.3 și art.74 lit.a Cod penal.

Întrucât prezentele infracțiuni, sunt comise în termenul de încercare al pedepsei de 2 ani închisoare, în baza art.110 ind.1 Cod penal cu referire la art.83 Cod penal, instanța de fond a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat prin Sentința penală nr.81/P/14.02.2008 a Tribunalului Bihor, dosar nr-, rămasă definitivă prin neapelare la data de 08.04.2008 și a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de9 ani închisoare cu art.71, art.64 lit.a teza II și lit.b pen.

În baza art.350 alin.1 Cod penal s-a menținut starea de arest preventiv al inculpatului și în baza art.88 alin.1 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la 27.05.2008 până la zi.

Fiind dovedită vinovăția inculpatului și față de cuantumul prejudiciului cauzat, prejudiciu dovedit de părțile vătămate prin probele depuse în acest sens în baza art.14, art.15 Cod procedură penală raportat la art. 346 alin.1 Cod procedură penală cu referire la art. 998 Cod civil, inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 250 lei către partea civilă și 420 lei câtre partea civilă G.

În baza art.118 lit. e Cod penal s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 150 lei.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 660 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei onorariu pentru apărător desemnat din oficiu cu împuternicirea avocațială nr. 3578/01.07.2008

s-a avansat Baroului B din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, solicitând admiterea apelului iar cu ocazia rejudecării a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpat (pct.1 din rechizitoriu) din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin-.1 lit. e, g și alin.2 lit.b cod penal în infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.1 și alin.2 lit. b și c cod penal, condamnarea inculpatului la o pedeapsă just individualizată, respectiv să se facă aplicarea regulilor concursului real de infracțiuni, conform art. 33 lit.a cod penal și art. 34 lit.b cod penal.

În motivele de apel se arată că în mod greșit fapta descrisă la pct. 1 fost calificată ca fiind infracțiunea de furt calificat deși în realitate furtul a fost comis prin smulgerea portofelului din mâna părții vătămate, stare de fapt necontestată de inculpat.

Împotriva aceleiași hotărâri a declarat apel și inculpatul solicitând admiterea acestuia iar cu ocazia rejudecării a se proceda la reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată cu orientarea acesteia spre minimum special prevăzut de lege în contextul în care a avut o atitudine de recunoaștere a faptelor.

Prin decizia penală nr. 30/A din 09 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor. În baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a admis apelul penal declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ORADEA împotriva sentinței penale nr. 1315/18.11/2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a modificato în sensul că:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare cu art. 71, 64 lit. a teza II și lit. b cod penal, în pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată în cauză și pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 81/P/14.02.2008 a Tribunalului Bihor cu privire la care s-a dispus executarea alături de pedeapsa aplicată în cauză.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată în cauză în pedeapsa de:

-3 ani, 6 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 208 al.1 - 209 al.1 lit. e,g, și al. 2 lit. b cod penal;

-7 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 211 al.2 lit. b și al.2 ind.1 lit. a cod penal.

În baza art. 334 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului, din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 208 al.1 - 209 al.1 lit. e,g și al.2 lit. b cod penal în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 211 al.1 și al.2 lit. b,c cod penal (pct.1 rechizitoriu).

A înlăturat dispozițiile de condamnare a inculpatului la pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 208 al.1 - 209 al.1 lit. e,g și al.2 lit. b cod penal.

În baza art. 211 al.1 și al.2 lit. b,c cod penal (pct.1 rechizitoriu) a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 14.02.1990 în Aleșd, județul B, cu domiciliul în localitatea Aleșd,-, județul B, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea la o pedeapsă de:

- 5 ani închisoare

În baza art. 33 lit. a cod penal și art. 34 cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare urmând să execute o pedeapsă de:

- 7 ani închisoare cu aplic. art. 71, art. 64 lit. a teza II și lit. b cod penal

A menținut dispozițiile primei instanțe privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 81/P/14.02.2008 a Tribunalului Bihor și a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute o pedeapsă rezultantă de:

-9 ani închisoare cu aplic. art. 71, art. 64 lit.a teza II și lit. b cod penal

A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

II. În baza art. 379 pct.1 lit. b Cod procedură penală a respins apelul penal declarat de inculpatul, împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 383 cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv până la zi.

În baza art. 192 al.2 Cod procedură penală a obligat pe inculpatul la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare in favoarea statului in apel, iar in baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală restul cheltuielilor judiciare avansate in apel rămânând în sarcina statului.

Din fondurile Ministerului d e Justiție s-a dispus virarea în favoarea Baroului B suma de 100 RON reprezentând onorariul pentru apărător din oficiu, avocat, conform delegației nr. 862/2009.

Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Bihora reținut că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea este fondat, urmând a fi admis în consecință, iar apelul inculpatului este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță, just argumentată, conformă cu probele administrate în cauză.

In mod corect și judicios, prima instanță a reținut vinovăția inculpatului, din probele administrate în cauză, rezultând fără dubii, săvârșirea de către acesta a infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate G în noaptea de 7/8 mai 2008. În esență în mod corect s-a reținut că în noaptea respectivă inculpatul exercitând acte de agresiune asupra părții vătămate i-a sustras din buzunar suma de 150 lei, telefonul mobil marca Nokia 5200, în urma loviturilor primite partea vătămată suferind leziuni ce au necesitat 3 zile îngrijiri medicale. Vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii acestei fapte este dovedită cu plângerea și declarația părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele foto, procesul verbal de depistare încheiat la datele de 8 respectiv 9 mai 20088, raportul de constatare medico-legală, declarațiile martorilor G și, procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere din grup și planșele foto întocmite coroborate cu poziția sinceră de recunoaștere a inculpatului.

Cât privește fapta descrisă la punctul 1 din rechizitoriu, din starea de fapt probată în cauză s-a reținut că în seara zilei de 30 aprilie 2008 partea vătămată l-a acostat pe inculpat, solicitându-i să-l ducă până la Carei în schimbul sumei de 25 lei. În momentul în care partea vătămată a scos portofelul intenționând să-i achite inculpatului suma de 25 lei, inculpatul i-a smuls din mână portofelul în care se aflau cartea de identitate, un card bancar, 200 lei și 29 euro cenți.

Această stare de fapt este probată prin declarația și plângerea părții vătămate, procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere și planșele foto, procesul verbal de reconstituire și declarațiile martorilor asistenți și.

Față de această stare de fapt reținută de altfel corect de prima instanță, tribunalul a apreciat ca fiind greșită încadrarea juridică reținută prin hotărârea de condamnare, respectiv aceea de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 208-209 al.1 lit.e,g și al.2 lit.b cod penal, încadrarea juridică corectă a faptei fiind cea de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin.1 și 2 lit.b și c cod penal.

Conform art. 211 al.1 cod penal, constituie infracțiunea de tâlhărie "furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea".

Prin noțiunea generică de "violență" se înțelege orice acțiune prin care se exercită o constrângere fizică sau psihică asupra unei persoane. În sensul textului de lege citat există violență și atunci când bunul este smuls din mâna sau de pe corpul părții vătămate, chiar dacă aceasta, din neputință, spaimă sau din cauza surprizei nu a opus rezistență făptuitorului.

Din declarațiile inculpatului și ale părții vătămate rezultă că, în momentul în care partea vătămată a scos portofelul, intenționând să-i achite inculpatului suma de 25 lei pentru ca acesta să-l transporte cu mașina până la Carei, inculpatul i-a smuls din mână portofelul, în care se aflau cartea de identitate, un card bancar bancar, 200 lei și 29 euro cenți.

Prin urmare pentru a realiza furtul, inculpatul a adoptat o atitudine violentă și chiar dacă, aparent, a acționat asupra lucrului, în realitate comportamentul său a reprezentat o modalitate de constrângere a victimei, aceasta neputând să se împotrivească și ca atare, se impunea reținerea infracțiunii de tâlhărie și nu a celei de furt calificat.

Ceea ce contează este faptul că portofelul era în contact direct cu victima, care depunea forța obișnuită pe care o presupune ținerea unui obiect în mână. -i prin surprindere portofelul din mână, inculpatul a înfrânt în mod violent contactul părții vătămate cu bunul său, iar impactul psihologic al faptei, asupra victimei, nu poate fi neglijat în caracterizarea faptei ca tâlhărie.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună reducerea cuantumului pedepsei ce i-a fost aplicată pentru infracțiunile de tâlhărie prevăzut de art. 211 alin. 2 lit. b,c și art. 211 alin. 2 lit. b și alin.2/1 lit. a Cod penal, întrucât a recunoscut faptele și a colaborat cu organele judiciare în vederea stabilirii adevărului în cauză.

Examinând hotărârile recurate, prin prisma recursului declarat de inculpat, cât și din oficiu, potrivit dis part. 385/6 alin.2 și art.385/14 din Cod de procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 din același cod, sa constatat că acestea sunt legale și temeinice, iar recursul apare ca nefondat, astfel că a fost respins ca atare, în baza art. 385/15 pct.1 lit."b" Cod procedură penală

Hotărârea instanței de apel este legală și temeinică.

Din ansamblul actelor și lucrărilor aflate la dosar, rezultă că la data de 7/8.05.2008, în jurul orelor 04,00, inculpatul a deposedat-o pe partea vătămată G de suma de 150 lei și telefonul marca "Nokia 5.200" prin folosirea actelor de violență, ajutat de, persoană față de care s-a disjuns cauza (a se vedea pct.3 din rechizitoriu). De asemenea, inculpatul, în seara zilei de 30.04.2008, în jurul orelor 20, smuls din mâna părții vătămate portmoneul în care se afla 200 lei, 29 euro cenți cartea de identitate și un card bancar.

Starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost reținute în mod corect de către instanța de fond, rezultând din ansamblul materialului probator administrat pe parcursul procesului penal, inclusiv din declarațiile de recunoaștere ale inculpatului (21-25; 59;81 - dosar de urmărire penală; 31 - dosarul instanței de fond; 21 - dosarul instanței de apel). Astfel, declarațiile inculpatului se coroborează cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto (5-10), declarațiile părților vătămate G și, declarațiile martorilor, și ( 35-40;71-74- dosar de urmărire penală; 51, 52-dosarul instanței de fond), procesele-verbale de reconstituire (30-33;67-70) și procesele-verbale pentru recunoaștere după fotografii judiciare ( 42-46;62-66).

Sub aspectul individualizării pedepsei instanța de fond a procedat la o judicioasă valorificare a dispozițiilor art.72 Cod penal.

Pedeapsa aplicată inculpatului reflectă în mod obiectiv pericolul social concret pe care îl prezintă fapta și persoana inculpatului.

Modul și mijloacele de comitere a infracțiunilor de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin.2lit. b,c și art. 211 alin. 2lit. b și alin. 2/1 lit. a Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal, imprimă acestora un grad de pericol social sporit. Astfel, inculpatul sub pretextul că o va duce pe partea vătămată din stația CFR O până în localitatea Carei i-a cerut să-i achite contravaloarea transportului, iar în momentul în care aceasta și-a luat portmoneul din buzunar inculpatul i l-a smuls din mână sustrăgându-i suma de bani pe care o deținea, cartea de identitate și un card bancar. Totodată inculpatul tot în stația CFR O intenționând să o deposedeze pe partea vătămată G de banii ce-i avea asupra sa a trimis o persoană de sex feminin care să-i propună acesteia să întrețină raporturi intime, care l-a ademenit pe partea vătămată în spatele unui gard, unde inculpatul recurent și au exercitat violențe asupra acesteia, după care inculpatul i-a sustras suma de 150 lei și un telefon mobil.

Pedeapsa aplicată inculpatului este adaptabilă, în sensul proporționalizării ei în raport cu pericolul social al faptei, relevat anterior, cât și al inculpatului, neexistând motiv de reducere a pedepsei.

Inculpatul deși element tânăr, nu este la primul contact cu legea penală, nu are ocupație și loc de muncă și a recunoscut sincer săvârșirea infracțiunilor de care este acuzat.

Din examinarea fișei de cazier judiciar ( 44), rezultă că inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 81/14.02.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, definitivă prin neapelare, la o pedeapsă de 2 ani închisoare în condițiile art. 110 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, pedeapsă revocată în cauza dedusă judecății, conform dispozițiilor art. 110 ind. 1 Cod penal cu referire la art. 83 Cod penal. Este de reliefat că, condamnarea anterioară a fost dispusă pentru infracțiune de același gen cu cea din prezenta cauză, ceea ce denotă persistența inculpatului în arealul infracțional.

În consecință, ținând seama de tipul de comportament uman ajuns în balanța justiției, dar și de modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, urmările produse, pericolul social concret al faptelor, atitudinea ante și postinfracțională a inculpatului și limitele de pedeapsă prevăzute în Codul penal - partea specială, instanța de recurs apreciază că, prin pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare cu aplicarea prevederilor art.64 alin.1 lit.a teza II și lit. b Cod penal de către instanța de apel la care se adaugă pedeapsa de 2 ani închisoare (sentința penală nr. 81/2008) revocată, se poate realiza, în concret, funcțiile și scopul pedepsei prevăzute de art. 52 Cod penal. Întrucât instanța de control judiciar a valorificat suficient, în sistemul pugnitiv elementele de esență, definitorii pentru inculpat și pericolul social concret al faptei comise de inculpat, văzând că nici din examinarea din oficiu a cauzei nu rezultă motive de reformare a hotărârii atacate, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpat.

În temeiul prevederilor art.192 alin. 2 și art.189 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat să plătească statului suma de 250 lei, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

Prin Încheierea nr.22/M/27.05.2008 inculpatul a fost arestat preventiv pe o durată de 29 zile, cu începere de la 27.05.2008 până la 24.06.2008 ( 47-50), ulterior măsura preventivă fiind, menținută de instanța de fond, urmare a verificării legalității și temeiniciei măsurii, conform prevederilor art.300/1 și 2 Cod procedură penală combinat cu art.160/b Cod procedură penală, precum și de instanțele de control judiciar.

În baza dispozițiilor art. 385/17 alin. 2 Cod procedură penală se va deduce din pedeapsa finală de 9 ani închisoare în regim privativ de libertate, cu aplicarea prevederilor art. 71 și 64 lit. a teza II, b Cod penal durata efectiv executată până la 30 aprilie 2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECI D E:

În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală

RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 14.02.1990 deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale nr. 30/A din 09 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Deduce din pedeapsă arestul preventiv până la 30 aprilie 2009.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER

red. dec. jud. în concept 06.05.2009

jud. apel R -

jud.fond