Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 23/2010. Curtea de Apel Galati

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 23/

Ședința publică din 11 februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Aurel Burlacu președinte secție

JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache

JUDECĂTOR 3: Daniela Liliana

Grefier:

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror

- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI

.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul ( fiul lui și -, născut la 17.09.1988, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ), trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 211 Cod penal, art.198 Cod penal și art.180 Cod penal, împotriva deciziei penale nr.195 din 20.10.2009, pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în cauză a răspuns inculpatul, în stare de arest, asistat de avocat, în baza delegației nr. 224 din 14.01.2010 eliberată din oficiu de Baroul Galați, lipsă fiind intimatul parte civilă, intimata parte vătămată și reprezentanții legali și

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Întrebat fiind, inculpatul arată că nu și-a angajat avocat.

Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul inculpatului arată că acesta a formulat recurs împotriva deciziei penale nr. 195 din 20.10.2009 a Tribunalului și a sentinței penale nr. nr.1134/2009 a Judecătoriei Brăila. Critică hotărârile pronunțate din punctul de vedere al motivului de recursul prev. de art.385⁹pct.18 Cod pr.penală.Inculpatul nu recunoaște infracțiunile de tâlhărie și act sexual cu un minor.

Față de prima infracțiune - de tâlhărie, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea acestei fapte, susținând că nu a furat prin întrebuințarea de violențe nici un bun de la partea vătămată. De asemenea, partea vătămată, la fila 52 din dosar fond, a precizat: " când am încercat să apelez 112 inculpatul mi-a smuls telefonul și mi-a aplicat două palme"- deci acesta ar fi motivul pentru acre se spune că inculpatul i-a luat telefonul părții vătămate - pentru că apela 112 - Serviciul de Urgență sau Poliție și din acest motiv i-a aplicat și două palme.

De asemenea, în susținerea acestei afirmații vine și martorul care arată în declarația aflată la fila 113 dosar fond că " în final am văzut partea vătămată că a plecat pe bicicleta sa și cu telefonul mobil".Așadar, inculpatul nu a avut nici un moment intenția de a- sustrage acel telefon mobil și de a-i aplica acele două palme pentru a fura, a păstra, a sustrage sau pentru a-și asigura scăparea.

Martorul - în declarația aflată la fila 117 dosar fond- arată că nu a auzit ca să-i fi luat telefonul mobil lui, ci a aflat ulterior de la că nu i-ar fi luat telefonul părții vătămate.Mai este o altă declarație nerelevantă a martorului care a declarat că inculpatul nu a luat acel telefon și nu a aplicat lovituri pentru a păstra acel bun sau a-și asigura scăparea.

Din acest punct de vedere consideră că, prin reaprecierea acestor probe, având în vedere nerecunoașterea practic a infracțiunii de către inculpat, față de declarația părții vătămate, consideră că instanța poate reține că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni și solicită achitarea inculpatului pentru această faptă în baza art.11 pct.2 lit.a în ref. la art.10 lit.d Cod pr.penală- nu a avut intenția - latura subiectivă - de a sustrage acest bun și l-a luat din mâna acesteia doar pentru a nu suna la nr.112, după care i l-a returnat.

Pentru cea de a doua infracțiune - act sexual cu un minor, solicită achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a în ref.la art.10 lit.c Cod pr.penală - nu inculpatul este cel ce a săvârșit această faptă. Invocă declarația părții vătămate aflată la fila 83 dosar fond, în care arată că faptul că a avut relații intime cu inculpatul în perioada relației de prietenie. De asemenea, martorul arată că nu cunoaște ce s-a întâmplat între inculpat și partea vătămată în perioada prieteniei lor.Martorul - în declarația aflată la fila 116 dosar fond, arată că, într-un final inculpatul i-a spus că a avut relații intime cu partea vătămată, după ce aceasta a împlinit vârsta de 15 ani.

Coroborarea acestor declarații apreciază că duc la concluzia că inculpatul nu este cel care a săvârșit această faptă, având în vedere și concluziile raportului medico-legal din care rezultă că partea vătămată ar fi avut un contact sexual înainte de a împlini vârsta de 15 ani, cu circa un an.

Probele existente la dosarul cauzei nu conduc la concluzia că inculpatul este cel care ar fi avut relații intime cu partea vătămată în timpul cât aceasta a fost minoră, sens în care, având în vedere toate aceste aspecte, solicită reaprecierea probelor din dosar cu privire la aceste două infracțiuni, a se dispune casarea ambelor hotărâri pronunțate, iar în rejudecare, a se dispune achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în baza art.11 pct.2 lit. a în ref. la art.10 lit. Cod pr.penală - inculpatul nu a avut intenția de a lua acel bun, iar pentru infracțiunea prev. de art.198 Cod penal, achitarea inculpatului, în baza art.11 pct.2 lit.a în ref.la art.10 lit.c Cod pr.penală- inculpatul nu a săvârșit actul sexual cu un minor.

În ce privește infracțiunea prev. de art.180 alin.2 Cod penal, inculpatul a recunoscut săvârșirea acestei fapte, probele de la dosar dovedesc săvârșirea ei. Rămâne a se constata că este o pedeapsă legală, la fel și celelalte precizări cu privire la revocarea pedepsei de 6 luni aplicată prin sentința penală nr. 433/2003 a Judecătoriei Brăila, care urmează aor evoca și a se dispune condamnarea inculpatului la un an închisoare. Celelalte dispoziții le consideră legale în acest sens. Solicită obligarea inculpatului la plata onorariului pentru avocat din oficiu.

Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea căii de atac promovate de inculpat. Are în vedere faptul că probele care au fost administrate în cauză în faza de urmărire penală și în faza de cercetare judecătorească,confirmă săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art.198 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, are în vedere plângerea părții vătămate și declarația dată în fața organelor de urmărire penală în prezența mamei, existente la filele 9-12 ale dosarului de urmărire penală în care relatează modalitatea în care a fost comisă infracțiunea, în sensul întreținerii de relații sexuale cu inculpatul la momentul la care nu împlinise vârsta de 15 ani. Această declarație este modificată în mod nejustificat de partea vătămată în fața instanței de judecată și nu oferă nici un argument concludent în sensul modificării acestei poziții procesuale.

Consideră că poziția inițială se coroborează cu declarațiile martorilor și, mama, respectiv părții vătămate cărora aceasta le-a relatat faptul că a întreținut relații sexuale cu inculpatul înainte de a împlini vârsta de 15 ani, precum și cu declarațiile martorei - colega păreții vătămate, căreia aceasta îi relatează aceleași aspecte la momentul comiterii infracțiunii.

În ceea ce privește comiterea infracțiunii de tâlhărie apreciază că în mod constant, atât partea vătămată, cât și martorii și au indicat faptul că inculpatul a agresat-o pe partea vătămată, smulgându-i telefonul mobil din mână. De asemenea, suplimentar, martorul a apreciat că la momentul respectiv inculpatul i-a inspirat teama prin modalitatea în care a procedat la comiterea acestei infracțiuni. Aceste declarații se coroborează și cu raportul de constatare medico-legală care atestă leziuni care au avut nevoie de 1-2 zile de îngrijiri medicale, în ceea ce privește pe partea vătămată.

Apreciază că în aceste condiții s-a făcut dovada săvârșirii infracțiunilor de tâlhărie și de raport sexual cu un minor și pe cale de consecință, solicită respingerea recursului inculpatului.

Inculpatul recurent arată că a fost nedreptățit prin această sentință și în ce o privește pe partea vătămată, care este prietena sa, dacă reprezenta pentru ea un pericol și se ferea de el, nu îl mai vizita timp de un an de zile în penitenciar, de când se află arestat. În ce o privește pe partea vătămată - acesta arată că își susține declarațiile de la cercetarea penală, că nu l-a lovit, dar l-a luat la bătaie pentru că l-a înjurat, nu i-a luat nici un telefon,după cum a spus și el în fața instanței de fond că la cercetarea penală fost forțat să declare în alt fel, iar acesta nu a fost asistat de nici un avocat când a dat acea declarație. A specificat și la instanța de fond, dar nu s-a luat în considerare.

CURTEA

Asupra recursului penal de față:

Din actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 1134/ 22.06.2009 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul penal nr- s-a dispus în baza art.211 al.1, al.2 lit. b și c condamnarea Cod Penal inculpatul la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea la data de 23.07.2008 a infracțiunii de tâlhărie, parte vătămată.

În baza art.180 al. 2.Cod Penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea la data de 23.05.2008 a infracțiunii de lovire sau alte violențe, parte vătămată.

În baza art.198 al.1 cu Cod Penal aplic. art.41 al.2 a Cod Penal fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare și 2 ani și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a teza II și lit.b pentru Cod Penal săvârșirea în perioada vara anului 2007- toamna anului 2008 infracțiunii de act sexual cu o minoră, parte vătămată.

În baza art.33 lit.a- 34 lit.b s Cod Penal-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza II și lit b

Cod Penal

În baza art.83 s Cod Penal-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.433/18.03.2008 a Judecătoriei Brăila, definitivă la data de 21.04.2008 prin neapelare și s-a dispus executarea alăturat a acestei pedepse de pedeapsa de 6 ani închisoare, în total inculpatul execută o pedeapsă de 6 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 65.Cod Penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art.64 lit.a teza II și lit.b pe Cod Penal o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art.64 lit.a teza II și lit.b pe Cod Penal durata prevăzută de art.71 Cod Penal

În baza art.350 s C.P.P.-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 s Cod Penal-a computat din pedeapsa aplicată reținerea de 24 ore din data de 10.12.2008 și arestului preventiv începând cu data de 31.01.2009 până la zi.

În baza art.346 s C.P.P.-a constatat că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile în procesul penal.

În baza art.189-191.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare datorate statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

1. La data de 23.07.2008, în jurul orelor 20,00, în timp ce se afla în scara 3 blocului B 30 de pe strada - din municipiul B, împreună cu martorii A și zis "", partea vătămată a fost deposedat prin violență de telefonul mobil marca "Nokia" 1200 de către inculpatul.

În faza cercetărilor la urmărirea penală partea vătămată a rezultat faptul că în seara respectivă, în jurul orelor 20,30 i-a împrumutat bicicleta personală martorului A pentru ca acesta să se plimbe prin cartier. În jurul orelor 21,30 martorul a revenit la scara 3 blocului B 30 unde rămăsese partea vătămată și martorul, spunând că i-a dat bicicleta inculpatului pentru a se plimba. În timp ce partea vătămată îi reproșa martorului A faptul că a împrumutat bicicleta fără acordul său, lângă aceștia a apărut inculpatul.

Partea vătămată i-a solicitat inculpatului înapoierea bicicletei, reproșându-i faptul că s-a plimbat cu aceasta, moment în care inculpatul a început să lovească victima cu picioarele.

În momentul în care partea vătămată a scos telefonul mobil din buzunar și a încercat să apeleze numărul de urgență 112, inculpatul i-a smuls telefonul din mână și a început să o lovească din nou cu palmele și picioarele, după care a plecat de la locul faptei.

Partea vătămată a încercat să-și recupereze telefonul, solicitând restituirea sa, dar nu a reușit.

Aspectele descrise de partea vătămată au fost confirmate în totalitate de martorii oculari A și care au declarat că în seara respectivă, la momentul în care inculpatul a sosit la parterul scării 3 blocului B 30 și a început să discute în contradictoriu cu partea vătămată cu privire la bicicleta folosită fără drept, de teama inculpatului, cunoscându-l ca fiind o persoană agresivă ei s-au retras spre scara 2 blocului și de aici au văzut cum a lovit-o pe partea vătămată cu palmele peste față, iar apoi când aceasta a încercat să apeleze organele de poliție inculpatul i-a smuls telefonul din mână și a început iar să o lovească cu picioarele până când acesta a căzut la pământ.

Cercetările efectuate în cauză a stabilit faptul că în seara respectivă, în urma unei discuții în contradictoriu ce a avut loc între inculpat și persoana vătămată pe tema folosirii de către primul a unei biciclete a părții vătămate fără acordul acesteia, inculpatul i-a luat din mână telefonul mobil pe care dorea să apeleze numărul de urgență 112, după care a început să o lovească cu pumnii și palmele în zona feții.

Conform raportului de constatare medico-legală nr.601/24.07.2008 eliberat de Serviciul de Medicină Legală B rezultă că partea vătămată a prezentat leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure la data de 23.07.2008 și a necesitat 1-2 zile îngrijiri medicale.

Din procesul verbal de prețuire întocmit în cauză rezultă că valoarea unui telefon mobil marca Nokia 1200 este de 100,8 lei.

În fața instanței (fila 52 dosar) partea vătămată și-a nuanțat declarația prin diminuarea vinovăției inculpatului susținând că în momentul în care a încercat să apeleze la numărul de urgență 112 inculpatul i-a smuls telefonul și i-a aplicat două palme, nu a fost lovit când i-a reproșat inculpatului că a luat bicicleta fără acordul său și nu se constituie parte civilă în procesul penal întrucât și-a recuperat telefonul.

Atât la urmărirea penală cât și în fața instanței inculpatul a negat că ar fi deposedat-o pe partea vătămată de un telefon mobil prin violență.

Martorii el și propuși de inculpat în apărare au susținut parțial varianta acestuia în sensul că au văzut când părțile se certau și pe inculpat care a lovit-o cu palma pe partea vătămată.

2. La data de 23.05.2008, în jurul orelor 15,00 în timp ce partea vătămată se afla pe strada -, la complexul alimentar situat lângă Spitalul Județean B, însoțită fiind de martorii, și s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul, fostul său prieten. În urma unor discuții contradictorii dintre cei doi, inculpatul a lovit-o cu pumnul în zona spatelui, după care a părăsit locul faptei.

Conform certificatului medico-legal nr.458/26.05.2008 partea vătămată a prezentat leziuni ce au necesitat pentru vindecare 1-2 zile îngrijiri medicale de la data producerii lor.

Cu ocazia audierii sale atât la urmărire penală cât și în fața instanței, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii de lovire asupra părții vătămate.

Martorii oculari, fiind audiați au confirmat comiterea faptei de către inculpat.

3. La data de 28.05.2008, partea vătămată a sesizat organele de poliție cu faptul că în perioada în care a avut o relație de prietenie cu inculpatul și anume vara anului 2007- toamna anului 2008, întreținut în repetate rânduri raporturi sexuale cu acesta, acesta cunoscând că partea vătămată are vârsta de 13 ani, respectiv 14 ani.

Aceasta situație a fost cunoscută de martorii, și care audiate în cauză au confirmat aspectele sesizate cunoscând relația de prietenie ce a existat între partea vătămată și inculpat în perioada vara 2007- toamna anului 2008, cât și despre relațiile sexuale întreținute de cei doi.

Martora, colegă de clasă cu partea vătămată și totodată prietenă a acesteia a arătat că în luna septembrie 2007, după ce a început anul școlar, partea vătămată i-a spus că a început viața sexuală în urmă cu circa 2 săptămâni cu prietenul său. Martora a precizat că la începutul lunii octombrie 2007, inculpatul o aștepta pe partea vătămată când ieșea de la școală și uneori venea și în pauza dintre ore pentru a se întâlni cu victima.

Martora, mătușă a părții vătămate a declarat că a aflat de la soțul său, taximetrist că nepoata sa se întâlnește cu inculpatul. Întrucât a considerat că diferența de vârstă dintre cei doi este destul de mare, a încercat să-și convingă nepoata să înceteze relația de prietenie cu acesta. Astfel, în cursul discuției avute cu nepoata sa, aceasta i-a spus că în cursul anului 2007 întreținut raporturi sexuale cu inculpatul, aspect despre care aflase și mama părții vătămate.

Martora - mama părții vătămate - a declarat că în perioada în care fiica sa încetase relația de prietenie cu inculpatul - primăvara anului 2008 - a aflat de la aceasta că în vara anului 2007, când avea 13 ani a întreținut relații sexuale cu inculpatul de mai multe ori.

Inculpatul a negat săvârșirea infracțiunii de raport sexual cu un minor, arătând că deși a avut o relație îndelungată de prietenie cu partea vătămată în perioada vara 2007- toamna 2008 nu a întreținut relații sexuale cu aceasta până la sfârșitul lunii noiembrie 2008, după ce a împlinit vârsta de 15 ani, mai precis la o săptămână după acest moment.

Aceiași poziție a avut-o inculpatul și în fața instanței unde a susținut că a întreținut raporturi sexuale cu victima când aceasta a împlinit 15 ani.

Martorii propuși în apărare de inculpat, respectiv și au făcut declarații identice referitor la momentul în care s-a întâlnit cu inculpatul la un chioșc în luna noiembrie 2008, iar acesta i-a întrebat ce cadou să-i cumpere prietenei sale de ziua ei și totodată le-a spus că aceasta dorește să înceapă viața sexuală cu el după ce va împlini vârsta de 15 ani.

În fața instanței partea vătămată și-a schimbat declarațiile date anterior susținând că pe întreaga perioadă a relației de prietenie cu inculpatul nu a avut raporturi sexuale, ci doar la câteva zile după ce a împlinit vârsta de 15 ani. Partea vătămată a declarat că l-a indicat pe inculpat ca fiind persoana cu care a întreținut relații sexuale întrucât a intenționat să ascundă mamei sale faptul că și-a pierdut virginitatea.

Declarația dată de partea vătămată în fața instanței se dorește a fi un ajutor dat inculpatului pentru a-l dezvinovăți și în amintirea relației de prietenie dintre cele două părți, însă nu poate înlătura vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiuniide act sexualcu un minor dovedită prin declarațiile martorilor, și certificatul medico-legal de constatare a virginității părții vătămate.

Conform certificatului medico-legal nr.458/26.05.2008 eliberat de Serviciul de Medicină Legală B partea vătămată prezenta la data examinării din 26.05.2008 o deflorare completă veche, a cărei dată nu mai poate fi precizată. Totodată actul medical consemnează că partea vătămată și-a început viața sexuală în urmă cu un an.

Situația de fapt expusă mai sus ce evidențiază vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor este dovedită cu următoarele mijloace de probă: plângerile și declarațiile părților vătămate, raport de constatare medico-legal privind leziunile suferite de partea vătămată, certificatul medico-legal privind constatarea virginității părții vătămate, proces verbal de conducere în teren a victimei însoțit de planșa fotografică, planșa fotografică privind aspectele fixate cu ocazia conducerii în teren a părții vătămate, declarațiile martorilor, A și proces verbal de prețuire a telefonului mobil.

În stabilirea răspunderii penale ce revine inculpatului, instanța de fond a analizat: împrejurările concrete în care s-au săvârșit faptele corelat cu gradul lor de pericol social concret, dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate de norma incriminatoare, cauzele care atenuează sau agravează răspunderea penală precum și aspectele privind persoana inculpatului.

Sub aspectul circumstanțelor reale, faptele săvârșite de inculpat au adus atingere unor relații sociale diverse de la cele vizând patrimoniul și integritatea corporală a părților vătămate până la cele privind apărarea libertății și inviolabilității sexuale a persoanei, având în vedere că legiuitorul a avut în vedere că minora care nu a împlinit 15 ani nu are suficientă experiență și nici destulă rezistență pentru a se apăra împotriva celui care ar încerca să-i exploateze naivitatea.

Inculpatul, cunoscând vârsta pe care o avea victima i-a exploatat naivitatea cu consecințe grave pentru dezvoltarea fizică și morală a acesteia.

Referitor la circumstanțele personale, instanța de fond reținut că inculpatul are studii 8 clase, fără ocupație, necăsătorit, are antecedente penale suferind o condamnare la 6 luni închisoare cu suspendare condiționată a executării aplicată prin sentința penală nr.433/18.03.2008 a Jud. B definitivă la data de 21.04.2008 prin neapelare, a fost reținut 24 ore prin ordonanța Poliției mun. B din data de 10.12.2008 și arestat preventiv începând cu data de 31.01.2009 când a fost prins și încarcerat în baza încheierii din 11.12.2008 a Judecătoriei Brăila.

Pe parcursul cercetărilor inculpatul a adoptat o atitudine nesinceră cu privire la faptele de tâlhărie și act sexual cu un minor.

Împotriva sentinței penale nr. 1134/22.06.2009 a Judecătoriei Brăilaa declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate, în sensul că, în afara faptei de lovire, pe care o recunoaște, celelalte fapte respectiv de tâlhărie și întreținerea de raporturi sexuale prevăzută de art.197 al.1 pen., nu au fost dovedite, astfel că solicită achitarea având în vedere probele de la dosar.

Prin decizia penală nr. 195/20.10.2009 a Tribunalului Brăila apelul declarat de inculpatul a fost respins ca nefondat

Pentru a pronunța această decizie Tribunalul a reținut că, audiat fiind în mod nemijlocit în fața instanței de apel, inculpatul și-a menținut declarațiile pe care le-a dat în celelalte faze procesuale ale cauzei și a susținut că partea vătămată, victima faptei de tâlhărie, și-a schimbat declarația în fața instanței de fond, astfel că solicită achitarea pentru fapta de tâlhărie.

De asemenea,a arătat că pe partea vătămată a lovit-o, dar că în vara anului trecut nu întreținea relații sexuale cu aceasta.

Susținerile inculpatului sunt combătute de probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată.

Referitor la declarația dată de partea vătămată, în mod corect a reținut prima instanță că acesta doar a încercat a diminua vinovăția inculpatului, susținând că a fost lovit de acesta și i s-a luat telefonul mobil doar în momentul când a încercat să sune la 112.

Chiar martorii și, propuși de inculpat în apărare, au arătat că i-a văzut pe inculpat și pe partea vătămată certându-se și când primul a lovit pe partea vătămată cu palma.

Cu privire la fapta de întreținere de raporturi sexuale cu o minoră prevăzută de art.198 al.1 pen. s-a reținut că aceasta a fost dovedită cu declarațiile martorilor, și, care au arătat că știu de relația de prietenie pe care partea vătămată și inculpatul au avut-o în perioada vara anului 2007 - toamna anului 2008, cât și despre relațiile sexuale întreținute de către cei doi.

Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticându-le pe motive de nelegalitate și netemeinicie.

În ceea ce privește infracțiunea, a susținut că nu a săvârșit fapta și că a lovit-o pe partea vătămată doar pentru ca aceasta să nu poată suna la 112 și consideră că nu a acționat cu intenția de a-i sustrage părții vătămate telefonul mobil, că a restituit părții vătămate telefonul imediat, situație în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. art.211 al.1, al.2 lit. b și c Cod penal și pentru această infracțiune a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10lit. d Cod proc. penală.

În ceea ce privește infracțiunea de act sexual cu o minoră prev. de art. 198 alin. 1 Cod proc. penală, a susținut că a întreținut raport sexual cu partea vătămată, dar numai după ce aceasta a împlinit vârsta de 15 ani. Anterior, partea vătămată a întreținut raporturi sexuale cu alte persoane, situație în care pentru această infracțiune se impune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. Cod proc. penală.

Recursul este nefondat.

Analizând hotărârile penale recurate prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpatul, dar și din oficiu prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹alin. 3 Cod proc. penală, se constată că ambele instanțe, pe baza analize ample și judicioase aprecieri a probelor administrate în cauză, au reținut în mod corect faptele săvârșite de inculpat cu vinovăție și a dat acestora încadrarea juridică corespunzătoare.

Apărările inculpatului în sensul că ar fi luat telefonul părții vătămate doar pentru o scurtă perioadă de timp pentru a-l împiedica să sune la 112 sunt infirmate de probele administrate în cauză.

Astfel, în ceea ce privește infracțiunea de tălhărie, prev. de art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și c Cod penal, în faza de urmărire penală, partea vătămată a susținut în mod constant că în seara respectivă, în jurul orelor 20,30, i-a împrumutat bicicleta personală martorului A pentru ca acesta să se plimbe prin cartier. În jurul orelor 21,30 martorul a revenit la scara 3 blocului B 30 unde rămăsese partea vătămată și martorul, spunând că i-a dat bicicleta inculpatului pentru a se plimba. În timp ce partea vătămată îi reproșa martorului A faptul că a împrumutat bicicleta fără acordul său, lângă aceștia a apărut inculpatul.

Partea vătămată i-a solicitat inculpatului înapoierea bicicletei, reproșându-i faptul că s-a plimbat cu aceasta, moment în care inculpatul a început să lovească victima cu picioarele.

Partea vătămată a încercat să-și recupereze telefonul, solicitând restituirea sa, dar nu a reușit.

Referitor la declarația dată de partea vătămată în fața instanței, în mod corect s-a reținut că acesta doar a încercat a diminua vinovăția inculpatului, susținând că a fost lovit de acesta și i s-a luat telefonul mobil doar în momentul când a încercat să sune la 112.

Chiar martorii și, propuși de inculpat în apărare, au arătat că i-a văzut pe inculpat și pe partea vătămată certându-se și când primul a lovit pe partea vătămată cu palma.

Susținerea inculpatului în sensul că telefonul a fost restituit imediat este infirmată de declarațiile părții vătămate care în faza de urmărire penală a declarat că telefonul nu i-a fost restituit și s-a constituit parte civilă cu suma de 100 lei.

Nici apărările inculpatului, în sensul că ar fi întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată, numai după ce aceasta a împlinit vârsta de 15 ani nu sunt fondate.

Astfel din actele dosarului rezultă că partea vătămată a depus plângere prin care reclama infracțiunea prev. de art. 198 alin. 1 Cod penal, la data de 28.05.2008, dată la care partea vătămată nu avea împlinită vâssta de 15 ani. În plângerea formulată partea vătămată a sesizat organele de poliție cu faptul că în perioada în care a avut o relație de prietenie cu inculpatul și anume vara anului 2007- toamna anului 2008, întreținut în repetate rânduri raporturi sexuale cu acesta, acesta cunoscând că partea vătămată are vârsta de 13 ani, respectiv 14 ani.

De observat că deși actele medicale concluzionează că partea vătămată și-a început viața sexuală în urmă cu un an, la judecarea cauzei în fond, partea vătămată revenit și a susținut că în această perioadă nu a întreținut relații sexuale cu inculpatul, dar nu indică o altă persoană în acest sens.

Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 385¹⁵pct. 1 lit. b și art. 192 alin. 2 Cod proc. penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui - și -, născut la data de 17.09.1988 în B, cu domiciliul în O, - bloc 4, scara B,.16, cu reședința în B, str.- -tejar apart.91, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Galați ), împotriva deciziei penale nr.195/20.10.2009 a Tribunalului Brăila (sentința penală nr. 1134/22.06.2009 a Judecătoriei Brăila ).

Conform art. 385¹⁷alin. 4 în referire la art. 383 alin. 1¹Cod proc. penală, menține măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 385¹⁷alin. 4 în referire la art. 383 alin. 2 Cod proc. penală, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii preventive de 24 de ore din data de 10.12.2008 și durata arestării preventive cu începere de la data de 31.01.2009 la zi, respectiv 11.02.2010.

În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, obligă pe inculpatul - la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în recurs - avocat, va fi virată în contul Baroului G din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică azi 11.02.2010.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

Red.dec./ 16.02.2010

Jud.apel -

Jud.fond

Tehnored.CG/2 ex./17.02.2010

Președinte:Aurel Burlacu
Judecători:Aurel Burlacu, Mariana Cristache, Daniela Liliana

#Judecator Aurel Burlacu

Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 23/2010. Curtea de Apel Galati

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 23/2010. Curtea de Apel Galati