Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 238/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 238/
Ședința publică de la 23 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Avram
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Brăila, împotriva deciziei penale nr. 41 din 12.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul- inculpat în stare de deținere și asistat de avocat - apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind intimații- părți vătămate și - și intimatul- parte civilă Spitalul Județean de Urgență
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat și acte de depus, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Apărătorul desemnat din oficiu, având cuvântul, arată că recursul vizează aceleași motive ca și cele invocate la instanța de apel, respectiv redozarea cuantumului pedepsei aplicată funcție de modalitatea de săvârșire a faptei- smulgere și modul de lovire, prejudiciul modic și aplicarea art. 72 Cod penal. Consideră că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei, respectiv în abuz de încredere față de partea vătămată și lovire față de partea vătămată -. Solicită admiterea recursului formulat, cu onorariu pentru apărător din oficiu. Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, apreciază că recursul formulat este nefondat, în mod corect s-a reținut că bunurile au fost luate prin violență și solicită respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice. Consideră că s-a stabilit un cuantum al pedepsei orientat spre limita minimă prevăzută de4 lege, la contopire nu s-a acordat spor și solicită respingerea recursului formulat ca fiind nefondat, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Recurentul- inculpat, având ultimul cuvânt, solicită schimbarea încadrării juridice întrucât pe partea vătămată - l-a lovit și nu au fost folosite imaginile luate cu camerele de luat vederi.
CURTEA:
Inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei penale nr.41 din 12.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin decizia penală nr.41 din 12 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Galația respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.2255/26.ll.2007 pronunțată de Judecătoria Brăila.
A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive din data de 23.03.2007 la zi.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Brăilaa reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 2255/26.11.2007 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosar nr- s-au hotărât următoarele:
S-a respins cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunile de tâlhărie prevăzute de art. 211 al.1 și al.2 lit. "c" Cod penal și respectiv art. 211 al. 1 și al. 2 lit. "b" și "c" Cod penal în infracțiunile de abuz de încredere prevăzută de art. 213 Cod penal (parte vătămată ) și respectiv lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 al.2 Cod penal (parte vătămată -).
În baza dispozițiilor art. 211 al. 1 și al. 2 lit. "c" Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie împotriva părții vătămate.
În baza dispozițiilor art. 211 al. 1 și al. 2 lit. "b" și "c" Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate -, faptă săvârșită la data de 22/23.03.2007.
În baza dispozițiilor art. 33 lit. "a" Cod penal și art. 34 lit. "b" Cod penal s-a dispus contopirea pedepselor de 5 ani închisoare și 5 ani și 6 luni închisoare, dându-se spre executare pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare.
Potrivit dispozițiilor art. 71 al. 2 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a" și "b" Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza dispozițiilor art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal din pedeapsa aplicată s-a dedus durata arestării preventive din data de 23.03.2007 la zi.
S-a luat act că părțile vătămate și - nu s-au constituit părți civile în cauză, prejudiciul fiind recuperat.
Potrivit dispozițiilor art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 346 Cod procedură penală și art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost admisă acțiunea civilă a Spitalului Județean de Urgență B, inculpatul fiind obligat să plătească acestei unități suma de 72,46 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate -.
Potrivit art. 191 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat și s-a dispus avansarea din fondul Ministerului Justiției a onorariului avocatului din oficiu în sumă de 100 lei către avocat din Baroul Brăila.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
1. La data de 22.03.2007, în jurul orelor 14,00 partea vătămată se afla în barul SRL B unde consuma băuturi alcoolice. La bar era de serviciu martora care a servit-o pe partea vătămată cu un pahar de vin. La puțin timp în bar a intrat inculpatul (zis ) care a consumat și el un pahar de vin, așezându-se lângă partea vătămată și intrând în discuție cu aceasta. La un moment dat, partea vătămată a scos telefonul mobil (marca Nokia) pe care îl ținea în mână, și la scurt timp, inculpatul i-a smuls din mână părții vătămate telefonul mobil după care a fugit din bar.
Situația de fapt expusă mai sus rezultă din declarațiile date de parte vătămată atât la urmărire penală, dar și la instanță, care se coroborează cu declarațiile martorei. Totodată, la percheziția corporală efectuată cu ocazia depistării, asupra inculpatului a fost găsit acest telefon aparținând părții vătămate (vz. Proces verbal - 46 UP și declarațiile martorei - 81 ds. Inst.) și restituit conform dovezii - 12 ds.
Inculpatul a negat acest fapt, dând totodată declarații contradictorii cu privire la această situație. Astfel, în declarațiile date la urmărirea penală inculpatul a arătat că partea vătămată i-a încredințat telefonul mobil pentru a-i găsi un încărcător întrucât bateria se descărcase, iar în fața instanței inculpatul a declarat că partea vătămată Storea i-a dat telefonul pentru a se uita la el, după care a ieșit afară din bar și la scurt timp a plecat. Întrebat fiind de instanță despre aceste contradicții, inculpatul a declarat că adevărul este cel arătat în instanță.
Aceste susțineri ale inculpatului, în afară de faptul că sunt contradictorii, nu sunt susținute de nicio probă, fapt pentru care vor fi înlăturate.
2. La data de 22.03.2007, în jurul orelor 23,00, partea vătămată - se deplasa pe str. - din municipiul A fost acostat de inculpatul și deși nu se cunoșteau au hotărât să meargă împreună la un bar în zona CFR pentru a consuma băuturi alcoolice. Cei doi au fost serviți de martora. a fost achitată de partea vătămată, după care împreună cu inculpatul au părăsit barul. Pe drum inculpatul l-a agresat pe -, deposedându-l de un telefon mobil Nokia, 2 chei auto, mai multe chei yală, 3 brichete, suma de 21 lei precum și o factură Distrigaz pe numele.
La puțin timp organele de poliție au găsit-o pe partea vătămată și s-au reîntors cu aceasta la barul din zona pentru a cere detalii de la martora, după care au transportat-o la spital. Din raportul de constatare medico-legală nr. 258/10.04.2007, întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală B rezultă că partea vătămată - a suferit leziuni la nivelul capului și feței produse prin lovire activă repetată cu corp dur și posibil cădere pe un plan dur necesitând pentru vindecare 10-12 zile îngrijiri medicale.
Cu bunurile asupra sa, inculpatul s-a deplasat la domiciliul său, intrând în domiciliu prin escaladarea gardului vecinului și escaladarea unei magazii. Mama și fratele inculpatului, de frică că acesta să nu facă scandal au chemat organele de poliție.
La scurt timp a sosit un echipaj de poliție care la percheziție a identificat asupra inculpatului bunurile sustrase.
Situația de fapt expusă mai sus rezultă din declarațiile părții vătămate și procesul verbal de confruntare de la urmărire penală, declarațiile martorei, date atât la UP cât și la instanță, declarațiile martorei și procesul verbal de depistare și percheziție corporală.
În fața instanței, partea vătămată - a declarat că a fost lovit și i s-au sustras bunuri - care au fost găsite de poliție asupra inculpatului, dar că nu-și aduce aminte nimic din acea seară și nici măcar dacă a băut cu inculpatul. Această situație rezultă însă fără echivoc din declarațiile martorei și din declarațiile inculpatului.
Inculpatul a negat constant și săvârșirea acestei fapte, arătând că partea vătămată i-a dat ca amanet telefonul și restul bunurilor pentru a-l împrumuta cu bani de băutură. Totodată inculpatul a dat și declarații contradictorii, în sensul că al urmărirea penală a afirmat constant că nu l-a agresat în nici un fel pe - și nu știe cum și de cine acesta a fost lovit, iar în fața instanței a arătat că l-a lovit pe -, însă nu ca să-i sustragă bunurile, ci din cauza unor "amenințări" ale acestuia că se va duce la poliție, deși îi încredințase ca amanet bunurile. Totodată, în declarația dată la poliție - 19, inculpatul a arătat că partea vătămată i-ar fi dat bunurile în barul din zona CFR și că el ar fi achitat toată consumația, atât a lui, cât și a lui -. În fața instanței, inculpatul a declarat că "amanetul" i-a fost lăsat după plecarea din acel bar, și că fiecare și-a plătit propria consumație. Aceste declarații ale inculpatului nu au nici un suport probatoriu și totodată sunt contrazise de declarația martorei, care a arătat că numai - a plătit toată consumația. Pe de altă parte, afirmația inculpatului că după ce au plecat din barul în care i-a servit, la insistențele inculpatului au mai fost la încă 2 terase unde au mai consumat câteva rânduri de băuturi alcoolice (inculpatul dorind astfel să arate cum a rămas partea vătămată fără bani), sunt contrazise de declarațiile martorei care a arătat că la aproximativ 20 min. - 30 min. după ce au plecat din bar, partea vătămată s-a întors cu poliția fiind lovit și plin de noroi. Ca urmare, față de acest timp scurt arătat de martoră, susținerile inculpatului sunt neveridice.
Din toate aceste probe, rezultă fără echivoc vinovăția inculpatului, în sensul că după plecarea din barul în care au consumat băuturi alcoolice, inculpatul a lovit partea vătămată, iar la percheziția corporală, bunurile aparținând părții vătămate au fost găsite asupra inculpatului. Susținerile inculpatului în sensul că partea vătămată i le-a încredințat de bună-voie și ca amanet vor fi înlăturate întrucât nu sunt susținute de nici o altă probă.
În drept, fapta inculpatului, care la data de 22.03.2007 în jurul orelor 14,00 în timp ce se afla într-un bar l-a deposedat de un telefon mobil pe prin smulgere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 al. 1 și al. 2 lit. "c" Cod penal.
Fapta aceluiași inculpat, care la data de 23.03.2007, pe timp de noapte, în loc public, prin violență, i-a sustras bunuri părții vătămate -, producându-i și leziuni care au necesitat pentru vindecare 10-12 zile îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 al. 1 și al. 2 lit. "b" Cod penal.
Având în vedere aceleași considerente, instanța de fond a respins cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile de tâlgărie prev. de art. 211 al. 1 și al. 2 lit." -" Cod penal și respectiv art. 211 al. 1 și al. 2 lit. "b" și "c" Cod penal în infracțiunile de abuz de încredere prev. de art. 213 Cod penal (parte vătămată ) și respectiv lovire prev. de art. 180 al. 2 Cod penal (parte vătămată -).
În cauză sunt incidente disp. art. 33 lit. "a" Cod penal privind concursul real de infracțiuni, chiar dacă între cele 2 fapte a trecut un timp relativ scurt. Instanța are în vedere că infracțiunea de tâlhărie este o infracțiune complexă, în conținutul ei constitutiv existând atât elementul material al infracțiunii de lovire sau alte violențe (fapta mijloc) cât și elementul material al infracțiunii de furt (fapta scop). Or, în cazul infracțiunii de lovire sau alte violențe, pluralitatea de victime atrage o pluralitate de infracțiuni. Totodată instanța are în vedere că faptele nu au fost săvârșite de inculpat în aceeași împrejurare, ci în împrejurări diferite și la aproximativ 10-12 ore distanță, pe fondul consumului de alcool, neputându-se afirma existența aceleiași rezoluții infracționale.
La individualizarea pedepselor ce urmează a se aplica inculpatului, instanța de fond a ținut seama, potrivit art.72 Cod penal, de dispozițiile din partea generală a Codului penal, de limitele pedepsei prevăzute în partea specială a codului penal, de gradul ridicat de pericol social al faptelor dat de modalitatea de executare - în locuri publice, pe timp de noapte și prin exercitarea de acte de violență asupra persoanei vătămate (a 2-a faptă), de relațiile sociale ocrotite, de faptul că prejudiciul a fost recuperat, de atitudinea constant nesinceră avută de inculpat, acesta nerecunoscând faptele, de faptul că inculpatul are antecedente penale (cf. fișei de cazier - 31 ds. Instanță), dar care nu constituie recidivă (fiind împlinit termenul de reabilitare - prima condamnare - 1 an închisoare sentința penală nr. 262/1995 a Judecătoriei Orșova. Liberat 26.08.1996, rest 43 zile. A doua condamnare - 1 an și 3 luni închisoare sentința penală nr. 2773/1997 a Judecătoriei Brăila, liberat la 13.08.1998, rest 209 zile. La termen s-a împlinit în februarie 1999, T de reabilitare fiind de 5 ani, 7 luni și 15 zile ), dar și de faptul că din declarația martorei - mama sa, rezultă că inculpatul este o persoană agresivă mai ales când consumă băuturi alcoolice.
Față de toate acestea, instanța de fond a reținut că nu există nici un motiv care să poată constitui circumstanță atenuantă și care să atragă reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel inculpatul criticând hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului formulat inculpatul arată că faptele pentru care a fost trimis în judecată au fost calificate greșit ca fiind două tâlhării când de fapt încadrarea juridică corectă ar fi fost aceea de abuz de încredere prevăzută de art. 213 Cod penal și lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 al.2 Cod penal.
Apelantul inculpat arată că martorii audiați în cauză au dat declarații mincinoase.
Fiind audiat în apel, inculpatul a susținut că partea vătămată - i-a solicitat cu împrumut suma de 30 lei motiv pentru care i-a lăsat drept garanție un telefon mobil marca "Nokia", 2 chei auto, niște chei yală și mai multe brichete urmând ca a II-a zi să i le restituie la înapoierea banilor.
Cu privire la fapta comisă împotriva părții vătămate inculpatul arată că acesta i-a încredințat telefonul mobil pentru a-i căuta un încărcător și a formulat plângere împotriva sa deoarece a considerat că a întârziat prea mult cu restituirea telefonului.
Examinând hotărârea instanței de fond prin prisma motivelor de apel invocate de apelantul inculpat, a actelor și lucrărilor aflate la dosar, a concluziilor puse de părți și de reprezentantul Ministerului Public și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul a apreciat că apelul formulat în cauză nu este fondat urmând să-l respingă ca atare pentru următoarele considerente:
În mod legal și temeinic instanța de fond a reținut că faptele săvârșite de inculpatul întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie, prevăzute de art. 211 al.1 și al.2 lit. "c" Cod penal și respectiv art.211 al.1 și al.2 lit. "b" și "c" Cod penal și a respins cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice dată faptelor pentru care a fost trimis în judecată din cele două infracțiuni de tâlhărie în infracțiunile de abuz de încredere prevăzută de art. 213 Cod penal și lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 al.2 Cod penal.
Motivul de apel invocat de inculpat și anume împrejurarea că faptelor săvârșite de inculpat li s-a dat o greșită încadrare juridică de către instanța de fond se întemeiază numai pe declarația inculpatului.
Trebuie precizat că pe parcursul procesului penal inculpatul a negat în mod constant comiterea celor 2 infracțiuni de tâlhărie și a dat mai multe declarații contradictorii care nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Astfel, inculpatul a susținut că partea vătămată - a împrumutat bani de la el și drept garanție i-a lăsat inculpatului un telefon mobil marca "Nokia", 2 chei auto, mai multe chei de yală și mai multe brichete urmând ca a doua zi să-i restituie împrumutul, iar inculpatul să-i restituie bunurile oprite drept garanție.
Susținerea inculpatului este contrazisă de declarația martorei care i-a servit pe cei doi cu băutură și a afirmat că plata a fost făcută de partea vătămată - astfel că nu se justifica ca acesta să împrumute bani de la inculpat.
De asemenea, este puțin probabil ca cineva să lase drept garanție chei de autoturism și de locuință, care nu au o valoare economică deosebită și totodată partea vătămată ar fi fost în imposibilitatea să intre în locuința sa.
Faptul că partea vătămată a fost lovită de către inculpat și deposedată de aceste bunuri rezultă și din actele medico-legale întocmite în cauză și de împrejurarea că bunurile părții vătămate au fost găsite asupra inculpatului.
În cazul celeilalte fapte, inculpatul a susținut că partea vătămată i-a încredințat telefonul mobil pentru a căuta un încărcător.
Această susținere este infirmată de declarațiile martorei care a fost de față la incident și a văzut cum inculpatul i-a smuls din mână telefonul părții vătămate după care a fugit din bar, declarația sa coroborându-se cu declarația părții vătămate.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul a reținut că în mod legal instanța de fond a reținut că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie și a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat în cauză.
Sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpatului, soluția instanței de fond este de asemenea legală și temeinică, neexistând împrejurări care să poată fi reținute ca circumstanțe atenuante în cauză (inculpatul are antecedente penale și a fost nesincer pe parcursul procesului penal). Reținând o valoare mică a prejudiciului, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege în cazul infracțiunii de tâlhărie.
Având în vedere că nu există motive de reformare a hotărârii instanței de fond, potrivit dispozițiilor art. 379 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală, tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat și va menține ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond.
Totodată potrivit dispozițiilor art. 383 al. (11) Cod procedură penală în referire la dispozițiile art. 350 Cod procedură penală, instanța de apel a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal, din pedeapsa aplicată va deduce durata arestării preventive din data de 23.03.2007 la zi.
Impotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs inculpatul fără a-l motiva.
Din susținerile orale în fața instanței de recurs, reiese faptul că inculpatul invocă aceleași motive pe care le-a invocat și în apel, respectiv schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile de tâlhărie prev.de art.211 al.1 și al.2 lit.c cod penal și respectiv art.211 al.l și al.2 lit. b și c cod penal în infracțiunile de abuz de încredere prev.de art.213 cod penal (parte vătămată ) și respectiv lovire sau alte violențe prev.de art.180 al. 2 cod penal (parte vătămată -), precum și reducerea cuantumului pedepselor aplicate.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea recurată pe baza probelor și lucrărilor din dosarul cauzei, precum și ținând cont de susținerile inculpatului, Curtea nu a indentificat nici unul din cazurile prev.de art.3859al.3 din codul d e procedură penală ce ar urma să fie luate în considerare și din oficiu, din acest punct de vedere decizia penală 41/2008 este legală.
Nu poate fi reținută solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice, întrucât așa cum a fost reținut în motivarea hotărârilor anterioare, din toate probele existente în dosar reiese faptul că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, nu există nici o probă care să confirme susținerile inculpatului potrivit cărora obiectele sustrase de la părțile vătămate prin violență, i-ar fi fost înmânate de acestea de bună voie.
Cât privește reducerea cuantumului pedepsei aplicate, inculpatul nu a invocat nici o situație sau împrejurare de natură a reține în favoarea sa circumstanțe atenuante cu consecința scăderii pedepsei sub minimul prevăzut de lege, motiv pentru care va fi înlăturată această apărare.
Pentru aceste motive urmează ca, în baza disp.art.38515pct.l lit.b din codul d e procedură penală să respingă recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.41/2008 a Tribunalului Brăila, ca nefondat.
Având în vedere faptul că inculpatul este arestat preventiv, urmează ca, în baza disp.art. 383 al.1din codul d e procedură penală, va menține starea de arest a inculpatului și va deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la data de 23.03.2007 la zi - 23.04.2008.
Văzând și disp.art.192 al.2 din codul d e procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la 26.07.1977 în B, domiciliat în B,-, CNP - -) în prezent deținut în Penitenciarul Brăila, împotriva deciziei penale nr. 41 din 12.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- ( sentința penală nr. 2255/26.11.2007 a Judecătoriei Brăila ).
Menține starea de arest a inculpatului și deduce din pedeapsa aplicată acestuia durata arestării preventive cu începere de la 23.03.2007 la zi.
În baza disp.art. 192 alin.2 Cod pr.penală obligă recurentul inculpat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei către Baroul Galați va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Red./08.05.2008 Grefier,
Tehnored./2 ex/12.05.2008 - -
Fond:
Apel: -
Președinte:Ion AvramJudecători:Ion Avram, Maria Tacea, Petruș Dumitru
