Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 239/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.239/2009
Ședința publică din 14 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 3: Alina
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
Procuror:
Pe rol se află soluționarea recursului peste termen declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.245/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat - apărător ales, lipsă fiind reprezentantul părții vătămate intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care apărătorul ales al inculpatului depune la dosar acte care atestă perioada în care acesta a fost arestat de autoritățile judiciare din Germania, inclusiv scrisoarea de liberare din arest din data de 16.02.2009.
Instanța pune în discuție cererea de repunere în termenul de recurs formulată de inculpatul, prin apărător ales.
Apărătorul ales al inculpatului recurent solicită admiterea cererii de repunere în termenul de recurs, întrucât s-a demonstrat cu actele depuse la dosar că acesta a fost în imposibilitate obiectivă de a declara recursul în termen, fiind arestat de autoritățile judiciare din Germania.
Reprezentantul parchetului solicită de asemenea a se admite cererea de repunere în termenul de recurs, formulată de inculpatul.
Instanța, deliberând în baza dispozițiilor art.385/3 al.2 rap. la art.364 Cod procedură penală admite cererea inculpatului de repunere în termenul de recurs.
Instanța procedează la audierea inculpatului, declarație consemnată la dosar.
Apărătorul inculpatului recurent și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul ales al inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor penale atacate și rejudecând a se dispune achitarea acestuia întrucât nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
În subsidiar dacă instanța nu va împărtăși ipoteza achitării, solicită reducerea cuantumului pedepsei.
Sub un prim aspect invocă încălcarea dispozițiilor art.262 Cod procedură penală întrucât urmărirea penală nu a fost completă, în cauză existând indicii că la incident a participat încă o persoană; inculpatului nu s-a luat declarație în faza de urmărire penală, fiindu-i încălcat astfel dreptul la apărare, acestea atrăgând nulitatea actului de sesizare.
În susținere învederează că inculpatul nu recunoaște săvârșirea faptei, iar din probele administrate nu rezultă vinovăția acestuia, astfel că în cauză operează prezumția de nevinovăție. Arată că singura apărare a inculpatului nu a fost analizată de către organele judiciare respectiv împrejurarea că la data săvârșirii faptei acesta se afla cu numitul în satul.
Mai învederează că prejudiciul nu a fost dovedit, șoferul camionului nefăcând dovada cantității de motorină pe care avea în rezervor. De asemenea s-a mai precizat că nu s-a dovedit că furtunul și mănușa găsite ar fi fost ale inculpatului.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică decizia penală atacată.
Arată că cererea de completare a urmăririi penale nu este admisibilă în cauză, întrucât în cursul acesteia precum și a cercetării judecătorești au fost verificate aspectele invocate privind participarea unei alte persoane la săvârșirea faptei, neexistând probe certe în acest sens.
În cauză s-a stabilit corect vinovăția inculpatului, pe baza probelor administrate. Precizează că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege, cu toate că acesta a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt învederează că nu a participat la săvârșirea infracțiunii de furt. Mai arată că declarațiile martorilor sunt contradictorii.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
Prin sentința penală nr. 193 din 26.06.2008 a Judecătoriei Mediaș, în baza art. 334.C.P.P. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. b și c Cod penal în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e,g și i Cod penal.
În baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e,g și i Cod penal a fost condamnat inculpatul:
-, fiul lui și, născut la data de 07.05.1974 în comuna, jud. Sibiu, cetățean român, fără ocupație, fără antecedente penale, căsătorit, domiciliat în Mediaș,-,. 7,. 17, jud.Sibiu, cu CNP: - la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d pr.pen. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 2.pen. pe durata executării pedepsei principale, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 861.pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicată inculpatului sub supraveghere pe o durată de 6 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 862alin. 1 Cod penal (3 ani plus 3 ani).
Pe durata termenului de încercare condamnatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a)să se prezinte la datele fixate la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu;
b)să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Instanța a impus inculpatului, pe durata termenului de încercare, obligația de a desfășura o activitate sau de a urma un curs de învățământ ori de calificare.
S-a atras atenția inculpatului, potrivit art. 864Cod penal asupra consecințelor comiterii de noi infracțiuni sau a neîndeplinirii cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere sau a obligației stabilite.
Pe durata suspendării executării pedepsei principale sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
A fost revocată măsura arestării preventive luată față de inculpat prin încheierea nr. 9/A din 15.04.2008 a Judecătoriei Mediaș.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv, dacă nu se află sub puterea altui mandat de arestare sau de executare a pedepsei închisorii.
S-a constatat că inculpatul este reținut și apoi arestat preventiv în cauză, cu începere de la data de 14.04.2008 ora 12,00.
S-a constatat că nu au fost formulate pretenții civile în cauză.
S-au restituit inculpatului înscrisurile ridicate din autoturism (filele 37-39) și bunurile găsite în autoturism și inventariate (fila 41), cu excepția bidoanelor.
În baza art. 118 lit. b Cod penal s-a confiscat de la inculpat autoturismul marca Opel cu număr de înmatriculare NE-FU-981, serie șasiu -H--16, precum și cele 5 bidoane găsite la fața locului (fila 42) și mănuța din piele maro (fila 25).
S-a restituit martorului bâta de baseball (fila 24).
În baza art. 191 alin. 1.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 400 de lei, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
În seara de 10.02.2008, în jurul orei 23,00, martorul a trecut cu autoturismul prin zona în care martorul parcase autotrenul aparținând părții vătămate SC SRL Sibiu. De fapt tirul era parcat la marginea drumului în comuna M, pe partea dreaptă, într-o zonă în care acostamentul este mai lat (fila 258(, capul tractor fiind orientat în direcția Sibiu. Martorul a observat în spatele tirului un autoturism marca Opel, orientat cu fața spre Mediaș, iar în interior se zăreau mai multe bidoane. A intuit că există posibilitatea ca cineva să sustragă combustibil, astfel că s-a îndreptat spre discotecă, unde știa că se află martora, fiica șoferului autotrenului.
La local a povestit martorilor, și ce a văzut și au decis să se deplaseze cu toții spre locul în care era parcat tirul. Martorul s-a urcat la volanul mașinii proprii, s-a urcat în dreapta, iar martorele s-au urcat în spate. La plecare l-au observat pe martorul lângă mașina acestuia și i-a făcut semn să-i urmeze.
Cele două autoturisme au trecut pe lângă și nu au observat nicio mișcare. Au întors la o oarecare depărtare, și au revenit, martorul parcând autoturismul cu fața spre autoturismul Opel, iar în spatele autoturismului lui a oprit mașina martorului. Distanța între autoturismul Opel și autoturismul martorului era de aproximativ 1 metru, astfel că, după aprecierea martorului, autoturismul Opel nu ar fi putut vira pe lângă celălalt autoturism.
În momentul în care martorul a oprit autoturismul și ieșea din mașină odată cu martorul, a observat fugind dinspre partea laterală dreaptă a tirului, acolo unde se găsesc rezervoarele, o persoană care s-a urcat la volanul autoturismului Opel și a pornit motorul. Cei doi martori, înarmat cu o de baseball luată din mașina lui, s-au îndreptat spre autoturismul Opel. Martorul a deschis portiera din partea dreaptă și a răsucit cheile în contact oprind motorul. Concomitent martorul a deschis portiera din partea și a aplicat o lovitură cu bâta în direcția inculpatului. Acesta a fost atins în zona capului și s-a produs o rană, care a lăsat urme de sânge pe arma întrebuințată. Lovitura a fost atenuată de partea metalică a caroseriei de lângă capul inculpatului, urmele fiind vizibile pe ( 25). Apoi martorul l-a apucat pe inculpat încercând să-l scoată din mașină. În același timp, folosindu-se de forța fizică superioară și de faptul că martorul era poziționat cu spatele la un șanț, inculpatul l-a dezechilibrat pe martorul prin împingere și a reușit să fugă pe lângă în direcția Sibiu.
Martorul a pornit în urmărirea inculpatului, pe care l-a ajuns și l-a oprit sărind peste acesta. A ajuns lângă cei doi și martorul, în continuare înarmat. Distanța de la autoturism până în dreptul imobilului unde a fost imobilizat inculpatul a fost apreciată de martori la 100 de metri, însă după fotografiile prezentate de inculpat parte a fi mai mică. Cei doi martori i-au cerut să aștepte sosirea poliției și inculpatul s-a așezat lângă zidul imobilului nr. 477, unde au fost descoperite ulterior urme de sânge ( 23). În acest moment martorul a observat pe bâta aflată în mâna martorului urme de sânge, acestea neputându-se produce decât în momentul aplicării singurei lovituri, până la acest moment, când inculpatul a fost prins în autoturism. A ajuns lângă cei trei și martorul, căruia i-a cerut să rămână împreună cu lângă inculpat până merge după polițist.
În timp ce martorul a revenit la autoturismul propriu și a plecat la poliție împreună cu fetele, ceilalți doi martori au rămas să-l păzească pe inculpat. Cât timp a rămas lângă zid inculpatul nu a amenințat și nu a încercat să lovească martorii. Dimpotrivă, deși era așezat și le-a cerut să nu îl mai lovească, martorul a continuat să folosească bâta împotriva inculpatului, urmele de sânge de pe stând drept dovadă ( 24). La un moment dat s-a apropiat un autoturism condus de martorul, care a încetinit când a observat mai multe autovehicule cu lumini și lămpi în funcțiune și cu ușile deschise. La scurtă distanță acest martor a observat grupul de trei persoane, din care martorul îl lovea cu bâta pe inculpat. A încetinit și a strigat pe geamul coborât să-l lase în pe cel agresat, moment în care inculpatul a profitat de distragerea atenției martorilor și, s-a ridicat, l-a împins pe martorul și a fugit prin fața autoturismului care încetinise. A solicitat ajutorul martorului în timp ce alerga, dar acesta s-a speriat și nu a oprit continuându-și drumul. Inculpatul a alergat urmărit de cei doi martori și a încercat să scape de aceștia sărind poarta în curtea imobilului martorei. În timp ce era deasupra porții, aceasta s-a deschis, inculpatul a sărit în curte și a fugit prin grădină, urmat de martorul. Martorul a revenit la locul în care se despărțise de martorul, urmat la scurt timp de martorul.
Starea de fapt a fost probată cu ajutorul declarațiilor martorilor, și. Declarațiile acestor martori date în faza de judecată în condiții de publicitate și contradictorialitate și fotografiile existente la dosar au făcut dovada stării de fapt descrise în amănunt anterior.
În cazul celorlalte declarații instanța de fond a înlăturat probele testimoniale cu motivarea că martorul a oferit o declarație nesinceră, multe din susținerile sale esențiale fiind combătute chiar de prietenii săi, martorii și iar declarațiile martorei nu sunt concludente, în faza de judecată aceasta retractat declarația de la urmărirea penală și a motivat că nu poate explica declarația incriminatoare la adresa inculpatului dată la poliție din cauza perioadei de timp trecută de la incident.
În ce privește pretinsa prezență a altei persoane la locul incidentului, care l-ar fi ajutat pe inculpat să sustragă combustibil instanța a reținut că nu există nicio probă în acest sens. Martora a explicat că a avut senzația că a auzit urme de pași pe dealul din apropiere și că a observat o umbră atunci când a coborât și a luat cheile din contactul mașinii inculpatului. Nu a putut da detalii care să justifice reținerea ca participant și a altei persoane.
În ce privește declarația inculpatului cu prilejul soluționării propunerii de arestare ( 74-75) instanța a reținut că nu este probată în cauză. Susținerile sale în sensul prezenței martorului, tranzacției cu autoturismul și transportului motorinei nu sunt susținute de probe. Mai mult decât atât martorii audiați și infirmă susținerile inculpatului.
Instanța de fond a reținut că este certă prezența inculpatului la locul sustragerii de combustibil din autotren, nu s-a putut proba prezența și a altui participant, s-a dovedit că motorina din butoaiele aflate în autoturismul inculpatului are aceeași compoziție chimică cu cea din rezervor, s-a dovedit că bușonul de la rezervor este forțat și că inculpatul a încercat să plece cu autoturismul în care se afla o parte din combustibilul sustras.
Toate aceste elemente au creat convingerea instanței că inculpatul este autorul sustragerii de motorină din autotrenul părții vătămate. De altfel în cursul judecății apărătorii inculpatului nu au contestat acest fapt nici un moment.
Fapta inculpatului de a sustrage motorină prin efracție din rezervorul tirului, parcat pe o stradă din comuna M, pe timp de noapte constituie infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e,g și i Cod penal, pentru care instanța a stabilit pedeapsa de 3 ani închisoare.
În privința violențelor și amenințărilor inculpatului la adresa martorilor, și când l-au surprins lângă și ulterior când și îl păzeau ca să nu fugă până la sosirea poliției nu pot fi reținute ca elemente constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în cauză. Martorul nu a fost nici amenințat și nici lovit de inculpat, iar ceilalți doi martori au declarat că nu au fost amenințați în momentele reținute prin rechizitoriu. S- a reținut că nici violența asupra martorilor și nu poate fi reținută ca element constitutiv al infracțiunii de tâlhărie. În cazul primului a existat un contact fizic cu inculpatul atunci când martorul l-a tras din mașină, după ce l-a lovit cu bâta și s-a dezechilibrat din cauza împingerii inculpatului și faptului că în spatele martorului exista un șanț. În cazul secundului a existat o împingere când martorii aveau atenția îndreptată spre martorul, care le cerea să nu-l mai bată pe inculpat și acesta l-a împins pe martorul și a fugit prin fața autoturismului solicitând ajutor. Acest contact fizic între inculpat și martorii și nu este suficient pentru a caracteriza infracțiunea de tâlhărie. Actele de violență după comiterea furtului caracterizează tâlhăria dacă făptuitorul le folosește ca să-și asigure scăparea. În speță s-a probat că inculpatul a fost cel agresat după ce a încercat să plece cu autoturismul său, martorul folosind acte de agresiune fizică excesivă și nejustificate (lovitură cu bâta de baseball) pentru a-l determina pe inculpat practic să nu se miște. În acest context reacția inculpatului în momentul în care a fost lovit în autoturism va fi interpretată ca un act de apărare, urmată de fugă pentru a scăpa de actele de violență exercitate asupra sa. Situația este identică atunci când inculpatul profită de distragerea atenției martorilor și pentru a scăpa de agresiunea martorului întreruptă de intervenția martorului.
În consecință, în temeiul art. 334.pr.pen. instanța a procedat la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 al. 2 lit. b și c pen. în infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. e,g și i pen.
În ce privește infracțiunea de violare de domiciliu, prev.de art. 192 al. 2.pen. instanța va dispune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d pr.pen. faptei lipsindu-i un element constitutiv (latura subiectivă) al infracțiunii menționate.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat, instanța a avut în vedere următoarele criterii:
-limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal;
-gradul ridicat de pericol social al faptei comise;
-lipsa antecedentelor penale, inculpatul fiind cercetat pentru sustragere de motorină într-un alt dosar aflat în faza de recurs;
-atitudinea necooperantă cu organele de urmărire penală explicată de inculpat prin conflictele cu unii polițiști;
-poziția nesinceră în fața judecătorului cu ocazia arestării, când a prezentat o versiune a desfășurării evenimentelor neprobată;
-persoana inculpatului (căsătorit, doi copii minori, cercetat de mai multe ori pentru infracțiuni de violență fizică sau verbală - 175- 191 - finalizate de cele mai multe ori cu soluții de netrimitere în judecată din cauza retragerii plângerilor de către părțile vătămate sau a intervenției împăcării);
-comportamentul exemplar în familie și în relațiile cu cei apropiați ( 257) și caracterul excesiv de nervos manifestat în relațiile cu terții.
Împotriva acestei sentinței au declarat apel inculpatul și Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediaș.
Inculpatul nu și-a motivat apelul în scris și nu a formulat, prin avocat, critici concrete nici cu ocazia dezbaterilor.
Parchetul a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate pentru următoarele motive:
-în mod greșit s-a procedat la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt precum și la achitarea pentru infracțiunea de violare de domiciliu, aceasta ca urmare a unei aprecieri incorecte a probatoriului din cauză.
-s-a omis aplicarea dispozițiilor art. 88 Cod penal privind deducerea duratei măsurilor preventive deși s-a pronunțat o condamnare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
-în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 861.pen. referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Tribunalul analizând sentința atacată în raport de motivele invocate cât și din oficiu sub toate aspectele a constatat că apelul parchetului și, implicit, al inculpatului sunt fondate în parte și în consecință a desființat-o în parte sentința sub aspectul laturii penale și a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea și arestarea preventivă începând cu data de 14.04.2008 și până la punerea în libertate.
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt pe baza probelor administrate. Este dovedit că inculpatul a sustras motorină din autoturismul aparținând SC SRL Sibiu în seara zilei de 10.02.2008. Pornind de la această certitudine, apreciind și coroborând logic probele, atât cele testimoniale între ele dar și pe acestea cu celelalte probe a ajuns la concluzia că actele de violență exercitate de inculpat nu s-au produs ca acesta să-și asigure scăparea în sensul prevederilor art. 211 alin. 1.pen. Inculpatul l-a împins pe martorul pentru că acesta în prealabil îl lovise cu bâta de baseball pe când era în autoturism. Uterior, fiind poziționat lângă zid, inculpatul a fost victima violențelor aceluiași martor motiv pentru care l-a împins pe martorul și a fugit. Actele de violență ale inculpatului au constituit astfel o ripostă la violențele ce în prealabil se exercitaseră asupra lui, dovadă că a și cerut martorului să-l ajute să scape. Deci, latura subiectivă a infracțiunii complexe, sub aspectul actelor de violență, nefiind realizată în mod corect s-a reținut prin schimbarea încadrării juridice, numai infracțiunea de furt calificat.
Aceeași este situația cu violarea de domiciliu pentru că inculpatul fugind ca să scape de violențele ce se exercitau asupra lui, nu a avut reprezentarea traseelor ocolitoare domiciliilor celor situați în apropierea locului faptei și nici nu a urmărit să pătrundă fără drept în imobilul martorei. În concluzie în mod corect s-a procedat la achitarea inculpatului pentru infracțiunea de violare de domiciliu, lipsindu-i un element constitutiv, latura subiectivă.
Față de toate acestea primul motiv din apelul parchetului a fost neîntemeiat.
În ceea ce privește al doilea motiv de apel s-a reținut că individualizarea pedepsei a fost bine făcută, atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare ținându-se cont de criteriile înscrise în art. 72 Cod penal precum și de cele prevăzute de art. 861penal. Inculpatul este la prima confruntare cu legea penală, nefiind relevant că mai are întocmit un dosar penal, atât timp cât nu există o condamnare definitivă. Pe de altă parte, poziția oscilantă și uneori nesinceră nu poate constitui un motiv în sine pentru neaplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, atât timp cât aceasta se poate datora și contextului desfășurării faptelor iar celelalte condiții înscrise în art. 861.pen. sunt îndeplinite.
Pentru aceste considerente și cel de-al doilea motiv de apel al parchetului s-a considerat a fi neîntemeiat.
În ceea ce privește cel de-al treilea motiv de apel acesta a fost apreciat ca fiind întemeiat.
Potrivit art. 88.pen. timpul reținerii și al arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate. Nefăcând acest lucru, prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală.
Împotriva acestor soluții a declarat recurs inculpatul solicitând casarea lor și în rejudecare achitarea sa deoarece nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
În dezvoltarea motivelor de recurs inculpatul a susținut că actul de sesizare este nul deoarece i-a fost încălcat dreptul la apărare. În acest sens arată că nu i-au fost luate declarații în faza de urmărire penală și că urmărirea nu a fost completă deoarece nu au fost lămurite aspectele legate de participarea și a altei persoane la săvârșirea faptei.
Acesta susține că nu a săvârșit fapta pentru care a fost condamnat de prima instanță și că probele nu dovedesc vinovăția sa. De asemenea susține că nu s-a dovedit cantitatea de motorină sustrasă și nici faptul că furtunul și mănușile pretins folosite la sustragerea motorinei ar fi fost ale sale.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate și în limitele prev. de art. 3859alin 3 din codul d e procedură penală Curtea va reține că acesta este nefondat pentru motivele care vor fi expuse:
Susținerea recurentului în sensul că în faza de urmărire penală i-a fost încălcat dreptul al apărare este neîntemeiată. Acesta a avut pe parcursul urmăririi penale avocat ales, care a și formulat cereri la dosar ( fila 76) - astfel că a beneficiat de asistență juridică calificată. În ceea ce privește audierea sa în fața organelor de urmărire penală este susținerea inculpatului în sensul că nu i s-a dat posibilitatea de a da declarații. Din actele dosarului de urmărire penală rezultă că acesta a fost audiat de două ori, în 15 aprilie 2008 și în 8 mai 2008 ( fila 71 și 72 dosar de urmărire penală) însă prevalându-se de dreptul de a nu face declarații, inculpatul a refuzat să declare ceva în legătură cu învinuirea care i se aducea. În această fază ( în data de 15 04 2008) inculpatul a consimțit să dea o singură declarație, în fața judecătorului învestit cu soluționarea cererii de arestare preventivă, unde și-a făcut și apărări pe fond. Aceste apărări au fost verificate de organele de urmărire penală.
Recursul este nefondat și în ceea ce privește modul de soluționare a fondului cauzei. Instanțele au reținut în mod corect starea de fapt. Din declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă că inculpatul a sustras motorină din autoturismul aparținând Sibiu, în seara zilei de 10 02 2008 - astfel, acești martori l-au surprins pe inculpat în timp ce sustrăgea motorină din autotractor și au încercat reținerea lui până la venirea organelor de poliție. Aceste declarații sunt coroborate cu constatările reținute în procesul verbal de cercetare la locul faptei din care rezultă că în autoturismul proprietatea reclamantului se aflau un număr de 6 bidoane, dintre care 5 pline cu motorină ( aproximativ 210 litri de motorină ) iar în partea dreaptă a autotractorului în dreptul rezervorului de combustibil se afla un bidon de 25 de litri cu aproximativ 10 litri de motorină și un furtul de circa 2 folosit la sustragerea motorinei. Din concluziile raportului de expertiză nr.-/24 04 2008 întocmit de Serviciul de Expertize Fizico - Chimice al Institutului de Criminalistică din cadrul a rezultat că motorina descoperită în bidoanele din autoturismul inculpatului provenea din rezervorul autotractorului - astfel probele de motorină prelevate cu ocazia cercetării locului faptei din rezervorul autotractorului cu nr. de înmatriculare SB - 11 - au aceeași compoziție chimică cu probele de motorină ridicate de către organele de poliție din bidoanele găsite în autoturismul proprietatea inculpatului. Aceste probe au fost de natură să facă și dovada cantității de motorină sustrasă.
Apărările inculpatului referitoare la împrejurarea că la data reținută ca fiind aceea a săvârșirii faptei autoturismul marca Opel nu mai era proprietate sa ci a numitului, că împreună cu acesta s-a aflat în seara zilei de 10 02 2008 în autoturism și că au oprit fortuit în spatele autotractorului pentru a verifica cantitatea de motorină pe care o aveau în autoturism, motorină care ar fi fost cumpărată de de la un unchi de al său nu au fost susținute probator. Din declarațiile martorilor și (fila 131 -139 dosar de urmărire penală) a rezultat că ( decedat la data de 01 04 2008 într-un accident rutier intens mediatizat) nu a cumpărat mașina inculpatului și nici nu a intenționat să o cumpere deoarece nu dispunea de resurse financiare și mai mult nu avea nici un interes să o cumpere deoarece nu poseda permis de conducere. De asemenea din verificările efectuate a rezultat că numitul nu avea nici o rudă în localitatea indicată de inculpat respectiv în localitatea ori în
Întrucât probațiunea administrată a dovedit fără dubiu că inculpatul a săvârșit fapta de furt pentru care s-a dispus condamnarea sa prin hotărârile atacate susținerile inculpatului privind nevinovăția sa sunt nefondate.
Față de cele ce preced în temeiul art.38515alin 1 pct. 1 litera b din codul d e procedură penală Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
În temeiul art.192 alin 2 din codul d e procedură penală inculpatul va fi obligat să plătească statului suma de 300 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care, onorarul avocatului desemnat din oficiu în cuantum de 50 lei, se va avansa din fondurile Ministerului d e Justiție.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 245/24.11.2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare, din care, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 50 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact. 2 ex/6.05.2009
;
Președinte:Monica FarcașJudecători:Monica Farcaș, Oana Maria Călian, Alina
