Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 241/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
(224/2010)
DECIZIA PENALĂ NR. 241
Ședința publică de la 9 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Raluca Moroșanu
JUDECĂTOR 2: Corina Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Mariana Constantinescu
GREFIER - - -
*********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 741 din 2 decembrie 2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 B în dosarul nr- și a deciziei penale nr. 16/A din 7 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat din oficiu de avocat în baza împuterniciri avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică, lipsind intimata parte vătămată -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
După ce i s-a pus in vedere dreptul la tăcere și conținutul acestui drept, recurentul inculpat arată că menține declarațiile date în fața procurorului și nu dorește să dea declarații suplimentare.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, recurentul inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurentului inculpatarată că recursul se întemeiază în drept pe dispozițiile art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală și critică soluțiile pronunțate în cauză pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, care în opinia sa este prea severă în raport de circumstanțele reale ale comiterii faptei și circumstanțele personale ale recurentului. Acesta a recunoscut și regretat fapta comisă, este tânăr, nu este recidivist, având antecedente penale pentru fapte comise in minorat.
Față de cele arătate mai sus, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și pe fond, redozarea pedepsei sub minimul special, cu aplicarea disp.art. 86 Cod penal.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, consideră pedeapsa aplicată inculpatului just individualizată în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, fiind avute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de art. 211 alin. 2 Cod penal, gravitatea faptei, precum și atitudinea inculpatului și circumstanțele sale personale. Este adevărat că recurentul a mai fost condamnat în timpul minoratului pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat, iar în atare situație, pedeapsa de 5 ani închisoare este corect individualizată.
Pe cale de consecință solicită respingerea recursului ca fiind nefondat, cu deducerea prevenției la zi.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, regretă fapta comisă, arată că are un copil minor în întreținere și solicită admiterea recursului și reducerea pedepsei.
CURTEA
Prin sentința penală nr.741/02.12.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B în dosarul nr-, în baza art. 345 alin. 2.pr.pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. c pen.
Potrivit art. 71.pen. rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b pen. respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Conform art. 88 alin. 1.pen. s-a dedus din durata pedepsei reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la data de 01.04.2009 până la zi.
Potrivit art. 350 alin. 1.pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Conform art. 14.pr.pen. și art. 15.pr.pen. rap. la art. 346 alin. 1.pr.pen. s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind acoperit integral prin restituire.
Potrivit art. 191 alin. 1.pr.pen. rap. la art. 189.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.400 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 193.pr.pen. s-a luat act că partea vătămată nu a solicitat cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în data de 01.04.2009, în jurul orelor 13.15, în timp ce se afla la intersecția Șos. - cu -, inculpatul i-a smuls din mână părții vătămate o geantă din piele neagră, ce conținea actele de identitate, suma de 50 de lei și bunuri personale, prejudiciul fiind de aproximativ 400 de lei, după care a fugit printre blocuri, fiind depistat de organele de poliție în timp ce se afla pe str. -, având asupra sa o parte din bunurile sustrase.
Situația de fapt mai sus prezentată a fost dovedită prin procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de depistare a inculpatului, procesul verbal de percheziție corporală a inculpatului, planșa fotografică privind conducerea în teren a inculpatului și depozițiile martorului.
Fiind audiat doar în cursul urmăririi penale, întrucât în timpul cercetării judecătorești s-a prevalat de dispozițiile art. 70 alin. 2.pr.pen. inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 52.pen. precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72.pen. raportate în prezenta cauză, respectiv gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptei comise, circumstanțele personale ale inculpatului și circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei - într-un loc public, asupra unei persoane de sex feminin, în vârstă, profitând de faptul că aceasta nu s-a putut apăra și nici nu a putut să riposteze. Pe de altă parte, s-a reținut că inculpatul a manifestat o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei și modalitatea sa de comitere. Instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a, b și c pen. referitoare la reținerea circumstanțelor atenuante, având în vedere numeroasele infracțiuni de furt calificat pentru care inculpatul a fost condamnat în timpul minorității, aspect rezultat din fișa de cazier judiciar, care, deși nu constituie antecedente penale, întrucât devin incidente dispozițiile art. 38 alin. 1 lit. a pen. totuși relevă o perseverența infracțională a inculpatului. S-a reținut că prejudiciul a fost recuperat din motive independente de voința inculpatului, ca urmare a depistării acestuia având bunurile asupra sa, iar atitudinea manifestată de inculpat de recunoaștere a faptei și a modalității sale de comitere nu a putut fi valorificată de instanță ca reprezentând o circumstanță atenuantă, având în vedere că infracțiunea a fost cvasiflagrantă, în sensul art. 465 alin. 2.pr.pen. deoarece inculpatul a fost depistat de către organele de poliție imediat după săvârșirea faptei, având asupra sa o parte din bunurile sustrase.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și, rejudecând, pe fond, aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, dându-se eficiență dispozițiilor art.74, 76 Cod penal.
În motivele de apel, inculpatul arată că a comis fapta fiind în stare de beție, fără discernământ și fără premeditare, întrucât avea nevoie de bani pentru a-și cumpăra bilet ca să se întoarcă cu microbuzul acasă, în C, deoarece pierduse banii obținuți din vânzarea. Precizează că starea de beție involuntară în care s-a aflat l-a determinat să comită fapta.
Tribunalul a constatat că apelul declarat este nefondat, deoarece prima instanță a reținut corect situația de fapt, dând o încadrare juridică corespunzătoare, din materialul probator administrat pe parcursul procesului penal (declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpatului, procesul verbal de cercetare la fata locului, procesul verbal de percheziție corporală, procesul verbal de depistare a inculpatului și declarațiile martorilor și ), rezultând fără echivoc vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
În raport de gradul de pericol social concret al faptei, de împrejurările și modalitatea de comitere, respectiv în loc public, asupra unei persoane în vârstă, de sex feminin, de persoana inculpatului, care a dat dovadă de perseverență infracțională, acesta fiind condamnat de mai multe ori în minorat pentru săvârșirea de infracțiunea de furt calificat, Tribunalul apreciază că prima instanță a procedat la o justă individualizare a pedepsei aplicate, care, de altfel, a fost stabilită la minimul special prevăzut de lege.
Astfel, reținerea de circumstanțe atenuante solicitată de apelantul-inculpat nu se justifică în cauză, nefiind incidente dispozițiile art.74 Cod penal, inculpatul nu a dat dovadă de o bună conduită anterior comiterii faptei deduse judecății, nefiind la primul conflict cu legea penală, atitudinea sinceră este pur formală în condițiile în care acesta a fost prins la scurt timp după comiterea faptelor având asupra sa o parte din bunurile sustrase iar recuperarea prejudiciului nu s-a datorat stăruinței inculpatului, ci activității organelor de poliție.
Tribunalul a constatat că starea de beție pe care inculpatul a menționat-o în apărarea sa a fost pentru prima oară invocată în fața instanței de apel. În nicio declarație dată anterior, inculpatul nu a arătat că se afla sub influența băuturilor alcoolice la momentul comiterii faptei.
De asemenea, martorii nu au relevat starea de ebrietate a inculpatului și nici organele de poliție care l-au surprins pe inculpat la scurt timp după săvârșirea faptei.
Totodată, pentru ca starea de beție să constituie o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, trebuie ca aceasta să fie involuntară și completă, or, chiar dacă inculpatul ar fi fost sub influența băuturilor alcoolice, nu sunt incidente dispozițiile art. 49 alin. 1.pen și nici cele ale art. 49 alin. 2.pen.
Tribunalul a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art.52 poate Cod Penal fi atins numai prin executarea acesteia în regim de detenție având în vedere că, deși inculpatul nu este recidivist, infracțiunile pentru care a fost condamnat anterior fiind săvârșite în timpul minorității, totuși numărul mare al acestora și existența unei specializări în infracțiuni contra patrimoniului demonstrează că reeducarea inculpatului nu s-a realizat.
Împotriva deciziei penale a declarat recurs inculpatul, cu motivarea că este incident cazul de casare prev. de art. 38515pct. 14.C.P.P. criticând soluțiile pronunțate în cauză pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, care în opinia sa este prea severă în raport de circumstanțele reale ale comiterii faptei și circumstanțele sale personale. Inculpatul a arătat că a recunoscut și regretat fapta comisă, este tânăr, nu este recidivist, având antecedente penale pentru fapte comise in minorat, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și pe fond, redozarea pedepsei sub minimul special, cu aplicarea disp.art. 86 Cod penal.
Examinând recursul declarat de inculpat, în raport de cazul de casare invocat, care vizează netemeinicia sentinței atacate sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, Curtea constată că acesta nu este fondat.
Potrivit art. 72 cod penal "La stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală". În speță, instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, aceasta reflectând atât pericolul social concret al faptei reținută în sarcina sa, dedus din împrejurările și modalitatea în care inculpatul a acționat, dar și datele care circumstanțiază persoana inculpatului, respectiv existența antecedentelor penale.
Astfel, deși inculpatul solicită reținerea circumstanțelor atenuante - chiar dacă nu în mod expres ci prin cererea de reducere a pedepsei sub minimul special prevăzut de lege - Curtea constată că reținerea dispozițiilor art. 74.Cod Penal nu este justificată.
Circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit.a Cod Penal, referitoare la buna conduită a inculpatului înainte de comiterea infracțiunii nu poate fi reținută, atâta vreme cât din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a fost condamnat anterior, în timpul minorității, pentru comiterea mai multor infracțiuni de furt calificat. Chiar dacă aceste condamnări nu pot constitui primul termen al recidivei, ele probează împrejurarea că anterior comiterii faptei deduse azi judecății inculpatul a acționat contrar legii.
De asemenea, inculpatul nu a despăgubit partea vătămată, restituirea aop arte dintre bunurile sustrase având loc ca urmare a acțiunii organelor de poliție, care l-au depistat pe inculpat la scurt timp de la comiterea faptei, iar celelalte bunuri sustrase nu au fost restituite părții vătămate.
Cât privește susținerea în sensul că inculpatul a avut o atitudine procesuală sinceră, Curtea constată că aceasta se datorează împrejurării că a fost prins în flagrant de organele de poliție, iar afirmația că a sustras bunurile în stare de ebrietate a învederat-o abia în fața instanței de apel.
Curtea constată totodată că scopul pentru care inculpatul susține că a comis infracțiunea, acela de a-și asigura banii de întoarcere acasă, după ce banii obținuți în acea zi din vânzarea i-a cheltuit pe băutură, nu justifică săvârșirea unei infracțiuni atât de grave, comisă prin utilizarea violenței, cum este aceea de tâlhărie, ci dimpotrivă, denotă o periculozitate sporită a inculpatului, care a acționat violent în asemenea circumstanțe, astfel că scopul educativ și cel preventiv al pedepsei nu pot fi atinse decât prin privare de libertate, pentru o durată corespunzătoare.
De altfel, prima instanță a reținut atitudinea sinceră a inculpatului la individualizarea pedepsei, aplicând acestuia o pedeapsă în cuantumul minim prevăzut de lege, însă a apreciat în mod corect că nu sunt îndeplinite cerințele art. 74 lit.c pentru Cod Penal a se dispune reducerea pedepsei sub minimul special, din moment ce inculpatul nu a dorit să dea declarații nici în fața primei instanțe nici în fața instanței de recurs.
Pentru aceste argumente, Curtea apreciază ca fiind nefondat recursul inculpatului, care critică sentința atacată sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate, deoarece instanța de fond a dat semnificația cuvenită tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 cod penal, iar reducerea pedepsei sub limitele stabilite de către prima instanță ar apărea vădit disproporționată în raport cu gravitatea faptei comise și nu ar fi de natură să asigure scopul preventiv și educativ prev de art. 52 Cod penal și nici să contribuie la formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și de regulile de conviețuire socială.
Curtea constată totodată că nu este incident în cauză niciunul dintre cazurile de casare ce ar putea fi luate în considerare din oficiu.
Pentru aceste considerente, în baza art. 385/15, punct 1, litera b, Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - inculpat împotriva deciziei penale.
În baza art.385/17, alin.4, Cod procedură penală, raportat la art.383, alin.2, Cod procedură penală, va deduce arestarea preventivă începând cu data de 1.04.2009 la zi.
În baza art.192, alin.2 Cod procedură penală va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct.1 lit.b respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.16/07.01.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală în dosarul nr-.
În baza art. 38517alin. 4 rap. la art. 383 alin. 2.C.P.P. și art. 88.Cod Penal deduce perioada prevenției de la 01.04.2009 la zi.
În baza art. 192 al.2 obligă C.P.P. recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către statdin care 200 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.RM
Ex.3/16.02.2010
Trib.. Secția I Penală
Jud.,
Președinte:Raluca MoroșanuJudecători:Raluca Moroșanu, Corina Ciobanu, Mariana Constantinescu
