Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 248/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
2646/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.248/
Ședința publică din data de 20.XI.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI este reprezentat prin PROCUROR.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul-revizuient împotriva Sentinței penale nr.820/F/20.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul-revizuient, personal, în stare de arest în executare, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.034.831/20.XI.2009, aflată la fila 6 dosarului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea, constatând că, în mod greșit, cauza a fost înregistrată ca recurs, califică calea de atac exercitată de revizuient ca apel.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apelantul-revizuient, prin apărătorul din oficiu, arată că, prin cererea de revizuire, a solicitat audierea unui martor direct cu identitate protejată, care, însă, nu a fost ascultat, deși a făcut cunoscute toate datele pentru identificarea acestuia, astfel că solicită admiterea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public susține că sentința penală este legală și temeinică, întrucât instanța de fond a analizat toate probele administrate, așa încât pune concluzii de respingere, ca nefondat, a apelului.
Apelantul-revizuient, personal, arată că, dosarul fiind spre rejudecare, judecătorul s-a abținut, astfel că dosarul ar trebui clasat.
CURTEA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din data de 16.VII.2008, din Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a I-a penală a dispus scoaterea de pe rol a cererii de revizuire, formulată de revizuientul, și înaintarea acesteia la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, pentru efectuarea de cercetări prealabile.
Prin Sentința penală nr.84/27.2009, din Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a penală a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire a Sentinței penale nr.1.056/3.IX.2004 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr.1157/2004, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr.848/A/11.XI.2004 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a penală, din Dosarul nr.3843/2004, definitivă prin Decizia penală nr.962/10.II.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, din Dosarul nr.7205/2004, formulată de revizuientul, pe care l-a obligat la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Prin Decizia penală nr.91/15.IV.2009, din Dosarul nr- (601/2009), Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a I-a penală a admis apelul formulat de apelantul-revizuient, a desființat, în întregime, sentința penală, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de fond, constatând că onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 300 lei, va fi suportat din fondul Ministerului Justiției, pentru încălcarea dreptului la apărare.
Prin Sentința penală nr.820/F/20.2009, din Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a penală a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinței penale nr.1.056/3.IX.2004 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr.1157/2004, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr.848/A/11.XI.2004 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a penală, din Dosarul nr.3843/2004, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.962/10.II.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, din Dosarul nr.7205/2004, formulată de revizuientul, pe care l-a obligat la plata sumei de 40 lei, cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul apărătorului din oficiu va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Instanța de fond a reținut că, prin Sentința penală nr.1.056/3.IX.2004 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr.1157/2004, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr.848/A/11.XI.2004 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a penală, din Dosarul nr.3843/2004, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.962/10.II.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, din Dosarul nr.7205/2004, revizuientului i-a fost aplicată, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, urmată de moartea victimei, prev. de art.211, alin. ultim, Cod penal, cu aplicarea art.13, Cod penal, pedeapsa de 20 de ani închisoare, cu pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64, alin.1, literele a și b, Cod penal, pe o perioadă de 5 ani.
În motivare, instanța de fond a arătat că motivul invocat nu se încadrează printre cazurile de revizuire prevăzute, în mod limitativ, de art.394, alin.1, Cod procedură penală, întrucât a fost analizat materialul probator, constituit din procesul-verbal de reconstituire, semnat de doi martori-asistenți, dintre care doar unul a putut fi reaudiat în fața instanței de judecată, și declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, care a detaliat modul de săvârșire a infracțiunii, astfel că singurul martor la care revizuientul poate să facă referire este martorul-asistent la reconstituire, dar despre care instanța de judecată a avut cunoștință, ori, în calea extraordinară de atac a revizuirii, readministrarea probatoriului este inadmisibilă.
În termen legal, revizuientul a declarat apel, pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea orală a apelului, apelantul-revizuient a arătat, pe d eo parte, că judecătorul s-a abținut, astfel că dosarul ar trebui clasat, iar, pe de altă parte, că martorul direct cu identitate protejată nu a fost audiat, deși a făcut cunoscute toate datele pentru identificarea acestuia.
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și sentința penală, atât din punct de vedere al motivelor de nelegalitate și de netemeinicie invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 371, alin.2, Cod procedură penală, Curtea apreciază că apelul formulat de apelantul-revizuient nu este fondat.
Astfel, cât privește referirile incoerente la compatibilitatea judecătorului de fond, pe care Curtea îl privește, cu efort, ca pe un motiv de nelegalitate, constată că, la rejudecarea fondului revizuirii, prin Încheierea de ședință secretă din data de 27.2009, în temeiul art.47, alin.1, Cod procedură penală, a fost admisă, în mod definitiv, cererea de abținere formulată de judecătorul, care s-a pronunțat la prima judecată în fond a revizuirii, prin Sentința penală nr.84/27.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-. Așadar, în mod legal, cererea de revizuire a fost rejudecată de către un alt complet de judecată, iar soluția de clasare, care poate fi dispusă, în temeiul art.11, punctul 1, litera a, Cod procedură penală, doar în faza de urmărire penală și numai pe fond, atunci când nu există învinuit în cauză, nu are nici un fel de legătură nici cu structura completului de judecată și nici cu cererea de revizuire.
Referitor la soluția instanței de fond, ca instanță extraordinară, Curtea apreciază că încalcă principiul "non reformatio in pejus", atâta timp cât prima instanță de judecată a respins cererea de revizuire, ca fiind neîntemeiată, astfel că, la rejudecare, după admiterea apelului declarat doar de apelantul-revizuient, instanța de judecată, reînvestită, avea obligația de a examina fondul cererii de revizuire, și nu să o respingă ca inadmisibilă, însă a îndrepta această nelegalitate în calea de atac a apelului declarat numai de apelantul-revizuient, prin respingerea pe fond a cererii de revizuire, ar însemna nesocotirea aceluiași principiu de drept procesual penal.
Totodată, deși a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, instanța de fond folosește, în motivare, argumente de netemeinicie, procedând la examinarea motivului de revizuire privind existența unui martor cu identitate atribuită, necunoscut instanței de fond la soluționarea cauzei, invocat de revizuient. În aceste condiții, Curtea apreciază că cererea de revizuire este admisibilă în principiu, fiind întemeiată, din punct de vedere formal, pe cazul de revizuire prevăzut de art.394, alin.1, litera a, Cod procedură penală. Cu toată această contradicție între dispozitiv și considerente, Curtea, având în vedere motivele de apel, enumerate la art.379, punctul 2, litera b, Cod procedură penală, limitate doar la neîndeplinirea procedurii de citare și la existența vreunui motiv de nulitate absolută, prevăzut de art.197, alin.2, Cod procedură penală, nu poate dispune desființarea sentinței penale, cu trimitere, spre rejudecarea fondului, la aceeași instanță de judecată, ci, devoluând integral, va face referiri pe fondul cererii de revizuire. Așadar, Curtea reține că revizuientul a susținut existența martorului direct cu identitate protejată, care a afirmat că l-a văzut săvârșind infracțiunea (fila 4, Dosar nr- al Tribunalului București - Secția a II-a penală), însă nu a fost audiat de organele judiciare. Această susținere a revizuientului este pur abstractă și, în același timp, contradictorie, întrucât nu există nici un martor de la urmărire penală sub identitatea reală ori atribuită de, nici măcar martor-asistent la reconstituire, după cum a presupus, fără să verifice, instanța de fond, iar, în situația ipotetică în care acesta ar fi existat, neascultarea sa în fața instanței de fond nu putea fi invocată, întrucât presupune o prelungire a probatoriului, inadmisibilă în calea de atac a revizuirii. În situația în care acest martor are un caracter de noutate, cererea de revizuire este neîntemeiată, atâta vreme cât simpla indicare a unei probe, reală sau falsă, imposibil de administrat în aceste condiții, nu poate susține, în mod serios, reformarea soluției pe fond pe calea revizuirii.
De asemenea, se impune precizarea că, în mod greșit, instanța de fond l-a obligat pe revizuient la plata sumei de doar 40 lei, cheltuieli judiciare către stat, întrucât onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, trebuia inclus în cheltuielile de procedură la care revizuientul a fost obligat, avându-se în vedere culpa sa procesuală, astfel că onorariul apărătorului din oficiu este avansat, și nu suportat, după cum a dispus instanța de fond, din fondul Ministerului Justiției și Libertăților până la plata acestuia de către debitor. Cu toate acestea, Curtea nu poate majora cuantumul cheltuielilor judiciare pe fond în apelul declarat doar de apelantul-revizuient, deoarece ar însemna ignorarea principiului neagravării situației în propriul apel, consacrat de art.372, alin.1, Cod procedură penală.
În consecință, Curtea, în temeiul art.379, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-revizuient împotriva Sentinței penale nr.820/F/20.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-, iar, în temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, va obliga pe apelantul-revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.379, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-revizuient împotriva Sentinței penale nr.820/F/20.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art. 192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe apelantul-revizuient la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror, iar de la comunicare pentru apelantul-revizuient.
Pronunțată în ședința publică din data de 20.XI.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
-
GREFIER,
-
Red. și dact.: jud..
- secția a II-a penală: -.2 ex.
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Ioana Alina Ilie
