Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 251/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE DE FAMILIE ȘI CU MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 251
Ședința publică din data de 5 martie 2008,
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Georgescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 18 august 1981, domiciliat în B,-, județul B, împotriva deciziei penale nr. 273/06 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 973/11 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Buzău, prin care în baza art. 211 alin.1,2 cu aplicarea art.37 lit.b cod penal, art.74 al.2, art.76 lit.b și art. 80 a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în dauna părții vătămate, la data de 11.06.2007.
În baza art.71 cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a,b cod penal, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea pedepsei.
În temeiul art. 88 s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 01.06.2007 și până la 28.06.2007.
S-a constatat acoperit prejudiciul părții vătămate domiciliat în B, str. - -,.16,.A,.17, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul inculpat pentru care din oficiu a răspuns avocat din cadrul Baroului de Avocați, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 963/2008 depusă la dosar și intimatul parte vătămată.
Procedura legal îndeplinittă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat declară că nu are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul declară că nu are cereri de formulat.
Curtea ia act de susținerile părților în sensul că nu sunt cereri de formulat și față de actele și lucrările dosarului, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că acesta a formulat recurs împotriva deciziei penale nr. 273/6.12.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței penale nr.973/11.10.2007 pronunțată de Judecătoria Buzău, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie. Nu s-a avut în vedere faptul că atît la instanța de fond cât și în fața instanței de apel acesta nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Solicită în principal, în temeiul disp. art. 11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit. p achitarea inculpatului, iar în subisidiar, admiterea recursului, casarea deciziei penale nr. 273/6.12.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței penale nr. 963/11.110.2007 pronunțată de Judecătoria Buzău, și pe fond orientarea la o pedeapsă mai ușoară, având în vedere că inculpatul are în întreținere 3 copii minori, iar prejudiciul a fost recuperat integral.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a recursului, declarat de inculpat împotriva ambelor hotărâri, apreciind că acestea sunt legale și temenice.
Instanțele anterioare au reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatului, în sensul că la data de 1.06.2007, în zona centrală a municipiului B, a deposedat prin violență pe partea vătămată de suma de 280 lei. Probatoriul administrat în cauză dovedește vinovăția inculpatului iar pedeapsa aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel este corect individualizată, motiv pentru care apreciază că nu se impune reducerea cuantumului acesteia.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin sentința penală nr. 973 din 11 octombrie 2007 Judecătoria Buzăua condamnat pe inculpatul, (fiul lui și, născut la data de 18 august 1981 în municipiul B, județul B, cu aceeași reședință,-, și domiciliul în comuna C, sat, județul B, cetățean român, studii 3 clase, stagiul militar nesatisfăcut, muncitor necalificat, necăsătorit, are 3 copii minori din concubinaj, recidivist), pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1,2 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, art.74 al. 2, art.76 lit. b și art. 80 la pedeapsa de 3 ani închisoare și 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 71 Cod penal s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.
Conf. art. 88 s-a dedus reținerea și arestarea preventivă pe perioada 01.06. - 28.06.2007.
În latură civilă, s-a constatat recuperat prejudiciul în sumă de 280 lei produs părții vătămate domiciliat în B, str. - -,. 16,. A,.17, județ
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 01 iunie 2007, întâlnindu-se într-un bar din zona centrală a municipiului B, inculpatul a oferit,spre vânzare, un telefon mobil
martorului, aflat sub influența băuturilor alcoolice, fiind refuzat.
Observând că ulterior tatăl a înmânat suma de 1.000 lei, fiului său partea vătămată, la părăsirea localului acesta s-a lansat în urmărirea lor, insistând să accepte cumpărarea bunului respectiv.
În acest context, profitând de faptul că partea vătămată a scos din buzunarul pantalonilor banii primiți de la tatăl său, intenționând să îi restituie, inculpatul i-a smuls din mână, însușindu-și o parte din aceștia, după care a încercat să dispară în fugă în intersecția strada - - B-dul - -.
Fiind urmărit de partea vătămată, prin strigăte de "ajutor", martorii și, aflați într-un taximetru au reușit să-l prindă și să-l imobilizeze în zona parcului de lângă Baroul Buzău.
În cursul urmăririi, inculpatul, a aruncat succesiv parte din banii sustrași, respectiv o bancnotă de 100 lei, precum și un telefon mobil și un încărcător, în final recuperându-se suma de 280 lei, însușită fără drept.
Situația de fapt s-a stabilit prin coroborarea declarațiilor părții vătămate și martorilor oculari, inculpatul nerecunoscând activitatea infracțională dedusă judecății.
Starea de recidivă postexecutorie s-a constatat în raport de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 852/2002 pronunțată de aceeași instanță.
S-a apreciat că față de gravitatea concretă a faptei, modalitatea de operare dar și datele personale ale inculpatului și recuperarea prejudiciului produs părții vătămate, scopul pedepsei poate fi atins în condițiile art. 74 alin. 2, art. 76 lit. b și art. 80 Cod penal.
Sentința primei instanțe a fost menținută prin decizia nr. 273 din 06 decembrie 2007 Tribunalului Buzău, respingându-se ca nefondat apelul declarat de inculpatul, vizând exonerarea de orice răspundere penală cu motivația că nu s-a probat existența intenției de însușire fără drept a sumei descoperite asupra sa, esențială pentru întrunirea laturii subiective din conținutul infracțiunii de tâlhărie.
Împotriva acestor hotărâri sus menționate în termenul legal, inculpatul a declarat recurs, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reiterând motivele invocate la al doilea grad de jurisdicție în principal s-a solicitat achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod proc. penală iar, în subsidiar, reindividualizarea cuantumului pedepsei, apreciat ca excesiv față de datele personale și întinderea prejudiciului produs avutului personal, recuperat integral.
Recursul nu este fondat.
Verificând hotărârile atacate, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de criticile formulate, ce constituie cazurile de recurs prev. de art. 3859alin. 1 pct. 18 și 14 Cod proc. penală, precum și din oficiu în limitele art. 3859alin. 2 și 3 rap. la art. 3858din același cod, rezultă că instanțele anterioare au stabilit corect fapta, împrejurările săvârșirii acesteia și vinovăția inculpatului, care sunt în deplină concordanță cu probele administrate, complet analizate și just apreciate.
Analiza dispozițiilor art. 211 Cod penal determină concluzia că intenția de însușire, fără drept, a unor bunuri aflate asupra altei persoane, specifică laturii subiective, ce intră în conținutul infracțiunii de tâlhărie, între altele, există ori de câte ori se probează că deposedarea - imposedarea s-a realizat de făptuitor contrar voinței posesorului legitim și prin violență.
Pe de altă parte, este știut că sub acest ultim aspect jurisprudența a acceptat că acțiunea subsidiară ce întregește latura obiectivă poate consta și în "smulgerea" obiectului material, profitându-se de imposibilitatea de supraveghere a acestuia, concretizată în distragerea atenției de o altă persoană și refuzului categoric de acceptare a încheierii unei tranzacții de vânzare - cumpărare.
În speță este de necontestat că la data de 01 iunie 2007 părțile și martorul s-au întâlnit într-un bar din zona centrală a municipiului B, situat în apropierea restaurantului, context în care inculpatul le-a oferit spre vânzare un telefon mobil, fiind refuzat categoric, în pofida insistențelor efectuate inclusiv după părăsirea localului.
Prin declarațiile martorilor și s-a dovedit cu certitudine că însușirea sumei de 280 lei s-a realizat contrar voinței părții vătămate, aceștia percepând direct actele de urmărire pentru recuperarea banilor sustrași, participând la prinderea făptuitorului, ocazie cu care au observat încercarea acestuia de a scăpa de la identificare, prin aruncarea aop arte din bancnotele deținute fără drept, pentru a nu fi descoperite asupra sa.
Față de aceste probe directe și concludente pentru aflarea adevărului, în cadrul constatării infracțiunilor flagrante justificat instanțele anterioare au înlăturat ca nesinceră apărarea recurentului privind acceptarea tranzacției de vânzare - cumpărare de către partea vătămată minor în vârstă de 15 ani și tatăl său martorul aflat în evidentă stare de beție.
. de la locul faptei, în fugă și aruncarea succesivă a bancnotelor însușite, după parcurgerea a cca 200 - 300 de metri, consecință a strigătelor de alarmare a publicului și începerii urmăririi cu taximetrul în care se aflau martorii sus menționați contravin logicii privind conduita normală, ulterioare încheierii unei convenții chiar verbale.
Ca atare, față de textul de lege mai sus citat și considerațiile făcute pe marginea acestuia, restituirea unor bancnote și a bunului refuzat la cumpărare în cursul urmăririi de către martorii oculari, chiar dacă s-a circumscris în oferta prealabilă de valorificare, fapta inculpatului de a-și însuși, prin smulgere suma de 280 lei din mâna părții vătămate, minor în vârstă de 15 ani, la momentul predării tatălui său, realizează conținutul infracțiunii de tâlhărie, iar condamnarea în temeiul art. 211 alin. 1 și 2 Cod penal este legală.
Concluzionând motivul principal de casare invocat prin recursul declarat nu se justifică, urmând a se respinge.
Și pedeapsa de 3 ani închisoare este dreaptă, satisfăcând criteriile de individualizare înscrise sub art. 72 Cod penal.
Împrejurările concrete în care s-a realizat deposedarea - imposedarea părții vătămate, însoțită de o persoană aflată în imposibilitate de a - i asigura protecția corespunzătoare, temeritatea manifestată într-un loc public și la o oră cu trafic intens pietonal, ca și antecedentele penale, constând în condamnări cu închisoarea pentru fapte de același gen, ultima fiind considerată executată în iunie 2004, unite cu atitudinea adoptată în cursul procesului, în pofida constatării infracțiuni flagrante, în concret prezintă gravitate ridicată, chiar dacă prejudiciul civil este relativ redus și a fost recuperat integral.
Datele personale, respectiv instrucția școlară liminară și întreținerea a 3 copii rezultați dintr-o uniune consensuală, ca și desfășurarea unor activități utile constante ca muncitor necalificat au primit suficientă eficiență juridică atunci când s-a aplicat o pedeapsă situată sub limita minimă specială, în condițiile art. 74, 76 și 80 Cod penal, dispozițiile art. 211 alin. 1 și 2 sancționând tâlhăria calificată cu închisoarea între 5 și 20 de ani.
Așa fiind Curtea apreciază că pedeapsa de 3 ani închisoare nu este excesivă, ci necesară pentru prezervarea ordinii publice și supunerea recurentului, infractor recidivist, la programe de resocializare, suficiente inclusiv ca durată, în cadrul instituționalizat penitenciar.
În consecință, rezultând că hotărârile atacate sunt temeinice și conforme legii și neconstatându-se alte motive de nelegalitate pentru reformarea acestora prin examinarea din oficiu, cu respectarea dispozițiilor art. 3858alin. 1 Cod proc. penală, recursul declarat se va respinge ca nefondat conform art. 38515pct. 1 lit. b din același cod.
Constatând că în cursul urmăririi penale recurentul a fost reținut și arestat preventiv conform mandatului nr. 10 din 02 iunie 2007 emis de Judecătoria Buzău, în baza art. 88 Cod penal se va computa durata executată în perioada 01 - 28 iunie 2007.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, domiciliat în comuna C, sat, județul B și reședința în municipiul B,-, județul B împotriva deciziei penale nr. 273/06 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței penale nr. 973/11 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Buzău, ca nefondat.
reținerea și arestarea preventivă conform mandatului nr. 10 din 02 iunie 2007 emis de Judecătoria Buzău pe perioada 01 iunie 2007 - 28 iunie 2007.
Obligă recurentul la plata sumei de 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 martie 2008.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. NE
Tehnored. GM
2 ex./12.03.2008
. fond nr- - Jud.
Jud. fond
. apel nr- - Trib.
Jud. apel /
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Elena Negulescu, Cristina Georgescu
