Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 261/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
2815/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.261/
Ședința publică din data de 12 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 2: Cristina Carmen Craiu
JUDECĂTOR 3: Daniela
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Deciziei penale nr.556/A/20.2010 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.037.790/10.XII.2009, depusă la fila 7, lipsind intimatul-parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează atât faptul că starea de arest preventiv a recurentului-inculpat, menținută prin Încheierea de ședință din data de 15.2010, se va împlini pe data de 13.III.2010, cât și depunerea la dosar a Sentinței penale nr.265/6.2008 a Tribunalului Dâmbovița - Secția Penală, însoțită de referatul în care se arată că hotărârea a rămas definitivă, prin nerecurare, pe data de 24.2008, executarea pedepsei a început pe data de 6.II.2007 și se consideră împlinită pe data de 5.2009, iar din executarea pedepsei inculpatul a fost liberat condiționat pe data de 21.VII.2008, conform Sentinței penale nr.1756/21.VII.2008 a Judecătoriei Craiova, din Dosarul nr-, după care;
Apărătorul din oficiu învederează faptul că recursul este întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.14 Cod procedură penală.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat, invocând cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.14 Cod procedură penală, critică hotărârile penale pentru netemeinicie în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei închisorii, arătând că pedeapsa de 7 ani închisoare este prea severă în raport cu circumstanțele reale ale comiterii infracțiunii și cu datele ce caracterizează persoana inculpatului, care a avut o atitudine procesuală sinceră de recunoaștere și regret pe tot parcursul procesului penal, având în vedere și împrejurarea că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea, în parte, a celor două hotărâri judecătorești și, pe fond, diminuarea cuantumului pedepsei cu închisoarea.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, arătând că instanța de fond a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei închisorii, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art.72 Cod penal, având în vedere recrudescența faptelor de acest gen, împrejurarea că, în minoritate, a fost condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni similare și a perseverat pe calea infracțională, cu deducerea arestării preventive de la data de 1.VI.2009 la zi și menținerea stării de arest.
Recurentul-inculpat, personal, arată că pedeapsa de 7 ani este prea mare și solicită reducerea acesteia.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.1450 din 31.07.2009 pronunțată de Judecătoria sector 4 B, în dosar nr-, s-au dispus următoarele:
În baza art. 211 alin. 1,2 lit. c și al. 2/1 lit. a Cod penal cu aplic. art. 75 lit. c Cod penal, a condamnat pe inculpatul - încarcerat în Penitenciarul Rahova, la 7 ani închisoare pentru tâlhărie.
În baza art. 61 Cod penal a revocat liberarea condiționată din pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 265/2008 a Tribunalului Dâmbovița și a contopit restul neexecutat de 437 zile închisoare cu pedeapsa din prezenta, în final inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, cu aplic. art. 71 - 64 lit. a teza a II a, b Cod penal.
A menținut starea de arest.
A scăzut prevenția de la 01.06.2009 la zi.
A confiscat suma de 125 lei de la inculpat, dobândită prin comiterea faptei.
A luat act că partea vătămată, domiciliată în B,-, bloc 61,.2, etaj 2,.53, sector 4,nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 4 Baf ost trimis în judecată inculpatul, pentru infracțiunea prev. de art. 211 al. 1,2 lit. c și al. 2/1 lit. a Cod penal cu aplic. art. 75 lit. c Cod penal, constând în aceea că la 10.05.2009, orele 1830, deposedat prin violență pe partea vătămată de un lănțișor-de aur, cu ajutorul numitei.
Audiat la 22.07.2009, inculpatul a recunoscut comiterea faptei imputate.
Analizând probatoriul (declarații parte vătămată, declarații martori, declarații inculpați, proces verbal de recunoaștere din grup și de pe planșe foto, înregistrări video, dovadă restituire bun), instanța a reținut că la 10.05.2008, orele 18:30, după ce în prealabil a urmărit-o în mijloacele de transport în comun și apoi pe str. -, sector 4, pe partea vătămată, inculpatul a deposedat-o prin violență (lovire cu pumnul în gură) de un lănțișor din aur, pe care l-a smuls, fiind ajutat de numita, cu care a împărțit banii dobândiți prin amanetarea bunului.
Fapta rezultă coroborând mărturisirea inculpatului, cu recunoașterea sa de către partea vătămată, cu imaginile video surprinse și cu celelalte probe.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. S-a învederat că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de pericolul social concret al faptei săvârșite, de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și de atitudinea sa sinceră.
Analizând apelul declarat sub aspectul motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, Tribunalul București Secția a II-a Penală, prin decizia penală 556 din 20.10.2009 a constatat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 4 B inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. 2 lit. c și alin. 21lit. a și 75 lit. c din Cod penal, constând în aceea că la data de 10.05 2009, deposedat-o pe partea vătămată de un lănțișor de aur, cu ajutorul numitei.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că, vinovăția inculpatului rezultă din coroborarea procesului-verbal de cercetare la fața-locului cu plângerea și declarația părții vătămate cu declarațiile martorilor -;; procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere - partea vătămată o recunoaște din grup în prezența martorilor asistenți și, pe ca fiind persoana care a urmărit-o și 1-a însoțit pe inculpatul la data comiterii faptei, planșe foto, înregistrări video; dovada de predare a bunului sustras de către partea vătămată.
Reținând că vinovăția inculpatului rezultă cu certitudine din probele administrate în cauză, a dispus în mod corect, condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii. Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptei săvârșite de inculpat prin violență, precum și de urmarea produsă, constând în crearea unor leziuni traumatice părții vătămate care au necesitat pentru vindecare un număr de 6- 8 zile de îngrijiri medicale. Totodată, s-a avut în vedere și împrejurarea că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind condamnat anterior în minorat. Întrucât inculpatul a săvârșit fapta în perioada liberării condiționate din sentința penală nr.265 din 6.05.2008 a Tribunalului Dâmbovița, instanța de fond a aplicat în mod corect, dispozițiile art. 61 Cod penal privind revocarea liberării condiționate și contopirea restului de 437 zile rămas neexecutat cu pedeapsa, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei stabilite în raport cu criteriile art. 72 Cod penal, solicitând reducerea cuantumului pedepsei închisorii prin reținerea ca circumstanță atenuantă a atitudinii procesuale sincere avute.
Examinând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurată prin prisma criticilor invocate de inculpat care se circumscriu cazului de casare prev. de punctul 14 al alin. 1 al art. 3859Cod procedură penală, caz ce se ia în considerare din oficiu, potrivit alin. 3 al aceluiași articol precum și prin prisma celorlalte cazuri ce se i-au în considerare din oficiu,potrivit disp. art. 38510alin. 21Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge, în condițiile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, în considerarea următoarelor argumente:
Inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. c) și alin. 21lit. a Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c) Cod penal la o pedeapsă privativă de libertate de 7 ani închisoare, reprezentând minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă, reținându-se pe baza probelor legal administrate și concludente adevărului că, în ziua de 10.05.2009, orele 1830după ce în prealabil a urmărit-o în mijloacele de transport în comun și apoi pe strada - sector 4, pe partea vătămată, inculpatul ajutat de minora, a deposedat-o prin exercitarea de violențe (lovirea cu pumnul în gură) de un lănțișor din aur pe care ulterior l-a amanetat, împărțind cu aceasta din urmă banii dobândiți.
Prin acțiunea de exercitare a violenței în scopul însușirii bunului, inculpatul a adus atingere integrității fizice a persoanei vătămate, cauzându-i, potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr.A- efectuat de Institutul Național de Medicină Legală, un traumatism dento-alveolar ce a necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale (fila 25 dosar fond).
Pentru caracterizarea periculozității sociale unei infracțiuni concrete de tâlhărie nu sunt indiferente categoria sau categoriile de relații sociale periclitate efectiv prin săvârșirea faptei astfel că pericolul social concret al tâlhăriei este influențat direct de această urmare și trebuie luat în considerare la individualizarea pedepsei.
Sub aspectul individualizării pedepsei trebuie efectuată întotdeauna o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prev. de art. 72 Cod penal, ținându-se seama de gradul de pericol social concret al faptei comise, de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului (atitudinea cu privire la fapta comisă, antecedente penale).
Recurentul inculpat a avut o atitudine de recunoaștere a faptei săvârșite și a solicitat ca această atitudine sinceră să fie recunoscută și apreciată ca având caracter atenuant cu consecința reducerii cuantumului pedepsei aplicate.
Împrejurările susceptibile a constitui circumstanțele atenuante atunci există nu pot fi într-adevăr ignorate însă nu li se poate recunoaște,în mod automat,caracterul ușurător.
Circumstanțele atenuante judiciare se constată, se recunosc și se aplică în mod facultativ, în raport cu evaluarea globală pe care instanța o face asupra gradului de pericol social concret al infracțiunii și a periculozității inculpatului.
Recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblul sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana inculpatului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
În speță, așa cum s-a arătatinculpatul a săvârșit o infracțiune de tâlhărie cu un ridicat grad de pericol social concretce rezultă atât din urmarea produsă (lezarea integrității fizice a persoanei vătămate prin producerea unei vătămări ce a necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare) cât și din modalitatea concretă de comitere a faptei (ziua, în public, după observarea prealabilă atentă a victimei și cu ajutorul unui minor).
În același timp nu poate fi ignorată antecedența penală a inculpatului care a suferit - în minoritate -mai multe condamnări pentru infracțiuni de tâlhărie, contopite ulterior în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 8 luni închisoare cu privare de libertate, aplicată prin sentința penală nr. 265 din 06 mai 2008 Tribunalului Dâmbovița, pedeapsă din care a fost eliberat condiționat la data de 21.07.2009.
Apoi, în intervalul de la eliberarea condiționată și până la împlinirea duratei pedepsei, a săvârșit din nou o infracțiune de tâlhărie, în condițiile art. 61 alin. 1 Cod penal, infracțiune gravă în raport cu care s-a dispus revocarea liberării.
Antecedența penală a inculpatului care constă numai în condamnări pentru infracțiuni de tâlhărie denotă o anumită perseverență infracțională care nu poate fi ignorată la stabilirea pedepsei.
Este cunoscut că pentru a-și îndeplini funcțiile și realiza scopul prevăzut de lege, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii și duratei atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana inculpatului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
pedepsei produce efecte atât asupra conduitei inculpatului - găsit vinovat contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni. Acesta este dezideratul asigurării prevenției speciale în principal și al celei generale, înscris în art. 52 alin.1 Cod penal, potrivit căruia scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
În contextul arătat, reținut, de altfel, în mod judicios,de ambele instanțe ce au devoluat fondul cauzei, gravitatea infracțiunii de tâlhărie pentru care inculpatul a fost condamnat și persoana inculpatului care a persistat în comiterea de infracțiuni îndreptate contra patrimoniului, prin exercitare de violențe nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante și în consecință, atribuirea eficienței legale a reducerii cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Se constată astfel că, pedeapsa aplicată inculpatului, stabilită la minimul prevăzut de lege (în condițiile în care nu s-a dat eficiență circumstanței agravante reținute în sarcina sa, prev. de art. 75 lit. c) Cod penal și disp. art. 61 alin.1 Cod penal privind aplicarea unui spor în condițiile revocării liberării condiționate și contopirii pedepsei aplicate cu restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din infracțiunea anterioară) este just individualizată în raport cu criteriile prev. de art. 72 Cod penal, este de natură să reflecte, prin mărimea privațiunii gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a inculpatului și corespunde exigențelor impuse de art. 52 Cod penal.
Pentru aceste considerente, Curtea nu poate primi critica formulată de recurentul inculpat, privind greșita individualizare a pedepsei sub aspectul cuantumului,pedeapsa aplicată reprezentand minimul special prevăzut de lege iar în cauză, nu s-au identificat circumstanțe judiciare atenuante..
De asemenea, Curtea nu identifică alte motive de legalitate care luate în considerare din oficiu să conducă la reformarea hotărârii recurate astfel că:
În temeiul disp. art. 38515pct.1 lit. b) Cod procedură penală va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.556/A din 20.10.2009 pronunțată de Tribunalului București Secția a Il-a Penală în dosarul nr-.
În temeiul disp. art.38517alin.4 Cod procedură penală rap. la art.383 alin.2 Cod procedură penală va deduce din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive de la 1.06.2009 la zi.
În temeiul disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe recurentul inculpat la cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul disp. art. 38515pct.1 lit. b) Cod procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.556/A din 20.10.2009 pronunțată de Tribunalului București Secția a Il-a Penală în dosarul nr-.
În temeiul disp. art.38517alin.4 Cod procedură penală rap. la art.383 alin.2 Cod procedură penală deduce din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive de la 1.06.2009 la zi.
În temeiul disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurentul inculpat la cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2010
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. - /19.02.2010
Dact./ 26.02.2010
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Magdalena IordacheJudecători:Magdalena Iordache, Cristina Carmen Craiu, Daniela
