Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 27/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 27
Ședința publică de la 13 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
La ordine fiind solutionarea apelului penal, avand ca obiect "art.211 Cod penal", promovat de catreinculpatul, fiul lui G si, nascut la 19.05.1983 in I, domiciliat in com., jud. I, impotriva sentintei penale nr.620 din data de 08.10.2007, pronuntata de Tribunalul Iași, in dosarul penal nr.8113/2006.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul apelant asistat de av. aparator ales din cadrul Baroului de Avocati I, cu delegatie la dosar, lipsa fiind partile civile intimate.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Interpelat de catre instanta daca vrea să dea declaratii in cauza si totodata îi pune in vedere dispozitiile art.70 din Codul d e procedura penala, inculpatul apelant sustine ca nu doreste sa faca declaratii in cauză in fata instantei de apel.
Dupa verificarea datelor de stare civila din actul de identitate prezentat instantei spre examinare de catre inculpatul apelant, instanta constata ca acestea corespund datelor inscrise la dosar, dupa care procedeaza la luarea unei declaratii scrise inculpatului apelant, cele declarate fiind consemnate in procesul verbal, care, dupa semnarea de catre inculpat, grefierul de sedinta si presedintele completului de judecata, se ataseaza la dosarul cauzei.
-. depune in instanta pentru inculpatul apelant, o caracterizare din partea primarului comunei jud. I și o recomandare din partea Parohiei I, iar dupa verificarea si semnarea de catre presedintele completului de judecata, se ataseaza la dosarul cauzei.
Verificand actele si lucrarile dosarului si nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea apelului formulat de inculpatul.
-. avand cuvantul pentru inculpatul apelant, sustine ca inculpatul a formulat apel impotriva sentintei prin care a fost condamnat la 4 inchisoare. La instanta de fond a solicita achitarea inculpatului si in subsidiar schimbarea incadrarii juridice din acea de talharie in lovire si furt.
A folosit aceasta aparare deoarece nimeni nu a reusit sa-i explice ei ca aparator, de ce există un proces de incepere a urmaririi penale din 04.03.2006, confirmat de procuror pe data de 05.03.2006, cand partea vatamata dă prima declaratie in data de 06.03.2006, și tot in aceeasi zi se pare, cand se sesizeaza din oficiu si polițistul din comună.
Nimeni nu a reusit sa-si dea osteneala să-i spună de ce pe data de 05.03.2006 este dată ordonanța de punere in miscare a actiunii penale, și nimeni nu a reusit să-i explice de ce pe declaratia de la pagina 11 si 12 de la dosar, dacă in data de 06.03.2006 in fata organelor de politie, că așa scrie "dată in fața noastra", pe verso, la pagina 12, la subsolul acesteia scrie "continuarea declaratiei lui " și este datată 04.04.2006.
Nu are cineva curiozitatea să vadă de unde s-a inceput, cum de s-a sesizat, cine s-a sesizat, de ce partea vatamata depune un memoriu, lucruri de acestea care tin de legalitate.
Aceste lucruri au facut-o sa spună că instanta de fond nu a avut chiar deloc curiozitatea să verifice ceea ce inculpatul sustinea, că intr-adevar a batut-o pe acea parte vatamata, dar acea parte vatamata se pare că nu a știut nici ce bani avea asupra lui, nici ce i s-a luat, pentru că era intr-o stare de beție cruntă. Primise 100 de euro de la soția lui din Italia și a băut-
Problema care se pune, este dacă se poate pune bază pe o declaratie a unei parti vatamate care nu stie ce i se intamplă, dar se poate pune bază pe acele acte care se află la dosar și care sigur îi deformează convingerea că inculpatul a savarsit aceasta faptă așa de gravă. ca nu. In cel mai bun caz, instanta poate constata că nu există temei legal pentru a fi condamnat inculpatul pentru infractiunea de talharie și că poate admite acest motiv de apel, in sensul de a schimba incadrarea juridica in acea de furt și de lovire.
De altfel singurii martori audiati in aceasta cauză, arată și fac relatări suficient de clare cu privire la acea de sânge pe care instanta de fond spune că nu o poate lua in considerație, dar avand in vedere recunoasterea inculpatilor. Și barmanița a arătat că a aruncat și s-a spart un pahar, și nu era un pahar obișnuit, așa cum arată si un alt martor că partea vatamata pur si simplu a cazut de pe scaun, șezând pe un scaun a căzut, si se pare că așa cad bețivii, in cap.
Solicita instantei a analiza si din oficiu obligarea inculpatului la plata unor daune morale, pentru ca intr-adevar s-au perindat mai multi magistrati in acest dosar, și cel care a judecat fondul nu a observat urmatorul aspect: prin incheierea din 30.01.2007 partea vatamata se constituie parte civila cu suma de 30 milioane lei numai față de inculpatul, numai cu privire la daune materiale.
Instanta nu observă acest aspect și se duce la pagina 41 la incheierea din 12.09.2006, deci cu 6 luni mai devreme, unde cere acolo 10 milioane daune morale si 10 milioane daune materiale.
Dacă in incheierea din 30.01.2007 spune că nu are cum să-și dovedească numai daunele materiale și că renunță la acele daune morale, instanta constată că de ce nu a făcut probe de natură să dovedească pretentiile materiale, conditie in care va respinge, dar îi dă daune morale, exact ce nu cere partea vatamata.
Deci, instanta, pentru că nu s-a mentinut continuitatea completului, nu a mai sesizat aceste aspecte și a trecut cu vederea primele pagini, și când se face și în urmarirea penala dosarul și de la instanta de fond, pentru ca altfel nu-si explică cum de nu au observat incheierea din 30.01.2007 unde se face constituirea de parte civila numai cu privire la daune materiale și nu cu privire la daune morale.
Considera ca și aici trebuie casată sentinta și anularea obligarii inculpatului, mai ales că au fost amândoi obligați in solidar.
Cu privire la celelalt motiv de apel, cu privire la modul in care instanta de fond putea să aplice o suspendare, consideră că se putea face si acest lucru dacă ar fi existat o oarecare bunăvoință de a cerceta actele care a ințeles să le folosească, și anume că inculpatul este cunoscut cu boli psihice, fiind internat la Socola din anul 1998. El s-a născut cu suferințe cerebrale post si prenatal, prezintă deficiență mintală ușoară, dar dacă nu a citit actul acesta, măcar puteau să citească pe spatele cazierului unde se pare că in 1999 ar fi savarsit, era probabil atunci minor, o infractiune de furt și a fost declarat că nu avea discernamant.
In aceste conditii, instanta cand apreciază și-i dă 4 ani, o pedeapsă suficient de bună, crede totuși că a avut ceva indoieli cu privire la fapta savarsită. Pentru un om care stă câteva luni și iar se reinternează, iar mai stă, pentru că este o boală pe care nu a dobândit-o, ci este congenitală, el nu este responsabil de boala pe care o poartă, de aceea instanta trebuie să aibă ingăduință față de acesti oameni care se cu aceste tare.
Considera ca ar fi mai bine dacă acesta ar putea să rămână in libertate și să-și facă tratamentul, decât să fie incarcerat pentru aproximativ 3 ani si cateva luni in penitenciar, și unde evident lucrurile ar evolua pentru sănătatea lui in sens negativ, pentru că de fapt el nu este un infractor de obicei, i s-a intamplat anumite lucruri așa cum se intamplă in viață și altor oameni.
De aceea spune că această suspendare pe care o solicită cu atâta ardoare, crede că este posibilă in cazul inculpatului avand in vedere toate aspectele pe care astăzi le-a arătat.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, sustine că, pentru că doar la urmarirea penala a inteles inculpatul să dea declaratie in fata instantei, prevalandu-se de dreptul la tăcere, el a avut in mod constant o pozitie nesincera si oscilantă, incercând să influenteze, așa cum a retinut si instanta de fond, organele judiciare, intrucat după ce in declaratia olografă a recunoscut si a relatat in detaliu modalitatea in care a savarsit inculpatul minor infractiunea de talharie, ulterior urmare intelegerilor care au avut loc intre ei, a revenit si a sustinut că doar inculpatul ar fi lovit si buzunarit partea vatamata.
La fila 3 din sentință, instanta motiveaza cu trimitere in detaliu la probele care au sustinut hotararea de condamnare, nu a avut in nici un caz in vedere doar declaratia partii vatamate ci si declaratiile martorilor audiati in cursul urmaririi penale și nemijlocit in fata instantei de fond, din care rezulta cum inculpatii au consumat bauturi alcoolice cu partea vatamata, la un anume bar, la un moment dat a iesit impreuna cu partea vatamata, la scurt timp a fost urmat si de catre inculpatul, dupa care, dupa jumatate de oră au revenit in bar si au consumat bauturi alcoolice.
De altfel inculpatul, la un moment dat, recunoaste doar agresiunea nu si sustragerea bunurilor de la partea vatamata.
Prin urmare, sustine ca s-a facut pe deplin dovada vinovatiei inculpatului, sentinta este legala si temeinica atat sub aspectul retinerii vinovatiei cat si sub aspectul individualizarii pedepsei, prin urmare solicita respingerea apelului ca fiind nefondat.
Avand ultimul cuvant inculpatul apelant sustine că doar l-a bătut pe, nu i-a luat banii, banii s-au gasit pe jos.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr.620/8 octombrie 2007 Tribunalului Iași, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit. b, c, alin.2 ind.1 lit. a Cod penal cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal.
S-au aplicat dispozițiile art.71 și 64 lit. a-b Cod penal.
În baza art.86 ind.1 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului pe o durată de 5 ani și 6 luni care, conform art.86 ind.2 Cod penal, constituie termen de încercare, iar conform art.71 alin.5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicată acestuia pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În baza art.86 ind.3 Cod penal s-a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de alin.3 determinate în dispozitivul sentinței.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86 ind.4 Cod penal.
Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit. b, c, alin.2 ind.1 lit. a Cod penal cu aplicarea art.75 lit. c Cod penal, cu aplicarea art.74 lit. c Cod penal și art.76 lit. b Cod penal.
S-au aplicat dispozițiile art.71 și 64 lit. a, b Cod penal.
În baza dispozițiilor art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive a inculpaților, pentru de la 4 martie 2006 la 13 aprilie 2006, iar pentru de la 4 martie 2006 la 9 iunie 2006.
În baza art.14 și 346 Cod procedură penală coroborat cu art.998 cod civil inculpații au fost obligați în solidar și inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente și, să plătească părții civile suma de 3000 lei cu titlu de despăgubiri civile, daune morale.
În baza art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006 inculpații au fost obligați în solidar și minorul în solidar cu părțile responsabile civilmente să plătească Spitalului Clinic de Urgență Sf. Treime I, suma de 1948,88 lei costul asistenței medicale a părții vătămate.
Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut:
Inculpații se cunosc, având un grup de prieteni comuni, sunt consăteni cu partea vătămată, iar este nepot al acesteia.
La data de 2 martie 2006, în jurul orei 18,00, inculpatul s-a deplasat la barul AF, comuna, unde se afla partea vătămată, în jurul orelor 21,00 la bar a venit și inculpatul.
Partea vătămată se afla în stare de ebrietate și a oferit de băut unor cetățeni care se aflau în bar. A oferit de băut și inculpaților și. Observând că partea vătămată dispune de bani, inculpații s-au înțeles să-i sustragă.
Deoarece partea vătămată era în stare de ebrietate, l-a rugat pe inculpatul în virtutea relației de rudenie să-l conducă la domiciliu. După o înțelegere prealabilă cu inculpatul, inculpatul a plecat din bar împreună cu partea vătămată, susținându-l de braț, iar după aproximativ 4 - 5 minute a ieșit și inculpatul așteptând ca cei doi să se depărteze. După ce cei doi s-au deplasat aproximativ 250 - 300. față de bar, inculpatul a plecat în urma lor și în apropiere de locuința părții vătămate i-a ajuns, și conform înțelegerii avute în bar, inculpatul l-a lovit cu pumnul în zona feței pe, care a căzut jos.
Ulterior, inculpații și au început să lovească cu pumnii și picioarele partea vătămată, aproximativ 5 minute, până ce acesta a devenit în stare de inconștiență. Amândoi inculpații au căutat prin buzunare pe partea vătămată de unde împreună i-au sustras suma de 50 RON, din care 20 lei și 30 lei. La lumina unui neon la care s-au oprit au numărat banii, constatând că sunt 50 lei. În jurul orei 24,00 s-au întors la același bar, unde au folosit banii pentru consumația lor și a altor persoane din bar. În acele împrejurări inculpatul a fost văzut de mai mulți martori având o de culoare brun-roșcată pe pantaloni, de mărimea unei palme.
În urma loviturilor primite, partea vătămată a suferit un traumatism cranio-facial cu fracturarea sinusului maxilar drept, hematom subdural emisferic, excoriații și echimoze, conform certificatului medico legal nr. 630/07.04.2006 eliberat de IML I, pentru care necesită 50 - 55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Situația de fapt, așa cum a fost aceasta reținută de către instanță, este dovedită cu întreg ansamblul probator administrat în cauză, respectiv cu:
- plângerea și declarația părții vătămate care prezintă relevanță sub mai multe aspecte.
Astfel, în declarația pe care a dat-o la data de 6 martie 2006 partea vătămată a arătat că în noaptea de 2 martie 2006 i-a văzut pe inculpați cum îi aplicau lovituri înainte de a ajunge în stare de inconștiență și le-a precizat numele acestora.
Poziția părții vătămate a fost contradictorie în cursul urmăririi penale: astfel, la data de 01 aprilie 2006 prin apărător ales a depus la dosar un înscris intitulat " memoriu" în care partea vătămată a arătat că a fost lovit doar de inculpatul. La data de 25.04.2006, când a fost audiat de către organele de poliție pentru a face precizări cu privire la memoriul depus la dosar de inculpat, partea vătămată a susținut că a fost lovit de ambii inculpați, revenind asupra celor arătate în memoriu.
Ulterior, la data de 17 mai 2006 inculpatul a arătat că este rudă cu numitul (sora tatălui său fiind căsătorit cu fratele acesteia) și că s-a împăcat cu partea vătămată.
La data de 17 mai 2006 partea vătămată a fost citat pentru a fi confruntată cu inculpatul. Deși a primit citația și a semnat procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare, partea vătămată a refuzat să se prezinte la organele de urmărire penală și a fugit de la domiciliu, pentru a nu fi găsită de către acestea.
Pe parcursul cercetării judecătorești partea vătămată și-a păstrat poziția procesuală în ce privește tragerea la răspundere penală a ambilor inculpați.
În faza cercetării judecătorești, deși citat cu mandat de aducere în vederea audierii nemijlocite, partea vătămată nu a putut fi audiată, fiind plecată în străinătate.
Situația de fapt a fost reținută de instanță pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, a probelor administrate nemijlocit în faza cercetării judecătorești, a actelor și lucrărilor dosarului după cum urmează:
- foaia de observație clinică generală și fișa de spitalizare a părții vătămate;
- certificatul medico-legal eliberat de IML I, din care rezultă că partea vătămată a prezentat numeroase leziuni, pentru vindecarea cărora a necesitat 50 - 55 de zile de îngrijiri medicale;
- declarațiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale și nemijlocit în fața instanței din care rezultă că inculpații au consumat la bar băuturi alcoolice cu partea vătămată, aceasta plătindu-le consumația. La un moment dat inculpatul a părăsit barul împreună cu partea vătămată, fiind urmat în scurt timp de inculpatul. Cei doi inculpați ai revenit în bar după de oră, împreună, după care au cumpărat mai multe produse de la bar, pe care le-au împărțit.
- referatul de evaluare psiho-socială întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași din care rezultă că minorul inculpat provine dintr-o familie organizată, după opinia părinților având un nivel intelectual mai redus. Familia este bulversată puternic de comportamentul infracțional al minorului, fapta comisă de acesta fiind o lovitură pentru părinți și frați, aceștia considerând că majorul este cel care a avut rolul determinant. La interviul realizat de consilierul de probațiune, inculpatul minor nu a negat că ar fi cunoscut intențiile inculpatului, dar a crezut că acesta îl va fura în bar. Deși a negat implicarea sa în lovirea părții vătămate, minorul nu a negat că a primit 25 de lei de la coinculpat pentru a nu spune ce s-a întâmplat.
- declarațiile date de inculpați pe parcursul ambelor faze procesuale, asupra cărora instanța are de făcut o serie de aprecieri: astfel, în declarațiile inițiale pe care le-au dat organelor de urmărire penală și în fața judecătorului care a dispus arestarea lor preventivă, inculpații au recunoscut săvârșirea faptei de tâlhărie și au arătat în detaliu modul în care au procedat.
Instanța apreciază că, ulterior, inculpații au adoptat o atitudine nesinceră și au încercat să inducă în eroare organele judiciare cu privire la conținutul activităților infracționale: Astfel, după ce la data de 4 martie 2006 inculpatul a dat o declarație olografă în care arată în detaliu, cum în urma unei înțelegeri prealabile cu inculpatul au lovit-o și au buzunărit-o pe partea vătămată cu scopul de a-i sustrage suma de bani despre care știa că aceasta o are asupra sa, declarație susținută și la data de 5 martie 2006 când a și fost audiat de procuror și instanța de judecată.
După ce s-a înțeles cu partea vătămată, inculpatul a revenit asupra acestor declarații susținând că doar inculpatul a lovit-o și a buzunărit-o pe aceasta, timp în care el doar a asistat la activitatea infracțională desfășurată de către acesta, fără a primi ulterior vreun din suma sustrasă. Pe de altă parte, recunoaște că a abandonat-o pe partea vătămată, pe drum, fiind căzută la pământ și că nu a anunțat pe nimeni despre cele întâmplate.
De asemenea, inculpatul a susținut că după ce a abandonat-o pe partea vătămată a plecat direct acasă, afirmații care se contrazic cu declarațiile martorilor și care au fost audiați în cauză.
În tot cursul urmăririi penale inculpatul a susținut că atât el cât și inculpatul i-au aplicat lovituri părții vătămate, în noaptea de 2 martie 2006. După ce părții vătămate i s-a eliberat certificat medico-legal în care se consemnează că pentru leziunile suferite au fost necesare pentru vindecare mai puțin de 60 de zile de îngrijiri medicale, în că se va împăca cu aceasta, inculpatul a revenit asupra declarației inițiale și a arătat că nu i-a sustras părții vătămate nicio sumă de bani ci doar a lovit-
În cursul cercetării judecătorești, inculpații au înțeles să se prevaleze de dreptul la tăcere, refuzând să dea declarații în fața instanței.
Instanța apreciază, raportat la probatoriul administrat în cauză că poziția inculpatului este nesinceră.
Astfel, deși inițial inculpatul și-a recunoscut contribuția la săvârșirea faptei, ulterior a negat implicarea sa de orice fel, declarațiile date ulterior necoroborându-se însă cu declarațiile martorilor audiați în cauză, declarații care se coroborează însă cu declarațiile inculpatului, care îl indică pe coinculpat ca participant nemijlocit la săvârșirea faptei.
Instanța apreciază că poziția procesuală a inculpatului a fost influențată de înțelegerea cu partea vătămată, cu care acesta era o rudă mai îndepărtată.
Partea vătămată nu a susținut însă poziția procesuală a inculpatului decât într-un memoriu adresat organelor de urmărire penală, însă în declarațiile pe care le-a dat în faza urmăririi penale și în fața instanței de judecată a făcut referiri la participarea activă a inculpatului minor (spre exemplu, partea vătămată a recunoscut la confruntarea cu inculpatul, că inculpatul a fost cel care i-a aplicat o lovitură cu pumnul în ), astfel încât versiunea susținută de inculpatul minor apare ca singulară.
Mai mult, a susținut inculpatul că de sânge prezentă pe pantalonii săi nu proveneau în nici un caz de la partea vătămată, în sprijinul susținerii sale aducând mărturiile mai multor martori din raza care au văzut că la un moment dat, după ce cei doi s-au întors barmanul a aruncat cu un pahar de sticlă spre inculpatul, paharul spărgându-se de podea în apropiere de inculpatul care a strigat că a fost lovit. Când barmanul a intenționat să vină să cerceteze dacă inculpatul a fost într-adevăr rănit, a refuzat vehement. În aceste împrejurări martorul a văzut pe cracul pantalonului de culoare galbenă mai multe mici de sânge, împreună întinzându-se pe dimensiunea unei palme.
Instanța nu a reținut în cauză că de sânge ar fi provenit de la victimă, aceasta putând fi dovedită doar pe baza unei probe științifice, însă pantalonii inculpatului au fost spălați imediat de către mama sa.
Conduita inculpatului apare însă incertă, atâta timp cât, deși a susținut că a fost tăiat, a avut tăria să nu se uite la leziunea ce i-a fost creată, împiedicând și pe cei din jur să examineze "presupusa rană". De altfel, în fața judecătorului care a dispus arestarea sa, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și faptul că respectivă provenea de la rănile cauzate lui.
Pentru toate aceste considerente, coroborând ansamblul probator administrat în cauză, instanța apreciază că vinovăția ambilor inculpați este pe deplin dovedită în cauză.
În drept, fapta comisă de inculpatul care împreună cu inculpatul minor la data de 02.03.2006, prin violență, pe timp de noapte, pe drum public, a sustras de la partea vătămată o sumă de bani - constituie infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.1-2 lit. b, c alin.2 indice 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal.
Fapta comisă de inculpatul minor care împreună cu inculpatul, prin violență, pe timp de noapte, pe drum public, a sustras de la partea vătămată o sumă de bani - constituie infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.1-2 lit. b, c, alin.2 indice 1 lit. a cu aplicarea art. 99 alin.3 Cod penal.
Față de situația de fapt așa cum a fost reținută de instanță pe baza probelor administrate în cauză, nu se poate vorbi de o încadrare diferită în drept a faptelor așa cum a susținut apărătorului inculpatului, în cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie într-o infracțiune de furt și una de lovire. Inculpații au acționat cu intenția clară de a deposeda partea vătămată de suma de bani pe care aceasta o avea asupra sa, scop în care au aplicat mai multe lovituri părții vătămate pentru a preîntâmpina opoziția părții vătămate. Pentru aceste considerente instanța va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorului inculpatului în sensul sus-arătat.
Pentru infracțiunea săvârșită, inculpații vor fi pedepsiți.
La individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare pentru inculpatul major, în lumina criteriilor generale de individualizare a pedepselor prescrise de art. 72 din Codul penal, instanța, având în vedere - pe de o parte - gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia (respectiv de 2 persoane împreună asupra unei persoane în stare avansată de ebrietate, cauzându-i leziuni vindecabile în 55 de zile de îngrijiri medicale, circumstanțe agravante prevăzute de art. 75 lit. c Cod penal), iar - pe de altă parte - având în vedere persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, care a avut o poziție procesuală corespunzătoare în fața organelor judiciare, în ambele faze procesuale, recunoscând săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, dar care nu a avut un comportament bun în societate anterior săvârșirii faptei (așa cum rezultă din certificatul de cazier judiciar față de acesta s-a dispus o măsură de siguranță pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt), instanța deci funcție de toate aceste criterii, va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, situată sub limita minimă prevăzută de legea penală pentru infracțiunea săvârșită, prin reținerea, în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante exemplificate în dispozițiile art. 74 lit. c Cod penal, în acord cu dispozițiile art. 76 alin 1 lit. b Cod penal, cu executare în regim de detenție, apreciindu-se că doar astfel scopul pedepsei, conform art. 52Cod penal, și implicit reeducarea inculpatului poate fi atins.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.
La individualizarea judiciară a sancțiunii aplicabile inculpatului minor, conform art. 100 Cod penal, instanța având în vedere pe de o parte gradul de pericol social al faptei săvârșite, starea fizică de dezvoltare intelectuală și morală, dar și comportamentul minorului, condițiile în care a fost crescut și în care a trăit precum și alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului așa cum rezultă din referatul de evaluare psiho-socială întocmit de din cadrul Tribunalului Iași, având în vedere împrejurarea că inculpatul a atins vârsta majoratului la data pronunțării sentinței, dar și poziția procesuală incorectă a inculpatului pe parcursul cercetării judecătorești, apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului și în consecință având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, va aplica acestuia o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru fapta săvârșită.
Apreciind că scopul și funcțiile pedepsei prevăzute de art. 52 Cod penal (prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni) pot fi atinse fără executarea efectivă a acesteia, fiind îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art. 86 Cod penal, instanța urmează să dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei ce se va aplica inculpatului minor prin prezenta sentință penală.
Instanța urmează să fixeze inculpatului un termen de încercare calculat potrivit dispozițiilor art. 86 indice 2 Cod penal și să învedereze acestuia conform art. 359 Cod procedură penală dispozițiile art. 86 indice 4 Cod penal referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul în care inculpatul, în cursul termenului de încercare va săvârși o nouă infracțiune intenționată sau nu va respecta măsurile de supraveghere impuse de instanță, prevăzute de art. 86 indice 3 alin 3 Cod penal, respectiv:
- să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de Proba țiune de pe lângă Tribunalului Iași, organ desemnat de instanță cu supravegherea sa;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza dispozițiilor art.88 Cod penal va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive a inculpaților, respectiv, pentru inculpatul de la 04.03.2006 la 13.04.2006, iar pentru inculpatul de la 04.03.2006 la 09.06.2006.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 60 milioane lei, respectiv câte 30 milioane lei de la fiecare inculpat, din care suma de 20 milioane lei daune morale și suma de 10 milioane lei daune materiale reprezentând beneficiul nerealizat în perioada spitalizării.
Instanța constată că partea civilă nu a produs probe de natură să dovedească pretențiile materiale, condiții în care instanța va respinge cererea acestora de obligare a inculpaților la plata de daune materiale.
În privința însă a daunelor morale, instanța reține că partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 50 - 55 de zile de îngrijiri medicale, fiind internată în spital o perioadă considerabilă de timp, agresiunea cauzându-i fără îndoială suferințe psihice care justifică obligarea inculpatului la plata sumei de 3.000 lei cu acest titlu.
În consecință, în baza dispozițiilor art.14 și art.346 Cod procedură penală coroborat cu dispozițiile art.998 Cod civil va obliga inculpații în solidar, inculpatul minor și în solidar cu părțile responsabile civilmente și, să plătească părții civile, domiciliată în sat și comuna, județul I suma de 3000 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul nu a exercitat violențe asupra părții vătămate în scopul sustragerii banilor. Violențele exercitate de părți au fost reciproce.
Solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat respectiv lovire, infracțiuni săvârșite la intervale de timp distincte, fără legătură de cauzalitate între ele.
Deși s-a dispus începerea urmăririi penale la data de 4 martie 2006 confirmată de procuror la data de 5 martie 2006, iar partea vătămată dă prima declarație la 6 martie 2006, ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale este din 5 martie 2006, iar declarațiile părții vătămate de la fila 11 și 12 de la dosar sunt din 6 martie 2006.
În ce privește rezolvarea laturii civile, în mod greșit au fost obligați la plata despăgubirilor civile morale întrucât acestea nu au fost solicitate de partea vătămată în sensul că la 30 ianuarie 2007 renunțat la acele despăgubiri.
Solicită reindividualizarea pedepsei și suspendarea executării pedepsei, dată fiind starea de sănătate a inculpatului, care este cunoscut cu boli psihice, cu suferințe cerebrale post și prenatal.
Apelul inculpatului este parțial fondat.
Cu privire la situația de fapt reținută, instanța de fond, în baza probelor și actelor dosarului care au fost complet și just apreciate, a stabilit faptele și vinovăția inculpaților în săvârșirea lor, modul de operare, contribuția concretă infracțională a fiecăruia dintre inculpați.
Nu există inconsecvențe cu privire la actele de sesizare decât aparente. Prin procesul verbal din 5 martie 2006 (fila 9 dosar urmărire penală) Poliția a fost sesizată de Spitalul de neurochirurgie I unde se află internată partea vătămată, ca urmare a unei agresiuni. La data de 5 martie 2006 poliția propune punerea în mișcare a acțiunii penale (fila 6 dosar urmărire) și la aceeași dată parchetul a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale (fila 5 dosar urmărire). În procesul verbal al poliției din 4 martie 2006 (fila 9 dosar urmărire) se consemnează că partea vătămată din cauza leziunilor nu a putut da o declarație scrisă, însă verbal a făcut relatările consemnate despre fapta comisă la 2 martie 2006 împotriva sa.
Declarația dată de la poliție, la 6 martie 2006 (fila 11 dosar) nu vine în contradicție cu niciun act procesual, cu nicio realitate procesuală privind sesizarea din oficiu, începerea urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii penale.
Fapta comisă de inculpatul care împreună cu inculpatul minor, la data de 2 martie 2006, prin violență, pe timp de noapte, pe drum public, a sustras de la partea vătămată o sumă de bani, constituie infracțiunea de tâlhărie, în formă calificată, așa cum legal a fost încadrată juridic.
Critica privind greșita încadrare juridică a faptelor nu se susține, întrucât inculpații au acționat cu intenția clară de a deposeda pe partea vătămată de suma de bani pe care o avea asupra sa, sens în care au exercitat violențe, acțiunea infracțională intrând în conținutul constitutiv, latura obiectivă a infracțiunii de tâlhărie și nu în infracțiuni de lovire și furt.
Situația de fapt reținută de instanță, modul de derulare a faptelor, contribuția infracțională concretă a fiecărui inculpat, vinovăția inculpatului recurent sunt dovedite, dincolo de orice dubiu, de probele cauzei enunțate în hotărârea atacată și analizate prin hotărâre.
Faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată pentru care a fost condamnat și a fost săvârșită de acesta în modalitatea, circumstanțele și împrejurările reținute cu vinovăție, cu intenție.
Pedeapsa la care a fost condamnat este temeinică și legală, just individualizată, în acord cu criteriile prevăzute de art.72 Cod penal aplicate în cauză și persoana inculpatului, pentru realizarea scopului și funcțiilor pedepsei prevăzute de art.52 Cod penal. Pedeapsa este proporțională cu fapta și persoana inculpatului și este de natură să realizeze prevenția generală și reeducarea inculpatului. Infracțiunea comisă este una de violență cu consecințele produse, este temei al răspunderii penale și conturează un profil infracțional de violență pentru inculpat, așa încât suspendarea executării pedepsei nu este proporțională, nu există suficiente garanții pentru a crede că inculpatul poate fi reeducat printr-o astfel de modalitate de individualizare.
Pedeapsa aplicată este sub minimul special ca efect al reținerii circumstanței atenuante prevăzută de art.74 lit. c, deși este în concurs cu circumstanța agravantă prevăzută de art.75 lit. c Cod penal.
În ce privește soluționarea laturii civile sub aspectul acordării daunelor morale părții vătămate.
La termenul de judecată din 30 ianuarie 2007, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 30 milioane lei reprezentând doar daune materiale, nu și daune morale cum a specificat la termenul anterior, solicitând aceste daune doar de la inculpatul (fila 73 dosar fond).
Anterior, la 12 septembrie 2006, partea vătămată se constituie parte civilă cu suma de 60 milioane lei, respectiv câte 30 milioane lei de la fiecare inculpat, reprezentând 10 milioane daune materiale și 20 milioane daune morale (fila 41 dosar fond).
La termenul de judecată din 5 decembrie 2007 se consemnează într-un referat al grefierei că partea vătămată solicită a se lua act că inculpatul i-a achitat suma de 30 milioane lei precum și alte sume de bani și continuă să aibă pretenții civile de la inculpatul (fila 57 dosar fond).
La 30 ianuarie 2007 când își reduce pretențiile doar la daune materiale, precizează că nu solicită daune morale, partea vătămată precizează totodată că nu are acte medicale și nici martori pentru dovedirea pretențiilor civile.
În acest context procesual instanța de fond obligă pe cei doi inculpați în solidar și minorul în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata despăgubirilor morale în sumă de 30 milioane lei către partea civilă.
Critica formulată este fondată întrucât partea vătămată nu s-a constituit parte civilă și nu a pretins despăgubiri morale de la inculpați renunțând la acest drept, exercitarea acțiunii civile fiind un drept procesual exclusiv de care partea vătămată poate dispune și de care a dispus în sensul enunțat, renunțând.
Astfel dispoziția instanței de a atrage răspunderea civilă solidară a celor doi inculpați și a inculpatului minor cu partea responsabilă civilmente, în lipsa exercitării acțiunii civile în acest sens, prin renunțarea părții civile, este nelegală, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art.14, 346 Cod procedură penală și 998 Cod civil.
În acest sens hotărârea va fi reformată și apelul inculpatului extins și asupra celuilalt inculpat minor.
În consecință, conform art.379 pct.2 lit. a Cod procedură penală va admite apelul formulat de inculpatul și prin extindere al inculpatului și al părților responsabile civilmente și împotriva sentinței penale nr.620/8 octombrie 2007 Tribunalului Iași (în baza efectului extensiv prevăzut de art.373 Cod procedură penală), sentință pe care o va desființa în parte în latura civilă și rejudecând:
Va înlătura din sentință dispoziția privind obligarea inculpaților și a părților responsabile civilmente la plata sumei de 3000 lei către partea civilă cu titlu de daune morale.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Văzând și dispozițiile art.192 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul și prin extindere al inculpatului și al părților responsabile civilmente și împotriva sentinței penale nr.620/8 octombrie 2007 Tribunalului Iași, pe care o desființează în parte în latura civilă și rejudecând:
Înlătură din sentință dispoziția privind obligarea inculpaților și a părților responsabile civilmente la plata sumei de 3000 lei către partea civilă cu titlu de daune morale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare în sumă de 100 lei rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru inculpatul și de la comunicare pentru celelalte părți.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
22.IV.2008.-
2 ex.-
Președinte:Tatiana JuverdeanuJudecători:Tatiana Juverdeanu, Ciubotariu
