Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 28/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 28
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Dan Anton
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
La ordine fiind pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul RGî mpotriva deciziei penale nr. 369 din data de 24 septembrie 2008 Tribunalului Iași, dată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către după care, dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 15 ianuarie 2009, în ședință publică, concluziile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi când,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr. 813/14.03.2008 pronunțată de Judecătoria Iașis -a hotărât următoarele:
Condamnă pe inculpatul R -G la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă continuată prev. de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. "c" Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 40 Cod penal.
În baza art. 40 Cod penal rap. la art. 34 alin.(1) lit. b) si alin.(2) din Codul penal, contopește pedeapsa cu închisoarea ce i-a fost aplicata inculpatului prin prezenta sentința penala, respectiv pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare cu pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, ce i-a fost aplicata inculpatului prin sentința penală nr. 601 din data de 12 septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 4052/2005, menținută prin decizia penală nr. 61/MF/ din data de 25.10.2005 a Curții de APEL IAȘI, rămasă definitivă prin nerecurare, inculpatul R- G urmând să execute în final pedeapsa cu închisoarea cea mai grea rezultanta, respectiv pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare.
În baza dispozițiilor art. 71 alin.(2) din Codul penal, cu referire si la dispozițiile art.71 alin.(1) din Codul penal, aplica inculpatului R- G, cu datele de stare civila sus-menționate, pedeapsa accesorie constând in interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 alin.(1) lit. a) si b) din Codul penal, pe durata si in condițiile prevăzute de textul legal sus-menționat.
În baza dispozițiilor art. 350 din Codul d e procedura penala, dispune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului R- G, cu datele de stare civila sus-menționate.
În baza dispozițiilor art. 88 din Codul penal, deduce din pedeapsa cu închisoarea ce i-a fost aplicata inculpatului R- G, cu datele de stare civila sus-menționate, prin prezenta sentința penala, durata deja executată de către acesta în baza sentinței penale nr. 601 din data de 12 septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 4052/2005, menținută prin decizia penală nr. 61/MF/ din data de 25.10.2005 a Curții de APEL IAȘI, rămasă definitivă prin nerecurare, respectiv perioada 12.04.2005-28.11.2006 (dată la care inculpatul a fost liberat condiționat - prin sentința penala nr. 4950/2006 a Judecătoriei Iași, cu un rest de pedeapsa de 289 de zile închisoare), precum si durata reținerii - de 24 de ore (de la data de 22.07.2007, până la data de 23.07.2007 - conform Ordonanței de reținere nr. -/2007 a Poliției Municipiului I - Secția a V- Politie), precum si durata arestării preventive (dispusă prin încheierea din data de 23.07.2007 a Judecătoriei Iași - mandatul de arestare preventiva nr. 73/U din data de 23.07.2007, emis împotriva inculpatului sus-menționat in dosarul penal nr- al Judecătoriei Iași ), începând cu data de 23.07.2007 până la zi.
În temeiul dispozițiilor art. 346 din Codul d e procedura penala, rap. la art. 14-15 din Codul d e procedură penală, coroborate si cu dispozițiile art. 998-999 din Codul civil, admite acțiunea civilă promovata si exercitată in cadrul procesului penal de către partea civila, domiciliată în municipiul I,-, -. A, etajul 1,. 7, județul I, sens in care obligă pe inculpatul R- G, cu datele de stare civila sus-menționate, sa plătească părții civile, cu titlu de despăgubiri civile, suma de 250 lei (RON), reprezentând daune materiale.
În temeiul dispozițiilor art. 346 din Codul d e procedura penala, rap. la art. 14-15 din Codul d e procedură penală, coroborate si cu dispozițiile art. 998-999 din Codul civil, admite acțiunea civilă promovata si exercitată in cadrul procesului penal de către partea civila, domiciliată în municipiul I,-, -. C, etajul. 2,. 3, județul I, sens in care obligă pe inculpatul R- G, cu datele de stare civila sus-menționate, sa plătească părții civile, cu titlu de despăgubiri civile, suma de 600 lei (RON), reprezentând daune materiale.
În temeiul dispozițiilor art. 346 din Codul d e procedura penala, rap. la art. 14-15 din Codul d e procedură penală, coroborate si cu dispozițiile art. 998-999 din Codul civil, admite acțiunea civilă promovata si exercitată in cadrul procesului penal de către partea civila, domiciliată în municipiul I,-, -. B, etajul 4,.1, județul I, sens in care obligă pe inculpatul R- G, cu datele de stare civila sus-menționate, sa plătească părții civile, cu titlu de despăgubiri civile, suma de 110 lei (RON), reprezentând daune materiale.
În temeiul dispozițiilor art. 346 din Codul d e procedura penala, rap. la art. 14-15 din Codul d e procedură penală, coroborate si cu dispozițiile art. 998-999 din Codul civil, admite în parte acțiunea civilă promovata si exercitată in cadrul procesului penal de către partea civila, domiciliată în municipiul I, Bulevardul I (), nr. 36, - 3, etajul 7,. 45, județul I, sens in care obligă pe inculpatul R- G, cu datele de stare civila sus-menționate, sa plătească părții civile, cu titlu de despăgubiri civile, suma de 702,37 lei (RON), reprezentând daune materiale, precum și suma de 2000 lei (RON), reprezentând daune morale.
Respinge restul pretențiilor civile (daune materiale si daune morale) formulate de către partea civila, cu datele de stare civila sus-menționate, în cadrul procesului penal, ca fiind neîntemeiate.
Ia act că partea vătămată, domiciliată în municipiul I,-, - 6,. B, parter,.1, județul I nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.
În baza dispozițiilor art. 118 lit. e) din Codul penal, dispune confiscarea de la inculpatul R- G, cu datele de stare civila sus-menționate, a sumei de 150 lei (RON).
În baza dispozițiilor art.189 din Codul d e procedură penală, suma de 300 lei (RON), reprezentând onorariile pentru apărătorii din oficiu ai inculpatului R- G, cu datele de stare civila sus-menționate, in ambele faze procesuale, va fi achitată către Baroul Iași, din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând ca această sumă să fie inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de către stat (delegațiile nr. 6756 din data de 22.07.2007, emisă de către Baroul Iași - titularul delegației - avocatul, nr. 6791 din data de 25.07.2007, emisă de către Baroul Iași - titularul delegației - avocatul, precum si nr. 7475 din data de 17.08.2007, emisă de către Baroul Iași - titularul delegației - avocatul ).
În temeiul dispozițiilor art. 349, rap. la art. 191 din Codul d procedură penală, obligă pe inculpatul R- G, cu datele de stare civila sus-menționate, sa plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta din urma, suma de 700 lei (RON), din care suma de 300 lei (RON), reprezentând onorariile pentru apărătorii din oficiu ai inculpatului in ambele faze procesuale.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, pe baza probatoriului administrat în cauză a reținut următoarele aspecte.
1. În ziua de 29.06.2007, în jurul orelor 12,30, inculpatul R- G, aflându-se pe strada - - din cartierul din municipiul I, a observat-o trecând pe lângă el pe partea vătămata, care purta la gât un lănțișor de aur, moment in care inculpatul a luat imediat hotărârea de a i-l sustrage. În acest scop, inculpatul a urmărit-o pe partea vătămata pe str. - - din municipiul I până la ușa apartamentului în care aceasta locuiește, unde partea vătămata s-a oprit (in apartamentului) pentru a deschide ușa. În momentul în care partea vătămată se pregătea să intre în locuință, inculpatul a venit în spatele ei și i-a smuls lănțișorul pe care îl purta la gât, după care inculpatul a fugit de la fața locului.
2. În aceeași zi, inculpatul R- Gau rcat într-un tramvai în stația din municipiul I și, observând-o pe partea vătămată, care purta la gât un lănțișor de aur, a luat hotărârea de a i-l sustrage; în acest scop, inculpatul a călătorit cu tramvaiul in care se afla partea vătămata până la stația "" din cartierul -I, unde partea vătămata a coborât.
Partea vătămata a traversat strada - - si s-a deplasat prin curtea Bisericii "Intrarea Domnului în " către blocul A 3, fiind urmărită in tot acest timp de către inculpat.
După ce a traversat strada - -, la ieșirea din curtea Bisericii "Intrarea Domnului în ", inculpatul R- Gaa juns-o din urma pe victima și i-a smuls acesteia de la gât lănțișorul din aur, după care a fugit printre blocuri și s-a deplasat în cartierul cel din municipiul
Din declarațiile inculpatului, coroborate cu declarațiile martorei - - audiata in ambele faze procesuale - rezultă că inculpatul a încercat inițial să amaneteze cele două lănțișoare sustrase. sustras de la partea vătămată a fost amanetat la casa de amanet " " pe numele martorei -, pentru acest bun amanetat primindu-se, ca valoare a împrumutului, suma de 150 lei (RON) - fila 41, dosar urmărire penala. Pe parcursul cercetărilor penale, partea vătămată a achitat contravaloarea contractului de împrumut nr. 4457 din data de 29.06.2007, recuperându-și astfel bunul de care fusese deposedată.
sustras de către inculpat de la partea vătămată a fost refuzat de operator, deoarece era rupt (conform declarației martorei - (fila 26-verso, dosar urmărire penala), fiind vândut ulterior unei persoane necunoscute, pentru suma de 50 lei (RON) - conform declarației inculpatului, data in faza de urmărire penala - fila 30, dosar urmărire penala, prejudiciul cauzat părții vătămate nefiind recuperat.
3. La data de 05.07.2007, în jurul orelor 19.00, inculpatul R- Gau rmărit-o pe partea vătămată, care se întorcea acasă din oraș, până în scara Cab locului R 10 de pe- din municipiul I, unde aceasta locuiește. În timp ce partea vătămată se pregătea să deschidă ușa de acces în locuință, inculpatul a venit în spatele ei și i-a aplicat o lovitură în ceafă, după care i-a smuls de la gât lănțișorul din aur. Deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea acestei fapte - cu prilejul audierii sale in instanței, in faza de urmărire penala inculpatul prevalându-se de dreptul sau "la tăcere" cu privire la aceasta fapta -, probele administrate în cauză conduc fără dubiu la stabilirea vinovăției acestuia. Astfel, instanța retine ca partea vătămată l-a recunoscut fără ezitare pe inculpat ca fiind autorul infracțiunii (arătând că "avea înălțimea de 1,80-1,85m, constituție atletică, îmbrăcat cu ceva "), atitudine constant menținută de către victima infracțiunii și pe parcursul cercetării judecătorești când, cu prilejul audierii sale, a subliniat încă o dată că îl recunoaște pe inculpat ca fiind autorul infracțiunii (fila 29, dosar instanță).
Tot astfel, instanța retine ca din procesul-verbal de recunoaștere din grup rezultă că partea vătămată l-a recunoscut pe inculpatul R- ca fiind persoana care i-a sustras lănțișorul (fila 72, dosar urmărire penala); mai mult, acest fapt este recunoscut și de martorii și -, care au asistat la recunoașterea din grup a inculpatului, declarațiile acestora coroborându-se nemijlocit cu declarațiile părții vătămate, cu procesul-verbal de recunoaștere din grup (fila 69, dosar urmărire penala), precum si cu procesul-verbal de cercetare la locului (fila 63, dosar urmarire penala). Prin urmare, chiar în condițiile lipsei de la fața locului a unor martori oculari ai incidentului dintre părți, care să fi perceput ex propriis sensibus modalitatea de săvârșire a faptei, instanța apreciază că probele administrate in prezenta cauza penala sunt suficiente pentru a dovedi în mod temeinic faptul ca inculpatul R- este autorul infracțiunii săvârșite in dauna părții vătămate.
Constata astfel instanța ca probatoriile administrate in cauza penala de demonstrează fără dubiu vinovăția inculpatului R- G cu privire la această faptă și fundamentează convingerea că se impune tragerea la răspundere penală a acestuia pentru fapta săvârșită.
4. La data de 11.07.2007, în jurul orelor 16.00, inculpatul R- G se afla în apropierea tonetelor amplasate în vecinătatea Oficiului Poștal din cartierul din municipiul I, moment în care, văzând-o pe partea vătămată că purta la gât un lănțișor din aur, a luat imediat hotărârea de a i-l sustrage. În acest scop, inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată până în scara Bab locului H1 de pe strada - - din municipiul I, unde aceasta locuiește.
Inculpatul a așteptat ca partea vătămată să deschidă ușa de acces in imobilul respectiv (prevăzuta cu interfon) și apoi a intrat după aceasta în scara blocului respectiv.
Inculpatul a trecut apoi în fugă pe lângă partea vătămată, a urcat până la etajul II al imobilului respectiv, după care a coborât tot în fugă (fila 77, dosar urmărire penala) pe lângă partea vătămata, când, profitând de faptul că de față nu mai erau alte persoane și ca partea vătămata este in vârsta, a smuls lănțișorul din aur de aproximativ 4 grame pe care acesta îl avea la gât; lănțișorul s-a rupt (urmare a acțiunii de smulgere exercitate de către inculpat), in aceste condiții inculpatul reușind să sustragă doar un fragment din lănțișorul victimei.
Din declarațiile date de către inculpat in cadrul procesului penal, rezultă că acesta s-a deplasat ulterior cu tramvaiul în zona din municipiul I, unde a vândut fragmentul de lănțișor unei persoane necunoscute, pentru suma de 70 lei (RON) - declarația inculpatului - fila 92, dosar urmărire penala.
5. La data de 21.07.2007, in jurul orelor 11.00, partea vătămata se întorcea de la cumpărături (având asupra sa doua sacoșe) la domiciliul său (aceasta a coborât din tramvai in stația "Universitate" din zona din municipiul I, întrucât făcuse cumpărături in "" din cartierul, unde se deplasase cu tramvaiul), mergând pe Bulevardul din zona -I și apoi pe o alee, in direcția blocului unde locuiește.
Inculpatul R- G, aflându-se pe Bulevardul I din municipiul I in zona locuinței victimei și observând-o pe partea vătămată in timp ce aceasta intenționa sa intre in scara blocului B 3 de pe Bulevardul I, a așteptat ca partea vătămată să deschidă ușa de acces a scării blocului B 3; imediat după aceea, inculpatul a ținut ușa deschisa pentru ca partea vătămată să poate intra in scara blocului cu bagajele pe care le avea asupra sa, iar - după ce aceasta a făcut un pas pentru a pătrunde in scara blocului - inculpatul i-a smuls părții vătămate cele două lănțișoare din aur, cu medalioane, pe care victima le purta la gât (conform declarației părții vătămate, filele 95-97, dosar urmărire penala).
Partea vătămată a dus imediat mâna la gât și a reușit să prindă unul din cele două lănțișoare, care s-a rupt. Partea vătămata l-a prins apoi pe inculpat de tricou, a țipat, însă inculpatul a îmbrâncit-o, lovind-o pe victimă de perete, după care acesta a fugit de la fața locului. de la unul din lănțișoare - în formă de inimioară cu inițiala "L" - a fost ulterior găsit pe jos.
În ziua de 22.07.2007, inculpatul R- G - fiind cercetat de către organele de politie cu privire la savarsirea mai multor infracțiuni de "tâlhărie" pe raza municipiului I, respectiv smulgeri de lănțișoare - a fost condus la sediul Politiei Municipiului I, pentru efectuarea de cercetări; în această zi, celălalt medalion al părții vătămate, un medalion în formă de cruciuliță, a fost găsit în sediul poliției (așa cum rezulta din procesul-verbal întocmit de către organele de cercetare penala - fila 111, dosar urmărire penala) și predat la data de 25.07.2007 părții vătămate (conform dovezii de restituire - fila 98, dosar urmărire penala).
Deși inculpatul R- Gar efuzat să dea declarație - în cursul urmăririi penale - cu privire la această faptă, prevalându-se de dreptul sau "la tăcere", iar in cursul judecații nu a recunoscut comiterea infracțiunii săvârșite in dauna părții vătămate, instanța retine ca din ansamblul probator administrat în prezenta cauză penala rezultă fără dubiu vinovăția inculpatului (și) cu privire la această faptă.
Astfel, instanța constata ca declarația părții vătămate, prin care aceasta descrie semnalmentele inculpatului (filele 96-97, dosar urmărire penala) se coroborează in mod direct, nemijlocit cu procesul-verbal de recunoaștere a acestuia după fotografii (fila 113, dosar urmărire penala), cu procesul-verbal de recunoaștere a inculpatului dintr-un grup de persoane (fila 118, dosar urmărire penala), cu procesul-verbal de cercetare la locului (fila 99, dosar urmărire penala), cu procesul-verbal de constatare întocmit de către organele de cercetare penala (fila 111, dosar urmărire penala), precum si cu dovada de restituire a bunului (fila 98, dosar urmărire penala); în acest context probatoriu, instanța retine ca in ziua de 22.07.2007, când inculpatul a fost condus la sediul Poliției Municipiului I, pentru efectuarea de cercetări, acesta a aruncat medalionul tip cruciuliță pe scările sediului politiei, unde a fost găsit apoi de către organele de cercetare penala și restituit părții vătămate (medalionul în formă de cruciuliță a fost găsit, așa cum s-a arătat anterior, în sediul poliției - conform procesului-verbal întocmit de către organele de cercetare penala - fila 111, dosar urmărire penala - și predat la data de 25.07.2007 părții vătămate (conform dovezii de restituire - fila 98, dosar urmărire penala); mai mult, instanța retine ca identificarea inculpatului R- G de către partea vătămată este confirmata și de către martorii - (audiat in ambele faze procesuale) și - (audiat doar în cursul urmăririi penale, în faza de cercetare judecătoreasca făcându-se de către instanța, cu privire la acest martor, aplicabilitatea dispozițiilor art. 327 alin.(3) din Codul d e procedura penala, așa cum s-a arătat anterior in acest sens), martori care au participat la recunoașterea inculpatului dintr-un grup de persoane.
Instanța a constatat că este dovedita cu întreg ansamblul probator administrat in cauza, respectiv: plângerile si declarațiile părților vătămate, și, audiate in ambele faze procesuale, procesul-verbal de cercetare la fața locului (fila 16, dosar urmărire penala), procesul-verbal de examinare a înregistrării video (fila 22, dosar urmărire penala), procesul-verbal de cercetare la fața locului (fila 33, dosar urmărire penala), procesul-verbal de prezentare a bunului pentru recunoaștere (fila 40, dosar urmărire penala), contractul de împrumut (fila 41, dosar urmărire penala), declarațiile martorilor:, ta, -, -, R - (sora inculpatului, care - în instanței, la termenul de judecata din data de 27.09.2007 - a declarat ca nu dorește sa dea declarație in cauză - fila 32, dosar instanța) și - - - toți audiați in ambele faze procesuale, precum si declarațiile martorului -, date in cursul urmăririi penale întrucât, in cursul cercetării judecătorești, in ce-l privește pe acest martor instanța a dat eficiență dispozițiilor 327 alin. (3) din Codul d e procedura penala (așa cum s-a arătat anterior in acest sens), procesul-verbal de reconstituire (fila 52, dosar urmărire penala), procesul-verbal de cercetare la fața locului (fila 63, dosar urmărire penala), procesul-verbal de recunoaștere din grup (fila 69, dosar urmărire penala), procesul-verbal de cercetare la fața locului (fila 79, dosar urmărire penala), procesul-verbal de reconstituire (fila 85, dosar urmărire penala), procesul-verbal de cercetare la fața locului (fila 99, dosar urmărire penala), procesul-verbal de restituire (fila 98, dosar urmărire penala), procesul-verbal de constatare (fila 111, dosar urmărire penala), procesul-verbal de recunoaștere a inculpatului după fotografii (fila 113, dosar urmărire penala), procesul-verbal de recunoaștere a inculpatului dintr-un grup de persoane (fila 118, dosar urmărire penala), copia sentinței penale nr. 601 din data de 12 septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 4052/2005, însoțită de referatul Biroului de Executări Penale din cadrul Tribunalului Iași, privind data și modalitatea rămânerii definitive (filele 109-113, dosar instanță), fisa de cazier judiciar a inculpatului, procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penala inculpatului (fila 147, dosar urmărire penala), alte acte încheiate in cauza, toate coroborându-se si cu declarațiile inculpatului, date in cursul procesului penal, prin care acesta recunoaște doar parțial comiterea infracțiunilor reținute in sarcina lui prin actul de sesizare a instanței.
Raportat la toate probatoriile administrate in prezenta cauza penala, in pofida nerecunoasterilor inculpatului privind savarsirea unora dintre faptele imputate acestuia, instanța a constatat că acesta se face vinovat de comiterea tuturor faptelor pentru care s-a dispus trimiterea sa in judecata prin rechizitoriul nr. 8138/P/2007 din data de 16.08.2007 al Parchetului de pe langa Judecatoria
În drept, instanța a constatat că faptele inculpatului R- care, în perioada 29.06.2007- 21.07.2007, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în locuri public și prin violență, le-a deposedat pe părțile vătămate, și de lănțișoarele din aur pe care acestea le purtau la gât, cauzând in acest mod un prejudiciu în valoare totală de aproximativ 1610 lei (RON), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "tâlhărie" în formă continuata, prev. de art. 211 alin. (1) și alin.(2) lit. c) Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin.(2) din Codul penal si cu aplicarea dispozițiilor art. 40 din Codul penal.
Instanța a constatat ca elementul material al laturii obiective al infracțiunii de "tâlhărie" a fost realizat prin cinci acte materiale constând în smulgerea violentă și intempestivă a lănțișoarelor din aur de la gâtul fiecăreia dintre părțile vătămate sus-menționate; instanța retine ca pentru a realiza furtul, inculpatul R- a adoptat de fiecare data o atitudine violentă și chiar dacă, aparent, acesta a acționat asupra lucrului (bunului), în realitate comportamentul său, având in vedere împrejurările concrete ale comiterii fiecărei fapte in parte, a reprezentat o modalitate de constrângere a fiecăreia dintre cele cinci victime, impactul psihologic al fiecărei fapte de tâlhărie, suportat de fiecare victimă în parte, justificând odată în plus și pe deplin caracterizarea acțiunilor inculpatului ca acte de violență.
Totodată, instanța a reține că fiecare act material a fost săvârșit de către inculpat într-un loc public, respectiv pe stradă sau în scările blocului - care, prin natura sau destinația lor, sunt întotdeauna accesibile publicului, chiar daca nu este prezenta nicio persoană -, potrivit dispozițiilor art. 152 lit. a) din Codul penal justificându-se reținerea în cauză a agravantei prevăzute de dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. c) din Codul penal.
Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că infracțiunea a fost săvârșită de către inculpatul R- G cu intenție directă, acesta prevăzând rezultatul fiecăreia dintre faptele sale (de tâlhărie) și urmărind producerea lui prin săvârșirea faptelor respective, potrivit art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul penal.
Instanța constata totodată ca faptic conturat în cauză ilustrează din partea inculpatului un mod de operare aproape identic. Astfel, faptele (de tâlhărie) au fost comise de către inculpat în aceleași împrejurări - prin urmărirea victimelor în locuri publice si prin folosirea violentei asupra acestora -, victimele alese fiind femei cu o vârsta înaintată, iar obiectul material (al infracțiunii) este același, respectiv lănțișoare din aur (purtate de victime la gât), pe care ulterior inculpatul le comercializa. Acest mod de operare, precum și intervalul de timp relativ scurt în care au fost săvârșite toate cele cinci fapte de tâlhărie formează convingerea instanței că inculpatul a prevăzut de la început, în ansamblu, activitatea materială ce urmează să o desfășoare, precum și rezultatele faptelor sale, inculpatul săvârșind astfel faptele deduse prezentei judecăți în baza aceleiași rezoluții infracționale, ceea ce caracterizează - sub aspect subiectiv - infracțiunea în formă continuată.
În consecință, au fost reținute în cauza dispozițiile art. 41 alin.(2) din Codul penal, care reglementează infracțiunea continuată.
Instanța a reținut totodată - raportat la fisa de cazier judiciar a inculpatului depusa la dosarul prezentei cauze penale, precum si de conținutul sentinței penale nr. 601 din data de 12 septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 4052/2005, însoțită de referatul Biroului de Executări Penale din cadrul Tribunalului Iași, privind data și modalitatea rămânerii definitive (filele 109-113, dosar instanța) - ca inculpatul R- a fost condamnat (prin sentința penala sus-referita) la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (sase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "tâlhărie", prev. și ped. de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) din Codul penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele din Codul penal și cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) din Codul penal si art. 76 lit. c) din Codul penal, cu executare in regim privativ de libertate.
Față de conținutul referatului Biroului de Executări Penale din cadrul Tribunalului Iași, din care rezultă că în baza sentința penala nr. 601 din data de 12 septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 4052/2005, menținută prin decizia penală nr. 61/MF/ din data de 25.10.2005 a Curții de APEL IAȘI rămasă definitivă prin nerecurare.
Inculpatul a început executarea pedepsei de 2 (doi) ani și 6 (sase) luni închisoare sus-menționata la data de 12.04.2005; din executarea acestei pedepse și a fost liberat condiționat la data de 28.11.2006 - prin sentința penală nr. 4950/2006 a Judecătoriei Iași -, cu un rest de pedeapsa rămas neexecutat de 289 de zile, și față de împrejurarea ca săvârșit infracțiunea dedusa judecații (infracțiune intenționată, pentru care legea penala prevede pedeapsa cu închisoarea mai mare de 1 (un) an) in timpul executării pedepsei anterioare cu închisoarea (respectiv, mai înainte de împlinirea restului de pedeapsa de 289 de zile de închisoare rămas neexecuat din pedeapsa anterior menționată aplicată tot pentru savarsirea unei infracțiuni intenționate - respectiv, pentru săvârșirea infracțiunii de "tâlhărie", prev. și ped. de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) din Codul penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele din Codul penal și cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) din Codul penal si art. 76 lit. c) din Codul penal -, infracțiune ce a fost însă comisă de inculpat în stare de minoritate, instanța va retine in cauza incidenta dispozițiilor art. 40 din Codul penal - privind pluralitatea intermediara -, nefiind întrunite condițiile prevăzute de lege pentru stare de recidiva (întrucât, potrivit dispozițiilor art. 38 alin.(1) lit. a) din Codul penal.
Pentru infracțiunea săvârșita, inculpatul R- va fi pedepsit.
La individualizarea judiciara pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, precum si a modalității de executare, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de dispozițiile art. 72 din Codul penal, dispozițiile părții generale a Codului penal, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită de către acesta, gradul de pericol social concret al faptei deduse judecății, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și circumstanțele personale ale inculpatului.
Astfel, instanța va avea în vedere - pe de o parte - gradul ridicat de pericol social al infracțiunii săvârșite de către inculpat (raportat la modul si împrejurările concrete ale comiterii acesteia, respectiv având in vedere circumstanțele reale in care a fost comisa infracțiunea - în locuri publice - circumstanța reala agravanta speciala prevăzuta de dispozițiile art. 211 alin.(2) lit. c) Cod penal), rezultând din numărul mare al actelor materiale de tâlhărie comise de către inculpat în locuri publice, asupra unor victime sigure (alese de inculpat astfel încât acțiunile sale sa se bucure de o reușita sigura - respectiv, victime femei, de vârstă înaintată, care nu îi puteau opune acestuia rezistență); instanța va avea in vedere totodată si poziția procesuala necorespunzătoare a inculpatului in organelor judiciare - acesta nerecunoscând decât o parte dintre actele materiale de tâlhărie reținute in sarcina lui, în pofida probelor certe de vinovăție inculpatului privind comiterea tuturor faptelor cu judecarea cărora a fost investita instanța prin rechizitoriul sus-menționat, iar in cazul faptelor recunoscute de către inculpat recunoașterea acestuia nefiind decât formală, determinată de evidența probelor în fața cărora a fost pus acesta -, cuantumul mare al prejudiciilor cauzate victimelor infracțiunii, precum si împrejurarea că inculpatul nu a contribuit la recuperarea acestora.
Instanța va retine - pe de altă parte - perseverenta infracțională a inculpatului, care a dobândit o "specializare" în comiterea infracțiunilor de "tâlhărie" (toate cele trei condamnați suferite de către inculpat - conform fisei sale de cazier judiciar - fila 128, dosar urmărire penala - fiind numai pentru savarsirea unor infracțiuni de "tâlhărie", începând din vremea când inculpatul era minor si continuând si după majoratul acestuia), ceea ce releva în opinia instanței o periculozitate sociala sporita si un pericol real si concret al inculpatului pentru ordinea publica, aspecte ce denota totodată predispoziția inculpatului pentru comiterea aceluiași gen de infracțiuni, dar si împrejurarea că pedepsele anterioare la care a fost acesta condamnat nu și-au atins scopul educativ-preventiv in ce privește savarsirea de noi infracțiuni.
În consecința, instanța - funcție de toate aceste criterii - urmează a aplica inculpatului R- Gop edeapsa cu închisoarea dozata in mod corespunzător - respectiv, către jumătatea maximului special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, instanța apreciind totodată ca numai astfel scopul pedepsei - conform dispozițiilor art. 52 din Codul penal - si implicit reeducarea inculpatului se pot realiza.
În baza dispozițiilor art. 40 din Codul penal, rap. la art. 34 alin.(1) lit. b) si alin.(2) din Codul penal, va contopi pedeapsa cu închisoarea aplicata inculpatului prin prezenta sentința penala pentru infracțiunea săvârșită de către acesta cu pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, ce i-a fost aplicata inculpatului prin sentința penală nr. 601 din data de 12 septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 4052/2005, menținută prin decizia penală nr. 61/MF/ din data de 25.10.2005 a Curții de APEL IAȘI, rămasă definitivă prin nerecurare, inculpatul R- G urmând să execute în final pedeapsa cu închisoarea cea mai grea rezultanta, în regim privativ de libertate, numai astfel scopul pedepsei - conform dispozițiilor art. 52 din Codul penal - si implicit reeducarea inculpatului putând fi realizate ( de cuantumul pedepsei cu închisoarea aplicata inculpatului prin hotărârea penala de, regimul de detenție este totodată și unicul posibil în speța dată).
În ce privește mecanismul de aplicare a pedepsei arătat mai sus instanța retine ca infracțiunea (dedusă prezentei judecăți) nou săvârșită de către inculpat, după o condamnare anterioara, care nu atrage nici existenta concursului de infracțiuni si nici starea de recidiva (postcondamnatorie) se afla - așa cum s-a arătat anterior - in stare de pluralitate intermediara cu infracțiunea anterioara, respectiv cu infracțiunea pentru savarsirea căreia a fost condamnat inculpatul prin sentința penala nr. 601 din data de 12 septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 4052/2005, menținută prin decizia penală nr. 61/MF/ din data de 25.10.2005 a Curții de APEL IAȘI, rămasă definitivă prin nerecurare, astfel încât în cauză se impune aplicarea cu prioritate a tratamentului juridic al pluralității intermediare, respectiv contopirea pedepselor cu închisoarea ce i-au fost stabilite inculpatului pentru infracțiunile aflate in stare de pluralitate intermediara, care - potrivit art. 40 alin. (1) din Codul penal - face trimitere la tratamentul concursului de infracțiuni, prevăzut de dispozițiile art. 33 și art. 34 din Codul penal; or, un asemenea tratament implică - potrivit dispozițiilor art. 40, cu referire la art. 34 și art. 36 alin.(1) din Codul penal - contopirea pedepselor stabilite pentru noile infracțiuni (în speța de, pedeapsa stabilita pentru infracțiunea dedusa prezentei judecăți) cu pedeapsa aplicata anterior, iar nu cu restul rămas neexecutat din aceasta pedeapsa, deoarece aceasta ultima modalitate este prevăzuta de art. 39 alin. (2) din Codul penal, privitoare la tratamentul recidivei postcondamnatorii, care nu este aplicabilă in ipoteza pluralității intermediare; apoi, din durata pedepsei rezultante - aplicata potrivit regulilor arătate la art. 34 din Codul penal - trebuie sa se deducă perioada executata in contul pedepsei anterioare (aplicata prin hotărârea anterioara, în speță perioada executată in contul pedepsei de 2 (doi) ani si 6 (sase) luni închisoare ce i-a fost aplicata inculpatului prin sentința penala nr. 601 din data de 12 septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 4052/2005, menținută prin decizia penală nr. 61/MF/ din data de 25.10.2005 a Curții de APEL IAȘI, rămasă definitivă prin nerecurare), întrucât instanța trebuie sa dea eficienta si prevederilor art. 36 alin.(3) din Codul penal - regulă înscrisă în lege pentru concursul de infracțiuni, aplicabila si in cazul pluralității intermediare, potrivit cărora daca infractorul a executat, in total sau in parte, pedeapsa aplicata prin hotărârea anterioara, ceea ce s-a executat se scade (se deduce, se computa) din durata pedepsei aplicate pentru infracțiunile concurente (in speță, pentru infracțiunile aflate in stare de pluralitate intermediara).
În baza dispozițiilor art. 71 alin.(2) din Codul penal, cu referire si la dispozițiile art.71 alin.(1) din Codul penal, va aplica inculpatului R- G pedeapsa accesorie constând in interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 alin.(1) lit. a) si b) din Codul penal, pe durata si in condițiile prevăzute de textul legal sus-menționat.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța va avea în vedere atât dispozițiile art. 71 din Codul penal și art. 64 din Codul penal, cât și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, ale Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (2) și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern.
Astfel, având în vedere natura faptei săvârșite de către inculpat, instanța va interzice inculpatului R- G - în baza art. 71 din Codul penal și art. 3 din Primul Protocol adițional - exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din Codul penal, respectiv inculpatului îi va fi interzis dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; de menționat ca prin hotărârea Hirst Marii Britanii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegerile legislative, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, care nu lasă nicio marjă de apreciere judecătorului național, reprezintă o încălcare a art. 3 din Primul Protocol adițional; în speța de față însă, instanța apreciază că natura infracțiunii (infracțiune cu un grad ridicat de pericol social, comisă cu violentă de către inculpat asupra unor semeni ai săi) săvârșite de inculpat îl face pe acesta nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care instanța îi va interzice inculpatului exercitarea si a acestui drept.
În baza dispozițiilor art. 350 din Codul d e procedura penala, va dispune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului R- G, în cauza fiind dovedită - prin probatoriile administrate, așa cum s-a arătat anterior -, în mod cert, vinovăția inculpatului privind săvârșirea infracțiunii dedusă prezentei judecăți, privarea in continuare de libertate a acestuia impunându-se cu necesitate față de pericolul real și concret pe care îl prezintă inculpatul pentru ordinea publică; retine instanța că acest pericol rezultă din modalitatea de săvârșire a infracțiunii (în locuri publice, prin violență (smulgere), asupra unor persoane în vârstă, lipsite practic de posibilitatea de apărare și de a opune rezistență, în mod repetat, în baza unei rezoluții infracționale unice, inculpatul identificându-și victimele (persoane de sex feminin în etate și care n-ar fi putut să riposteze ori să-l urmărească) în diferite locuri publice din municipiul I, urmărindu-le, acostându-le și apoi - prin smulgere - deposedându-le de obiectele din aur pe care le aveau la gât; inculpatul a comis infracțiunea în scările blocurilor de domiciliu ale părților vătămate și în apropierea acestor locuri, dând dovadă de un curaj deosebit, nesocotind riscul de a fi observat sau prins de vecini sau de trecători), din importanța și natura relațiilor sociale lezate prin săvârșirea unei atare infracțiuni, dar si din periculozitatea sociala sporita a inculpatului (prin prisma evoluției negative a acestuia, a "specializării" sale, aspecte care dovedesc un real potențial criminogen al inculpatului, acesta prezentând riscul major de a săvârși noi fapte penale), aspecte care - în ansamblul lor - generează o insecuritate crescută pentru relațiile sociale normale în comunitate, periclitând astfel grav ordinea de drept; din perspectiva considerentelor anterior expuse, raportat la soluția de condamnare a inculpatului pentru comiterea infracțiunii ce face obiectul prezentei cauze penale, instanța va dispune - în baza dispozițiilor art. 350 din Codul d e procedura penala - menținerea arestării preventive a inculpatului R-
În baza dispozițiilor art. 88 din Codul penal, coroborate si cu dispozițiile art. 36 alin.(3) din Codul penal - raportat la considerentele anterioare - instanța va deduce din pedeapsa cu închisoarea cea mai grea rezultanta aplicata inculpatului R- prin prezenta sentința penala, durata deja executată de către acesta în baza sentinței penale nr. 601 din data de 12 septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 4052/2005, menținută prin decizia penală nr. 61/MF/ din data de 25.10.2005 a Curții de APEL IAȘI, rămasă definitivă prin nerecurare, respectiv perioada 12.04.2005-28.11.2006 (dată la care inculpatul a fost liberat condiționat - prin sentința penala nr. 4950/2006 a Judecătoriei Iași, cu un rest de pedeapsa de 289 de zile închisoare), precum si durata reținerii - de 24 de ore (de la data de 22.07.2007, până la data de 23.07.2007 - conform Ordonanței de reținere nr. -/2007 a Poliției Municipiului I - Secția a V- Politie), precum si durata arestării preventive (dispusă prin încheierea din data de 23.07.2007 a Judecătoriei Iași - mandatul de arestare preventiva nr. 73/U din data de 23.07.2007, emis împotriva inculpatului sus-menționat in dosarul penal nr- al Judecătoriei Iași ), începând cu data de 23.07.2007 până la zi.
Sub aspectul laturii civile, instanța reține următoarele:
În timpul urmăririi penale, partea vătămată s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului cu suma de 250 lei (RON), reprezentând despăgubiri civile - daune materiale, constând în contravaloarea lănțișorului de aur de aproximativ 4 grame ce i-a fost sustras de către inculpat si care nu i-a fost restituit.
Constatând dovedită vinovăția inculpatului cu privire la această faptă, precum și având în vedere prejudiciul creat prin această faptă în patrimoniul părții civile, instanța apreciază ca fiind întemeiată acțiunea civilă promovata si exercitata in cadrul procesului penal de catre partea civila, sens in care va obliga inculpatul, în temeiul art. 346 din Codul d e procedura penala, rap. la art. 14-15 din Codul d e procedură penală și art. 998-999 din Codul civil, la plata sumei de 250 lei (RON), cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune materiale, către partea civilă.
În ceea ce o privește pe partea vătămată, din declarațiile sale, date în cadrul procesului penal, rezultă că aceasta și-a răscumpărat de la casa de amanet lănțișorul din aur sustras de către inculpat, motiv pentru care nu s-a mai constituit parte civilă în procesul penal; de aceasta situație, instanța va lua act ca partea vătămată nu s-a constituit parte civila in cadrul procesului penal.
Din contractul de împrumut (fila 41, dosar urmărire penala) rezultă că inculpatul a obținut în schimbul lănțișorului din aur sustras de la partea vătămată suma de 150 lei (RON).
Astfel, în aplicarea dispozițiilor art. 118 lit. e) din Codul penal, potrivit cărora sunt supuse confiscării speciale bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acestei, instanța va dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 150 lei (RON).
În ce o privește pe partea vătămată, aceasta s-a constituit - în cursul urmăririi penale - parte civilă cu suma de 300 lei (RON), reprezentând contravaloarea lănțișorului din aur ce i-a fost sustras de către inculpat și pe care nu l-a recuperat. În cursul judecății, partea civila și-a precizat pretențiile civile, arătând că - față de valoarea lănțișorului din aur sustras de către inculpat, lănțișor care avea aproximativ 10 grame - înțelege să se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 600 lei (RON).
Constatând dovedit prejudiciul în patrimoniul părții civile, instanța urmează să-l oblige pe inculpatul R- - în temeiul art. 346 din Codul d e procedura penala, rap. la art. 14-15 din Codul d e procedură penală și art. 998-999 din Codul civil - la plata către aceasta a sumei de 600 lei (RON), cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune materiale.
În cursul urmăririi penale, partea vătămată s-a constituit parte civilă in cadrul procesului penal cu suma de 110 lei (RON), reprezentând contravaloarea fragmentului de lănțișor (din aur), de aproximativ 2 grame, sustras de către inculpat și rămas nerecuperat. Din ansamblul probator administrat în cauza penala de, rezultă că prejudiciul cauzat în patrimoniul părții civile este dovedit, motiv pentru care instanța - în temeiul art. 346 din Codul d e procedura penala, rap. la art. 14-15 din Codul d e procedură penală și art. 998-999 din Codul civil - va obliga pe inculpatul R- G la plata către partea civilă a sumei de 110 lei (RON), cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune materiale.
În ce o privește pe partea vătămată, instanța constata ca aceasta s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 10.000 lei (RON), din care suma de 2.000 lei (RON) reprezentând daune materiale, iar suma de 8.000 (RON) lei reprezentând daune morale. Din declarația data de către partea vătămată in faza de urmărire penala, rezultă că unul dintre lănțișoarele din aur sustrase de către inculpat si nerecuperate cântărea, împreună cu medalionul tip cruciuliță, aproximativ 10 grame, iar fragmentul sustras din celălalt lănțișor din aur (rămas de asemenea nerecuperat) cântărea aproximativ 3 grame. Din probele administrate în cauza penala de, rezultă că prejudiciul produs în patrimoniul părții vătămate a fost parțial recuperat. Astfel, instanța constata ca medalionul de la unul dintre cele doua lănțișoare - cel în formă de inimioară cu inițiala "L" - a fost găsit pe jos de partea vătămată imediat după săvârșirea infracțiunii de către inculpat, iar celălalt medalion, în formă de cruciuliță, a fost găsit a doua zi în sediul poliției (fila 111, dosar urmărire penala) și predat părții vătămate, așa cum rezultă din dovada de restituire (fila 98, dosar urmărire penala), instanța urmând a constata că prejudiciul produs în patrimoniul părții vătămate a fost parțial recuperat, prin restituire, așa cum s-a arătat anterior, iar restul prejudiciului - în cuantum de aproximativ 700 lei (RON), raportat la gramajul lănțișorului din aur rămas nerecuperat și valoarea oficiala a unui gram de aur - ce i-a fost cauzat victimei de către inculpat, prin savarsirea infracțiunii (respectiv, contravaloarea lănțișorului sustras si nerestituit) rămas nerecuperat.
Retine totodată instanța ca partea vătămată a mai solicitat daune materiale constând in contravaloarea medicamentelor ce i-au fost necesare pentru vindecarea afecțiunilor fizice pe care le-a suferit de pe urma infracțiunii (părții vătămate i-au fost produse si suferințe fizice ca urmare a agresiunii fizice exercitate de către inculpat asupra ei, aceasta fiind îmbrâncita de către inculpat in momentul săvârșirii faptei).
de aceasta situație, coroborând declarațiile părții vătămate cu înscrisul medical depus la dosar (fila 34, dosar instanța), instanța apreciază ca fiind dovedită în acest sens suma de 2,37 lei (RON), ce rezultă din bonul fiscal depus la dosarul cauzei, anexat la actul medical din care rezulta ca victima a fost consultata - urmare a agresiunii fizice suferite - de către un medic - specialitatea "ortopedie-traumatologie", care i-a recomandat repaus timp de 21 de zile, cu evitarea efortului fizic si care i-a prescris medicația corespunzătoare pentru ameliorarea stării sale de sănătate (fila 34, dosar instanță), victima fiind diagnosticata cu "agresiune-contuzie sacro-coccigiană".
În ceea ce privește daunele morale solicitate in cadrul procesului penal de către partea vătămata, instanța constata ca aceasta a solicitat cu acest titlu - in cursul judecații, conform declarațiilor date in instanței si precizărilor scrise depuse la dosarul cauzei penale de - suma de 8.000 lei (RON), suma pe care victima a justificat-o prin suferințele fizice pe care le-a îndurat în urma agresiunilor fizice (actele de violentă) ale inculpatului exercitate asupra sa, dar si prin prisma suferințelor morale si a tristeții ce i-au fost cauzate prin sustragerea de către inculpat a bijuteriilor respective, întrucât bunurile ce i-au fost sustrase si care nu i-au fost restituite reprezentau bunuri cu valoare sentimentală neprețuită, bunuri ce i-au fost dăruite de soțul ei (care în prezent este decedat) și la care ținea foarte mult, acele bunuri fiind ramase cu titlu de amintiri de la soțul său.
În acest context, instanța reține că repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune trebuie să asigure celui vătămat acoperirea integrală a daunelor suferite, numai astfel restabilindu-se situația anterioară faptei păgubitoare, fără a se impune părții vătămate să suporte consecințele unei activități ilicite a cărei victimă a fost.
În consecință, constatând că partea civilă a suferit și un prejudiciu moral, cu consecințe negative asupra vieții și sănătății sale (rezultat atât din suferințele fizice îndurate, urmare a agresiunii suferite, pentru care i-a fost recomandat victimei de către medicul specialist repaus timp de 21 de zile, cu evitarea efortului fizic si medicație corespunzătoare, pentru ameliorarea stării sale de sănătate, cât și din suferințele psihice ce i-au fost cauzate prin însuși faptul sustragerii bijuteriilor ramase ca amintire de la soțul ei - în prezent decedat - si care aveau pentru victimă certă valoare sentimentală), instanța retine că acordarea unor compensații materiale este justificată, dar nu în proporția solicitata de către partea civila, ci într-un cuantum apreciat de către instanța ca fiind îndestulător - fara a se realiza prin aceasta o îmbogățire a victimei fără (un) just temei - pentru acoperirea prejudiciului moral ce i-a fost cauzat acesteia prin fapta săvârșita de către inculpat.
În raport de considerentele sus-menționate, instanța:
În temeiul dispozițiilor art. 346 din Codul d e procedura penala, rap. la art. 14-15 din Codul d e procedură penală, coroborate si cu dispozițiile art. 998-999 din Codul civil, va admite în parte acțiunea civilă promovata si exercitată in cadrul procesului penal de către partea civila, sens in care îl va obliga pe inculpatul R- G sa plătească părții civile sus-menționate, cu titlu de despăgubiri civile, suma de 702,37 lei (RON), reprezentând daune materiale, precum și suma de 2.000 lei (RON), reprezentând daune morale și va respinge restul pretențiilor civile (daune materiale - având in vedere ca prejudiciul material ce i-a fost cauzat victimei a fost în parte recuperat, așa cum s-a arătat anterior, dar si daune morale - în raport de considerațiile referite anterior) formulate de către aceasta în cadrul procesului penal, ca fiind neîntemeiate.
Sentința a fost apelată, în termen legal, de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, criticând-o ca nelegală.
Astfel, s-a invocat că instanța de fond nu a făcut aplicarea disp. art. 61 Cod penal - în sensul menținerii sau revocării beneficiului liberării condiționate privind restul d 289 zile neexecutate din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 601/12.09.2005 a Tribunalului Iași, deși inculpatul a săvârșit infracțiunea de tâlhărie din prezenta cauză înainte de expirarea duratei de executare a pedepsei-dispoziții ce au prioritate față de cele din art. 40 Cod penal acestea fiind aplicabile, sub aspectul tratamentului sancționator, doar în cazul în care se menținea liberarea condiționată, în acest context fiind aplicabile și disp. art. 36 alin. 3 Cod penal privind deducerea perioadei executate anterior.
De asemenea, s-a invocat că în cauză s impunea revocarea liberării condiționate privind restul de pedeapsă neexecutat de 289 zile închisoare, ținându-se seama de aptitudinea activității infracționale desfășurate de inculpat într-o perioadă de timp foarte scurt - mai puțin de 1 lună de atitudinea antisocială a inculpatului care nu a înțeles să se conformeze normelor de conduită penală, deși, are în antecedență două condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni de aceeași natură (tâlhării) în minorat.
De asemenea, sentința a fost apelată, în termen legal, și de inculpatul R G, invocând netemeinicia acesteia.
Astfel, a susținut oral, dar și în scris, prin avocatul desemnat din oficiu, că, deși în cursul procesului penal a negat în mod constant că ar fi săvârșit fapta de tâlhărie din data de 5.07.2007, ora 19,00, precum și fapta de tâlhărie din data de 21.07.2007, ora 11,00, instanța de fond a reținut vinovăția sa și cu privire la acestea.
De asemenea, a solicitat redozarea pedepsei aplicate prin sentința apelată.
Tribunalul Iași prin decizia penală nr. 369/24 sept. 2008 admis apelul declarat de procuror, a desființat în parte în latura penală sentința penală nr. 813/14.03.2008 a Judecătoriei Iași în sensul înlăturării dispoziției de contopire potrivit art. 40 Cod penal a pedepselor de 8 ani și 2 ani și 6 luni închisoare și a dispoziției privind deducerea duratei executate din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare în perioada 12 aprilie 2005 - 28 noiembrie 2006.
În rejudecare, în baza disp. art. 61 alin. 1 Cod penal a menținut beneficiul liberării condiționate privind restul neexecutat de 289 zile din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 601/12.09.2005 a Tribunalului Iași.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de procuror au rămas în sarcina statului.
A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul R
A menținut măsura arestării preventive și a dedus la zi durata arestului preventiv de după data de 14.03.2008.
A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În pronunțarea acestei decizii tribunalul a reținut următoarele:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului de fond se constată că pe baza materialului probator administrat prima instanță a stabilit și reținut corect situația de fapt - respectiv circumstanțele de mod, loc, timp în care s-a derulat vasta activitate infracțională imputată inculpatului, existența conținutului constitutiv al infracțiunii de "tâlhărie" calificată în formă continuată - concretizată în comiterea a unsprezece acțiuni contra patrimoniului persoanei - vinovăția inculpatului, existența și întinderea prejudiciilor cauzate victimelor infracțiunii, încadrarea juridică dată faptelor fiind legală.
Corect a reținut prima instanță că inculpatul este autorul faptei de tâlhărie din 5.07.2007 comisă în dauna părții vătămate, din moment ce vinovăția acestuia este susținută de probe indubitabile ce înfrâng prezumția legală de nevinovăție.
Astfel, în declarațiile sale, partea vătămată a făcut o descriere exactă a semnalmentelor pe care le prezenta autorul faptei iar pe baza acestora l-a recunoscut pe inculpat, fără ezitare, din grupul de persoane constituit de organele de anchetă penală, aspect ce rezultă și din declarațiile martorilor asistenți și - -.
Din întreg probatoriul cauzei se impune concluzia că, în mod deliberat, inculpatul a acționat de fiecare dată asupra victimelor aflate la o vârstă avansată, știut fiind că acestea reușesc mai greu să opună rezistență fizică în astfel de situații dar și într-un anume mod, respectiv își urmărea victima până la locuința acesteia, iar din spatele ei - spre a se asigura că nu ar putea fi recunoscut ulterior de aceasta și numai după ce s-a asigurat în prealabil că nu există riscul de a fi văzut de alte persoane - realiza cu violență (prin smulgerea obiectului, prin împingerea victimei) deposedarea acesteia - însă, așa cum corect a reținut și prima instanță, împrejurarea că nu au putut fi audiați martorii oculari în legătură cu fapta de tâlhărie din 5.07.2007, orele 19,00 cărei săvârșire este contestată de acesta, nu poate susține apărarea invocată cât timp există suficiente probe care îl încriminează.
De asemenea, este pe deplin demonstrat în cauză că autorul faptei de tâlhărie din 22.07.2007 comisă în dauna părții vătămate este tot inculpatul R, aspect recunoscut de acesta în cursul urmăririi penale (fila 131 declarația din 22.07.2007) dar ulterior contestat.
Astfel, partea vătămată a prezentat cu precizie în declarațiile sale semnalmentele caracteristice inculpatului pe care l-a și recunoscut, fără ezitări, dintr-un grup de persoane constituit în timpul anchetei penale, în prezența martorilor asistenți - și -. Mai mult, în timpul anchetei penale, organele de poliție au găsit medalionul sustras de la partea vătămată în incinta sediului, în prezența martorei - prietena inculpatului, acesta fiind aruncat de inculpat, aflat în acea zi (22.07.2007) în locația menționată pentru a fi audiat, aspect ce rezultă din probele aflate în dosarul de urmărire penală și care susțin pe deplin vinovăția sa.
În ce privește pedeapsa principală aplicată inculpatului, de 8 ani închisoare, Tribunalul constată că aceasta este proporțională cu gravitatea infracțiunii pentru care este judecat, că este aptă să asigure potrivit art. 52 Cod penal prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și integrarea în comunitate a acestuia, astfel că nu se impune redozarea pedepsei în sensul solicitat de inculpat.
Prin urmare, constatând nefondate criticile aduse sentinței, de inculpatul-apelant, Tribunalul în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge apelul acestuia și va dispune obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 61 alin. 1 Cod penal, dacă în intervalul de timp de la liberare și până la împlinirea duratei pedepsei, cel liberat condiționat a comis din nou o infracțiune, instanța, ținând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie menținerea, fie revocarea liberării condiționate.
Din analiza dispozițiilor legale citate rezultă neîndoielnic că instanța este obligată să se pronunțe cu privire la acest aspect, chiar dacă a ajuns la concluzia că nu este cazul a dispune revocarea și să arate în considerentele hotărârii motivele ce au stat la baza adoptării acestei soluții, în caz contrar, hotărârea fiind nelegală.
În speță, prima instanță, deși a constatat că noua infracțiune a fost săvârșită după liberarea condiționată, dar mai înainte de împlinirea duratei de executarea pedepsi anterioare, nu a dat eficiență juridică dispozițiilor legale citate, motivând că, în raport cu acestea, se impune aplicarea cu prioritate a tratamentului juridic al pluralității de infracțiuni prevăzut de art. 40 Cod penal, - infracțiunea anterioară fiind săvârșită la vârsta minorității inculpatului - sens în care a aplicat regulile concursului de infracțiuni și dispozițiile art. 36 alin. 3 Cod penal.
Este necontestat în cauză că noua infracțiune, fiind săvârșită în condițiile arătate în raport cu condamnarea anterioară atrage starea de pluralitate intermediară, dar, cum tratamentul sancționator stabilit de art. 40 Cod penal poate fi aplicat numai atunci când nu sunt incidente în aceeași speță și alte instituții de drept penal, cum ar fi grațierea sau suspendarea condiționată ori sub supraveghere, ori liberarea condiționată, adică atunci când legiuitorul nu a prevăzut alte condiții, tribunalul constată că greșit s-a făcut aplicarea în cauză a regulilor, privitoare la concursul de infracțiuni statuate de art. 33 - 36 Cod penal.
Aspectul de nelegalitate relevat urmează a fi înlăturat, prin desființarea, în parte, a sentinței apelate.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală hotărârile pronunțate în cauză au fost recurate de inculpatulR Gcare prin apărător a susținut nelegalitatea și netemeinicia sentinței și deciziei în sensul că nu se face vinovat pentru reținerea a două acte materiale de tâlhărie întrucât probatoriile sunt neconcludente; tehnica juridică adoptată de tribunal este greșită fiindu-i favorabile dispozițiile art. 40 Cod penal.
Examinând actele și lucrările dosarului, raportat criticilor formulate cât și din oficiu, Curtea constată următoarele:
Critica vizând greșita reținere a actelor materiale de tâlhărie din 5 iulie 2007 și 21 iulie 2007 în forma continuată este neîntemeiată.
Deși inculpatul a contestat dovezile dosarului, în mod corect instanțele -în baza probelor administrate - a reținut vinovăția acestuia.
Referitor la fapta din 5 iulie 2007 constând în aceea că inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată, care se întorcea din oraș spre domiciliu, iar în fața locuinței i-a aplicat o lovitură în ceafă smulgându-i lănțișorul din aur, se constată că vinovăția inculpatului este dovedită.
În contextul materialului probator administrat se reține că partea vătămată l-a recunoscut fără ezitare pe inculpat și a descris atât înălțimea acestuia, constituția atletică cât și îmbrăcămintea acestuia.
Acest fapt este recunoscut și de martorii și - care au asistat la recunoașterea din grup a inculpatului, aspecte ce rezultă din procesele verbale încheiate în acest scop.
Aceeași modalitate de săvârșire se reține în baza probatoriului cu referire la fapta din 21 iulie 2007 și a constat în urmărirea părții vătămate până la intrarea pe ușa de acces a scării blocului și profitând de faptul că aceasta avea bagaje în mână, i-a smuls acesteia cele două lănțișoare din aur cu medalioane pe care partea vătămată le purta la gât.
Partea vătămată a dus imediat mâna la gât și a reușit să prindă unul din cele două lănțișoare care s-a rupt.
Apoi l-a prins pe inculpat de tricou, a țipat însă inculpatul a îmbrâncit-o lovind victima de perete după care a fugit de la fața locului.
Prin urmare, chiar în condițiile lipsei de la fața locului a unor martori oculari care să fi perceput direct modalitatea de săvârșire a faptelor, Curtea apreciază că au fost administrate suficiente probe care demonstrează vinovăția inculpatului în comiterea agresiunilor fizice și a deposedării de lănțișoarele din aur ale părților vătămate.
Fondată este critica inculpatului referitor la tratamentul sancționator și tehnica juridică adoptată de instanța de control judiciar.
Prin sentința penală nr. 601 din 12 sept. 2005 pronunțată de Tribunalul Iași, inculpatul R G a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "tâlhărie" prev. de art. 211 alin. 1 și 2 lit. "c" și alin. 2 ind. l lit. "a" cu aplicarea art. 99 și urm. din Codul penal și art. 74 lit. "a" și art. 76 lit. "c" Cod penal.
Pedeapsa a fost executată în regim de detenție în perioada 12 aprilie 2005 -28 noiembrie 2006 când a fost liberat condiționat cu un rest neexecutat de 289 zile.
Raportat datelor de săvârșire a infracțiunii ce face obiectul prezentei cauze 29 iunie 2007 - 21 iulie 2007 - se constată că inculpatul a comis aceste fapte în timpul liberării condiționate și deci anterior considerării ca executată a pedepsei aplicate.
Infracțiunea pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 601/2005 a fost săvârșită în timpul minorității, fiind astfel înlăturată starea de recidivă conform art. 38 lit. "a" Cod penal.
Când după condamnarea definitivă cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune - în timpul executării acesteia - respectiv înlăuntrul termenului de încercare al liberării condiționate - și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă pedeapsa se aplică potrivit regulilor pentru concursul de in fracțiuni - art. 40 Cod penal.
În cazul pluralității intermediare nu există un concurs de infracțiuni întrucât faptele penale au fost săvârșite după condamnarea definitivă intervenită pentru faptele anterioare și, totodată nu există nici recidivă postcondamnatorie, deoarece lipsesc condițiile cerute pentru realizarea acesteia.
Prin sus -citatul text de lege se prevede că și pentru această formă a pluralității este aplicabil tratamentul juridic al concursului de infracțiuni.
Din modul de redactare a acestui text rezultă că dispozițiile pe care le cuprinde devin aplicabile și prioritare față de normele înscrise în art. 61 Cod penal și prin urmare, pedeapsa anterioară ce a fost parțial executată se va contopi cu noua pedeapsă iar ceea ce s-a executat se va scade din durata pedepsei rezultante.
În cauză, prin sentința fondului a fost rezolvat corect situația pluralității intermediare dar tribunalul a greșit aplicând disp. art. 61 Cod penal, text inaplicabil speței de față.
Verificând și din oficiu hotărârile pronunțate nu se constată existența altor temeiuri de fapt și de drept - înafara celor arătate mai sus - care să conducă la casarea acestora.
Față de considerentele expuse, în baza disp. art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. "d" Cod procedură penală, se va admite recursul declarat de inculpatul R G, se va casa în parte în latura penală decizia penală nr. 369/24 sept. 2008 Tribunalului Iași și în rejudecare se va proceda conform dispozitivului.
În baza disp. art. 385 ind. 16 alin. 2 Cod procedură penală se va deduce la zi durata arestului preventiv de la 24 sept. 2008.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului iar suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu către Baroul Iași va fi avansată din fondurile speciale ale
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul R G, aflat în Penitenciarul Iași împotriva deciziei penale nr. 369 din data de 24 septembrie 2008 Tribunalului Iași, pe care o casează în parte în latură penală și,
Înlătură din decizie dispozițiile privind desființarea sentinței prin admiterea apelului declarat de procuror constând în:
a) înlăturarea dispoziției de contopire potrivit art. 40 Cod penal;
b) înlăturarea dispoziției privind deducerea din pedeapsa aplicată a duratei 12 aprilie 2005 - 28 noiembrie 2006; și
c) menținerea beneficiului liberării condiționate a restului neexecutat de 289 zile închisoare;
Rejudecând:
a) În baza art. 40 Cod penal cu referire la art. 34 al.1 litera "b" Cod penal contopește pedeapsa aplicată de 8 ani închisoare cu pedeapsa de 2 ani și 6 (șase) luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 601 din data de 12 septembrie 2005 Tribunalului Iași, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare;
b) Deduce din pedeapsa aplicată de 8 ani închisoare durata executată conform sentinței penale nr. 601/12 septembrie 2005 Tribunalului Iași în perioada 12 aprilie 2005 - 28 noiembrie 2006.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei recurate.
Deduce la zi durata arestării preventive de la 24 septembrie 2008.
Cheltuielile judiciare în sumă de 250 lei rămân în sarcina statului din care suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu către Baroul Iași va fi avansată din fondurile speciale ale
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
29.01.2008
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Tatiana JuverdeanuJudecători:Tatiana Juverdeanu, Ciubotariu, Dan Anton
