Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 28/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 28
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 2: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 3: Mihaela Chirilă
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 163/A/30.09.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunea de tâlhărie (art.211 Cod Penal)
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul, lipsă fiind inculpatul, partea vătămată și reprezentanții legali ai părții vătămate.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Interpelate fiind, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, pentru motivele formulate în scris și de respingere a recursului declarat de inculpatul, ca nefondat.
Av. pentru inculpatul solicită admiterea recursului declarat de inculpat și redozarea pedepsei aplicate acestuia și respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Analizând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin sentința penală nr. 597/7 mai 2009 Judecătoriei Vasluia fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b art. 74 lt. a, c și art. 80 Cod penal.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 lit. a teza a II- Cod penal.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus prima instanță reținut.
La data de 16.12.2008, în jurul orelor 19, partea vătămată se găsea într-o pauză dintre ore, pe trotuarul din fața barului "" din orașul, județul Acesta este elev la Grupul Școlar Industrial, avea cursuri după amiază.
Inculpatul a observat pe partea vătămată în timp ce se găsea în barul mai sus-amintit, unde consuma băuturi alcoolice. fără bani, inculpatul, fiind în stare de ebrietate, a luat hotărârea de a sustrage bani prin violență părții vătămate.
Inculpatul a ieșit din bar și s-a apropiat de partea vătămată ținând în mână o lamă de bărbierit, după care i-a cerut imperativ părții vătămate suma de 10 RON.
Partea vătămată a refuzat să îi dea banii solicitați inculpatului care, pentru a-l determina să-i dea banii ceruți, l-a lovit cu palma mâinii stângi peste față pe partea vătămată.
Partea vătămată, ca urmare a loviturii primite, s-a speriat și, de frică, i-a dat inculpatului o bancnotă de 10 RON pe care o avea în portofel.
După ce a primit de la partea vătămată banii, inculpatul l-a lăsat pe acesta să meargă la școală.
A doua zi, inculpatul a reușit să obțină numărul de telefon mobil al părții vătămate pe care a sunat-o pentru a îi putea da înapoi suma de 10 RON, sustrasă cu o zi în urmă.
La data de 18.12.2008 inculpatul și partea vătămată s-au întâlnit, iar inculpatul i-a dat părții vătămate suma de 10 RON.
Fapta comisă de inculpat a fost auzită de martorul, coleg de clasă cu partea vătămată, care i-a povestit cum a fost deposedat fără drept de inculpat de 10 RON.
Fapta inculpatului este dovedită prin următoarele mijloace de probă:
- declarațiile părții vătămate;
- declarațiile inculpatului;
- declarațiile martorului;
- procesul - verbal de confruntare între partea vătămată și inculpat.
Având în vedere probele aflate la dosarul cauzei, instanța a constatat vinovăția inculpatului privind infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 al. 1, 2 lit. b și c Cod penal, dispunând condamnarea inculpatului pentru aceasta.
La individualizarea pedepsei închisorii, instanța, conform art. 72 Cod penal, a avut în vedere pericolul social concret al faptei comise, determinat atât de modul de comitere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate, relațiile sociale patrimoniale și, respectiv, sănătatea și integritatea corporală a victimei. Au fost avute de asemenea în vedere datele personale ale inculpatului, care este recidivist postexecutoriu, a recunoscut și regretat fapta comisă, faptul că de bună voie, a doua zi după comiterea infracțiunii, a luat legătura cu partea vătămată pentru a îi da banii.
I se pot reține inculpatului dispozițiile art. 74 lit. b Cod penal care intră în concurs cu starea de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal.
La stabilirea pedepsei pentru inculpat, conform art. 80 al. 1 Cod penal s-a făcut un concurs între circumstanțele atenuante prevăzute de art. 37 lit. b și c Cod penal și starea de recidivă - art. 37 lit. b Cod penal. În acest caz, conform art. 80 al. 2 Cod penal, coborârea sub minimul pedepsei pentru infracțiunea de tâlhărie nu este obligatorie, iar instanța a considerat că o pedeapsă orientată sub minimul special de 5 ani este inoportună, față de persoana inculpatului.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a apreciat că o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 al. 1, 2 lit. b, c Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b, c Cod penal și art. 80 Cod penal este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal.
În baza art. 71 al. 2 Cod penal, pe durata executării pedepsei închisorii, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b Cod penal, conform art. 53 al. 2 din Constituția României și cauza CEDO Hirst contra Marii Britanii.
A constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul material în cuantum de 10 RON fiind recuperat integral.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 500 RON din care suma de 100 RON, reprezentând cheltuieli avansate de stat în faza de urmărire penală, suma de 200 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat la cercetarea judecătorească, și suma de 200 RON reprezentând onorariu avocat oficiu a fost înaintată din fondurile Ministerului Justiției Române.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea orală a apelului, inculpatul, prin apărătorul desemnat din oficiu, a declarat că înțelege să solicite redozarea cuantumului pedepsei stabilite la fond, în raport de atitudinea sinceră și de regret pe care a manifestat-o inculpatul, de cooperarea de care a dat dovadă pe parcursul cercetărilor, de prejudiciul care este modic și recuperat integral și de faptul că inculpatul se afla în stare de ebrietate în momentul săvârșirii faptei.
Prin decizia penală nr. 163/30 septembrie 2009, Tribunalul Vasluia admis apelul inculpatului, a desființat în parte hotărârea primei instanțe și rejudecând a redus pedeapsa la 5 ani închisoare.
Tribunalul a reținut că în mod corect și în deplină concordanță cu materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 al. 1 și 2 lit. b și c Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal. Inculpatul a recunoscut în mod constant săvârșirea faptelor, de la primele cercetări și până la dezbaterea prezentului apel iar declarațiile sale se coroborează cu cele ale părții vătămate și ale martorului audiat în cauză.
Soluția de condamnare a inculpatului este corectă însă modalitatea concretă în care acesta a conceput și apoi a realizat activitatea infracțională evidențiază un grad de pericol social care nu a fost evaluat în mod corect de instanța de fond în procesul complex al individualizării pedepsei.
Pedeapsa stabilită la fond este prea aspră raportat la elementele ce caracterizează fapta și persoana inculpatului, cu referire la conduita sa procesuală corectă.
În cauză ar fi fost justificată reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prevăzute de art.74 al. 1 lit. b, c Cod penal constând în recuperarea prejudiciului, prezentarea în fața organelor judiciare și comportarea sinceră în cursul procesului.
Este adevărat că inculpatul este recidivist postexecutoriu și că a mai comis fapte penale, însă la stabilirea gradului de pericol social concret și, respectiv, a tratamentului sancționator adecvat pentru fapta comisă nu pot fi ignorate împrejurările comiterii faptei, urmarea produsă, scopul urmărit.
În primul rând, se reține că declarațiile părții vătămate sunt contradictorii, existând patru declarații ale acesteia și în fiecare declarație partea vătămată relatează aspecte care modifică sensul celor declarate inițial. Astfel dacă în plângere, vătămatul arată că inculpatul i-a pus lama la gât, ulterior revine și arată că inculpatul a ținut doar lama la vedere.
În al doilea rând, vătămatul declară inițial că inculpatul a umblat în portmoneu și i-a luat de acolo o bancnotă de 10 lei, iar ulterior a precizat că el i-a dat inculpatului bancnota respectivă.
Ceea ce este însă clar și necontestat de nici una dintre părți este faptul că inculpatul nu l-a atacat pe vătămat pentru a-i lua toți banii, nu l-a deposedat de portmoneu - în care vătămatul a menționat că mai avea bani - ci i-a solicitat expres suma de 10 lei și l-a constrâns să i-o dea, părăsind locul săvârșirii faptei după ce a primit banii.
În cauză probatoriul administrat este relativ sumar, fapta fiind dovedită doar prin declarația părții vătămate, a unui martor indirect, căruia partea vătămată i-a povestit a doua zi cele întâmplate și prin declarația inculpatului. În acest context probator, se poate aprecia că sinceritatea inculpatului a contribuit la aflarea adevărului și la stabilirea corectă a situației de fapt și este justificată reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c Cod penal
Pe de altă parte, se reține că inculpatul a făcut demersuri pentru a-i restitui părții vătămate banii sustrași anterior, a treia zi după săvârșirea faptei, înainte de a se efectua acte de urmărire penală în dosar, aspect confirmat chiar de către vătămatul.
Starea de recidivă în care inculpatul a comis fapta dedusă judecății nu exclude de plano reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestuia, fiind aplicabile în cauză în acest context dispozițiile art. 80 Cod penal privind concursul între cauzele de agravare și de atenuare a pedepsei.
Tribunalul reține în aceste condiții, că reeducarea inculpatului și atingerea scopului prevăzut de art. 52 al. 1 teza ultimă Cod penal pot fi realizate și prin aplicarea unei pedepse mai blânde, prin coborârea sub minimul special prevăzut de norma de incriminare, în limitele prevăzute de art.76 lit. c Cod penal.
În termen, decizia a fost recurată de procuror cu motivarea că pedeapsa aplicată de instanța de apel este prea mică în raport cu starea de recidivă, că reținerea circumstanțelor atenuante nu este justificată.
Decizia a fost recurată și de inculpat cu motivarea că pedeapsa aplicată este prea mare.
Recursurile formulate nu sunt fondate.
Este adevărat că starea de recidivă agravează răspunderea penală, dar aceasta nu exclude aplicarea circumstanțelor personale și reale atenuante atunci când acestea există în cauză.
Prima instanță și instanța de apel au reținut corect că față de împrejurările săvârșirii faptei, amenințarea de către inculpat aflat în stare de ebrietate a părții vătămate pentru a-i da o sumă modică de bani, atitudinea inculpatului de recunoaștere a faptei și de restituie a banilor anterior începerii urmăririi penale, pedeapsa poate fi coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, existența acestor circumstanțe dând garanții că reeducarea este posibilă prin executarea cuantumului de pedeapsă stabilit de instanța de apel.
Față de existența stării de recidivă și de multiplele sancțiuni aplicate inculpatului în timpul minorității, dar și anterior săvârșirii faptei, care a atras condamnarea ce constituie primul termen al recidivei, pedeapsa aplicată de instanța de apel nu mai poate fi redusă.
Instanța de apel a avut în vedere în totalitate concursul de circumstanțe atenuante și agravante și individualizat pedeapsa corespunzătoare, cu scopul cerut de art. 52 Cod penal.
Pentru aceste motive în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală recursurile vor fi respinse ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 și 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 163/A din 30.09.2009 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă pe recurentul să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, onorariu apărător desemnat din oficiu, se avansează din fondurile statului.
Cheltuielile din recursul procurorului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex. / 21.01.2010
Tribunalul Vaslui
Jud., jud.
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea, Gabriela Scripcariu, Mihaela Chirilă
