Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 29/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.29/
Ședința publică din data de 11 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentin Iancu
JUDECĂTOR 2: Lucia Dragomir
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-au luat în examinare apelurile penale, după casare, declarate de inculpații:
- - deținut în Penitenciar Poarta Albă și
- - domiciliat în municipiul C,-, împotriva sentinței penale nr.327 din data de 26.07.2006, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr.1152/2005, inculpații fiind trimiși în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.211 alin.2 Cod penal.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare, se prezintă:
- apelantul inculpat și intimat - în stare de arest lipsind apărătorul din oficiu al acestuia - avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.830/2007, emisă de Baroul C;
Se constată lipsa apelantului inculpat și intimat și apărătorului ales al acestuia - avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, intimatului parte vătămată și a martorei.
Curtea, având în vedere lipsa apărătorilor părților, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, se prezintă:
- apelantul inculpat și intimat - în stare de arest și asistat de apărătorul din oficiu al acestuia - avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.830/2007, emisă de Baroul C;
Se constată lipsa apelantului inculpat și intimat pentru care răspunde apărătorului ales al acestuia - avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, intimatului parte vătămată și a martorei.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
Prin referatul oral al cauzei, grefierul de ședință învederează instanței că a fost executat mandatul de aducere emis pe numele martorei, iar din procesul verbal întocmit de lucrătorul de poliție rezultă că aceasta este plecată în Italia din anul 2004.
Curtea, față de aceste împrejurări, pune în discuția părților renunțarea la audierea martorei.
Procurorul, având cuvântul cu privire la acest aspect, precizează că având în vedere limitele casării și demersurile efectuate de instanță pentru audierea acestei martore, motiv pentru care a fost casată cauza întrucât cercetarea judecătorească a fost incompletă, solicită aplicarea art.327 alin.3 Cod procedură penală și să se dea citire declarației acesteia și să fie în contradictorialitate cu toate părțile din proces și pentru respectarea acestui principiu.
În conformitate cu disp.art.327 alin.3 Cod procedură penală, curtea, a dispus citirea depoziției date de martora în cursul urmăririi penale, urmând a ține seama de ea la judecarea cauzei.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de disp.art.367-374 Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de disp.art.377 Cod procedură penală.
Avocat, apărător din oficiu al apelantului inculpat și intimat, având cuvântul, precizează că motivul de apel vizează greșita apreciere a probatoriului administrat în cauză, în urma căreia s-a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Solicită a se da eficiență declarațiilor inculpatului, care în mod constant a relatat că nu a participat la săvârșirea aceste infracțiuni, lucru confirmat și de declarația inculpatului care arată inculpatul, a stat tot timpul la masă, fără a se ridica, aspect confirmat și de către barmana localului - martora, care atât la fila 59 cât și la fila 120 din dosarul de urmărire penală, relatează că l-a lovit pe partea vătămată și nu a văzut ca vreunul din inculpați să exercite violențe asupra acestuia, coroborate și cu declarațiile lui - din dosarul de urmărire penală și din dosarul de fond, filele 71 și 101, care recunoaște fapta și care spune că este singurul care a săvârșit-o iar inculpații nu au participat.
Apreciază că toate aceste probe demonstrează fără echivoc că, autorul săvârșirii infracțiunii este, ca de altfel și din procesul verbal de percheziție la domiciliul lui, unde s-au găsit bunurile luate prin violență, părții vătămate, ceasul și banii.
De asemenea, arată că, motivarea pe care prima instanță o face, în sensul că nu dă eficiență declarațiilor inculpaților și a martorilor oculari, care contrazic toate celelalte probe pe care s-a bazat prima instanță și anume declarația părții vătămate, recunoașterea din grup și testului poligraf.
În opinia sa recunoașterea din grup a inculpaților de către partea vătămată, este o probă subiectivă.
Cu privire la testul poligraf, apreciază că nu constituie un mijloc de probă. Aceste probe pe care s-a bazat prima instanță și care sunt fragile, respectiv declarația părții vătămate și recunoașterea din grup, nu pot demonstra cu certitudine că inculpatul a efectuat acte directe și nemijlocite asupra părții vătămate și a participat la această faptă.
Precizează că astfel, prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul, nu a putut fi răsturnată în cauză, probă ce incumbă totdeauna acuzării și anume parchetului și pe baza probelor care au fost administrate, nu se poate demonstra cu certitudine vinovăția inculpatului.
Mai mult, consideră că toate aceste probe creează un dubiu cu privire la săvârșirea faptei de către inculpat și nu s-au demonstrat probe noi care să demonteze acest dubiu.
Solicită a se da eficiență art.6 punct 2 din CEDO - dreptul la un proces echitabil, care arată că orice persoană până la pronunțarea unei hotărâri definitive și în baza unor probe certe care să demonstreze fără echivoc vinovăția sa, beneficiază de prezumția de nevinovăție, orice dubiu fiind în favoarea inculpatului.
Pe baza acestor considerente enumerate, solicită în baza art.379 alin.2 lit."a" Cod procedură penală, admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și rejudecând să se dispună achitarea inculpatului în temeiul disp.art.11 pct.2 lit."a" raportat la art. 10 lit."c" Cod procedură penală, fapta nu a fost săvârșită de către acesta.
Avocat, apărător ales al apelantului inculpat și intimat, având cuvântul, apreciază că discuția asupra faptei trebuie făcută pe probe certe existente la dosar, care să susțină acuzarea celor doi și care nu trebuie înlăturate și apreciate ca fiind subiective, așa cum se apreciază în rechizitoriu.
Precizează că acestea sunt probe pe care organul de urmărire penală s-a străduit să le facă și a reușit.
De asemenea, precizează că la dosar există constant poziția celor doi inculpați și opoziția lui care recunoaște că "eu singur am lovit, eu am luat ceasul și banii", obiective găsite de altfel asupra acestuia.
De ce a revenit asupra depozițiilor sale, în ce condiții și împrejurări, consideră că acesta s-a supărat pentru că nu i-a convenit ca numai el să stea "acolo" iar inculpații care sunt liberi nu s-au dus să îi ducă pachete și atunci a apreciat că ar fi cazul să le "plătească" celor doi, anumite polițe.
Precizează că, pe baza probelor de la dosar, rezultă cu certitudine și claritate că cei doi inculpați nu au comis această infracțiune.
Declarațiile părții vătămate, precizează că sunt declarații date sub imperiul prospețimii alcoolului, asupra căreia, ulterior, a revenit, chiar în fața organelor de la parchet.
Consideră că testul poligraf în anumite situații poate demonstra ceva, dar oricine este supus la acest test, sub imperiul emoțiilor, are un moment de ezitare și de tresărire, dar în speță, nu poate fi constituit probă.
Cu privire la procesul verbal de recunoaștere din grup a celor doi inculpați de către partea vătămată, precizează că nici acesta nu spune prea multe lucruri întrucât partea vătămată deși îi cunoștea pe aceștia, iar probe certe că cei doi au comis această faptă, nu există.
Pentru toate aceste considerente, solicită achitarea inculpatului în temeiul disp.art.11 punct 2 lit."a" raportat la art.10 lit."c" Cod procedură penală.
Procurorul,având cuvântul, solicită respingerea apelurilor ca nefondate, menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică întrucât cei doi inculpați sunt autorii faptei reținute în sarcina acestora, respectiv a infracțiunii de tâlhărie, având în vedere întreg materialul probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal.
Precizează că la fila 122 - se află declarația martorului care confirmă că inculpații și partea vătămată împreună, au stat la aceeași masă iar partea vătămată, în prezența sa, a indicat pe toți inculpații că au participat la deposedare prin violență și că partea vătămată le-a solicitat restituirea sumei și a ceasului de care a fost deposedat.
De asemenea, la fila 137 - martorul precizează faptul că, nu contestă declarația dată în fața organelor de anchetă.
Din declarația martorei - filele 59,87-89, rezultă că văzut-o pe partea vătămată zăcând pe jos, având urme de sânge, iar pe cei trei agresori, în jurul acesteia, iar urmare a acestui aspect, martora a anunțat patronul, iar acesta ulterior, a anunțat organele de poliție.
În speță, instanța de fond a apreciat întregul material probator administrat în cauză și în mod corect i-a condamnat pe inculpați.
De asemenea, consideră că din nici o probă nu rezultă că depozițiile martorilor audiați în faza de urmărire penală, au fost obținute prin presiune sau ilegal.
Apreciază că, cei doi inculpați se fac vinovați de comiterea infracțiunii de tâlhărie, motiv pentru care pune concluzii de respingere a apelurilor declarate de cei doi inculpați.
Apelantul inculpat și intimat, având ultimul cuvânt, nu se consideră vinovat și solicită admiterea apelului.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURT EA
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 327 din data de 26 iulie 2006, pronunțată în dosarul penal nr.1152/2005, Tribunalul Constanța în baza art.211 alin.1 și 2 lit."b și c" și alin.21lit."a" Cod penal, a condamnat pe inculpatul
- fiul lui și, născut la data de 15.05.1982, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare.
În baza art.211 alin.1 și 2 lit."b și c" și alin.21lit."a" Cod penal, cu art.37 lit."b" Cod penal,
A condamnat pe inculpatul
- zis "", fiul lui și, născut la 22.01.1976, domiciliat în C,-, județul C, la pedeapsa de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal,
A interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit."a,b,c,e" Cod penal.
A constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În baza art.191 Cod procedură penală,
A obligat inculpatul la suma de 5.900.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON reprezentând onorariu avocați oficiu, către Baroul C (avocat pentru inculpat și avocat pentru inculpat ) s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul nr.2220/P/2002 din 02.06.2005, s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, infracțiune prevăzută de art.211 alin.1 și alin.2 lit."b și c" și alin.21lit."a" Cod penal.
S-a reținut că inculpații, împreună cu inculpatul, prin exercitarea de violențe, într-un loc public, asupra părții vătămate, i-au sustras suma de 400.000 lei și un ceas, inculpatul, fiind în stare de recidivă postexecutorie.
Prin rechizitoriul nr.1894/P/2002, din data de 05 decembrie 2002, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru comiterea a două infracțiuni de tâlhărie și, totodată, disjungerea cauzei privind pe inculpații, și, care, până la acea dată, nu au putut fi depistați de către organele de poliție.
În cursul anului 2004, lucrătorii de poliție i-au depistat pe și, iar din cercetările efectuate în cauză au rezultat următoarele:
În seara zilei de 10 octombrie 2002, în jurul orelor 20,30, partea vătămată s-a deplasat în barul aparținând "Dicos" SRL C, situat pe-, pentru a servi o votcă și avea asupra sa o sumă de 420.000 lei.
După ce a plătit votca, partea vătămată s-a așezat la o masă, iar la un moment dat a intrat în vorbă cu inculpații și precum și, cei trei aflându-se la o masă alăturată.
Partea vătămată a început să le povestească celor trei că doar se liberase din penitenciar, iar inculpații, sesizând că acesta se afla în stare de ebrietate, au început să discute în limba despre deposedarea victimei de banii și bunurile pe care le avea asupra sa.
La un moment dat, s-a ridicat de la masă și s-a îndreptat către grupul sanitar, situat în curtea interioară a barului, pentru a-și satisface necesitățile fiziologice.
Potrivit înțelegerii dintre inculpați și, victima a fost urmată mai întâi de către inculpatul, iar apoi de către ceilalți doi.
În fața intrării de la toaletă, inculpații, precum și, i-au aplicat părții vătămate, pe rând, mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, trântindu-l la sol. Apoi, agresorii i-au sustras victimei suma de 400.000 lei din buzunarul pantalonilor și i-au smuls de la mână ceasul, rupându-i cureaua.
Situația de fapt reținută de prima instanță a fost probată cu următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate, raportul de constatare medico-legală nr.511/LR/11.10.2002 și fotografiile efectuate asupra victimei, dovada de restituire către partea vătămată a banilor și ceasului sustrase de învinuiți, procesele verbale încheiate de către organele de poliție cu prilejul depistării învinuiților și cu ocazia cercetării la fața locului, însoțit și de planșa foto, procesele verbale de recunoaștere din grup de către partea vătămată a celor trei agresori și planșele foto anexe, depozițiile martorilor audiați în cauză, procesele verbale de confruntare dintre învinuiți, declarațiile învinuiților.
Împotriva sentinței penale nr.327 din 26.07.2006 a Tribunalului Constanta, au declarat apel inculpații si, criticând-o ca nelegala si netemeinica.
In motivul de apel se solicită desființarea sentinței penale si rejudecând in baza art.11 punct 2 lit."a" raportat la art.10 lit."c" Cod procedura penala sa se dispună achitarea pentru infracțiunea prevăzuta de art.211 al.1,2 lit."b,c" si al.21lit."a" Cod penal, întrucât nu ei sunt autorii acestei fapte penale ci numitul.
Verificând legalitatea si temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor aduse si din probele dosarului rezulta următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanta nr.2220/P/2002 din 02.06.2005, s-a dispus trimiterea in judecata a celor doi inculpați apelanți pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.211 al.1 si 2 lit."b,c" a si al.21Cod penal reținându-se că în seara zilei de 10.10.2003, prin exercitarea de violențe asupra părții vătămate aflată într-un bar, i-au sustras acestuia, suma de 400.000 lei si un ceas.
Prin sentința penală nr.327 din 26.07.2006, Tribunalul Constanțai -a condamnat pe inculpații - la pedeapsa de 7 ani închisoare și la pedeapsa de 7 ani si 6 luni închisoare, pentru infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată.
Prin decizia penală nr.28/P/din 14.02.2007 Curtea de APEL CONSTANȚAa admis apelurile celor doi inculpați, a desființat sentința penală nr.327/2006 a Tribunalului Constanta și în baza art.11 punct 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art.10 lit. c Cod procedură penală, a dispus achitarea celor doi inculpați pentru infracțiunea de tâlhărie.
Prin decizia penală nr.3099 din 11.06.2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA, a casat decizia penala nr.28/P/din 14.02.2007 a Curții de APEL CONSTANȚA și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare de această instanță pentru contradicția dintre considerente si dispozitiv, neanalizând probele dosarului cu ocazia motivării.
Dupa casare cu trimitere, în cauză nu au putut fi administrate alte probe, astfel că:
De precizat că cei doi inculpați în tot cursul procesului penal au declarat că nu au săvârșit această faptă, aceasta fiind comisă numai de, inculpatul precizează că primele declarații nu au fost scrise de el, nefiind știutor de carte, declarații pe care le- infirmat in fata procurorului, cât și ulterior în cadrul cercetării judecătorești.
Cei doi inculpați au recunoscut că în seara incidentului se aflau în acel bar in care se afla și partea vătămată și că aceasta, când a plecat la toaletă, a fost urmată numai de, fără să le comunice ce va face, iar la puțin timp spre toaletă s-a indreptat și inculpatul găsindu-l pe partea vătămată căzut, ocazie cu care, la cererea acestuia, l-a ajutat să se ridice.
-l ce s-a intâmplat, partea vătămată a declarat că a fost lovit, dar nu stie cine a facut- În această situație, i-a cerut martorei să anunțe organele de poliție.
La sosirea acestora, numitul a recunoscut că numai el l-a lovit pe partea vătămată, după care i-a luat ceasul și banii, fără a spune ceea ce au făcut și apelanții inculpați.
De precizat că, cu aceiași ocazie, asupra numitului s-ar fi gasit banii și ceasul sustras de la partea vătămată.
Martora care lucra ca barman in acel loc, a declarat că auzind strigând în toaletă, s-a îndreptat in acel loc, ocazie cu care a văzut-o pe partea vătămată căzută iar lângă aceasta 2-3 persoane, pe care nu le-a putut identifica. Martora mai declară că, nu a văzut nimic în legătură cu cel sau cei care l-au lovit pe partea vătămată și cu ocazia recunoașterii din grup a declarat că nu poate să recunoască din grup nici unul dintre cele trei persoane și nici pe partea vătămată, deoarece nu reține trăsăturile figurii si nici semnalmentele fizice.
La dosarul cauzei se află și dosarul penal în care numitul care a fost condamnat definitiv pentru aceasta infracțiune și pe care el a recunoscut că a săvârșit-
Potrivit art.63 Cod penal probele nu au valoare mai dinainte stabilită și că aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, in scopul aflării adevărului.
În raport de această prevedere legală, prin coroborarea probelor administrate în cauză în ambele faze ale procesului penal și cu respectarea prevederile prevăzute de art.289 si 290 Cod procedură penală, în baza art. 379 punct 2 lit."a" Cod procedură penală, se vor admite apelurile inculpaților, se va desființa sentința penala apelata si rejudecând, in baza art.11 punct 2 lit."a raportat la art.10 lit. c Cod procedura penala, achita pe cei doi inculpați pentru infracțiunea de tâlhărie.
In baza art.189 Cod procedură penală, onorariul avocat oficiu, in suma de 100 lei se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.2 lit."a" Cod procedură penală,
Admite apelurile penale declarate de inculpații:
- - deținut în Penitenciar Poarta Albă și
- - domiciliat în municipiul C,-, împotriva sentinței penale nr.327 din data de 26.07.2006, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr.1152/2005.
Desființează sentința penală apelată și rejudecând, în baza art.11 punct 2 raportat la art.10 lit."c" Cod procedură penală, achită pe cei doi inculpați pentru infracțiunea de tâlhărie.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art.189 Cod procedură penală, onorariul avocat oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Jud.fond
Red.dec.Jud.
Tehnored.Gref.-/ 5 ex.
Data: 26.03.2008
Președinte:Valentin IancuJudecători:Valentin Iancu, Lucia Dragomir
