Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 295/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.295/
Ședința publică de la 05 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 3: Viorica Costea Grigorescu
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva deciziei penale nr.92 din data de 20.02.2008, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.410/P din data de 21.11.2007, pronunțată de Judecătoria Mangalia, în dosarul penal nr-, privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art-211 alin.2 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- pentru intimatul inculpat, care a lipsit, avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2008, emisă de Baroul B - Cabinet individual;
- intimata parte civilă - personal.
Se constată lipsa intimatului parte civilă.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, reprezentantul Parchetului arată că în mod greșit instanța de apel a dispus desființarea hotărârii instanței de fond și a dispus achitarea inculpatului. Din probele administrate în cauză rezultă că în seara de zilei de 31.12.2004, a sustras bunuri din autoturismul părții vătămate și fiind surprins de partea vătămată a lovit-o pentru a-și asigura scăparea. Apreciază că dispozițiile art.181Cod penal nu sunt incidente în cauză, nici în raport de modalitatea săvârșirii infracțiunii și nici în raport de persoana inculpatului. Referitor la circumstanțele personale solicită a se avea în vedere că inculpatul a fost condamnat tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie. Motivarea instanței de apel este neconvingătoare. Solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA și menținerea sentinței pronunțată de Judecătoria Mangalia ca temeinică și legală.
Având cuvântul, av. pentru intimatul inculpat, învederează instanței că în opinia sa și pedeapsa amenzii contravenționale aplicată inculpatului este o pedeapsă prea mare, întrucât în cauză nu s-a demonstrat nimic. Solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, ca neîntemeiat.
Având cuvântul, intimata parte civilă, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la soluția ce urmează a se pronunța în cauză.
- CURTEA -
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 410/P/21.11.2007 pronunțată de către Judecătoria Constanța în dosarul nr- s-a dispus:
- în temeiul art.11 pct.2 lit.a) din Codul d e procedură penală raportat la art. 10 alin. (1) lit.1) din Codul d e procedură penală, achitarea inculpatului:
, născut la data de 02.03.1971 în localitatea Negrești, județul V, fiul lui și al, cetățean român, studii 10 clase, stagiul militar neîndeplinit, sudor la SC SRL M, necăsătorit, recidivist, CNP -, domiciliat în mun. M,-, -. A,. 16, jud. C, fără forme legale în mun. M, str. 1 - 1918, - camera 305, jud. C, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. b) și c) din Codul penal cu aplicarea art. 37 lit. a) din Codul penal;
- în temeiul art. 181alin. (3) din Codul penal raportat la art. 91 lit. c) din Codul penal, aplicarea inculpatului a sancțiunii amenzii cu caracter administrativ de 1.000 de lei;
- respingerea, ca neîntemeiată, a acțiunii civile formulate de către partea civilă;
- în temeiul art. 189 din Codul d e procedură penală, avansarea onorariului apărătorului din oficiu al inculpatului, avocat -, în cuantum de 100 lei, din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați
- în temeiul art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. d) din Codul d e procedură penală, obligarea inculpatului să plătească statului suma de 500 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
TRIBUNALUL CONSTANȚAa dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea, în stare de recidivă postcondamnatorie, a infracțiunii de tâlhărie în formă calificată prevăzută de art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. b) și c) din Codul penal cu aplicarea art. 37 lit. a) din Codul penal. Totodată, instanța a contopit pedeapsa aplicată cu restul de pedeapsă de 898 de zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 361/20.11.1998 a Tribunalului Constanța, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
Împotriva hotărârii judecătorești susmenționate a formulat apel inculpatul, iar, prin decizia penală nr. 59/30.03.2007, Curtea de APEL CONSTANȚAa admis apelul și a desființat sentința primei instanțe întrucât încheierea de consemnare a dezbaterilor și de amânare a pronunțării nu a fost semnată de judecător.
Cauza a fost din nou înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, însă, prin sentința penală nr. 224 din 25.05.2007, această instanță și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.
Prima instanță a apreciat că, față de dispozițiile art. 385 din Codul d e procedură penală care prevăd limitele rejudecării și de împrejurarea că s-a desființat hotărârea primei instanțe doar pe considerentul că încheierea de consemnare a dezbaterilor și de amânare a pronunțării nu a fost semnată și de către judecător, nu se impune readministrarea probelor.
Instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Părțile vătămate și au locuit în Căminul de pe strada 1 - 1918 din municipiul M, iar, în seara zilei de 31.12.2004, au lăsat autoturismul proprietatea personală marca Regata, cu numărul de înmatriculare - în parcarea din fața blocului.
În jurul orelor 2020, părțile vătămate au coborât din apartament pentru a merge cu autoturismul la niște prieteni, cu care urmau să petreacă Revelionul, iar, când au ajuns lângă mașină, au observat pe locul din dreapta șoferului un care căuta prin torpedou, având mânecile bluzei trase peste palme.
În acel moment, partea vătămată l-a întrebat pe acesta ce anume caută, iar ul a ieșit din autoturism, spunând că a fost trimis de către un prieten pentru a-i face o farsă indicând, totodată, o fereastră la etaj unui bloc din apropiere. În momentul în care partea vătămată a întors capul spre locul indicat de inculpat, acesta i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona cefei și a fugit.
Partea vătămată s-a ridicat imediat și a pornit în urmărirea inculpatului, dar nu a reușit prinderea acestuia. După întoarcerea la mașină, partea vătămată a constatat lipsa unui CD player cu față detașabilă în valoare de 500 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă în procesul penal.
La data de 02.01.2005, soții au sesizat organele de poliție cu privire la cele întâmplate, însă, cu prilejul efectuării cercetării la fața locului, lucrătorii de poliție au constatat că autoturismul nu prezenta urme de forțare. De asemenea, nu au fost identificate urme papilare sau alte categorii de urme (procesul - verbal din 02.01.2005 - fila 4 din dosarul de urmărire penală).
Organele de poliție i-au prezentat, în ziua de 02.01.2005, părții vătămate, un album cuprinzând fotografiile persoanelor care au săvârșit fapte similare, prilej cu care aceasta l-a identificat pe numitul ca fiind autorul faptei (procesul - verbal din 02.01.2005 - fila 8 din dosarul de urmărire penală).
Referitor la lovitura primită, partea vătămată a menționat că nu a suferit vreo vătămare și nu au apărut semne vizibile, motiv pentru care nu a dorit să se supună unei examinări medicale (fila 18 din dosarul de urmărire penală).
Raportând fapta inculpatului la criteriile de individualizare menționate în art.181Cod penal, prima instanță a apreciat că aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, având în vedere modul de săvârșire a infracțiunii, respectiv în mod spontan, fără o gândire premeditată, pe fondul consumului de alcool, activitatea fiind ușurată într-o oarecare măsură și de faptul că autoturismul părții vătămate nu era asigurat.
Pe de altă parte, instanța de fond a avut în vedere natura bunului sustras, faptul că valoarea prejudiciului nu este una certă, părțile vătămate neaducând nici o dovadă cu privire la bunul sustras (marca, vechimea acestuia sau valoarea CD player - ului sustras), împrejurarea că victima nu a suferit o vătămare corporală care să fi necesitat zile de îngrijiri medicale, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, reținând că, deși inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală are vârsta de 36 de ani, nu este căsătorit, este absolvent a 10 clase și al unei școli profesionale, fiind angajat la data săvârșirii faptei, în calitate de sudor la SC SRL
De asemenea, instanța de fond a reținut și faptul că, la locul de muncă, inculpatul era cunoscut ca având un comportament adecvat, fiind săritor în relațiile cu colegii și receptiv, fără a crea probleme (recomandarea depusă la dosar - fila 49 din dosarul de urmărire penală).
S-a mai avut în vedere de către prima instanță și diagnosticul stabilit cu prilejul examinării psihiatrice a inculpatului (tulburare mixtă de personalitate), dar și înscrisurile depuse la dosar din cuprinsul cărora reiese că acesta a fost internat ca urmare a unei tentative de suicid prin spânzurare.
În ceea ce privește soluția pronunțată pe latura civilă a cauzei, prima instanță a reținut că, partea civilă a afirmat că prejudiciul suferit de ea ca urmare a faptei ilicite a inculpatului este de 500 de lei, reprezentând valoarea bunului sustras (un CD player cu față detașabilă), însă nu a făcut dovada întinderii prejudiciului prin nici un mijloc de probă (aceasta nu a produs nici o dovadă cu privire la caracteristicile bunului sustras - marca, vechimea sau starea de funcționare a acestuia).
Constatând că partea civilă nu a dovedit caracterul cert al prejudiciului sub aspectul întinderii sale și că nu sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile răspunderii civile delictuale, instanța de fond respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă.
Prin decizia penală nr.92 din data de 20.02.2008, pronunțată în dosarul penal nr-, TRIBUNALUL CONSTANȚA, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, a respins ca nefondat, apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia.
În baza art.192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia.
În termenul legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, criticând modul de soluționare a laturii penale, prin achitarea inculpatului, în baza art.10 lit.1Cod procedură penală, apreciind incident în cauză cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.18 Cod procedură penală.
Verificând hotărârile recurate, potrivit art.38514Cod procedură penală, Curtea consideră recursul ca nefondat.
Astfel, motivele concrete invocate nu se circumscriu cazului de casare invocat, cel prevăzut de art.3859alin.1 pct.18 Cod procedură penală, întrucât nu se invocă greșita reținere a situației de fapt, ci judecata de valoare efectuată de prima instanță și confirmată de instanța de apel, vizând aprecierea gradului de pericol social al faptei, prin prisma criteriilor prevăzute de art.18 și art.181Cod penal.
Critica formulată se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859alin.1 pct.171Cod procedură penală, care însă nu mai poate fi avut în vedere la soluționarea recursului, ca urmare a abrogării dispoziției normative prin art.I pct.185 din Legea nr.356/2006.
Întrucât cazul de casare susmenționat nu mai produce efecte ca urmare abrogării, și, întrucât, potrivit art.3856alin.2 Cod procedură penală, în recurs cauza nu poate fi examinată decât în limitele motivelor de casare prevăzut în prezent de dispozițiile art.3859Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs, cu aplicarea corespunzătoare dispozițiilor art.192 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală;
Respinge ca nefondat recursul declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva deciziei penale nr.92 din data de 20.02.2008, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.410/P din data de 21.11.2007, pronunțată de Judecătoria Mangalia, în dosarul penal nr-.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală;
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2008.
Președinte, Pt.Judecători,
--- - - -
- - -
Semnează conform
art.312 președ.complet
C.P.P.--- -
Grefier,
- -
Jud. fond:
Jud. apel:,
Red.dec.jud.: -
Tehnored.gref.
2 ex./27.06.2008
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Adriana Ispas, Viorica Costea Grigorescu
