Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 3/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
RO MÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr-
2950/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 3
Ședința publică din data de 4 IANUARIE 2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Niculae Stan
JUDECĂTOR 3: Vasile
GREFIER -
* * * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * * *
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul inculpat G împotrivaDeciziei penale nr. 616 din data de 16 noiembrie 2009,pronunțată de Tribunalul București - Secția I - a Penală în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, în stare de arest, asistat juridic de avocatul, apărător substituent al apărătorului desemnat din oficiu de către Baroul București, în baza delegațiilor depuse la dosar, filele 10 ȘI 11, lipsă fiind intimata parte vătămată .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la audierea inculpatului, în recurs, declarația acestuia fiind consemnată separat și atașată la dosar.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul desemnat din oficiu critică, ca nelegală și netemeinică atât hotărârea pronunțată în apel cât și hotărârea pronunțată de instanța de fond. Susține incidența în cauză a cazului de casare prevăzut de art. 3859punctul 14 Cod procedură penală și în baza art. 334 Cod procedură penală solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 211 Cod Penal în infracțiunea prevăzută de art. 208-209 Cod Penal întrucât inculpatul, așa cum a declarat cu sinceritate, nu a săvârșit infracțiunea de tâlhărie ci infracțiunea de furt calificat. Acesta este de acord să acopere prejudiciul pretins.
Concluzionând, solicită a se dispune admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și, pe fond, rejudecând cauza să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, în infracțiunea de furt și aplicarea unei pedepse spre minimul prevăzut de lege, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și în fond, rejudecând cauza, să pronunțe o hotărâre legală prin care să fie redus cuantumul pedepsei aplicate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat, ca nefondat, și de menținere a deciziei atacate ca fiind legală și temeinică. Nu se justifică schimbarea încadrării juridice întrucât din probele administrate în cauză a rezultat că geanta părții vătămate, a fost sustrasă prin smulgere, pe când se afla în mâna părții vătămate. Instanța de fond avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor, astfel că a aplicat o pedeapsă corect individualizată, soluție confirmată și de către instanța de apel. Instanțele au avut în vedere atât faptul că partea vătămată este o femeie în etate de 8o de ani cât și faptul că, din fișa de cazier judiciar, rezultă că inculpatul a dovedit o perseverență infracțională deosebită.
Recurentul inculpat, având cuvântul, solicită să se ia act de faptul că este în libertate de 9 ani, motiv pentru care contestă recidiva ce i-a fost reținută în sentința de condamnare. Solicită admiterea recursului.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1757/05.10.2009 Judecătoria Sector 4 B, în baza art.211 alin.1, alin.2 lit.c Cod penal cu aplic. art.37 lit.b Cod penal a condamnat pe inculpatul G la pedeapsa de 5 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în stare de recidivă postexecutorie.
În baza art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin.1, lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive, de la 06.07.2009 la zi.
În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art.116 Cod penal s-a dispus față de inculpat luarea măsurii de siguranță a interzicerii de a se afla în municipiul B pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.118 alin.1 lit.e Cod penal s-a confiscat de la inculpat suma de 230 lei.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 800 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul pentru asistența juridică din oficiu fiind plătită conform Protocolului încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.
Din examinarea mijloacelor de probă administrate în cauză prima instanță a reținut la pronunțarea sentinței că la data de 03.07.2009, în jurul orei 12.30, partea vătămată se deplasa pe șos. - cu intenția de a merge la sora sa la spital. La un moment dat, inculpatul i-a smuls geanta din mână, după care a fugit pe o alee laterală. În continuare, acesta s-a deplasat pe Calea și în Parcul T, unde, după ce a controlat în geantă, a găsit chei, acte (carte de identitate, documente bancare, talon de pensie) precum și un portofel în care se afla suma de 230 lei.
A aruncat geanta, cheile, actele și portofelul, oprindu-și suma de 230 lei, pe care a cheltuit-o în scop personal. și talonul de pensie au fost recuperate ulterior.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. S-a ținut seama de gravitatea concretă a infracțiunii, săvârșită în loc public, fapta fiind reprobabilă, comisă asupra unei persoane în vârstă, inculpatul dovedind îndrăzneală și perseverență infracțională.
Inculpatul este recidivist și a mai fost condamnat pentru infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului.
Conform fișei de cazier judiciar, acesta a fost condamnat pentru infracțiuni de tâlhărie și furt calificat, iar recent, în anul 2008, fost sancționat administrativ pentru infracțiunea de furt calificat.
Inculpatul nu are ocupație, nu are loc de muncă, nu este căsătorit, locuiește fără forme legale în municipiul B într-o zonă recunoscută ca fiind un adevărat focar infracțional.
Inculpatul a avut o atitudine procesuală sinceră, dar s-a menționat că atitudinea acestuia s-a manifestat după ce a fost prins, fiind pus în fața materialului probator administrat.
S-a impus aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special, însă într-un cuantum superior acestuia, având în vedere modalitatea concretă de comitere a infracțiunii și antecedentele penale ale inculpatului, faptul că nu s-a reeducat nici în condițiile aplicării unei pedepse anterioare de 6 ani închisoare.
În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală instanța a menținut arestarea preventivă ( nr.66/UP/07.07.2009) întrucât temeiurile se mențin iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere circumstanțele sale personale și frecvența săvârșirii acestui gen de fapte pe raza municipiului
Instanța a dispus și luarea măsurii de siguranță prev. de art.116 Cod penal, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, cu motivarea că inculpatul nu are domiciliul în B, a mai fost condamnat pentru infracțiunea de tâlhărie, iar prezența acestuia în municipiul B constituie un pericol grav pentru societate, putând fi o sursă de pericol a săvârșirii unor noi infracțiuni.
Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr.616/A/16.11.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală; a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului și s-a dedus prevenția acestuia de la 06.07.2009 la zi; a fost obligat inculpatul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
În apelul său inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei prin eficientizarea sporită a circumstanțelor reale ale cauzei și a celor personale ale inculpatului.
Instanța de apel examinând actele și lucrările dosarului a constatat că în cauză s-a reținut o corectă situație de fapt și s-a dat o justă încadrare juridică faptei reținute în sarcina inculpatului, constatându-se că vinovăția acestuia este pe deplin dovedită, fiind întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului G pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prev. de la art.211 alin.1, alin.2 lit.c Cod penal, constând în aceea că la data 03.07.2009, în jurul orelor 12.30, în timp ce se afla pe Șos. -, sector 4 B, a smuls părții vătămate (în vârstă de 80 de ani), o geantă în care se aflau acte de identitate, suma de 230 lei, documente bancare.
Tribunalul a constatat că activitatea infracțională a inculpatului a fost dovedită cu probe certe de vinovăție, în acest sens fiind avute în vedere, plângerea și declarațiile părții vătămate coroborate cu declarațiile martorilor ia, care l-au indicat pe inculpat ca fiind autorul faptei de tâlhărie cât și cu procesele verbale de cercetare la fața locului, de recunoaștere din grup, planșe foto și cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei.
De asemenea, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, tribunalul a apreciat că prima instanță a făcut o corectă individualizare a acesteia, stabilind o pedeapsă de 5 ani și 3 luni închisoare care satisface exigențele art. 52 Cod penal și, respectiv art. 72 din Codul penal.
Stabilind o pedeapsă într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege, prima instanță a avut în vedere într-o măsură suficientă atât datele care circumstanțiază persoana inculpatului (vârsta, antecedentele penale) cât și pericolul social concret al faptei, pus în evidență de împrejurările și modalitatea în care a acționat - într-un loc public și asupra unei persoane în vârstă de 80 de ani.
Tribunalul a reținut că inculpatul a săvârșit fapta dedusă judecății în stare de recidivă postexecutorie, avându-se în vedere că prin sentința penală nr.199/08.06.1998 a Tribunalului Constanța, definitivă prin decizia penală nr.271/13.11.1998 a Curții de Apel Constanța acesta a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare, pentru comiterea a două infracțiuni de tâlhărie, fiind liberat condiționat la 30.05.2001., de această condamnare, după cum rezultă din fișa de cazier judiciar, inculpatul Gam ai suferit două condamnări la pedepse cu închisoarea cuprinse între 1 an și 2 luni închisoare și 1 an închisoare pentru același tip de infracțiuni, de complicitate la tâlhărie și furt calificat, de fiecare dată fiind liberat condiționat.
S-a reținut că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, însă această împrejurare este insuficientă prin ea însăși să conducă la reținerea circumstanțelor atenuante și implicit la reducerea pedepsei sub minimul special, în raport cu circumstanțele reale ale comiterii faptei și cu condamnările anterioare ale inculpatului pentru fapte similare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul G criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei și a greșitei individualizări a pedepsei.
Recurentul - inculpat (asistat de avocat din oficiu) susține că faptei reținute în sarcina sa trebuia să i se dea o altă încadrare juridică, respectiv o infracțiune de furt calificat, iar nu tâlhărie, motivat de faptul că el nu a deposedat-o pe partea vătămată de bunul sustras prin smulgerea acestuia din mâna victimei.
O altă solicitare a recurentului se referă la reindividualizarea pedepsei, în ambele ipoteze suspuse recursului, respectiv, atât în situația schimbării încadrării juridice a faptei, cât și în situația menținerii aceleiași încadrări juridice.
Criticile inculpatului sunt circumscrise cazurilor de casare prev. de art. 3859pct. 17 și pct. 14 Cod procedură penală, iar în urma examinării acestora prin prisma dispozițiilor art. 3856alin. 1 și 2 Cod procedură penală, cum și a actelor și lucrărilor dosarului, se constată că acestea nu sunt întemeiate.
Făcând aplicarea art. 38514alin. 11Cod procedură penală, dar având în vedere și poziția procesuală a inculpatului la instanța de fond, în sensul că acesta nu a făcut declarații uzând de dreptul la tăcere conferit de art. 70 Cod procedură penală, dar și de împrejurarea că în apel acesta nu a dat declarație, instanța de recurs, având și consimțământul inculpatului, a procedat la audierea acestuia.
În declarația dată în recurs inculpatul susține că nu a smuls geanta din mâna părții vătămate, ci a luat-o de lângă partea vătămată care nu ținea geanta în mână (fila 8).
Această declarație a inculpatului, pe lângă faptul că e singulară, e făcută pro cauza tocmai pentru a justifica cererea de schimbare a încadrării juridice.
Din examinarea probelor administrate în cauză se constată că ambele instanțe au reținut o situație de fapt în concordanță cu dovezile produse, stabilindu-se temeinic că infracțiunea comisă este cea de tâlhărie, iar nu de furt calificat.
Din chiar declarațiile inculpatului de la urmărirea penală (filele 55 - 64) rezultă împrejurările în care acesta s-a întâlnit cu victima, cum a văzut-o pe aceasta că are o geantă în mână, cum a luat rezoluția infracțională în sensul de a-i sustrage geanta, cu o mână prin spatele victimei și cum i-a smuls geanta din mână, după care inculpatul a fugit pe o alee laterală, după care a aruncat geanta și alte bunuri aflate în ea, inculpatul oprind banii găsiți în geantă.
Poziția inculpatului susținută în recurs nu are nici un temei, pentru că este contrazisă de probe, dar arată și elemente inedite (cum victima stătea pe o bancă și avea geanta lângă bancă, de unde a și sustras-o inculpatul), despre care nu a pomenit niciodată.
Din procesul verbal întocmit la cercetarea la fața locului, și din planșele foto (filele 10-13 ), rezultă că în zona comiterii faptei nu există nicio bancă.
Mai mult, modul în care a acționat inculpatul rezultă și din declarația victimei ce se coroborează cu declarațiile martorilor ia, inculpatul fiind recunoscut din grup și din planșele foto.
infracțiunii de tâlhărie ca faptă contra patrimoniului, este că deposedarea victimei de bunul sustras se face prin acte de violență, acte de natură să înfrângă voința victimei pentru păstrarea bunului.
Acțiunea de smulgere exercitată în cauză de inculpat este un act de violență, de agresiune, îndreptat împotriva părții vătămate pentru reușita deposedării de bun (geantă), astfel că încadrarea juridică corectă a faptei este pentru infracțiunea de tâlhărie, iar nu pentru furt.
La infracțiunea de furt, deposedarea de bunul sustras în vedere însușirii pe nedrept, se face tot fără consimțământul victimei, dar este exclusă exercitarea vreunui act de violență ori de agresiune îndreptat împotriva victimei pentru reușita deposedării, ceea ce nu este incident în cauză.
Astfel că prima critică a inculpatului nu este fondată.
În ce privește a doua critică referitoare la cuantumul pedepsei aplicate, se constată că instanțele s-au orientat la o pedeapsă de 5 ani și 3 luni închisoare, în concordanță cu criteriile prev. de art. 72 Cod penal și cu scopul pedepsei prev. de art. 52 Cod penal.
Infracțiunea de tâlhărie comisă este o faptă de violență contra patrimoniului, victima este în vârstă de 80 de ani, inculpatul este recidivist postexecutoriu (anterior inculpatul suferind numeroase condamnări pentru fapte asemănătoare, chiar din perioada minoratului), elemente ce nu justifică o reducere a pedepsei mai accentuată.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală urmează a respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Urmează a deduce prevenția inculpatului, potrivit art. 38517alin. 4 Cod procedură penală de la 06.07.2009 la zi.
Urmează a face aplicarea art. 192 alin. 2 Cod procedură penală și a art. 69 din Legea nr. 51/1995.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 616/A/16.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 06.07.2009 și până la zi.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul avocatului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact./12.01.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Red. - Judecătoria Sector 4 B - Secția Penală
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Niculae Stan, Vasile
