Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 309/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.309/
Ședința publică din data de 28 mai 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate judecător
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă
JUDECĂTOR 3: Mița
Grefier - a
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului penal promovat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA împotriva deciziei penale nr. 8/15.01.2008 a Tribunalului Brăila privind pe intimatul inculpat, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.211 Cod penal.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 23 mai 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, dată la care, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea în cauză la data de 28 mai 2008.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr.1989/15.10.2008 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Brăila, în baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod proc.pen. raportat la art. 10 lit. f Cod proc.pen. în referire la art. 286 Cod proc.pen. a dispus încetarea procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire prevăzută de art. 180 alin.2 Cod pen. și amenințare, prevăzută de art. 193 Cod pen. parte vătămată, ca efect al lipsei plângerii prealabile
În baza art.208 al.1-209 al.1 lit. b,e,g Cod pen. cu aplic. art. 74 Cod pen. și art. 76 lit. c Cod pen. s-a dispus condamnarea inculpatului la 1(un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, iar în baza art. 11alin 1 pct. 1 din Legea 61/1991 cu aplic. art. 74 pen. și art. 76 lit. e Cod pen. același inculpat a fost condamnat la 1 (una) lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept în loc public a unui cuțit.
În baza art. 33 lit. a - art. 34 lit. b Cod pen. au fost contopite cele două pedepse aplicate inculpatului și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În baza art. 71 alin 2 Cod pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturile prevăzute la art.64 lit. a și b pen. pe durata executării pedepsei și anume: dreptul de a alege și de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 81 Cod pen. și art. 71 alin. 5 Cod pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, precum și a celei accesorii pe o durata de 3 ani reprezentând termen de încercare potrivit art. 82 Cod pen.
În temeiul art. 359 Cod pr. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod pen. și art. 84 Cod pen privind revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii din nou a unei infracțiuni.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în cauză, de la data de 07.04.2007 până la data de 28.06.2007
În baza art.118 lit. b Cod pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit tip briceag reținut folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 Cod proc.pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin rechizitoriul nr. 1428/P/2007 din data de 26.04.2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăilaa dispus trimiterea în judecată în stare de arest a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și port fără drept în locuri publice a unui cuțit, prevăzute de art.211 al.1, al.2 lit.b și c, al.2/1 lit. a și cod penal și art.1/1 pct.1 din Legea nr.61/1991 cu aplic art.33 lit.a cod penal.
Prin același rechizitoriu s-a dispus încetarea urmăririi penale față de inculpatul, pentru infracțiunea prevăzută de 180 al.2 cod penal.
În fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut că în noaptea de 06/07.04.2007 a lovit pe partea vătămată, și i-a sustras bunuri și bani, pe timp de noapte, în loc public și împreună cu o altă persoană și a purtat fără drept în locuri publice un cuțit asupra sa.
Situația expusă în actul de sesizare este susținută de următoarele mijloace de probă: procesul - verbal de depistare (fila 4), raportul de constatare medico - legală (fila 15), declarațiile inculpatului (filele 17 - 28), declarațiile părții vătămate (16-18), declarațiile martorilor, și (filele 29 - 49) și a martorului asistent la recunoașterea din grup - HG(50), procesele - verbale de recunoaștere (filele 51 - 55), planșele foto (filele 59 - 81).
In cursul cercetării judecătorești instanța a procedat la audierea inculpatului (34 + supliment declarație la ultim termen), a părții vătămate (33 + supliment declarație la ultim termen), precum și a martorilor oculari, și.( 33, 34, 63-66). Totodată, față de imposibilitatea de audiere a martorului asistent la recunoașterea din grup - HG, instanța a dat citire declarației acestuia.
Prin încheierea din data de 28.06.2007 dată în dosarul nr- al Tribunalului Brăila, s-a revocat măsura arestării preventive, inculpatul fiind pus de îndată în libertate.
Prin încheierea din data de 21.09.2007 dată în prezentul dosar, pentru considerentele acolo arătate (95-97) instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de tâlhărie reținută în rechizitoriu din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 al.1 al.2 lit. b și c și al. 21lit. a și b Cod pen. în infracțiunile de furt calificat prevăzută de art. 208 al.1-209 al.1 lit. b, e, g Cod pen; lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 al.2 Cod pen. și amenințare prevăzută de art. 193 Cod pen. cu aplicarea art. 33 lit.a Cod pen.
La ultimul termen de judecată (08.10.2007), instanța a procedat la reaudierea părții vătămate conform dispozițiilor art. 286 Cod proc.pen. aceasta declarând că nu înțelege să facă plângere împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lovire și amenințare în care s-a schimbat încadrarea juridică a faptei.
Analizând întregul material probator administrat in cauză, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În noaptea de 06/07.04.2007, în jurul orei 01.00, inculpatul se afla împreună cu fratele său, martorul, la un fast-food situat pe - - din municipiul B, pentru a cumpăra câte un sandwich. Atât inculpatul, cât și fratele său se aflau în stare de ebrietate.
La un moment dat, în zonă a oprit un taxi (condus de martorul ) din care au coborât partea vătămată și martorii și.
Între inculpat și fratele acestuia (martorul ) pe de o parte, și partea vătămată și martorii și pe de altă parte, s-au iscat discuții din cauza faptului că primii doreau să ia taxiul cu care partea vătămată și prietenii săi au venit la locul respectiv. Aceștia din urmă s-au opus, astfel că pe fondul conflictului legat de folosirea taxiului inculpatul a scos un cuțit cu care a amenințat partea vătămată și martorii și. Aceștia din urmă au reușit să urce în taxi, condus de martorul, care a demarat în grabă. Partea vătămată nu a apucat însă să urce în taxi, fiind lovită de inculpat și de fratele acestuia (martorul ) pe fondul aceluiași conflict și fără vreo intenție de a sustrage bunuri. În urma loviturilor primite, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 3-5 zile de îngrijiri medicale.
După ce au demarat, unul din martorii aflați în taxi a chemat poliția. Ajunse la fața locului, organele de poliție i-au depistat la scurt timp pe inculpat și pe fratele acestuia. În momentul imobilizării, din buzunarul inculpatului a căzut un telefon mobil Sony Ericsson aparținând părții vătămate. corporal, asupra inculpatului a fost găsit și cuțitul tip briceag cu o lamă de 7, 5 cm lungime cu care anterior amenințase partea vătămată și martorii de care acesta era însoțit.
Cuțitul a fost predat la camera de corpuri delicte, iar telefonul mobil marca Sony Ericsson a fost restituit părții vătămate conform dovezii.
Situația de fapt expusă mai sus este dovedită cu declarațiile date în cursul cercetării judecătorești de partea vătămată, declarația inculpatului (care a recunoscut infracțiunea de port ilegal de cuțit, negând însă săvârșirea infracțiunii de furt -34), precum și cu declarațiile martorilor oculari, și.( 33, 34, 63-66), și cu procesul verbal de depistare, procesele - verbale de recunoaștere și planșele foto.
Prin încheierea din data de 21.09.2007 (când s-a schimbat încadrarea juridică a faptei) instanța de fond a constatat că toate declarațiile persoanelor audiate în instanță se coroborează, neexistând suspiciuni sau motive de a fi înlăturate, caz în care starea de fapt rezultată din probele adminJ. în faza de urmărire penală, în sensul că în timp ce îl lovea, inculpatul a băgat mâna în buzunar părții vătămate și i-a sustras anumite bunuri nu mai are nici o susținere probatorie. În plus, toate persoanele audiate în instanță au arătat că declarațiile le-au fost dictate de anchetatori.Ca urmare, declarațiile martorilor și cea a părții vătămate date la urmărire penală au fost înlăturate.
Deși inculpatul a negat cu vehemență sustragerea telefonului mobil marca Sony Ericsson aparținând părții vătămate, precizând că "nu e adevărat că telefonul părții vătămate s-a găsit asupra sa, iar telefonul ce s-a găsit asupra sa era marca Motorolla ", din declarațiile martorilor, și chiar și a lui (fratele inculpatului) rezultă contrariul, inculpatul neputând să explice cum a ajuns telefonul părții vătămate asupra sa. Mai mult, susținerile inculpatului sunt contrazise și de procesul verbal de depistare, precum și de planșa foto cu telefonul găsit asupra sa și de dovada de restituire a acestui telefon către partea vătămată. În fața acestor probe, cu ocazia reaudierii la ultimul termen, inculpatul a precizat că "e posibil" ca telefonul părții vătămate să fi fost găsit asupra sa, însă nu-și amintește din cauza stării avansate de ebrietate în care se afla. Ca urmare, instanța de fond a constatat că inculpatul a luat telefonul mobil (care nu-i aparținea) fără consimțământul părții vătămate, și în scopul însușirii pe nedrept, neputându-se însă stabili o legătură între rezoluția de sustragere a telefonului și rezoluția anterioară de a lovi și a amenința partea vătămată.
În drept, faptele inculpatului, care în noaptea de 06/07.04.2007, pe timp de noapte, în loc public și având un cuțit asupra sa, a sustras un telefon mobil aparținând părții vătămate, au fost calificate ca fiind infracțiunile de furt calificat prevăzută de art. 208 al.1-209 al.1 lit. b, e, g Cod pen. și cea prevăzută de art. 11alin 1 pct. 1 din Legea 61/1991.
În ceea ce privește infracțiunile de lovire prevăzută de art. 180 alin 2 Cod pen. și amenințare, prevăzută de art. 193 Cod pen. având în vedere că la ultimul termen partea vătămată a declarat că nu înțelege să facă plângere împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lovire și amenințare în care s-a schimbat încadrarea juridică a faptei, în baza art. 11 pct. 2 lit. b proc.pen. raportat la art. 10 lit. f Cod proc.pen. în referire la art. 286 Cod proc.pen. instanța de fond a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, ca efect al lipsei plângerii prealabile.
La stabilirea pedepselor pentru cele două infracțiuni reținute a fi săvârșite de către inculpat - furt calificat și port fără drept a unui cuțit în loc public - instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art.72 Cod pen. dispozițiile din partea generală a Codului penal, limitele pedepsei prevăzute în partea specială a Cod pen. gradul relativ ridicat de pericol social al faptei dat de modalitatea de executare - pe timp de noapte, dintr-un loc public, de o persoană având asupra sa un cuțit, dar și de atitudinea parțial sinceră, respectiv de negare a faptei de furt și de recunoaștere a celeilalte fapte, precum și de lipsa antecedentelor penale.
Față de toate acestea, instanța de fond a reținut pentru inculpat circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 Cod pen. și a aplicat acestuia câte o pedeapsă pentru fiecare faptă, coborâtă sub minimul special, conform art. 76 Cod pen. Astfel, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă de 1 an închisoare pentru infracțiunea de furt calificat și o lună închisoare pentru infracțiunea de port fără drept a unui cuțit.
În baza art. 33 lit. a Cod pen. raportat la art. 34 lit. b Cod pen. au fost contopite cele două pedepse în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În baza art. 71 alin 2 Cod pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute la art.64 lit. a și b pen. pe durata executării pedepsei.
Având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului (vârsta de 22 ani, faptul că are un loc de muncă lucrând în străinătate și lipsa antecedentelor penale), instanța de fond a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, fapt pentru care în baza art. 81 pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durata de 3 ani reprezentând termen de încercare potrivit art. 82.pen.
În temeiul art. 359 proc.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii din nou a unei infracțiuni.
În baza art. 71 alin 5 Cod pen. s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute la art.64 lit. a și b Cod pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în cauză, de la data de 07.04.2007 până la data de 28.06.2007.
În baza art.118 lit. b Cod pen. s-a confiscat de la inculpat un cuțit tip briceag.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila.
Motivele de apel vizează schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de tâlhărie pentru săvârșirea căreia a fost trimis în judecată inculpatul și omisiunea de a fi aplicate prevederile art.88 Cod pen.
Cu privire la primul motiv de apel, parchetul apreciază că în mod greșit instanța de fond a procedat la schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare a instanței, din infracțiunea de tâlhărie în forma prevăzută de art. 211 alin.1 și alin.2 lit. b, c și alin. 21lit. a și b Cod pen. în trei infracțiuni concurente - respectiv furt calificat în forma prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. b, e și g Cod pen, lovire, prevăzută de art.180 alin. 2 Cod pen. și amenințare prevăzută de art. 193 Cod pen. - considerând că instanța de fond fără justificare a înlăturat probele adminJ. în timpul urmăririi penale care fac dovada pe deplin că în data de 6/7.04.2007 între părți a izbucnit un conflict spontan cu privire la cine anume să plece cu taxiul, iar telefonul mobil i-a fost smuls părții vătămate în momentul în care a fost lovită de către inculpatul, acesta profitând și de neputința pății vătămate de a riposta.
Se conchide că fapta astfel comisă constituie infracțiunea de tâlhărie și trei infracțiuni distincte de lovire, amenințare și furt calificat cum în mod greșit a apreciat instanța de fond.
C de al doilea motiv de apel vizează omisiunea instanței de fond de a deduce din pedeapsa aplicată perioada prevenției, așa cum impun dispozițiile art.88 Cod pen.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și în rejudecarea cauzei să fie condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată și să se deducă din pedeapsă perioada prevenției.
Prin decizia penală nr. 8/15.01.2008 a Tribunalului Brăilaa fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA, s-a desființat în parte sentința penală apelată iar în rejudecare s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestului preventiv de la data de 07.04.2007 până la data de 28.06.2007.
Pentru a pronunța această decizie TRIBUNALUL BRĂILAa reținut următoarele:
Primul motiv de apel referitor la schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de tâlhărie în infracțiunile concurente de lovire în forma prevăzută de art. 180 alin. 2 pen. amenințare prevăzută de art.193 pen și furt calificat în forma prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. b, e și g pen. nu este fondat.
Așa cum se reține în rechizitoriu, în noaptea de 6/7.04.2007, între inculpatul intimat și fratele acestuia numitul pe de o parte și partea vătămată și martorii, și, pe de altă parte, a avut loc un conflict în legătură cu angajarea unui taxi, cele două grupuri de tineri disputându-și dreptul de a beneficia de serviciu. În această dispută inculpatul a lovit partea vătămată și a amenințat-o folosind un briceag. Violențele astfel exercitate au avut drept scop intimidarea grupului de tineri pentru a-l determina să renunțe la taxi. Lovirea părții vătămate și amenințarea acesteia în aceste împrejurări constituie două infracțiuni distincte de lovire în forma prevăzută de art.180 alin.2 și de amenințare prevăzută de art.193 pen.
Pentru ca aceste două fapte să întregească conținutul laturii obiective a infracțiunii complexe de tâlhărie este necesar - așa cum rezultă chiar din dispozițiile art. 211 pen. - ca violențele, amenințările să fi fost comise de inculpat cu scopul de a înlesni săvârșirea furtului, iar dacă acțiunile au fost săvârșite ulterior însușirii bunului, ele trebuie să fie săvârșite în scopul de a păstra bunul furat ori de a înlătura urmele infracțiunii sau de a-și asigura scăparea.
Chiar și din declarațiile părții vătămate și cele ale martorilor făcute în timpul urmăririi penale, invocate în susținerea acestui motiv de apel, nu rezultă nici un moment că violențele și amenințările exercitate de inculpat au avut drept scop deposedarea părții vătămate de telefonul mobil sau că prin aceste acțiuni inculpatul a urmărit să păstreze bunul sustras. Atât la urmărirea penală cât și în instanță toate declarațiile sunt concordante în sensul că a existat conflict între părți cu privire la taxi.
Rezultă așadar că violențele și amenințările la adresa părții vătămate nu au fost comise de inculpat nici pentru însușirea bunului și nici pentru păstrarea acestuia, astfel încât cele două fapte sunt infracțiuni distincte, așa cum le-a calificat instanța de fond.
S-a reținut că în timpul altercației este posibil ca telefonul să fi căzut și să fi fost ridicat de inculpat, iar această faptă reprezintă infracțiunea de furt calificat în forma reținută de instanța de fond.
C de al doilea motiv de apel formulat de parchet s-a apreciat ca fiind fondat întrucât din actele dosarului rezultă că inculpatul a fost reținut în cauză la data de 7.04.2007, iar în continuare s-a dispus măsura arestului preventiv care a fost revocată la data de 28.06.2007 când a fost pus în libertate.
Această perioadă urmează a fi dedusă din pedeapsa aplicată, fiind incidente dispozițiile art.88 Cod pen. potrivit cărora din pedeapsă se deduce perioada arestului preventiv. S-a reținut că nu este suficientă constatarea că inculpatul a fost arestat preventiv întrucât aceasta nu produce efectele juridice ale deducerii perioadei executate.
Așa fiind, văzând și dispozițiile art.379 pct.2 lit. a Cod proc.pen. tribunalul a admis apelul, a desființat în parte sentința atacată și în rejudecare a făcut aplicarea dispozițiilor art.88 Cod pen. în temeiul cărora a dedus din pedeapsă perioada prevenției de la data de 7.04.2007 la 28.06.2007, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței, iar potrivit dispozițiilor art.192 alin.3 Cod proc.pen. a lăsat în sarcina statului cheltuielile judiciare.
Împotriva deciziei penale a Tribunalului Brăilaa declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA care a susținut că încadrarea juridică dată faptelor prin hotărârile recurate este greșită. În dezvoltarea motivelor scrise și suplimentar în fața instanței de recurs procurorul a precizat că în opinia sa fapta comisă de inculpat constituie doar infracțiunea de "tâlhărie" pentru că violențele exercitate asupra părții vătămate au condus la deposedarea acesteia de un telefon mobil. Cât privește activitatea inculpatului de purtare în locurile publice a unei arme albe procurorul a susținut că aceasta este absorbită în conținutul constitutiv al infracțiunii de "tâlhărie" sens în care se impune schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare al instanței.
Recursul declarate de procuror este fondat și urmează să fie admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, în ceea ce privește situația de fapt, Curtea constată că atât instanța de fond cât și cea de apel au dat o interpretare eronată ansamblului probator administrat în cauză reținând nejustificat că inculpatul a luat de lângă partea vătămată telefonul mobil ce i-ar fi căzut acesteia urmare a agresiunii la care o supusese împreună cu fratele său, când de fapt inculpatul a luat acel telefon din buzunarul hanoracului cu care partea vătămată era îmbrăcată în timp ce aceasta era lovită.
În acest sens sunt declarațiile date în cursul urmăririi penale de partea vătămată și de martorii, și dar și de inculpatul care în primele declarații luate (filele 19-22 dosar urmărire penală) a recunoscut că în timpul altercației cu partea vătămată a deposedat-o pe aceasta de un telefon mobil marca "Sony Ericsson", telefon ce a fost găsit asupra sa atunci când a fost oprit de organele de poliție.
Ulterior acestor declarații inculpatul a recunoscut doar că a lovit-o pe partea vătămată susținând că nu a luat de la aceasta vreun telefon mobil și că nu este adevărat faptul că asupra sa s-ar fi găsit în momentul depistării telefonul părții vătămate ci telefonul său care este marca "Motorola".
Aceste susțineri ale inculpatului sunt în contradicție evidentă cu celelalte probe adminJ. în cauză pentru că din procesul verbal de depistare și din declarațiile părții vătămate și ale martorilor mai sus arătați rezultă cu certitudine că telefonul găsit de organele de poliție asupra inculpatului era marca "Sony Ericsson" și a fost recunoscut de către partea vătămată ca fiind cel ce îi fusese sustras cu puțin timp înainte.
De altfel această împrejurare este confirmată chiar și de martorul, fratele inculpatului, care a arătat că telefonul găsit de poliție asupra inculpatului era cel al părții vătămate.
Este adevărat că atât partea vătămată cât și martorii și-au nuanțat declarațiile date, în fața instanței de judecată prima susținând că de fapt telefonul i-a căzut din buzunar în timp ce era agresată, moment în care acesta a fost luat de inculpat în vreme ce martorii au negat că au văzut efectiv momentul în care inculpatul a luat din buzunarul părții vătămate telefonul mobil, cu toții susținând că declarațiile inițiale le-au fost dictate de poliție, însă Curtea apreciază că motivarea dată de susnumiți pentru felul în care au declarat inițial nu are vreo justificare rezonabilă, cu atât mai mult cu cât chiar inculpatul a recunoscut la început de bună voie luarea telefonului din buzunarul părții vătămate.
În plus, chiar dacă s-ar accepta că inculpatul a luat telefonul mobil atunci când acesta a căzut din buzunarul părții vătămate, această acțiune nu se poate disocia de acțiunile violente desfășurate în aceeași împrejurare de către inculpat împreună cu fratele său, ceea ce atrage încadrarea faptei în infracțiunea de "tâlhărie" de vreme ce partea vătămată a fost pusă în imposibilitatea de a-și apăra proprietatea tocmai datorită violențelor exercitate împotriva sa.
Sub un alt aspect Curtea constată că este lipsită de relevanță împrejurarea că inculpatul nu a acționat de la început cu intenția de aod eposeda de bunuri pe partea vătămată ( conflictul izbucnind de la faptul că ambii doreau să folosească același taxi) pentru că intenția inculpatului de a sustrage bunuri, chiar supravenită fiind, atrage răspunderea acestuia pentru infracțiunea de "tâlhărie" cât timp violențele au favorizat luarea bunului iar acesta nu ieșise încă din sfera de posesie a părții vătămate.
Așa fiind Curtea apreciază că în mod artificial au disjuns instanțele de fond și apel activitatea infracțională a inculpatului în infracțiunile de "furt", "lovire sau alte violențe" și "amenințare" întrucât aceasta constituie o singură infracțiune cu un conținut juridic complex, respectiv infracțiunea de "tâlhărie".
Pe de altă parte Curtea nu poate primi susținerea procurorului privind absorbirea activității inculpatului de purtare în locurile publice a unei arme albe în conținutul constitutiv al infracțiunii de "tâlhărie" pentru că această activitate a continuat și după amenințarea și lovirea părții vătămate, inculpatul amenințând cu cuțitul și pe organele de poliție care l-au reținut, situație în care infracțiunea prevăzută de art. 11al. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 nu își pierde autonomia.
Față de cele mai sus arătate recursul declarat de procuror urmează a fi admis, cu consecința casării hotărârilor pronunțate la judecata în fond și în apel și a dispunerii condamnării inculpatului pentru infracțiunile reținute prin actul de sesizare al instanței de judecată.
Cât privește individualizarea pedepselor ce se vor aplica inculpatului Curtea va reține în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a Cod penal, având în vedere conduita bună avută anterior comiterii infracțiunii și va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante care se va stabili în cauză apreciind că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat și că acesta, chiar fără executarea pedepsei, nu va mai săvârși infracțiuni.
În consecință, văzând și prevederile art. 38515pct. 2 lit. d Cod pr. penală în referire la art. 3859pct. 17 Cod pr. penală și cele ale art. 192 al. 3 Cod pr. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA împotriva deciziei penale nr.8/15.01.2008, pronunțată de TRIBUNALUL BRĂILA în dosarul nr- (sentința penală nr.1989/15.10.2007 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr-) privind pe intimatul-inculpat (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 30.08.1985 în B, județul B, domiciliat în B, str. - -, - 2, apartament 271, județul B).
Casează decizia penală nr. 8/15.01.2008 a Tribunalului Brăila și în parte sentința penală nr. 1989/15.10.2007 a Judecătoriei Brăila și în rejudecare:
Condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "tâlhărie" prevăzută de art. 211 al. 1, 2 lit. b și c și al. 2 indice 1 lit. a și b Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a și art. 76 lit. b Cod penal.
Condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.1 indice 1 al. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 74 lit. a și art. 76 lit. e Cod penal.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 71 al. 2 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.
În baza art. 86 indice 1 și art. 71 al. 5 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei cu închisoarea și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 5 ani stabilit conform art. 86 indice 2 Cod penal.
Conform art. 86 indice 3 Cod penal pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 indice 4 Cod penal referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere.
În baza art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 07.04.2007 și până la 28.06.2007.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
a
Cu opinie separatăîn sensul respingerii ca nefondat a recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA.
JUDECĂTOR,
-
Red. /13.06.2008
Red. /25.06.2008
Tehnored. / 2 ex./25.06.2008
Fond: /Apel:,
OPINIE SEPARATĂ
Apreciez că soluția ce se impunea în cauza de față era aceea a respingerii ca nefondat a recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.200 Cod procedură penală urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.
Potrivit dispozițiilor art.289 Cod procedură penală, judecata cauzei se face în fața instanței constituită potrivit legii și se desfășoară în ședință, oral, nemijlocit și în contradictoriu.
Din economia acestor texte de lege rezultă că probele strânse în cursul urmăririi penale servesc numai ca temei pentru trimiterea în judecată.
Pentru a servi drept temei de condamnare probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate de instanță, în cursul judecății în mod nemijlocit, oral și în contradictoriu.
Numai după verificarea efectuată în aceste condiții, instanța poate reține, motivat, că exprimă adevărul fie probele de la urmărirea penală fie cele adminJ. în cursul cercetării judecătorești.
Așa fiind, nu există temei legal pentru reținerea în mod necenzurat de către instanță a selecției propusă în motivarea recursului, cu referire la declarațiile părții vătămate, ale inculpatului și ale martorilor date în cursul urmăririi penale.
Astfel, dacă în cursul urmăririi penale atât partea vătămată - cât și martorii, și au declarat că partea vătămată a fost deposedată prin violență (lovituri și amenințare cu un briceag) de telefonul mobil, în fața judecătorului au arătat că declarațiile date la urmărirea penală nu sunt reale (vizând aspectul deposedării), că au scris astfel pentru că așa li s-a dictat, și că, în realitate inculpatul a lovit-o pe partea vătămată și a amenințat-o cu un briceag nu pentru a-și însuși, ori păstra telefonul mobil, pe care partea vătămată probabil l-a scăpat pe jos în timpul altercației, ci pentru a lua taxiul (condus de martorul ) aflat la dispoziția părții vătămate și a prietenilor săi, și.
Din examinarea dispozițiilor art.211 alin.1 Cod penal rezultă că infracțiunea de tâlhărie se comite cu intenție directă, această formă de vinovăție trebuind să existe atât în raport cu acțiunea principală de furt, cât și în raport cu acțiunea adiacentă de exercitare de violențe sau amenințări asupra victimei, acțiune urmare căreia aceasta este pusă în stare de inconștiență sau neputința de a se apăra în scopul realizării furtului, păstrarea bunului furat sau înlăturării urmelor infracțiunii.
Față de argumentele părții vătămate și ale martorilor, privitoare la modalitatea în care au ajuns să-și scrie declarațiile în cursul urmăririi penale, nimici nu l-a putut opri pe judecătorul fondului să dea forță probantă declarațiilor luate în ședință publică, nemijlocit și în contradictoriu, cu atât mai mult cu cât împotriva martorilor nu s-a declanșat vreo procedură privind fapta prevăzută de art.260 Cod penal, declarațiilor lor coroborându-se între ele și cu cea a părții vătămate, precum și cu susținerile constante ale inculpatului.
S-a făcut dovada astfel că este vorba de fapte distincte, aflate în concurs, actele de violență și amenințare fiind comise pentru că părțile își disputau același taxi, intenția de furt intervenind ulterior, în baza unei rezoluții distincte alimentată și de starea de ebrietate în care se afla inculpatul.
Ca atare, în mod corect prima instanță a încadrat faptele, iar instanța de apel a menținut hotărârea, în infracțiunile de amenințare, prev. de art.193 Cod penal, lovire, prev. de art.180 alin.2 Cod penal, furt calificat, prev. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.b,c și g Cod penal, și de port fără drept în loc public a unui cuțit, prev. de art.11alin.1 pct.1 din Legea nr.61/1991 și constatând că în cazul primelor două infracțiuni lipsește plângerea prealabilă a încetat procesul potrivit legii.
Constatând așadar că hotărârile recurate sunt temeinice și legale, s-ar fi impus ca recursul Parchetului să fie respins ca nefondat.
JUDECĂTOR,
-
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate, Constantin Cârcotă, Mița
