Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 313/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
74/2010
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr. 313
Ședința publică din data de 19 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții-inculpați și împotriva Deciziei penale nr. 670. 8.XII.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns:
- recurentul inculpat personal, în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu, în baza delegației nr. -/14.2010 depusă la dosar ( fila 11);
- recurentul inculpat personal, în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu HG, în baza delegației nr. -/14.2010 depusă la dosar ( fila 16);
și - intimatul parte vătămată, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Apărătorii desemnați din oficiu, întrebați fiind de către președintele completului de judecată, precizează că prin recursurile declarate, inculpații critică cuantumul pedepselor aplicate, ca fiind prea sever în raport cu circumstanțele lor personale.
Părțile întrebate fiind de către instanță declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu, pentru recurentul inculpat, având cuvântul, susține incidența cazului de casare reglementat de art. 3859punctul 14 Cod procedură penală.
Solicită să fie dată eficiență maximă circumstanțelor personale ale inculpatului, care a adoptat o conduită sinceră și a arătat că regretă fapta și situația în care se află. Își încheie pledoaria solicitând admiterea recursului, casarea atât a hotărârii pronunțate în apel, cât și a sentinței penale pronunțate de către instanța de fond și, rejudecând cauza,să fie redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatului.
Apărătorul desemnat din oficiu, al recurentului inculpat susține incidența cazului de casare reglementat de art. 3859punctul 14 Cod procedură penală.
Solicită să fie examinat dosarul cu atenție și să fie avută în vedere participația penală a clientului său și faptul că, fiind liberat condiționat dintr-o pedeapsă anterioară, dovedit că a avut o conduită disciplinată deosebită, remarcată și de cadrele de la locul de deținere.
Solicită să fie dată eficiență maximă circumstanțelor personale ale inculpatului, care a recunoscut fapta și, cu sinceritate,a arătat că o regretă. Își încheie cuvântul solicitând admiterea recursului, casarea atât a hotărârii pronunțate în apel, cât și a sentinței penale pronunțate de către instanța de fond și, rejudecând cauza să fie redus cuantumul pedepsei aplicată inculpatului.
Intimatul parte vătămată lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate și menținere a hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Instanța de fond, așa cum a constatat și instanța de apel, a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, conduita oscilantă a inculpaților și perseverența infracțională a acestora, astfel că a procedat la o judicioasă individualizare a pedepselor aplicate. În baza art. 192 Cod procedură penală solicită obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare.
Recurentul-inculpat, personal, susține că nu a exercitat violențe, ci doar amenințări verbale. Solicită să-i fie admis recursul.
Recurentul-inculpat, personal, solicită să-i fie admis recursul și micșorat cuantumul pedepsei aplicate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față
Prin decizia nr.670/A din 08.12.2009 a Tribunalului București - Secția I Penală au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de apelanții inculpați și împotriva sentinței penale nr.650 din 19.10.2009 a Judecătoriei sectorului 6 Prin aceeași decizie s-a menținut starea de arest a inculpaților și s-a dedus din pedepsele aplicate durata prevenției de la 30.06.2009 la zi.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.650/19.10.2009 pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Sector 6 B în baza art.334 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru inculpatul din infracțiunea prev.de art.211 alin.1, al.2 lit.c, alin. 21lit.a Cod penal cu aplic, art.37 lit.a Cod penal în infracțiunea prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin. 21lit.a Cod penal cu aplic, art.37 lit.a și b Cod penal.
S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat ca neîntemeiată.
în baza art.211 alin. 1, alin. 2 lit.c, al.21lit.a Cod penal cu aplic, art.37 lit.a și b Cod penal a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art.61 Cod penal s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei aplicate prin sentința penală 554/14,04.2005 pronunțată de Tribunalul București și s-a contopit - restul neexecutat de 565 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul executând 7 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a Il-a și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei, prevenția de la 30.06.2009 la zi.
În baza art.350 alin. 1 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit.c, alin. 2 lit.a Cod penal cu aplic, art.37 lit.a Cod penal a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art.61 Cod penal s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei aplicate prin sentința penală 2634/02.09.2004 pronunțată de Judecătoria Ploiești și s-a contopit restul neexecutat de 822 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul executând 7 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a Il-a și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei, prevenția de la 30.06.2009 la zi.
În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art.116 alin.4 Cod penal s-a instituit față de inculpatul măsura de siguranță a interzicerii dreptului de a se afla în mun. B pe o durată de 2 ani.
S-a luat act că partea vătămată, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind acoperit.
În baza art.191 alin. 1 și 2 Cod procedură penală fiecare dintre inculpați au fost obligați la cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 30.06.2009, în jurul orei 8.00, inculpații și, au urmărit pe partea vătămată în timpul deplasării sale spre locul de muncă, iar după ce acesta s-a întâlnit cu numitul -, în timp ce se deplasau pe o alee necirculată printre blocuri, inculpatul l-a prins de umăr, i-a smuls lănțișorul de la gât, inculpatul l-a lovit cu pumnul în zona feței, inculpatul solicitându-i să-i dea și brățara de la mână după ce în prealabil a cerut celuilalt inculpat un cuțit.
Cei doi inculpați au plecat imediat după deposedarea părții vătămate, fiind prinși la scurt timp de lucrătorii de poliție sesizați telefonic de partea vătămată.
Partea vătămată a declarat în mod constant, în cursul procesului penal, că în dimineața respectivă se deplasa spre serviciu, observându-i pe inculpați urcându-se în același autobuz al liniei 139 și coborând în aceeași stație cu acesta, unde partea vătămată a schimbat autobuzul, urcându-se într-un autobuz al liniei 302 și coborând în zona, fapt ce a determinat suspiciunea că este urmărit.
Partea vătămată a arătat că în zona respectivă l-a așteptat pe numitul - cu care lucra la renovarea unui apartament din zonă, observând că nici inculpații nu au plecat din stație. După sosirea martorului -, partea vătămată a plecat împreună cu acesta, cei doi deplasându-se pe aleile dintre blocuri, iar în momentul în care au ajuns într-un loc necirculat, inculpatul l-a prins de gât, din spate, l-a răsucit spre el, moment în care partea vătămată a ținut de lanțul pe care îl purta la gât, inculpatul l-a lovit cu pumnul în obrazul drept, partea vătămată căzând în urma loviturii, moment în care inculpatul s-a apropiat de el și i-a smuls lănțișorul de la gât spunându-i celuilalt "scoate bă cuțitul" și cerându-i imediat părții vătămate să-i dea și brățara de la mână. Partea vătămată a arătat că temându-se de posibilitatea ca cei doi să aibă un cuțit a desfăcut brățara care i-a fost smulsă din mână de același inculpat. Partea vătămată a mai arătat ca imediat după aceasta cei doi au fugit, nu înainte de a-i amenința să nu reclame infracțiunea.
Prima instanță a constatat că declarația părții vătămate se coroborează cu declarația martorului - care a confirmat faptul că s-a întâlnit cu aceasta în dimineața respectivă în jurul orei 8.00, cei doi deplasându-se pe aleile dintre blocuri către apartamentul pe care îl renovau. Martorul a afirmat că partea vătămată i-a expus suspiciunile pe care le avea cu privire la faptul că a fost urmărit și că în timp ce se deplasau pe o străduță necirculată, partea vătămată a fost prins din spate de unul dintre inculpați, răsucit, a fost lovit cu pumnul în zona feței, fiindu-i smuls lănțișorul de la gât, iar inculpatul i-a solicitat și brățara. Martorul a arătat că în timpul deposedării părții vătămate a stat la o distanță de 4 metri de locul respectiv și i-a auzit pe inculpați amenințând în momentul în care au fugit.
Cu privire la persoana inculpatului care l-a prins pe partea vătămată din spate, martorul a declarat în cursul urmăririi penale că acesta ar fi fost inculpatul, dacă ne raportăm la descrierea martorului, iar în fața instanței a afirmat că ar fi vorba de inculpatul. De asemenea, în fața instanței martorul a precizat că nu a auzit când inculpatul a cerut un cuțit celuilalt inculpat, în timp ce la urmărire penală a relatat și acest aspect. Instanța va reține că declarația dată la urmărire penală reprezintă adevărul, aceasta fiind dată în aceeași zi cu data faptei, capacitatea de rememorare și redare a incidentului de către martor fiind evident mai bună și fără ca prezența inculpaților, de care martorul a recunoscut că s-a temut, să-l influențeze în vreun fel.
De asemenea, instanța fondului a reținut că declarațiile părții vătămate și a martorului se coroborează pe deplin cu procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante în ceea ce privește faptul ca partea vătămată a sesizat imediat poliția, cei doi inculpați fiind depistați în timp ce se deplasau cu autobuzul liniei 139.
Din cuprinsul aceluiași proces verbal s-a reținut că asupra inculpatului au fost găsite bunurile sustrase.
Martorii a și, au confirmat cele menționate în procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante atât cu privire la depistarea inculpaților de către poliție în autobuzul liniei 139, cât și cu privire la găsirea obiectelor sustrase.
Inculpații au avut o atitudinea procesuală oscilantă, ambii negând faptul că ar fi urmărit pe partea vătămată, cât și violențele exercitate asupra acestuia. Cu privire la acesta aspect, însă, instanța fondului a reținut că cei doi au acționat cu premeditare urmărind partea vătămată, declarațiile acesteia coroborându-se cu declarația martorului - care a relatat în cursul urmăririi penale că i-a observat pe cei doi în stația de tramvai unde partea vătămată îl aștepta, partea vătămată expunându-i suspiciunea cum că ar fi urmărit.
Inculpatul a negat participarea sa la infracțiune în cursul urmăririi penale, iar în fața instanței a recunoscut parțial fapta, arătând că a smuls de la gâtul părții vătămate lănțișorul, după care i-a cerut brățara, fără să-l amenințe și fără să-l lovească. Inculpatul a precizat că nu este adevărat că ar fi cerut coinculpatului un cuțit și nici că acesta ar fi lovit pe partea vătămată.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, acesta a declarat în fața instanței că nu dorește să dea declarație, iar în cursul urmăririi penale a recunoscut parțial fapta, afirmând că doar a asistat la comiterea faptei, în sensul că "ideea de a-l tâlhări pe tânărul respectiv i-a aparținut lui " și că acesta a smuls lanțul de la gât părții vătămate și i-a luat brățara sub amenințare. La momentul audierii sale de către instanță, cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, inculpatul a recunoscut faptul că cei doi l-au urmărit pe partea vătămată în mijloacele de transport în comun și ulterior, precizând și că inculpatul i-a cerut briceagul înainte de a deposeda partea vătămată și de brățară.
Atitudinea inculpaților a fost considerata de către instanța fondului ca fiind evident nesinceră, aceștia revenind asupra propriilor declarații, având declarații contradictorii atât în ceea ce-i privește, cât și necoroborându-se cu celelalte mijloace de probă decât în parte și prin urmare instanța nu va avea în vedere susținerile acestora decât în măsura în care se coroborează cu probatoriul reținut anterior.
În drept, instanța fondului a reținut ca fapta inculpaților și de a deposeda pe partea vătămată, în timp ce acesta se deplasa pe str. - -, prin exercitare de violențe și amenințare, de un lănțișor și de brățară pe care le purta, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 21lit. a Cod penal.
S-a apreciat că din modul de săvârșire al faptei, este evident că acțiunile inculpaților au concurat la producerea rezultatului, cei doi având calitate de autori, chiar dacă inculpatul nu a deposedat direct pe partea vătămată.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, instanța fondului a reținut că, la data de 27.01.2009, acesta a fost liberat condiționat din executarea pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 554/14.04.2005 a Tribunalului București, cu un rest de pedeapsă de 565 zile închisoare, motiv pentru care fapta dedusă judecății a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind comisă în timpul liberării condiționate.
De asemenea, a rezultat că din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 2/07.01.2002 de Judecătoria Sectorului 5 B, acesta a fost liberat condiționat la data de 24.12.2003 cu un rest neexecutat de 293 zile închisoare, fapta dedusă judecății fiind săvârșită după ce pedeapsa respectivă a fost considerată executată și mai înainte de împlinirea termenului de reabilitare, motiv pentru care instanța va reține și starea de recidivă postexecutorie și a schimbat încadrarea în acest sens.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, instanța fondului a reținut, că la data de 27.01.2009, acesta a fost liberat condiționat din executarea pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2634/02.09.2004 a Judecătoriei Ploiești, cu un rest de pedeapsă de 822 zile închisoare, motiv pentru care fapta dedusă judecății a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind comisă în timpul liberării condiționate.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, instanța fondului a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei, ce reiese din modalitatea concretă în care cei doi au acționat, din valoarea prejudiciului ce s-ar fi putut produce, din premeditarea cu care au comis fapta, de împrejurările agravante reținute și starea de recidivă, precum și de persoana celor doi inculpați, care sunt recidiviști și atitudinea procesuală nesinceră a acestora.
Față de cele expuse instanța fondului i-a condamnat pe inculpați la câte 7 ani închisoare, având în vedere și contribuția fiecăruia în calitate de coautori.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații și solicitând, în esență, redozarea pedepsei.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, conform art.371 alin.2 Cod procedură penală, Tribunalul a constatat nefondat apelul inculpatului, pentru următoarele considerente:
Astfel, prin rechizitoriul nr.7467/P/2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 B s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 al.1, al.2 lit.c și al.21lit. a Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, reținându-se că la data de 30.06.2009, inculpații și acționând împreună și cu premeditare, au deposedat pe partea vătămată, prin exercitare de amenințări și violențe, de un lănțișor și o brățară din aur în valoare totală de 3000 lei.
În ceea ce privește situația de fapt și vinovăția inculpaților, acestea au fost în mod corect reținute de instanța fondului, în urma unei juste și coroborate analize a tuturor probelor administrate în cauză.
Tribunalul a apreciat că în, mod corect, prima instanța a dispus condamnarea inculpaților și, probatoriul administrat în cauză demonstrând fără îndoială faptul că aceștia sunt autorii infracțiunilor de tâlhărie pentru care au fost trimis in judecată.
Astfel, la data de la data de 30.06.2009, în jurul orei 800, inculpații și, au urmărit pe partea vătămată în timpul deplasării sale spre locul de muncă, iar după ce acesta s-a întâlnit cu numitul - în timp ce se deplasau pe o alee necirculată printre blocuri, inculpatul l-a prins de umăr, i-a smuls lănțișorul de la gât, inculpatul l-a lovit cu pumnul în zona feței, inculpatul solicitându-i să-i dea și brățara de la mână după ce în prealabil a cerut celuilalt inculpat un cuțit.
Cei doi inculpați au plecat imediat după deposedarea părții vătămate, fiind prinși la scurt timp de lucrătorii de poliție sesizați telefonic de partea vătămată.
Partea vătămată a declarat în mod constant în cursul procesului penal că în dimineața respectivă se deplasa spre serviciu, observându-i pe inculpați urcându-se în același autobuz al liniei 139 și coborând în aceeași stație cu acesta, unde partea vătămată a schimbat autobuzul, urcându-se într-un autobuz al liniei 302 și coborând în zona, fapt ce a confirmat suspiciunea că este urmărit.
Partea vătămată a arătat că în zona respectivă l-a așteptat pe numitul - cu care lucra la renovarea unui apartament din zonă, observând că nici inculpații nu au plecat din stație. După sosirea martorului -, partea vătămată a plecat împreună cu acesta, cei doi deplasându-se pe aleile dintre blocuri, iar în momentul în care au ajuns într-un loc necirculat, inculpatul l-a prins de gât, din spate, l-a răsucit spre el, moment în care partea vătămată a ținut de lanțul pe care îl purta la gât, inculpatul l-a lovit cu pumnul în obrazul drept, partea vătămată căzând în urma loviturii, moment în care inculpatul s-a apropiat de el și i-a smuls lănțișorul de la gât spunându-i celuilalt "scoate bă cuțitul" și cerându-i imediat părții vătămate să-i dea și brățara de la mână. Partea vătămată a arătat că temându-se de posibilitatea ca cei doi să aibă un cuțit a desfăcut brățara care i-a fost smulsă din mână de același inculpat. Partea vătămată a mai arătat ca imediat după aceasta cei doi au fugit, nu înainte de a-i amenința să nu reclame infracțiunea.
Astfel, s-a reținut că declarația părții vătămate se coroborează cu declarația martorului - care a confirmat faptul că s-a întâlnit cu aceasta în dimineața respectivă în jurul orei 800, cei doi deplasându-se pe aleile dintre blocuri către apartamentul pe care îl renovau. Martorul a afirmat că partea vătămată i-a expus suspiciunile pe care le avea cu privire la faptul că a fost urmărit și că în timp ce se deplasau pe o străduță necirculată, partea vătămată a fost prins din spate de unul dintre inculpați, răsucit, a fost lovit cu pumnul în zona feței, fiindu-i smuls lănțișorul de la gât, iar inculpatul i-a solicitat și brățara. Martorul a arătat că în timpul deposedării părții vătămate a stat la o distanță de 4 metri de locul respectiv și i-a auzit pe inculpați amenințând în momentul în care au fugit.
De asemenea, Tribunalul a constatat că, declarațiile părții vătămate și ale martorului se coroborează pe deplin cu procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante în ceea ce privește faptul ca partea vătămată a sesizat imediat poliția, cei doi inculpați fiind depistați în timp ce se deplasau cu autobuzul liniei 139.
Totodată, Tribunalul a mai reținut ca martorii a și, au confirmat cele menționate în procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante atât cu privire la depistarea inculpaților de către poliție în autobuzul liniei 139, cât și cu privire la găsirea obiectelor sustrase.
Această situație de fapt a rezultat, în opinia instanței, fără putință de tăgadă din toate mijloacele de probă administrate în cauza și anume, proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, proces verbal de cercetare la fața locului, declarația părții vătămate, procese verbale de prezentare pentru recunoaștere, declarațiile martorilor -, a și, precum și declarațiile inculpaților.
În drept, în mod corect, prima instanță a apreciat că faptele inculpaților și de a de a deposeda pe partea vătămată, în timp ce acesta se deplasa pe str. - -, prin exercitare de violențe și amenințare, de un lănțișor și de brățară pe care le purta, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 21lit. a Cod penal.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.72 Cod penal și anume: dispozițiile părții generale ale Codului penal cu referire la tipul de pedeapsă aplicată, la modalitatea de executare a pedepsei, dispozițiile părții speciale ale Codului penal, care statuează limitele speciale de pedeapsă pentru fiecare infracțiune dedusă judecății, modalitatea concretă de săvârșire a faptei (prin folosirea de violențe, de două persoane împreună) precum și circumstanțele de ordin personal ale inculpaților - și (recidiviști, săvârșind fapta dedusa judecații fiind in perioada liberării condiționate, tară loc de muncă și altă sursă licită de venit), lucru ce a generat nereținerea circumstanțelor atenuante.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, Tribunalul a apreciat că instanța de fond a individualizat în mod corect pedepsele, în condițiile în care faptele săvârșite de aceștia prezintă un pericol social deosebit de grav, cuantumul acestora fiind orientate către minimul prevăzut de lege.
S-a observat,în acest context, că toate criteriile de individualizare au fost analizate, iar cuantumul pedepsei a fost stabilit în limite legale și motivat, astfel încât nu se impune reducerea cuantumului pedepselor aplicate inculpaților, aceștia beneficiind de clemența autorităților prin faptul că au fost liberați condiționat din executarea pedepselor aplicate anterior, însă nu au înțeles șansa care le-a fost acordată, astfel că scopul educativ al pedepselor nu a fost atins.
Sub aspectul laturii civile, Tribunalul a constatat că aceasta a fost corect soluționată, neidentificându-se alte motive de reformare a hotărârii apelate.
Față de cele mai sus arătate, în temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Tribunalul a respins, ca nefondate, apelurile declarate constatând că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică.
Pentru o mai bună desfășurare a procesului penal și pentru a împiedica sustragerea inculpaților de la executarea pedepsei, Tribunalul în baza art.383 Cod procedură penală rap. la art.350 Cod procedură penală a menținut starea de arest preventivă a inculpaților.
În baza art.383 Cod procedură penală a dedus pentru fiecare apelant perioada prevenției de la 30.06.2009 la zi.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală a obligat pe fiecare apelant la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs recurenții inculpați și, criticând-o sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate, iar recurentul arătând, prin apărătorul său și personal în cadrul dezbaterilor, că nu a lovit partea vătămată, iar declarația martorilor audiați în cauză au fost contradictorii cu privire la participarea sa la săvârșirea infracțiunii.
De asemenea, s-a susținut în motivele de recurs că recurentul inculpat a recunoscut și regretat fapta comisă, prejudiciul a fost recuperat integral, iar recurentul inculpat a învederat Curții că a manifestat o atitudine corespunzătoare de-a lungul procesului penal, iar contribuția sa la activitatea infracțională a fost mai mică și, deși prezintă antecedente penale, circumstanțele personale justificau o pedeapsă mai blândă.
Prin urmare, recurenții inculpați au solicitat Curții, ca sub incidența art. 3859pct.14 Cod procedură penală, să procedeze la reindividualizarea pedepselor aplicate în sensul cuantumului, apreciind că instanța de fond a sancționat mult prea faptele comise.
Examinând atât motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art.3859alin.3 Cod procedură penală, combinat cu art.3856alin.1 Cod procedură penală, Curtea constată că prima instanță a reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția celor doi inculpați pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanța de fond a procedat în mod corect la aplicarea instituției revocării liberării condiționate referitor la cei doi inculpați, în conformitate cu art.61 Cod penal, contopind pedepsele aplicate în cauză cu resturile rămase neexecutate din pedepsele aplicate anterior, respectiv restul de 565 de zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală 544/14.04.2005 a Tribunalului București - în cazul inculpatului și restul de 822 de zile din pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința penală 2634/02.09.2004 a Judecătoriei Ploiești.
Examinând individualizarea judiciară efectuată în cauză, atât în planul pedepselor principale aplicate, dar și a celor accesorii, și a măsurii de siguranță dispuse în cazul inculpatului, prin interzicerea dreptului de a se afla în Municipiul B pe o perioadă de 2 ani, Curtea consideră că, atât sub aspectul naturii cât și al cuantumului, dar și ca modalitate de executare a pedepselor, au fost respectate criteriile generale prevăzute în art. 72 Cod penal, în condițiile în care faptele săvârșite de inculpați prezintă un pericol social grav, iar inculpații au beneficiat anterior de clemența legii prin liberarea lor condiționată, manifestând ulterior perseverență infracțională.
Alegerea sancțiunii penale de către instanța de fond - menținută de instanța de apel - s-a făcut în conformitate cu criteriile ce stau la baza individualizării judiciare a pedepsei și, desigur, prin înscriere în coordonatele individualizării legale, fiind de natură și în măsură să realizeze prevenția generală și specială prin constrângere și reeducare.
De asemenea, Curtea apreciază că pedepsele aplicate reflectă gravitatea concretă a infracțiunilor comise, precum și periculozitatea infractorilor și asigură îndeplinirea funcțiilor și scopului pedepsei.
Curtea nu identifică nicio eroare în legătură cu aplicarea pedepsei de către instanța de fond în raport cu împrejurările la care se referă art.72 Cod penal, anume la cele în care s-a săvârșit fapta ori la cele referitoare la persoanele inculpaților.
Pedepsele stabilite în acest cuantum nu pot fi apreciate ca aspre, ele corespunzând scopului pedepsei prevăzut în art.52 Cod penal.
În consecință, recursurile promovate de recurenții inculpați și vor fi respinse ca nefondate, în temeiul art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Sub incidența art.38517alin.4 Cod procedură penală, - rap. la art. 383 alin. 2 Cod procedură penală se va dispune deducerea reținerii și arestării preventive de la data de 30.06.2009 la zi referitor la cei doi recurenți inculpați.
Se va dispune cu privire la cheltuielile judiciare în conformitate cu art.192 alin.2 și 4 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții și împotriva deciziei penale nr. 670/A/08.12.2009 a Tribunalului București Secția I-a Penală din dosarul nr-.
În temeiul art. 38517alin. 4 Cod procedură penală rap. la art. 383 alin. 2 Cod procedură penală, deduce reținerea și arestarea preventivă a recurenților inculpați de la data de 30.03.2009 la zi.
În temeiul art. 192 alin 2 și 4 Cod procedură penală obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 600 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. - / 22.02.2010
Dact./ 01.03.2010
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția I Penală
Red. / Judecătoria Sector 6 B
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Ioana Alina Ilie, Magdalena
