Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 32/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 32
Ședința publică de la 25 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu
GREFIER - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
L-a ordine fiind pronunțarea asupra apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței penale nr. 680 din data de 25 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 18 martie 2008, în ședință publică, concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi,
CURTEA
Asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr. 680 din 25 octombrie 2007, Tribunalul Iașia dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a, combinat cu art. 10 lit. c Cod procedură penală, achitarea inculpatului, fiul lui și, născut la 17 ianuarie 1981 în I, domiciliat în I,- B, -.1, scara A etaj 4, apartament 4, județul I pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, care avut ca urmare moartea victimei, faptă prevăzută de art. 211 alin. 3 Cod penal.
S- constatat că în cauză nu s-a formulat acțiune civilă de părțile vătămate și Serviciul de Ambulanță
În baza art. 14 și 346 pct. 3 Cod procedură penală a fost respinsă acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgență Treime
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În noaptea de 29/30.04.2006, în jurul orelor 24,00 inculpatul, care nu are un domiciliu stabil, a venit în parcul amenajat în spatele blocului 5 de pe str. - unde s-a întâlnit cu alți oameni ai străzii, respectiv Hârdău, - și ce aveau adăpost acolo și le-a propus să rămână cu ei.
Din cauza faptului că inculpatul era recalcitrant, ceilalți trei l-au alungat din zonă. Inculpatul a plecat și și-a continuat deplasarea pe str. - unde s-a întâlnit cu victima. După ce au trecut unul pe lângă celălalt, inculpatul s-a întors spre victimă și i-a aplicat acesteia o singură lovitură în zona capului, doborând-o la pământ. Victima, în cădere, s-a lovit puternic cu capul de asfaltul trotuarului. Profitând de starea în care se afla aceasta, inculpatul a dezbrăcat-o de pantaloni și a descălțat-o de pantofi, bunuri pe care le-a ascuns sub geaca sa, după care și-a continuat deplasarea printre blocuri.
Victima a rămas căzută pe trotuar unde a fost găsită dimineață de angajatul -, care a anunțat Serviciul de Ambulanță.
Victima a fost transportată la Spitalul de Neurochirurgie I unde a fost internată, dar la data de 12.05.2006 aceasta a decedat.
Din raportul de necropsie rezultă că moartea lui a fost violentă. Ea s-a datorat unei come cerebrale consecutive fracturii de iradiată la bază, contuzie dilacerare gravă și a traumatismului abdominal cu contuzie de mezenter și pancreas. Leziunile s-au putut produce prin cădere urmate de impact cranian. Intre agresiune și deces există legătură de cauzalitate.
Audiat atât în faza urmăririi penale de către procuror cât și în instanță, inculpatul a negat comiterea faptei pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, susținând că în noaptea de 29/30.04.2006 a dormit în scara blocului 6 de pe strada -, unde este tolerat de martora.
Prin actul de trimitere în judecată s-a reținut că vinovăția inculpatului a fost dovedită cu depozițiile martorelor, și care au descris modalitatea de agresare a victimei și deposedarea acesteia de bunuri, iar la recunoașterea din grup l-au recunoscut pe inculpat ca fiind persoana care a exercitat actele de violență și sustragere de bunuri de la victimă. Totodată, sunt menționați martorii Hârdău, și care au confirmat prezența inculpatului în preajma locului faptei și au descris starea acestuia de nervozitate și ebrietate.
Pe parcursul cercetării judecătorești, instanța a procedat la audierea tuturor martorilor din lucrări, precum și la ascultarea inculpatului și administrarea probelor testimoniale solicitate de acesta în apărare, respectiv audierea martorei.
Astfel, martora a arătat că în noaptea de
29/30.04.2006 a observat din balconul locuinței sale cum o persoană de sex masculin îmbrăcată într-o scurtă din piele neagră cu embleme, exercita acte de violență asupra unui tânăr care trecea pe stradă. Din cauza unui autoturism parcat și a unui copac din zonă, martora a precizat că nu poate stabili cine este agresorul, nu a avut posibilitatea de a-i vedea fața și nici în instanță când i s-a prezentat inculpatul nu a putut afirma că
acesta este persoana care a agresat victima.
Martora care se afla în vizită la și a asistat împreună cu acesta din balcon la întreaga scenă a agresiunii, a precizat în depoziția dată că a văzut momentul în care victima a fost atacată din spate de un individ ce purta haine de culoare închisă, respectiv o scurtă din piele cu embleme colorate în alb și roșu, dar din cauza întunericului, fapta petrecându-se în jurul orelor 0,30 - 1,00 și a unui autoturism parcat în zonă nu a putut preciza fizionomia persoanei.
Martora a arătat că la identificarea din grup 1-a indicat pe inculpat ca fiind autorul agresiunii având ca element de identificare înălțimea acestuia, constituția și tipul de mers văzut din spate. Tot martora a arătat că a avut o singură rezervă în identificarea persoanei și anume faptul că agresorul avea părul scurt, iar inculpatul îl avea mai și ondulat. Totodată, martora a arătat că inculpatul purta o geacă din tercot, iar agresorul avea o scurtă neagră din piele.
Martora, cea de-a treia persoană care a asistat din același loc la derularea evenimentelor a arătat că a văzut modalitatea în care a fost atacată și lovită victima, dar din cauza faptului că locul era luminat slab nu poate preciza decât că agresorul purta haine de culoare închisă.
Martorii -, Hârdău și care fac parte din
grupul persoanelor fără adăpost ce locuiesc în zona magazinului "" din I au precizat că inculpatul a venit într-una din nopțile lunii aprilie în parcul amenajat între blocuri unde se adăpostesc noaptea și le-a adresat cuvinte vulgare, fiind foarte agitat și surescitat, după care a părăsit zona plecând în alt loc.
La solicitarea inculpatului a fost audiată și martora care a confirmai susținerile acestuia privind împrejurarea că în noaptea de 29/30.04.2006, inculpare a dormit în mansarda blocului în care locuiește, cu acceptul martorei care i-a permis accesul în interior în jurul orelor 21,00 prin interfon și i-a oferit mai multe alimente. Aceeași martoră a arătat că fiul ei 1-a văzut pe inculpat a doua zi de dimineață când ieșea din scara blocului, infirmând posibilitatea ca inculpatul să fi părăsit imobilul pe timpul nopții întrucât doar ea îi permitea accesul în interior, blocul fiind prevăzut cu sistem de închidere automată și cu interfon.
Față de toate elementele stabilite prin mijloacele de probă administrate în cauză. Tribunalul a apreciat că în cauză s-a stabilit existența unei fapte prevăzute de legea penală, dar nu și identificarea autorului în persoana inculpatului.
Prin depozițiile martorilor audiați în mod nemijlocit de instanță s-a constatat că autorul agresiunii era o persoană cu o constituție fizică medie, cu părul scurt, de culoare închisă și care purta o haină din piele cu embleme colorate. Ori, aceiași martori au arătat că inculpatul care a participat la recunoașterea din grup avea părul mai și ondulat, aspecte ce nu puteau suferi modificări majore în cele cinci zile ce au trecut de agresiunii și purta o haină din tercot spre deosebire de cea a agresorului care era neagră și posibil, din piele. De altfel, nici una dintre persoanele aflate în cercul de cunoștințe ale inculpatului nu au putut preciza ca acesta să fi avut vreodată un obiect de vestimentație cu aceste caracteristici.
Din ansamblul probator administrat în cauză rezultă lipsa de temeinicie a probelor care îl incriminează pe inculpat și totodată lipsa de credibilitate a declarațiilor formulate de martori pe parcursul urmăririi penale.
Elementele de probă care au fost produse în ședință publică, în mod nemijlocit, nu au putut confirma prezența inculpatului la locul agresiunii, identitatea de persoană dintre agresor și inculpat, creând o mare îndoială cu privire la vinovăția sa. Cum îndoiala nu poate profita decât inculpatului, potrivit principiului "in dubio pro reo", instanța a apreciat că prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul nu a putut fi înlăturată prin probele administrate în cauză, care sunt nefundamentate și nu pot avea o contribuție decisivă la condamnarea sa.
Chiar dacă în prima fază a procesului penal martorii au precizat anumite elemente de fapt ce au condus la includerea inculpatului în cercul suspecților, acesta fiind cunoscut în zona în care s-a comis fapta ca o persoană fără adăpost, ulterior aceste indicii nu au mai fost confirmate și de celelalte probe administrate în cauză și nu au putut servi, în final, la stabilirea agresorului, în persoana inculpatului.
Deși legea nu stabilește o ordine de preferință a probelor administrate în cele două faze ale procesului penal, instanța reținut ca fiind expresia adevărului depozițiile martorilor formulate în ședință publică, acestea fiind singurele care pot fi luate în considerare într-o manieră determinantă, întrucât le-a fost controlată obiectivitatea și credibilitatea.
De altfel, această modalitate de apreciere a probelor răspunde tuturor exigențelor impuse de normele Convenției pentru apărarea drepturilor omului care garantează dreptul la un proces echitabil și se regăsește în practica Curții Supreme a Drepturilor Omului, exprimată în cauza Reiner vs. România, Delte vs. Franța sau cazul Vostovski contra Olandei.
Față de cele ce preced, instanța a apreciat că în cauză nu poate fi angajată răspunderea penală; a inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei, și în baza art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. c Cod procedură penală a dispus achitarea acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, invocând nelegalitatea hotărârii.
În motivarea apelului s-a susținut că hotărârea pronunțată este rezultatul examinării numai în parte a probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și numai în raport cu poziția procesuală a inculpatului.
S-a mai precizat că prima instanță a avut în vedere, pe de o parte, declarația inculpatului, care negat că ar fi comis tâlhăria, iar pe de altă parte, declarațiile martorilor, și - - audiate în ședință publică și care au relatat că o persoană cu alte semnalmente fizice decât inculpatul s-ar fi aflat la locul faptei și ar fi agresat victima, precum și declarația martorei, audiată la propunerea inculpatului, numai în instanță, și care a confirmat susținerile acestuia în sensul că în noaptea de 29/30 aprilie 2006, presupusul făptuitor ar fi dormit în mansarda blocului în care locuiește martora.
S-a precizat că instanța de judecată a omis să examineze materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și din care rezultă fără echivoc săvârșirea faptei de către inculpat. Martorele -, și - în cursul urmăririi penale au descris modalitatea de deposedare a victimei iar la recunoașterea din grup l-au indicat pe inculpatul, ca fiind persoana care a exercitat acte de violență asupra victimei și de sustragere de bunuri de la aceasta.
Martorii Hârdău, și au confirmat prezența inculpatului în preajma locului faptei și au descris starea acestuia de nervozitate și ebrietate.
S-a mai arătat că declarațiile inculpatului au fost contradictorii, evidențiindu-se nesinceritatea și preocuparea acestuia de a prezenta versiuni convenabile, funcție de evoluția cercetărilor.
În motivarea apelului s-a mai subliniat că retractările parțiale ale celor trei martore, în sensul că în instanță nu au mai putut afirma că inculpatul este persoana care a agresat victima, nu sunt de natură să înlăture acele susțineri, deoarece, în caz contrar s-ar încălca principiile de bază ale procesului penal și s-ar lipsi de eficiență probe administrate în mod legal.
S-a concluzionat că probele aflate la dosar dovedesc fără îndoială că infracțiunea de tâlhărie asupra victimei a fost comisă de inculpatul.
S-a solicitat reaprecierea materialului probator administrat, admiterea apelului promovat în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, desființarea sentinței pronunțate și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. 3 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept și în limitele prevăzute de art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, constată că hotărârea pronunțată este legală și temeinică.
În cauză nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 66 Cod procedură penală și care operează în favoarea inculpatului.
Martorele, și, care au asistat la evenimentul petrecut în noapte de 29/30 aprilie 2006, soldat cu decesul victimei, au relatat că, în jurul orelor 0,30 - 1,00, se aflau în balconul apartamentului și au sesizat că un a ieșit dintre blocuri și se îndrepta către magazinul "". Din sens opus venea un alt și, la un moment dat, primul dintre ei a schimbat direcția de mers și a sărit în spatele celuilalt, doborându-
Locul unde s-a produs încăierarea era slab iluminat, iar vizibilitatea era îngreunată și de prezența unui autoturism parcat pe trotuar și a unui pom. Martorele au mai precizat că agresorul a tras victima în spatele acelui autoturism și făcut un gest ce exprima un act de agresiune.
Când agresorul s-a ridicat de după acel autoturism a ascuns sau a îmbrăcat ceva sub geaca de culoare închisă pe care o purta.
Toate cele trei martore au declarat că agresorul purta o geacă de culoare închisă și pantaloni de aceeași culoare.
Martorele - și au precizat cu ocazia reaudierii de către instanța de control judiciar că l-au văzut pe agresor doar din spate, și nu îi pot descrie trăsăturile.
Martora a mai precizat că agresorul avea părul și geaca pe care purta avea niște embleme.
Singura martoră care a declarat în mod constant că ul care a lovit victima este inculpatul, prezent în sala de judecată, a fost numita.
Dar și această martoră a declarat că acel agresor avea părul scurt, iar persoana pe care a recunoscut-o din grup ca fiind inculpatul avea părul și; important de menționat este faptul că recunoașterea din grup a fost efectuată la sediul Poliției municipiului I, la data de 5 mai 2006, adică la 5 zile de la comiterea faptei.
Din cercetări a mai rezultat că victima a fost deposedată prin violență de blugii pe care îi purta și de adiași, nici unul din aceste obiecte nu a fost găsit asupra inculpatului.
Din declarația martorei rezultă că în seara zilei de 29 aprilie 2006, inculpatul a sunat-o la interfon în jurul orelor 21 și i-a permis accesul în bloc, i-a dat ceva de mâncare și a mers să se culce în mansarda blocului. A mai precizat martora că dacă ar fi părăsit locul, nu mai putea reintra întrucât nu are cartelă, iar ceilalți vecini nu-i permit accesul în interior.
Toți martorii audiați în cauză au afirmat că inculpatul era o fire liniștită, nu consuma alcool și nu se manifesta violent. Aceste susțenri au fost făcute de martora, de martora - la barul zona; și - (oameni ai străzii ca și inculpatul) și de martora din lucrări -.
Față de această situație de fapt în mod corect prima instanță a apreciat că în cauză nu s-a dovedit că inculpatul ar fi autorul faptei de tâlhărie comise în noaptea de 29 - 30 aprilie 2006 și care a avut ca urmare moartea victimei.
Cum orice dubiu profită inculpatului și cum nici o probă administrată în această cază nu a fost de natură a crea convingerea că inculpatul este autorul faptei, soluția de achitare a inculpatului pronunțată de către Tribunalul Iași apare ca temeinică și legală.
Pe cale de consecință și în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală urmează a fi respins, ca nefondat, apelul promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.
Întrucât prima instanță a omis să constate că inculpatul a fost arestat preventiv, în prezenta cauză, în perioada 16 mai 2006 - 4 octombrie 2006, Curtea va suplini această omisiune.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare efectuate în apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței penale nr. 680 din 25 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.
Constată că inculpatul a fost arestat preventiv în prezenta cauză, în perioada 16.05.2006 - 04.10.2006.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare efectuate în apel rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
31.03.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Maria CenușăJudecători:Maria Cenușă, Otilia Susanu
