Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 323/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr-
73/2010
DECIZIA PENALĂ NR.323/
Ședința publică din 22 februarie 2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Damian Dolache
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 3: Niculae
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluțiomarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva deciziei penale nr. 699/A/17.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr.-/19.02.2010 (fila 19), intimata - parte vătămată, personal, lipsă fiind intimatul - parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Intimata - parte vătămată arată că nu are nicio pretenție și solicită a fi judecată cauza în lipsa sa, arătând că nu dorește să participe în proces.
Curtea încuviințează intimatei-părți-vătămate să părăsească sala de ședință, luând act de manifestarea de voință a acesteia în sensul renunțării la calitatea de parte vătămată.
Recurentul-inculpat precizează că nu a putut lua legătura cu apărătorul ales și este de acord să fie asistat juridic de apărător din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, făcând aplicarea disp. art.38513din Codul d e procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și rejudecând, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice în sensul reducerii cuantumului pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de furt calificat, prev. de art.20 din Codul penal rap. la art.208-209 alin.1 lit.g, i din Codul penal, apreciind-o a fi prea mare în raport de fapta comisă, atitudinea acestuia fiind una de recunoaștere și regret.
În ceea ce privește fapta prev. de art. 20 din Codul penal rap. la art. 211 alin.1 și 2 lit.c din Codul penal solicită achitarea inculpatului, în temeiul disp. art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d din Codul d e procedură penală, apreciind că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, și anume intenția.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră că în cauză este incident cazul de casare prev. de art.3859pct.17 din Codul d e procedură penală, având în vedere tentative la infracțiunea de tâlhărie, întrucât s-a reținut săvârșirea faptei într-un loc public, însă a fost comisă într-un salon al spitalului, care nu este loc public, conform disp. art.152 din Codul penal, neîncadrându-se în niciuna din aceste situații.
Astfel, apreciază că în mod greșit a fost reținută agravanta prev. de art.211 alin.2 lit.c din Codul penal și se impune schimbarea încadrării juridice pentru această faptă, în cea prev. de art.20 din Codul penal rap. la art.211 alin.1 din Codul penal.
Reprezentantul Parchetului consideră că s-a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, având în vedere natura și gravitatea faptelor, precum și împrejurarea că acesta a mai fost condamnat în minorat pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie și, cum rezultă din declarațiile inculpatului, acesta se droga cu heroină, fiind predispus la săvârșirea de fapte prevăzute de legea penală.
Față de aceste aspecte, consideră că nu se impune o reducere a cuantumului pedepselor ce au fost stabilite, iar în ce privește critica invocată de apărare vizând achitarea pentru lipsa intenției vis-a-vis de comiterea infracțiunii de tâlhărie, apreciază că este nefondată în raport de probatoriul administrat, respectiv declarația părții vătămate, din care rezultă că inculpatul a bruscat-o pentru a-și asigura scăparea; declarația martorei
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârilor în sensul schimbării încadrării juridice în ceea ce privește infracțiune de tâlhărie în art.20 din Codul penal rap. la art.211 alin.1 din Codul penal și deducerea reținerii administrative de la data de 13.06.2009.
Recurentul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, potriv. disp. art.38513alin.3 Cod de procedură penală, arată că lasă soluția la aprecierea instanței de judecată.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față:
Prin decizia penală nr.699/8160/302/2009 Tribunalul București - Secția I Penală a espins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1385/06.10.2009 pronunțată de Judecătoria Sector 5 B în dosarul nr-.
În baza art. 383 Cod procedură penală rap. la art. 88 Cod penal a dedus prevenția de la 14.06.2009 la zi.
În baza art. 383 Cod procedură penală rap. la art. 350 alin. 1 Cod procedură penală a fost menținută arestarea preventivă a apelantului - inculpat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat apelantul la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 1385/06.10.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, în dosarul penal nr-, în baza art. 20 rap.la art. 208 alin.1- 209 alin.1 lit. g, i pen. a fost condamnat inculpatul la 1 an și 6 luni închisoare (fapta din 11/12.06.2009.
În baza art. 20 rap. la art. 211 alin.1 și alin.2 lit.c pen. a fost condamnat pe același inculpat la 4 ani închisoare (fapta din 13.06.2009).
Conform art. 33 lit. a, 34 alin.1 lit. b pen. au fost contopite pedepsele astfel stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp.art. 71, 64 al.l lit.a teza a II a și lit.b pen.
S-a menținut starea de arest a inculpatului.
Conform art. 88.pen. s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 14.06.2009 la zi.
S-a luat act că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 357 alin. 2 lit.e proc.pen. s-a dispus restituirea portofelului ridicat de la partea vătămată (fila 101 instanță).
În baza art. 191.proc.pen. a fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în noaptea de 11./12.06.2009, inculpatul a pătruns prin efracție în incinta imobilului situat în Prelungirea nr. 101, sector 5 B, unde se află o spălătorie auto, cu scopul de a sustrage bunuri din camera locuită în acest imobil de către partea vătămată, paznicul unității.
Astfel, inculpatul a spart geamul și a pătruns în camera respectivă, fiind însă prins în flagrant de către lucrătorii de ordine publică ai Secției 24 Poliție.
Fapta săvârșită de inculpat, astfel cum a fost reținută, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 20.pen. rap. la art. 208 alin.1- 209 alin.1 lit. g, i pen.
Fapta a fost dovedită cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, întocmit de lucrătorii de poliție din cadrul Secției 24, din care se reține că aceștia au văzut fereastra spartă și au constatat că inculpatul se afla în incinta imobilului, plângerea și declarația părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorului, care l-a văzut pe inculpat când a spart fereastra și a pătruns în imobil, procesul-verbal de recunoaștere după fotografie a inculpatului de către martor, declarațiile inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei.
S-a mai reținut că, în data de 13.06.2009, inculpatul a mers la Spitalul Universitar de Urgență B, unde a încercat să sustragă bunuri de la persoanele internate în spital.
Astfel, partea vătămată, care era internată în salonul nr.20, fiind însărcinată și prezentând o sarcină cu risc de avort, l-a surprins pe inculpat în timp ce acesta încerca să îi sustragă bunuri din poșetă. Pentru a-și asigura scăparea, inculpatul a împins-o pe partea vătămată care îl imobilizase cu brațele încercând să îl rețină. În momentul în care a fost împinsă, partea vătămată s-a dezechilibrat și a căzut pe spate, inculpatul reușind astfel să scape și să fugă, fiind însă imobilizat din nou, la scurt timp de către o infirmieră și o asistentă, care fuseseră alertate de strigătele părții vătămate.
Situația de fapt astfel reținută a fost dovedită cu procesul-verbal de constatare a infracțiuni, întocmit de organele de poliție din cadrul Secției 17 Poliție, plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațile martorei, declarațiile inculpatului.
Inculpatul nu a recunoscut că a bruscat-o pe partea vătămată, declarația acestuia fiind însă contrazisă sub acest aspect de declarația părții vătămate, care se coroborează cu declarația martorei.
Fapta săvârșită de inculpat, astfel cum a fost reținută, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzute de art. 20 rap.la art. 211 alin.l și alin.2 lit.c pen.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului pentru săvârșirea acestor infracțiuni, instanța a avut în vedere, pentru fiecare dintre acestea, pericolul social concret al faptei, pe care instanța l-a apreciat ca fiind ridicat, având în vedere modalitatea de săvârșire și împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, respectiv, prin efracție și în timpul nopții, în cazul primei fapte, într-un salon din spital și prin bruscarea părții vătămate care era însărcinată, în cazul celei de a doua fapte.
Totodată, instanța de fond a avut în vedere perseverența infracțională dovedită de inculpat, care este cunoscut cu antecedente penale, acesta fiind condamnat în minoritate pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, prin sentința penală nr.99/13.01.2005 a Tribunalului București (2 ani închisoare).
Față de cele reținute mai sus, în baza art. 20 rap.la art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. g, i pen. inculpatul, a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare (fapta din 11/12.06.2009.
În baza art. 20 rap. la art. 211 alin. 1 și alin.2 lit.c pen. inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare (fapta din 13.06.2009).
Conform art. 33 lit.a, 34 alin.1 lit.b pen. instanța de fond a contopit pedepsele astfel stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul, care a solicitat admiterea apelului formulat împotriva sentinței penale nr.1385/06.10.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, desființarea sentinței penale atacate și pe fondul cauzei, reducerea pedepsei aplicată inculpatului pentru fapta prev. de disp. art. 20 rap. la art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. g și Cod penal, având în vedere că a recunoscut fapta săvârșită și o regretă. În ceea ce privește fapta prev. de disp. art. 20 rap. la art. 211 alin. 1 și 2 lit. c Cp. apelantul a solicitat achitarea, apreciind că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelat, cât și din oficiu, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, Tribunalul a reținut că apelul este nefondat, pentru motivele ce vor fi în continuare expuse:
Tribunalul a constatat că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești rezultând că în noaptea de 11/12.06.2009, apelantul - inculpat a pătruns prin efracție în incinta imobilului situat în Prelungirea nr. 101, sector 5 B, unde se află o spălătorie auto, cu scopul de a sustrage bunuri din camera locuită în acest imobil de către partea vătămată, paznicul unității. Apelantul - inculpat a spart geamul și a pătruns în camera respectivă, fiind prins în flagrant de către organele de poliție.
În drept, fapta apelantului - inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de tentativă la furt calificat, prev. de art. 20.pen. rap. la art. 208 alin.1- 209 alin.1 lit. g, i pen.
Situația de fapt rezultă din materialul probator administrat în cauză, respectiv procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, întocmit de organele de poliție, din care se rezultă că aceștia au văzut fereastra spartă și au constatat că inculpatul se afla în incinta imobilului, plângerea și declarația părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorului, care l-a văzut pe inculpat când a spart fereastra și a pătruns în imobil, procesul-verbal de recunoaștere după fotografie a inculpatului de către martor și declarațiile apelantului - inculpat, care a recunoscut săvârșirea faptei.
De asemenea, la data de 13.06.2009, apelantul - inculpat s-a deplasat la Spitalul Universitar de Urgență B, unde a încercat să sustragă bunuri de la persoanele internate în spital.
Astfel, partea vătămată, care era internată în salonul nr.20, fiind însărcinată și prezentând o sarcină cu risc de avort, l-a surprins pe inculpat în timp ce acesta încerca să îi sustragă bunuri din poșetă. Pentru a-și asigura scăparea, inculpatul a împins-o pe partea vătămată care îl imobilizase cu brațele încercând să îl rețină. în momentul în care a fost împinsă, partea vătămată s-a dezechilibrat și a căzut pe spate, inculpatul reușind astfel să scape și să fugă, fiind însă imobilizat din nou, la scurt timp de către o infirmieră și o asistentă, care fuseseră alertate de strigătele părții vătămate.
Situația de fapt rezultă din materialul probator administrat în cauză, respectiv procesul-verbal de constatare a infracțiunii, întocmit de organele de poliție, plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile martorei și declarațiile inculpatului.
Tribunalul nu a putut reține susținerea apelantului inculpat, în sensul că nu a bruscat partea vătămată, susținerile acestuia fiind contrazise de declarația părții vătămate, care a arătat că, după ce l-a surprins pe inculpat în timp ce îi lua portofelul din geantă, l-a imobilizat, acesta a încercat să fugă, împingând- Declarațiile părții vătămate se coroborează cu declarația martorei, care a observat-o pe partea vătămată sângerând.
Fapta săvârșită de inculpat, astfel cum a fost reținută, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 rap. la art. 211 alin.1 și alin.2 lit. c pen.
De asemenea, instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere, pericolul social concret al fiecărei fapte, pe care instanța l-a apreciat ca fiind ridicat, având în vedere modalitatea de săvârșire și împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, respectiv, prin efracție și în timpul nopții, în cazul primei fapte, într-un salon din spital și prin bruscarea părții vătămate care era însărcinată, în cazul celei de a doua fapte.
Totodată, instanța de fond a avut în vedere perseverența infracțională dovedită de inculpat, care este cunoscut cu antecedente penale, acesta fiind condamnat în minoritate la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, prin sentința penală nr.29/13.01.2005 a Tribunalului București.
În plus, Tribunalul a reținut că cea de-a doua infracțiune a fost săvârșită imediat după săvârșirea primei infracțiuni (a doua zi), ceea ce denotă că apelantul - inculpat nu a înțeles gravitatea primei infracțiuni (rămasă în formă tentată) și a continuat activitatea infracțională, fără a avea un minim de respect pentru valorile sociale ocrotite de legea penală.
În consecință, instanța de fond a aplicat pedepse corect individualizate, respectiv o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la furt calificat prev. de art. 20 rap. la art. 208 alin.1- 209 alin.1 lit. g, i pen. (egală cu minimul special prevăzut de lege) și o pedeapsă de 4 ani închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la tâlhărie, prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin.1 și alin.2 lit.c pen. (spre minimul special prevăzut de lege).
În consecință, Tribunalul a apreciat că pedeapsa aplicată de instanța de fond și modalitatea de executare corespunde pe deplin scopurilor educativ, dar și preventiv și represiv al pedepsei, prevăzute de art. 52 Cod penal.
Față de cele reținute, Tribunalul, în baza art.379 pct. 1 lit.b Cod procedură penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1385/06.10.2009 pronunțată de Judecătoria Sector 5 B în dosarul nr-.
În baza art. 383 Cod procedură penală rap. la art. 88 Cod penal, a dedus prevenția de la 14.06.2009 la zi.
Având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive impun în continuare privarea de libertate, în baza art. 383 Cod procedură penală rap. la art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, a menținut arestarea preventivă a apelantului - inculpat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat apelantul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și rejudecând, achitarea sa pentru comiterea infracțiunii de tentativă la tâlhărie și reducerea cuantumului pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de furt calificat.
În motivarea orală a recursului inculpatul, prin apărătorul din oficiu, arată că se impune achitarea pentru comiterea infracțiunii de tentativă la tâlhărie în temeiul disp. art.11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.d din Codul d e procedură penală, apreciind că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, și anume intenția.
În cel privește cel de-al doilea motiv de recurs apreciază că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de tentativă de furt calificat este prea mare în raport de fapta concretă comisă și atitudinea de recunoaștere și regret.
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate de recurentul-inculpat, respectiv al cazurilor de casare prevăzute de art.3859pct.14 și 18. proc. pen. Curtea constată următoarele:
Atât instanța fondului, cât și cea de apel au reținut corect situația de fapt rezultată din coroborarea întregului probatoriu administrat în ambele faze ale procesului penal, din care rezultă că în noaptea de 11/12.0.2009, inculpatul a pătruns prin spargerea geamului în spălătoria auto situată în Prelungirea nr.101, sector 5, cu intenția de a sustrage bunuri din camera locuită de paznicul, fiind însă surprins în flagrant de către organele de poliție, iar în data de 13.06.2009 a fost surprins de către partea vătămată în timp ce încerca să-i sustragă bunuri din poșetă, faptă comisă într-un salon din incinta Spitalului Universitar de Urgență
Situația de fapt a fost pe deplin dovedită cu procesele-verbale de constatare a comiterii celor două infracțiuni, procesul-verbal de recunoaștere după fotografie, plângerile și declarațiile părților vătămate și, declarațiile martorilor oculari și, toate coroborate cu declarațiile de recunoaștere date de către inculpat, cu singura rezervă în sensul că nu a bruscat-o pe partea vătămată.
Nu poate fi primită solicitarea recurentului-inculpat referitoare la lipsa laturii subiective a infracțiunii de tentativă la tâlhărie, respectiv a intenției, aspect invocat și în fața instanței de apel, deoarece probatoriul administrat în cauză relevă fără echivoc împrejurarea că inculpatul a fost surprins de partea vătămată în timp ce încerca să îi sustragă bunuri din poșetă. De asemenea, este dovedit cu certitudine că inculpatul a împins-o pe partea vătămată, care l-a prins în brațe în încercarea de a-l imobiliza. În aceste împrejurări, observate de către martora, părții vătămate i-a fost cauzată o sângerare, anterior aceasta dormind în pat și fiindu-i administrate perfuzii.
Ca atare, nu se impune achitarea inculpatului raportat la această infracțiune, de altminteri, în măsura în care nu ar fi fost dovedită întrebuințarea violențelor pentru ca inculpatul să-și asigure scăparea, ne-am fi aflat în situația cazului de casare prevăzut de art.3859pct.17 proc. pen. în sensul că fapta ar fi încadrată la infracțiunea de tentativă la furt și nu tentativă la tâlhărie.
Curtea observă însă că privitor la această faptă acuzarea susține că ar fi fost comisă în public, însă în raport de circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei-incinta unui spital, în interiorul unui salon în care se afla doar partea vătămată-se impune a fi înlăturată agravanta comiterii faptei "în loc public", deoarece salonul unui spital nu este întotdeauna accesibil publicului, iar în acel moment se afla o singură persoană de față (partea vătămată), astfel că niciuna din ipotezele enumerate la art.152 Cod penal nu este aplicabilă în speță.
În aceste condiții, fiind înlăturată singura agravantă care atrăgea forma calificată a infracțiunii de tentativă la tâlhărie, urmează a-i fi aplicată inculpatului o pedeapsă în limitele de pedeapsă prevăzute la forma de bază a infracțiunii, evident ținând seama și de celelalte criterii complementare prevăzute de art.72 Cod penal.
Cu privire la greșita individualizare a pedepsei aplicate pentru infracțiunea de tentativă la furt calificat, Curtea constată că în procesul de individualizare judiciară a pedepsei atât instanța de fond, cât și cea de apel au făcut o justă apreciere, în condițiile în care pedeapsa este egală cu minimul special iar inculpatul a mai comis o tâlhărie în timpul minoratului.
Ca atare, raportat la modul concret de comitere al faptei și la conduita procesuală corectă a inculpatului, în sensul recunoașterii faptei, aplicarea unei pedepse egală cu minimul special este aptă să ducă la realizarea dublului scop al pedepsei definit în art.52 Cod penal.
Pentru aceste considerente, neidentificând alte motive de casare ce ar putea fi avute în vedere din oficiu, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. D Cod procedură penală va admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 699/A/17.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
Va casa, în parte, decizia și sentința și, în fond, rejudecând:
Va descontopi, pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în pedepse componente, pe care le repune în individualitatea lor, astfel:
- pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 208 alin.1- 209 alin.1 lit. g, i din Codul penal.
- pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin.1 și alin.2 lit.c din Codul penal.
În temeiul art.334 din Codul procedură penală va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin.1 și alin.2 lit.c din Codul penal în infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin.1 din Codul penal.
În temeiul art. 20 rap. la art. 211 alin.1 din Codul penal va condamna pe inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În temeiul art. 33 lit. c rap. la art. 34 lit. b din Codul penal va contopii această pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare și va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare.
Va menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii administrative din 13 iunie 2009, precum și durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 14 iunie 2009 și până la zi.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 699/A/17.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
Casează, în parte, decizia și sentința și, în fond, rejudecând:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în pedepse componente, pe care le repune în individualitatea lor, astfel:
- pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 208 alin.1- 209 alin.1 lit. g, i din Codul penal.
- pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin.1 și alin.2 lit.c din Codul penal.
În temeiul art.334 din Codul procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin.1 și alin.2 lit.c din Codul penal în infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin.1 din Codul penal.
În temeiul art. 20 rap. la art. 211 alin.1 din Codul penal condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În temeiul art. 33 lit. c rap. la art. 34 lit. b din Codul penal contopește această pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii administrative din 13 iunie 2009, precum și durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 14 iunie 2009 și până la zi.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
-
Red. -
Dact. / 26.03.2010
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția I Penală
Președinte:Damian DolacheJudecători:Damian Dolache, Carmen Veronica Găină, Niculae
