Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 329/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
COMPLET SPECIALIZAT PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 329/R/MF.
Ședința publică din data de 03 iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Diaconu dr. G -, vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
JUDECĂTOR 3: Marius Andreescu dr. - -
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin:
Procuror:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de PARCHETUL DE PE TRIBUNALUL VALCEA și inculpatul, domiciliat în Râmnicu V, str. - -, nr.45, - 12,. A,.13, jud. V, împotriva deciziei penale nr.42/A din data de 05.03.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată cu mijloace tehnice audio potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul inculpat personal și asistat de avocat, conform delegației avocațiale depusă la dosar, intimații inculpați și, personal și asistați de avocat, desemnată din oficiu pentru aceștia, intimații părți responsabilă civilmente, și -, lipsă fiind intimatul parte vătămată și intimatul SERVICIUL DE PROBAȚIUNE DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Se depune la dosar delegație avocațială din partea apărător pentru recurent.
Părțile prezente, și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Reprezentantul parchetului pune concluzii admiterea recursului declarat de parchet, casarea hotărârilor atacate, majorarea pedepselor aplicate inculpaților, înlăturarea circumstanțelor prevăzute de art. 74 Cod penal și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Arată că în fond și apel, cauza a fost judecată cu încălcarea art. 484 Cod procedură penală, în care se precizează că instanța este obligată ca în afară de părți să citeze și Serviciul de Probațiune de la domiciliul minorului.
Mai susține și un alt motiv de recurs respectiv, că pedepsele aplicate inculpaților minori atât sub aspectul cuantumului cât și sub aspectul modalității de executare, sunt prea blânde, nejustificându-se reținerea în favoarea acestora a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a Cod penal.
Avocat pentru recurent inculpat, sub aspectul individualizării pedepsei aplicate și a greșitei motivări, solicită admiterea recursului inculpatului, casarea deciziei și menținerea pedepsei de 2 ani, considerând că este suficientă.
Susține că rechizitoriul este o narațiune, și nu are corespondent în legislație astfel că unul dintre motivele de casare este prevăzut de art. 3859pct. 17 Cod procedură penală.
Arată că și la instanța de apel s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de tăinuire deoarece nu se poate reține complicitate la tâlhărie ci doar complicitate la furt.
Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului, arată că acesta a mai fost condamnat tot pentru sustragerea unui telefon, dar a fost liberat condiționat deoarece a avut un comportament foarte bun.
Totodată mai susține și faptul că inculpatul a făcut singur autodenunțul cu privire la prezenta faptă, pentru a nu fi descoperită ulterior.
Solicită a se constata că instanța de apel a făcut o corectă individualizare a pedepsei.
Redă din declarația inculpatului care spune că, inculpatul l-a trimis pe acesta la partea vătămată pentru a lua telefonul dar să îi spună că este pentru el.
Susține că, inculpatul nu avea cum să prevadă că se va folosi violența, el nefiind cel care i-a instigat pe ceilalți inculpați să devină agresivi în cazul refuzului părții vătămate de a da telefonul de bună voie.
Învederează instanței că s-au depus la dosar acte din care rezultă că recurentul este salariat, prin aceasta demonstrând că s-a îndreptat și nu va mai săvârși alte infracțiuni.
Avocat, desemnată din oficiu pentru intimații inculpați și, solicită respingerea recursului declarat de parchet.
Consideră că în mod corect s-a stabilit pedeapsa de 3 ani închisoare dispunându-se suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor. Scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei în penitenciar.
Reprezentantul parchetului, asupra recursului declarat de
inculpatul, arată că hotărârea tribunalului este netemeinică și nelegală.
Susține că inculpatul nu este la prima abatere și trebuia să se țină
cont de acest aspect, fiind vinovat de săvârșirea infracțiunii.
Consideră că, pedeapsa aplicată inculpatului trebuia să fie mai mare decât pedeapsa aplicată unuia dintre inculpații minori fiind disproporționată sub acest aspect. Inculpatului major i-a fost aplicată pentru infracțiunea săvârșită 2 ani închisoare iar inculpaților minori li s-a aplicat o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Partea responsabilă civilmente, tatăl inculpatului, precizează că în prezent locuiește la S și a ținut legătura periodic cu fiul său.
Solicită a se reține faptul că sunt minori și să se mențină pedeapsa cu suspendare sub supraveghere a executării pedepsei.
Partea responsabilă civilmente, mama inculpatului, precizează că minorul este stabilit la domiciliul mamei.
Arată că s-a despărțit de tatăl inculpatului și probabil toate aceste probleme ale familiei l-au afectat și pe inculpat.
tatăl inculpatului, solicită instanței a ține cont că fiul său este minor.
-, mama inculpatului, de asemenea solicită ca instanța să țină cont de faptul că este minor.
Recurentul, având ultimul cuvânt, regretă fapta și solicită a se menține pedeapsa de 2 ani închisoare.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că regretă fapta.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, de asemenea precizează că regretă fapta.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale formulate;
Din examinarea actelor dosarului, constată:
Prin sentința penală nr.821 din 7 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, au fost condamnați inculpații:
(născut la data de 29 octombrie 1989, domiciliat în municipiul C și reședința în Râmnicu V, fără antecedente penale) la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.211 alin.1 și 2 lit.b și c, alin.2/1 lit.a Cod penal, cu aplicația art.99 și art.74 lit.a Cod penal, dispunându-se suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, potrivit art.86/1 combinat cu art.110 Cod penal;
(născut la 29 august 1988, domiciliat în Râmnicu V, fără antecedente penale) la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.211 alin.1 și 2 lit.b și c și alin.2/1 lit.a cu aplicația art.99 și art.74 lit.a Cod penal, dispunându-se suspendarea sub supraveghere, în conformitate cu dispozițiile art.86/1, combinat cu art.110 Cod penal;
(născut la data de 1 mai 1986, domiciliat în Râmnicu V, fără antecedente penale) la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.26 raportat la art.211 alin.1 și 2 lit.b și c și alin.2/1 lit. cu aplic.art.75 lit.c și art.74 lit.a Cod penal.
In baza art.36 Cod penal, s-a contopit pedeapsa de 5 ani aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.170/F din 22 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, prin privare de libertate, cu aplicarea dispozițiilor art.71 Cod penal, în limitele prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal.
S-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată între 13 mai 2006 și 25 septembrie 2007.
S-a anulat vechiul mandat.
Inculpații au fost obligați, în solidar, minorii și, în solidar și cu părțile responsabile civilmente, să plătească suma de 800 lei, despăgubiri civile morale către partea vătămată, prin reprezentantul legal.
S-a constatat acoperit integral prejudiciul material cauzat părții vătămate prin restituirea bunului care a făcut obiectul infracțiunii.
S-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților și părților responsabile civilmente în vederea acoperirii prejudiciului.
In baza art.118 lit.e Cod penal, s-a dispus confiscarea, în folosul statului, de la inculpatul a sumei de 500 lei.
In fine, au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Spre a hotărî astfel, în fapt, prima instanță a reținut:
La data de 22 martie 2006, inculpatul s-a întâlnit cu inculpatul minor căruia i-a adus la cunoștință faptul că știe o persoană (partea vătămată, în vârstă de 13 ani) care are un telefon de valoare, stabilindu-se ca minorul, împreună cu celălalt minor să-l sustragă, deoarece primul inculpat era prieten cu partea vătămată și, în aceste condiții, l-ar fi recunoscut imediat.
Potrivit înțelegerii, în seara de 23 martie 2006, în jurul orelor 18,30, cei trei inculpați s-au întâlnit în fața scării blocului în care locuia inculpatul, stabilindu-se ca inculpatul să meargă cu partea vătămată într-un loc mai retras și neluminat, unde să o lase singură iar, apoi, să vină ceilalți inculpați pentru aod eposeda de telefonul mobil.
In realizarea hotărârii infracționale, inculpatul s-a întâlnit, după lăsarea întunericului, cu partea vătămată spunându-i că merge în aceeași zonă în care locuia aceasta; când au ajuns în spatele dispensarului situat lângă Oficiul poștal, din municipiul Râmnicu V, într-un loc întunecat, inculpatul i-a spus părții vătămate să-l aștepte câteva minute întrucât merge până la un internet-cafe din apropiere și revine imediat.
Conform planului infracțional, după plecarea inculpatului, la scurt timp au apărut inculpații și care, după ce au întrebat-o pe partea vătămată cât este ceasul, determinând-o, astfel, să scoată din buzunar telefonul mobil marca "Samsung 500" (în valoare de 1300 lei), însă, imediat, a fost atacată de către care a lovit-o în zona feței și a mâinilor pentru aod eposeda de telefonul mobil și, după ce partea vătămată a căzut la pământ, inculpatul a deposedat-o de telefonul mobil, după care inculpații au fugit spre locul unde se afla, predându-i bunul sustras în condițiile descrise.
Urmare loviturilor aplicate, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 6-7 zile îngrijiri medicale, așa cum rezultă din certificatul medico-legal 291 din 24 martie 2006, emis de
Telefonul a fost vândut de inculpatul martorului cu suma de 500 lei.
In drept, faptele inculpaților au fost încadrate în infracțiunile pentru care s-a pronunțat condamnarea.
Individualizarea pedepselor s-a făcut în raport de criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, apreciindu-se că, în ceea ce-i privește pe inculpații minori și, finalitatea pedepsei poate fi atinsă și fără executare, astfel că s-a dispus suspendarea, în temeiul art.86/1 și art.110 din Codul penal.
Insă, în ceea ce-l privește pe inculpatul major, instanța a avut în vedere la individualizarea pedepsei că acesta mai fusese condamnat prin sentința penală nr.170/2006 a Tribunalului Vâlcea, pentru o infracțiune concurentă, tot de tâlhărie. Ca atare, s-a dispus ca executarea pedepsei rezultante, în urma contopirii cu cea aplicată anterior, să se facă prin privare de libertate.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a constatat că bunul sustras prin violență a fost restituit, în natură, dar partea vătămată a suferit prin săvârșirea infracțiunii asupra sa o traumă morală, astfel că instanța a obligat, în solidar, pe inculpați să-i plătească suma de 800 lei despăgubiri morale, în conformitate cu disp.art.998 și urm. din Codul civil, combinat cu art.14 din Codul d e pr.penală.
Pentru ca inculpatul să nu rămână cu produsul infracțiunii, s-a dispus confiscarea în folosul statului a sumei de 500 lei, obținută din vânzarea bunului furat.
Impotriva sentinței au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea și inculpatul.
Parchetul a criticat sentința sub aspectul aplicării unor pedepse blânde și reținerea greșită a circumstanțelor atenuante în favoarea inculpaților.
Inculpatul a criticat sentința sub aspectul greșitei condamnări pentru infracțiunea de complicitate la tâlhărie, susținând că nu se face vinovat de săvârșirea faptei, sub această încadrare juridică, eventual în încadrarea de tăinuire, iar pedeapsa aplicată este prea severă.
Tribunalul Vâlcea, sesizat cu soluționarea apelului, prin decizia penală nr.42/A din 5 martie 2008, respins ca nefundat apelul parchetului și l-a admis pe cel formulat de inculpatul și, menținând aceeași încadrare juridică în complicitate la tâlhărie, a redus pedeapsa de la 5 la 2 ani, constatând executată în întregime această pedeasă.
Impotriva deciziei au formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și inculpatul.
In recursul său, parchetul a criticat ambele hotărâri, susținând că nu se justifică aplicarea circumstanțelor atenuante cu consecința reducerii pedepselor sub minimul prevăzut de textul de lege incriminator și suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor. In plus, a precizat că s-a judecat cauza fără a se cita Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, unde minorul își are domiciliul.
Fără a invoca vreun motiv de casare, inculpatul face referiri la greșita individualizare judiciară a pedepsei, solicitând, în final, menținerea pedepsei de 2 ani aplicată de către instanța de apel.
Examinând hotărârile pronunțate, în raport de criticile formulate precum și din oficiu, în limitele și în conformitate cu dispozițiile art.385/6, 385/8 și 385/9 alin.3 Cod pr.penală, se constată că este fondat doar recursul formulat de parchet, în sensul că instanța nu a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei, privind pe inculpatul, reducând-i, fără temei, pedeapsa de la 5 la 2 ani închisoare.
In ceea ce privește recursul formulat de inculpatul se constată a fi neîntemeiat și va fi respins ca atare.
Cu referire la starea de fapt și încadrarea juridică:
Incadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpații a fost corect făcută de către prima instanță, validată apoi de către instanța de apel.
Deși s-a contestat încadrarea juridică dată faptei sale de către inculpatul, susținând că în realitate s-a săvârșit doar infracțiunea de tăinuire, se reține că susținerea nu-și are corespondent în probele administrate. Sub acest aspect, inculpații și au precizat la organele de urmărire penală că avuseseră o înțelegere prealabilă săvârșirii faptei de tâlhărie cu inculpatul, care urma să atragă pe partea vătămată într-un loc dosnic pentru a le da posibilitatea minorilor să sustragă telefonul.
Astfel, în declarația dată (39), inculpatul precizează " conform înțelegerii noastre cu acesta trebuia să-l ducă într-un loc retras, după care îl punea să aștepte o perioadă de timp, în acel moment eu și cu trebuia să deposedăm pe de telefonul mobil. același inculpat că activitatea infracțională s-a desfășurat așa cum plănuiseră cei 3, arătând "am mers pe gang în locul în care se afla, a vrut să-l întrebe ceva însă nu a apucat, deoarece eu l-am lovit cu pumnul, acesta a căzut la pământ, după care am continuat să-l lovesc cu pumnii și cu piciorul, în același timp l-a lovit și și, în timp ce eu continuam să-l lovesc, el i-a luat telefonul mobil"... " i-a dat lui telefonul mobil... a doua zi mi-a dat suma de 300.000 lei, spunând că o să-mi mai dea și alți când o să vândă telefonul".
Aceleași relatări le face și inculpatul, rezultând că, în nici un caz nu este corectă încadrarea juridică în infracțiunea de tăinuire, în ceea ce-l privește pe inculpatul, rezultând ca fiind îndeplinite condițiile privind complicitatea prevăzută de art.26 din Codul penal.
Cu referire la individualizarea judiciară a pedepsei:
Cele două instanțe au reținut în favoarea inculpaților circumstanța atenuantă a bunei conduite prevăzută de art.74 lit.a Cod penal, dedusă din actele de circumstanțiere aflată la dosarul cauzei.
Aceste circumstanțe nu vor fi înlăturate nici în ceea ce-l privește pe inculpatul care, așa cum s-a precizat, a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, prin sentința penală nr.170/2006 a Tribunalului Vâlcea, deoarece infracțiunea din prezenta cauză a fost cea dintâi săvârșită, bineînțeles cele două infracțiuni aflându-se în concurs.
Dar, în raport de persistența inculpatului în săvârșirea unor infracțiuni de același gen (tâlhărie) nu se justifica reducerea de către instanța de apel a pedepsei la 2 ani, deoarece în această modalitate ea nu-și va putea atinge finalitatea înscrisă în art.52 Cod penal, respectiv prevenția generală și cea specială.
Sub acest aspect, se constată că tribunalul a pronunțat o decizie netemeinică, prin respingerea apelului parchetului care viza tocmai o modalitate greșită de individualizare a pedepsei și admiterea apelului formulat de inculpatul, cu consecința reducerii pedepsei. In plus, dispoziția din decizie privind constatarea executării pedepsei de 2 ani aplicate, este în contradicție cu actele dosarului, respectiv cu înscrierea făcută în fișa de cazier judiciar, din care rezultă că din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.170/2006 a executat doar o parte din aceasta, respectiv perioada cuprinsă între 13 mai 2006 și 25 septembrie 2007, când a fost liberat condiționat.
Critica parchetului vizând încălcarea dispozițiilor art.484 Cod pr.penală, privind necitarea în proces a Serviciului de Probațiune din cadrul Tribunalului Constanța, unde inculpatul își avea domiciliul, nu este întemeiată, deoarece, așa cum rezultă din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea (110), inculpatul minor locuiește în municipiul Râmnicu V împreună cu mama sa, unde, de fapt, s-a făcut și evaluarea.
Examinându-se și din oficiu hotărârea recurată, se reține că nu au fost constatate alte motive de casare decât cele enunțate, astfel că, în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală, se va admite recursul parchetului invocându-se motiv de casare dispozițiile art.385/9 pct.14 Cod pr.penală și se va respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței iar, pe cale de consecință, se va reactiva pedeapsa de 5 ani închisoare.
In ceea ce privește recursul inculpatului, pentru considerentele expuse, acesta va fi respins, în temeiul dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, iar pe cale de consecință, va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, în conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, împotriva deciziei penale nr.42/A din 5 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
Casează în parte decizia, în sensul că respinge apelul formulat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.821, pronunțată la 7 noiembrie 2007 de Judecătoria Râmnicu Vâlcea și menține ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe.
Respinge ca nefundat recursul declarat de inculpatul, împotriva aceleiași decizii și-l obligă la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.Gh.-, -, -,
Grefier,
Red.Gh.-
Tehnored.
Ex.3
Jud.fond
Jud.apel
5 iunie 2008
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Gabriel Săndulescu, Marius Andreescu
