Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 330/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
Dosar nr-
236/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 330
Ședința publică din 26 februarie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR 2: Mustață Stan
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul - condamnat - revizuent împotriva deciziei penale nr. 9/A/07.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - condamnat - revizuent, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care apărătorul din oficiu al recurentului arată că acesta înțelege să renunțe la cererea de recuzare formulată față de procurorul de ședință,.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se lua act de faptul că recurentul - condamnat renunță la cererea de recuzare.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu recurentului - condamnat - revizuent, având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat, casarea deciziei penale nr. 9/A/07.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală și rejudecând pe fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire potriv. disp. art. 394 alin. a pr.pen. și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Susține că inculpatul nu este autorul faptei și, în condițiile în care i s-ar fi admis acestuia probele s-ar fi putut afla împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
Apărarea susține că există neconcordanțe între declarațiile părții - vătămate și declarațiile martorilor, existând la dosar depoziția unui martor de la fila 104 care arată că la momentul săvârșirii faptei inculpatul se afla la spital cu cumnata sa.
Totodată, susține că nu s-a realizat analiza amprentelor de pe spray-ul paralizant, fiind necesar în soluționarea cauzei administrarea unei astfel de probe.
Astfel, în baza disp. art. 394 alin. a pr.pen. solicită admiterea în principiu a revizuirii.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră că apărarea a reexaminat probatoriul administrat în cauză ori obiectul recursului de față îl constituie o cerere de revizuire, iar pentru a fi incidente disp. art. 394 lit. a pr.pen. trebuie ca faptele și împrejurările invocate de către condamnat să fie noi și nu probele solicitate.
În această cale extraordinară de atac reevaluarea probelor deja administrate nu este permisă, inculpatul și-a susținut nevinovăția pe tot parcursul procesului penal și acest aspect a fost cenzurat de instanțele de judecată.
De asemenea, față de solicitarea apărării instanței sensul trimiterii cauzei spre rejudecare, însă nu a invocat un caz de casare care să impună și să conducă la o astfel de soluție.
În raport de cele învederate întrucât așa cum a reținut și instanța de fond și cea de apel, acest caz de revizuire nu este incident, nefăcându-se dovada nici aspectelor susținute în cererea scrisă de revizuire, apreciază că nu pot fi primite criticile apărării și solicită respingerea recursului ca nefondat.
Apărarea în replică susține că există dubiu în ceea ce privește vinovăția condamnatului în cauză.
Recurentul - condamnat - revizuent, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. arată că este de acord cu cele susținute de apărătorul său.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.2036 din 19 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, în baza art.403 alin.3 Cod procedură penală, a fost respinsă - ca nefondată - cererea de revizuire formulată de revizuientul, în prezent deținut în Penitenciarul Jilava în contradictoriu cu intimata .
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat revizuientul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 B sub nr. 2386/III-6/2008 din 25.09.2008, revizuientul a formulat cerere de revizuire a sentinței penale nr.454/23.02.2007 a Judecătoriei Sectorului 4 B, pronunțată în dosarul nr. 12420/-, în motivarea acesteia arătând că:
-anchetatorul a fabricat și obținut false dovezi, ceea ce rezultă, potrivit revizuientului, din declarațiile părții vătămate și a unuia din cei trei martori;
- s-a reținut în mod nereal din declarațiile a doi martori, care au fost
învățați ce au de declarat, că revizuientul ar fost reținut în scara părții vătămate după patru luni;
-a fost acuzat că în urma percheziției efectuate de către polițiștii Secției 18 s-a susținut că s-au găsit asupra sa un spray paralizant și un sacou;
-dosarul său a fost trimis la rejudecare fără a fi audiați martorii sau
partea vătămată;
-anchetatorul l-a acuzat că la data de 30.04.2006 se afla în scara blocului părții vătămate și că a fost prins imediat după săvârșirea faptei, ceea ce nu este adevărat;
-nu a săvârșit el fapta pentru care a fost condamnat, astfel cum rezultă din declarațiile părții vătămate care a precizat că nu el este autorul faptei respective, aspect confirmat și de un martor;
-dosarul a fost "fabricat" și pus în sarcina sa întrucât era recidivist.
Prin referatul nr.2386/III-6/2008 din 13.10.2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Baî naintat spre soluționare Judecătoriei Sectorului 4 cererea de revizuire, solicitând respingerea acesteia - ca inadmisibilă - în raport cu disp. art.394 și art.403 alin.3 Cod procedură penală, cu motivarea că deși, în aparență motivele invocate de petent se încadrează în prevederile art.394 alin.1 lit.d Cod procedură penală, nu există nicio dovadă că lucrătorii de poliție și procurorul au săvârșit vreo infracțiune în legătură cu prezenta faptă în sensul că s-ar fi adus probe false în susținerea acuzării. S-a mai arătat că respectivele critici nu se încadrează în niciunul din motivele de revizuire prev. de art.394 al. 1 Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel revizuientul, nemotivat în scris, dar susținut oral la termenul de judecată din 07. 01. 2009, prin apărător din oficiu. S-a solicitat desființarea sentinței apelate și rejudecând în fond, să fie admisă în principiu cererea de revizuire și administrate probele pe care le-a solicitat respectiv, reaudierea celor doi martori, a părții vătămate, precum și reanalizarea probatoriului administrat cu ocazia judecării în fond a cauzei.
Prin decizia penală nr.9 din 7 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, a fost respins- ca nefondat - apelul declarat de revizuientul, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În motivarea acestei decizii, Tribunalul a arătat că, apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect, instanța de fond a apreciat că toate motivele de revizuire invocate de către petent nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute de art. 394 alin. 1 Cod procedură penală, respectiv, pe calea revizuirii (cale extraordinară de atac) nu se pot readministra aceleași probe avute în vedere la soluționarea în fond a cauzei, iar celelalte motive în sensul că anchetatorii ar fi "fabricat" și obținut false dovezi, nefiind dovedite printr-o hotărâre judecătorească sau printr-o ordonanță a procurorului, nu pot fi reținute drept cazuri de revizuire.
Împotriva acestei decizii penale, vizând și sentința pronunțată de prima instanță în revizuire - în termen legal - a formulat recurs revizuientul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei respingeri a cererii de revizuire.
Examinând hotărârea atacată în raport de susținerile formulate și dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Revizuirea este un remediu procesual pentru înlăturarea erorilor de fapt pe care le conține o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat, ea nu poate fi exercitată decât în cazurile și în condițiile expres prevăzute de art.394 și următoarele Cod procedură penală.
Prin cererea de revizuire formulată, condamnatul a susținut inițial că instanțele (fond, apel, recurs) nu au reținut corect situația de fapt, în realitate el nu a săvârșit infracțiunea de tâlhărie, iar dovezile produse cauzei au fost "fabricate" de către organele judiciare, precum și împrejurarea că partea vătămată și martorii din cauză nu au fost audiați, acestea constituind împrejurări noi, ce nu au fost avute în vedere de instanța de fond.
Curtea reține că această solicitare nu a fost însoțită de indicarea unor fapte sau împrejurări noi, în sensul art.394 lit.a Cod procedură penală, în condițiile în care absolut toate motivele invocate în prezenta revizuire au format obiect de analiză cu ocazia soluționării cauzei în fond și, ulterior în căile ordinare de atac exercitate împotriva hotărârii de condamnare, acestea fiind înlăturate motivat de instanțele de control judiciar, în cauză petentul încercând să obțină doar o prelungire a probațiunii.
Pentru a fi însă, incidente dispozițiile art.394 lit.b, c și d Cod procedură penală, era necesar ca față de persoanele care au instrumentat acte de urmărire penală în cauza privind pe recurent, să se fi pronunțat o hotărâre definitivă de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal sau o ordonanță a procurorului care să fi dispus asupra fondului cauzei, acte procesuale care să dovedească faptul denaturării probelor de către persoanele ascultate și respectiv, săvârșirea unei fapte ilicite de către organul judiciar.
Cum în cauză nu s-a făcut o asemenea dovadă, astfel cum prevăd dispozițiile art.395 Cod procedură penală, Curtea constată că în mod corect instanțele anterioare au apreciat că nu sunt incidente cazurile de revizuire reglementate prin dispozițiile art.394 lit.b, c și Cod procedură penală.
În aceste condiții, nefiind incident niciunul din cazurile de revizuire prevăzute de art.394 lit.a-e Cod procedură penală, Curtea constată că în mod corect prima instanță a respins - ca inadmisibilă - cererea de revizuire formulată de revizuientul condamnat, susținerile invocate neconstituind o eroare de fapt care să poată fi înlăturată prin exercitarea căii de atac a revizuirii.
În consecință, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, recursul declarat de petentul condamnat revizuient va fi respins ca nefondat și îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurentul petent condamnat revizuient împotriva deciziei penale nr.9 din 7 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
Obligă recurentul la 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei - onorariul avocatului din oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
-
Red.
Dact
Ex.2
Red.--II.
Red.-Jud.sect.4
Președinte:Ion Tudoran Corneliu BogdanJudecători:Ion Tudoran Corneliu Bogdan, Mustață Stan
