Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 34/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.34/A/2008
Ședința publică din 22 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela judecător
JUDECĂTOR 2: Soane Laura Dumitrescu Adina
Procuror: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art.304 din Codul d e procedură penală.
S-au luat în examinare apelurile penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR și inculpatul apelant, fiul lui și, născut la 14.11.1981, din Penitenciarul Oradea, împotriva sentinței penale nr.27/P din 18.01.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR în dosarul nr-, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii de tâlhărie, faptă prev. și ped. de art.211 alin.2 lit.b, c și alin.2/1 lit.a Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul apelant, în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de apărător desemnat din oficiu avocat, în baza delegației nr.2400/2008 emisă din oficiu de Baroul Bihor la 22.04.2008, lipsă fiind partea civilă intimată și reprezentanții legali G și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Potrivit prevederilor art.323 raportat la art.70 și art.72 din Codul d e procedură penală, instanța procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în procesul-verbal separat atașat la dosarul cauzei.
Nefiind alte cereri sau excepții prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea apelurilor cu care a fost legal investită.
Procurorul susține apelul declarat de parchet solicitând admiterea acestuia, desființarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul înlăturării dispozițiilor art.74, 76 Cod penal.
Expune pe larg starea de fapt reținută în rechizitoriu și arată că declarațiile martorilor audiați în cauză sunt contradictorii cu susținerea inculpatului și cu declarația concubinei inculpatului.
Sub aspectul netemeiniciei hotărârii consideră că nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante, la stabilirea în concret a gradului de pericol social ca și criteriu de individualizare, prev. de art.72 Cod penal, sub aspectul stabilirii cuantumului pedepsei orientat sub minimul special, instanța nu a ținut seama de împrejurările în care a fost comisă fapta, de atitudinea nesinceră și oscilantă a declarațiilor date, de starea de recidivă postcondamnatorie reținută în sarcina sa, astfel că pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare este insuficientă pentru atingerea scopului prev. de art.52 Cod penal.
Apărătorul inculpatului apelant avocat solicită respingerea apelului declarat de parchet, apreciind că se impune menținerea hotărârii primei instanței ca legală și temeinică, corect fiind reținute în favoarea inculpatului prevederile art.74, 76 din Codul penal.
În ceea ce privește apelul declarat de inculpat solicită a se lua act de retragerea acestuia.
Procurorul solicită a se lua act de retragerea apelului inculpatului.
Inculpatul apelant, în ultimul său cuvânt, învederează instanței că a fost sincer pe parcursul procesului penal și că nu este vinovat.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.27/P din 18 ianuarie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR în dosarul nr-, în baza art.211 alin.2 lit.b și c, alin.2/1 lit.a raportat la art.74, 76 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 14.11.1981, în S, județul B, domiciliat în Mun.S,-, județul B, cetățenie română, fără studii, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit - concubinaj, recidivist, posesor BI seria - nr.- eliberat de Poliția S, CNP -, la o pedeapsă de:
- 3 ani închisoare cu aplicarea art.71 alin.1 - 64 lit.a teza II și lit.b Cod penal în regim de detenție.
În baza art.61 Cod penal, a dispus revocarea liberării condiționate a restului de 627 zile neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1349/9.09.2002 din dosar nr.1788/2002 a Judecătoriei Oradea modificată prin sentința penală nr.1272/9.07.2003 a Judecătoriei Oradea din dosar nr.4137/2003, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în prezent cauză, astfel că inculpatul urmează să execute pedeapsa cea mai grea de:
- 3 ani închisoare cu aplicarea art.71 alin.1 - 64 lit.a teza II și lit.b Cod penal în regim de detenție.
În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art.88 Cod penal a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestului preventiv de la 16.04.2006 la zi.
În baza art.14 și 346 Cod procedură penală, art.998-999 cod civil a obligat pe inculpat să-i plătească părții civile. în, nr.376, județul B suma de 35 lei despăgubiri civile.
În baza art.189 Cod procedură penală onorariul apărătorului din oficiu avocat în sumă de 100 lei conform delegației nr.3338/31.05.2006 s-a dispus a se vira Baroului B din conturile Ministerului Justiției.
În baza art.191 alin.1 din Codul d e procedură penală a obligat pe inculpat la 1.500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR din 3 mai 2006 emis în dosar nr.212/P/2006 înregistrat la această instanță la 4 mai 2006 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art.211 alin.2 lit. b și c și alin.2/1 lit. a cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal, constând în aceea că la data de 15 aprilie 2006, în jurul orelor 23,00, împreună cu alte două persoane rămase neidentificate i-a sustras părții vătămate un telefon mobil marca Sony Ericson 610 și suma de 35 lei din portofel, după ce în prealabil au imobilizat-o și izbit-o de peretele casei din apropiere.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei reținută în sarcina sa.
Din probele și actele de la dosar, instanța a reținut în fapt următoarele:
În seara zilei de 15 aprilie 2006, în jurul orelor 23,00, în timp ce partea vătămată se deplasa spre discoteca din localitatea S, a fost acostată de un grup de rromi care l-au imobilizat și bruscat, luându-i telefonul și 35 lei din portofelul aflat în buzunar.
Partea vătămată l-a recunoscut pe inculpat ca "fiind cel care l-a imobilizat din spate și i-a luat banii din portofel și la care a rămas și telefonul mobil" ( atunci când la scurt timp acesta a intrat în discotecă ).
Pentru a verifica dacă inculpatul are asupra sa telefonul sustras, partea vătămată i-a cerut martorului să-i dea telefonul pentru a forma numărul său. Când telefonul a sunat, inculpatul l-a scos din buzunar și după ce s-a uitat la el, l-a reintrodus în buzunar fără să răspundă.
A doua zi, partea vătămată a depus plângere la organele de poliție ( fila 6 dosar urmărire penală ) și l-a recunoscut pe inculpat după planșa foto grafică ce i-a fost prezentată.
Prin procesul-verbal ( fila 5 ) din 16 aprilie 2006 s-a început urmărirea penală față de inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art.211 alin.2 lit. b și c alin 2/1 lit. a Cod penal iar prin ordonanța din 16 aprilie 2006 ( fila 40 ) s-a dispus reținerea pe timp de 24 ore a acestuia.
Prin încheierea nr.51/17 aprilie 2006 din dosar nr.2396/2006 a Tribunalului Bihors -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, măsură ce s-a menținut de-a lungul dezbaterilor, fiind îndeplinite cerințele art. 143 Cod procedură penală.
Audiat de organul de cercetare penală ( fila 23 ) inculpatul a declarat că, în seara zilei de 15 aprilie 2006 în jurul orelor 21,00, în timp ce se deplasa împreună cu concubina lui spre discotecă, a observat două persoane poreclite "" și "" care se certau cu partea vătămată, cu intenția de a-i sustrage telefon.
Inculpatul a intervenit și le-a cerut celor 2 să restituie telefonul, după care i-a solicitat părții vătămate să îl vândă lui, astfel că s-au înțeles pentru suma de 1.500.000 ( ROL ) lei, însă neavând atâția bani la el inculpatul i- dat părții vătămate 10 lei urmând ca diferența să o achite în cel mai scurt timp.
Telefonul a rămas în posesia inculpatului, care nu a prezentat nici un act în acest sens.
În următoarea declarație pe care inculpatul a dat-o la data de 17 aprilie 2006 la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR, acesta a arătat că s-a deplasat la discotecă împreună cu concubina lui în jurul orelor 22,00 când a văzut trei tineri ce se certau, iar când partea vătămată a venit la chemarea lui, ceilalți 2 au fugit.
Atunci, inculpatul a mers după cei doi în bar și le-a cerut să restituie telefonul pentru că partea vătămată vrea să i-l vândă lui.
A precizat că cei doi se numesc și iar partea vătămată i-a cerut inițial 2.000.000 lei pe telefon însă el i-a oferit 1.500.000 lei pe care urma să-i plătească mai târziu la discotecă pentru că nu avea bani la el.
Telefonul i-a fost dat de partea vătămată iar inculpatul i-a dat acestuia suma de 100.000 lei, ceruți de la un băiat să poată merge la discotecă să se întâlnească și unde urma să vină și fratele inculpatului cu restul de bani care însă a venit după ora 4,00, iar partea vătămată a plecat înainte de la discotecă.
Inculpatul recunoaște că a sunat telefonul însă nu a răspuns fiind descărcat, după care a revenit asupra acestei recunoașteri.
Audiat în Camera de consiliu din 17 aprilie 2006 ( fila 59 ) inculpatul a precizat că proprietarul telefonului a plecat de la discotecă în jurul orelor 2,00-3,00 însă nu știa cum îl cheamă pe acesta și nici unde locuiește.
Mai arată că unul dintre agresori se numește poreclit "" însă numele celuilalt zis "" nu-l știe.
Audiat în fața instanței la data de 15 septembrie 2006 inculpatul a declarat că de la partea vătămată a aflat că făcuse un schimb de telefoane cu cele două persoane de etnie rromă, cu care se certa pe stradă iar trebuia să-i dea suma de 1.000.000 lei.
Inculpatul a intrat după cei 2 în bar unde s-a întâlnit cu, căruia i-a cerut să restituie telefonul părții vătămate, ceea ce a și făcut.
De la partea vătămată inculpatul a aflat că dorea să vândă telefonul cu 2 milioane lei însă l-a oferit spre vânzare inculpatului pentru 1.500.000 lei.
Inculpatul i-a spus părții vătămate că nu are decât 100.000 lei la el, iar partea vătămată a fost de acord să primească acești bani urmând ca mai târziu în cursul aceleiași seri să-i dea și restul de bani. Telefonul a rămas la inculpat deoarece dorea să vorbească cu un prieten pentru a-i cere bani pentru telefon.
La discotecă partea vătămată a întrebat de 2 ori dacă a reușit să facă rost de bani încă inculpatul nu a avut să-i dea, așa că partea vătămată a plecat înainte de ora 2,00, iar inculpatul a rămas până la orele 4,00.
Din depozițiile luate inculpatului, se observă poziția constantă de nerecunoaștere a faptei de către acesta și o serie de aspecte contradictorii pe care nu a reușit să le dovedească cu probele testimoniale administrate în cauză.
Astfel, martorii audiați în apărarea inculpatului au dat declarații ce nu concordă cu susținerile acestuia.
Martorul despre care inculpatul a afirmat că a luat telefonul de la partea vătămată și de la care l-a recuperat nu recunoaște aceste împrejurări, el văzându-i pe inculpat și pe partea vătămată îndreptându-se înspre"chioșcul din sticlă"de pe str. - din S, iar apoi a văzut telefonul la inculpat care a spus că l-a cumpărat de la un tânăr cu 200 lei noi.
În declarația dată în fața instanței ( fila 87 ) martorul arată că a fost sunat de partea vătămată care vroia să vândă telefonul și i-a promis că-i găsește un cumpărător.
Partea vătămată i-a lăsat telefonul însă după 10 minute s-a întors cu inculpatul spunând că vrea să-l cumpere pentru 2 milioane lei.
Personal a văzut când inculpatul i-a dat părții vătămate 100.000 lei înțelegându-se că a doua zi inculpatul să dea și restul banilor, ceea ce s-a întâmplat în incinta baroului ( în condițiile în care inculpatul a relatat că discuția cu martorul a avut loc după ce au ieșit afară din bar ).
Martorul nu amintește de datoria de 1.000.000 lei și nici despre așa-zisul schimb de telefoane cu partea vătămată.
Martorul ( fila 25-26 ) declară în faza de urmărire penală că îl cunoaște pe inculpat din vedere însă în data de 15 aprilie 2006 nu l-a întâlnit, iar ulterior în fața instanței ( 99 ) își schimbă declarația și arată că i-a văzut pe inculpat și pe partea vătămată când vorbeau în ușa barului, ocazie cu care partea vătămată i-a vândut inculpatului un telefon mobil iar inculpatul i-a dat suma de 100.000 lei.
În dorința de a-l ajuta pe inculpat, martorii propuși de acesta și-au schimbat declarațiile în fața instanței de judecată, însă nici aceste depoziții nu concordă cu relatările inculpatului.
Martora declară că prin luna iunie ( când fapta a avut loc în luna aprilie ) a fost la discotecă cu inculpatul și concubina acestuia ( a cărui nume nu îl știe ) iar pe drum s-au întâlnit cu partea vătămată, care era însoțită de 3 persoane de sex masculin și a afirmat că are un telefon de vânzare. Partea vătămată s-a înțeles cu inculpatul dar nu cunoaște prețul însă știe că inculpatul i-a dat 100.000 lei și a auzit când cei doi au căzut de acord ca restul de bani să fie plătiți în cursul zilei următoare.
Or, nici inculpatul și nici concubina lui nu au făcut referire la prezența acestei martore și nici că partea vătămată ar fi fost însoțită de 3 persoane,ci eventual de două - de sex masculin.
Martorul ( fila 141 ) declară că în aprilie s-a întâlnit cu inculpatul și concubina acestuia în zona, seara în jurul orelor 22,00-22,30, când acesta i-a cerut împrumut suma de 1.500.000 lei pentru un telefon ce l-a cumpărat, însă martorul nu avea la el bani. Aceasta în condițiile în care inculpatul arată că a plecat de la discotecă la orele 4,00 dimineața și nu a pomenit nici el și nici concubina lui de întâlnirea cu acest martor și nici de vreo plimbare în zona în acea seară.
Nici despre telefonul dat martorei ( fila 158 ) nu pomenește nici inculpatul și nici concubina acestuia.
Mai mult, martorul ( fila 214 dosar instanță ) face declarații care nu au legătură cu cauza, el vorbind despre o întâlnire în barul Select din S, unde inculpatul a cumpărat un telefon de la un în vârstă de 20-30 ani de față fiind încă 4 persoane și prezentându-i-se spre vedere fotografia părții vătămate a afirmat cu certitudine că acesta nu este vânzătorul telefonului pe care l-ar putea identifica și despre care știe că în prezent lucrează în Ungaria ( în condițiile în care partea vătămată avea 15 ani ).
Martorul ( fila 240 ) a declarat că a stat la o masă cu inculpatul și partea vătămată cu soția inculpatului și o prietenă a ei, când inculpatul a spus că a cumpărat de la partea vătămată un telefon și i-a dat avans 100.000 lei și mai are de plătit 1.400.000 lei, cerându-i diferența de bani, însă martorul nu avea bani la el.
Martora - concubina inculpatului - a declarat inițial că a văzut cum doi băieți se certau, iar ea s-a dus mai încolo în timp ce inculpatul s-a dus la ei și a cumpărat telefonul cu suma de 2 milioane lei, sumă pe care i-a dat-o băiatului.
În fața instanței ( fila 76 ) martora a declarat că inculpatul a plătit doar un avans de 100.000 lei pe care i-a primit de la fratele său, care se afla și el la locul respectiv, iar pe vânzător nu l-a mai văzut nici la discotecă și nici în alt loc în acea seară.
Martorul declară că a fost chemat în stradă de inculpat să-l împrumute cu 10 lei, pentru a-și cumpăra telefon mobil, de față fiind concubina și tânărul vânzător cu care s-a înțeles pentru 200 lei ce urma să-i plătească în acea seară la discotecă.
Ori, martorul nu confirmă că el trebuia să ducă diferența de preț, respectiv 140 lei cum declară inculpatul și nici că s-ar fi dus la discotecă în jurul orei 4.
Martorul nu pomenește de prezența nici unei alte persoane cum ar fi martora, sau, care ar fi asistat la negocierea dintre inculpat și partea vătămată.
Din cele consemnate, se poate reține poziția oscilantă și nesinceră a inculpatului care inițial declară că nu-i cunoaște pe cei doi cu care partea vătămată a discutat și s-au certat, apoi le spune poreclele și în cele din urmă numele unuia dintre ei. Afirmă că de fapt, cei doi ar fi sustras telefonul, apoi revine și vorbește despre un schimb de telefoane, așa cum oscilează și cu privire la momentul în care trebuia achitată diferența de bani în acea seară sau în dimineața următoare.
Spune că a fost de față doar concubina lui la negocieri și că 10 lei a primit de la un anume și a cărui nume nu-l cunoaște pentru ca ulterior să afirme că a fost fratele lui care urma să-i aducă diferența de bani, ceea ce fratele lui nu confirmă. Nu pomenește de prezența nici unui alt martor și localizează discuția cu partea vătămată pe stradă, în timp ce o parte din martori vorbesc despre incinta localului.
Față de cele de mai sus, declarațiile martorilor menționați se apreciază ca neconvingătoare sub aspect probator și inapte să justifice susținerile inculpatului și ca atare, atât depoziția inculpatului cât și a martorilor audiați în apărarea sa, urmează a fi interpretate raportat la contextul în care s-au desfășurat evenimentele și de cum s-au dovedit cu celelalte probe administrate în cauză.
Cu totul altfel se prezintă însă depozițiile martorilor ( fila 220-221 dosar urmărire penală și fila 88 dosar instanță) și i ( fila 196 dosar instanță ) care în mod constant confirmă cele declarate de partea vătămată, în sensul că a fost oprit de un grup de persoane și i s-a sustras telefonul și ceva bani după ce a fost imobilizat, că l-a recunoscut în discotecă pe inculpat, că a sunat de pe telefonul martorului iar inculpatul a scos telefonul din buzunar, s-a uitat la el și l-a pus înapoi, însă părții vătămate i-a fost frică să meargă la inculpat iar când a ajuns la discotecă era speriat și nu avea bani la el, astfel că cei doi martori i-au plătit intrarea.
Așa cum s-a dovedit, fapta inculpatului care împreună cu alte 2 persoane au deposedat cu forța, pe timp de noapte, într-un loc public, pe partea vătămată de telefon și de suma de 35 lei - luată din portmoneul aflat în buzunar - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art.211 alin.2 lit. b și c și alin.2/11 lit. a Cod penal.
Având în vedere că inculpatul a predat de bună voie telefonul organelor de poliție, s-au reținut și dispozițiile art.74 și art.76 Cod penal.
Alături de textele de lege sus menționate se vor raporta și prevederile art.37 lit.a Cod penal, întrucât inculpatul este recidivist postcondamnatoriu și urmează a fi condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
La stabilirea cuantumului pedepsei s-au avut în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptei, valoarea prejudiciului și persoana inculpatului, care a săvârșit fapta după liberarea sa condiționată.
În baza art.61 Cod penal s-a dispus revocarea liberării condiționate a restului de 627 zile neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1349/9.09.2002 din dosar nr.1788/2002 a Judecătoriei Oradea modificată prin sentința penală nr.1272/9.07.2003 a Judecătoriei Oradea din dosar nr.4137/2003, rest care se va contopi cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, astfel că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de:
- 3 ani închisoare cu aplicarea art.71 alin.1 - 64 lit.a teza II și lit.b Cod penal în regim de detenție.
În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului iar în baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestului preventiv de la 16 aprilie 2006 la zi.
În baza art.14 și 346 Cod procedură penală și art.998 - 999 Cod civil inculpatul a fost obligat să-i plătească părții civile. în nr.376, jud. B suma de 35 lei despăgubiri civile, reprezentând suma sustrasă din portmoneu.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apelul Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR și inculpatul.
Parchetul, prin apelul declarat și susținut a solicitat admiterea acestuia, desființarea sentinței penale nr.27/P/2008 a Tribunalului Bihor și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să i se aplice inculpatului o pedeapsă just individualizată, care să reflecte gradul de pericol social pe care îl prezintă fapta și persoana inculpatului, prin înlăturarea circumstanțelor atenuante judiciare.
Inculpatul în ședința publică din 22.04.2008 a solicitat să se ia act de retragerea apelului său.
Verificând sentința apelată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform art.371 alin.2 și art.378 Cod procedură penală, instanța de apel constată că aceasta este netemeinică, iar apelul formulat de parchet este parțial fondat, iar cât privește apelul inculpatului, văzând manifestarea de voință a acestuia, în consecință:
1.În baza dispozițiilor art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală va fi admis în sensul că se va majora pedeapsa aplicată inculpatului de la 3 ani la 4 ani închisoare cu aplicarea art.71 și 64 lit.a teza II și lit.b Cod penal și procedându-se conform art.61 alin.1 teza II combinat cu art.39 alin.2 Cod penal se va stabili ca acesta să execute pedeapsa finală de 4 ani închisoare cu aplicarea art.71 și 64 lit.a teza II și lit.b Cod penal;
2. În baza art.369 alin.1 Cod procedură penală se va lua act de retragerea apelului penal declarat de inculpat.
Criticile formulate de parchet sunt, în parte, întemeiate.
Din ansamblul actelor și lucrărilor aflate la dosar, rezultă că în data de 15.04.2006, în jurul orelor 23, partea vătămată a fost atacată de 3 rromi în apropiere de localul din S, unul dintre aceștia întrebându-l dacă nu dorește să-și vândă telefonul mobil, iar la răspunsul negativ al părții vătămate, inculpatul l-a imobilizat pentru ca un alt rrom să-l caute prin buzunare și să-i sustragă telefonul. Apoi, inculpatul i-a luat părții vătămate din buzunar portmoneul din care și-a însușit suma de 35 RON.
Starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost reținute în mod corect de către instanța de fondrezultând din materialul probator administrat în cauză. Astfel, plângerea și declarațiile părții vătămate, minor în vârstă de 15 ani ( filele 6; 7-8; 10-11; 50 ) se coroborează cu depozițiile martorilor ( fila 20-21; 88 ), - ( fila 22; 87 ), i ( fila 196 ) și ( filele 25-26; 27 ), proces-verbal de confruntare ( filele 29-30 ), proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere ( fila 15 ) și dovada de ridicare a telefonului de la inculpatul ( fila 18 ).
Inculpatul în mod constant, atât în faza de urmărire penală ( filele 42-44; 50; 55 ) cât și în faza de cercetare judecătorească la instanța de fond ( fila 49 ) și instanța de apel ( fila 27 ) a negat săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, pretinzând că s-a întâlnit cu partea vătămată în discotecă iar acesta i-a oferit spre vânzare un telefon mobil pentru care i-a dat 10 lei, urmând să-i achite ulterior diferența până la 150 lei. În apărarea sa inculpatul a solicitat să fie audiată concubina -, aceasta susținând inițial că inculpatul a cumpărat telefonul cu suma de 200 lei de la partea vătămată, tranzacția având loc lângă barul "Select" din S, județul B ( fila 23 ), pentru ca apoi să revină și să declare că pentru telefon inculpatul a plătit doar un avans de 10 lei. Totodată, martora a declarat că pe partea vătămată nu a văzut-o în acea seară în discotecă ( fila 76 ) contrar susținerilor inculpatului ( a se vedea declarația din fața instanței de fond - fila 49 verso ) și de la instanța de apel ( fila 27 ) și ale celorlalți martori. Este de relevat că inculpatul, doar în faza de cercetare judecătorească, cu ocazia audierii la Curtea de APEL ORADEAa susținut că "tranzacția" a avut loc în discoteca din S, anterior afirmând că incidentul s-a produs pe stradă, fapt confirmat și de partea vătămată și ceilalți martori.
Martorii propuși de inculpat în apărarea sa - ( fila 112 ), ( fila 158 ), ( fila 240 ) au susținut, contrar probelor administrate în cauză sau depozițiilor inculpatului fie că în prezența lor s-a realizat "tranzacția" între inculpat și partea vătămată ( fila 240; 112 ), fie că le-a fost remis telefonul de către inculpat ( fila 158 ) sau că au fost solicitați de inculpat pentru a-i împrumuta bani pentru a cumpăra telefonul ( fila 141 ), la o oră la care încă inculpatul nu se întâlnise cu partea vătămată ( ora 22,00-22,30 ).
Evident că aceste declarații sunt subiective și necoroborându-se cu probele existente la dosar, în mod corect instanța de fond le-a înlăturat.
Din actele și lucrările dosarului rezultă în mod cert că inculpatul și minorul nu se cunoșteau anterior deposedării prin violență a acestuia de bunuri de către inculpat și celelalte 2 persoane rămase neidentificate, precum și faptul că infracțiunea s-a comis în jurul orelor 23, în apropiere de localul "" din S, județul De asemenea, nu există dubii cu privire la împrejurarea că telefonul s-a aflat în posesia inculpatului în discotecă ( a se vedea declarațiile martorilor și ), iar a doua zi după depunerea plângerii părții vătămate la organele de poliție a fost ridicat de la inculpatul ( fila 18 ). Totodată, este de necontestat că partea vătămată, fără nici o ezitare, cu ocazia prezentării de către organele de poliție a planșelor foto, l-a indicat pe inculpatul ca fiind persoana care l-a imobilizat, i-a luat suma de 35 lei din portmoneu și a rămas în posesia telefonului mobil luat de celălalt agresor ( a se vedea procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere fila 15 și planșele foto - fila 16 ), precum și declarația părții vătămate dată la 17.09.2006 în fața procurorului ( fila 11 ).
În consecință, în mod corect, prima instanță a reținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă calificată, prev. și ped. de art.211 alin.2 lit.b, c Cod penal și alin.2/1 lit.a Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
Hotărârea instanței de fond este netemeinică sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei.
Criticile formulate de parchet, cât privește greșita valorificare de către TRIBUNALUL BIHORa prevederilor art.72, sunt, în parte, fondate.
Instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante judiciare prev. de art.74 Cod penal și conform art.76 Cod penal a coborât pedeapsa sub limita minimului special prevăzut de lege pentru infracțiunea prev. de art.211 alin.2 lit.b, c și alin.2/1 lit.a cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, respectiv i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare în regim privativ de libertate, cu aplicarea art.71 Cod penal și art.64 lit.a teza II Cod penal.
Modul și mijloacele de comitere a infracțiuni, pericolul concret pe care îl prezintă fapta și persoana inculpatului nu au fost just individualizate de către instanța de fond.
Din considerentele sentinței rezultă că prima instanță a reținut ca circumstanță atenuantă împrejurarea că inculpatul a predat de bună-voie telefonul, iar în procesul de individualizare judiciară a pedepsei a avut în vedere circumstanțele reale ale faptei, valoarea modică a prejudiciului, dar și starea de recidivă mare postcondamnatorie sub imperiul căreia inculpatul a comis infracțiunea din cauza dedusă judecății.
Cât privește fapta și gradul de pericol social pe care-l prezintă este de relevat că inculpatul, pe timp de noapte, profitând de vârsta părții vătămate și de faptul că aceasta era singură pe stradă, împreună cu celelalte două persoane, rămase neidentificate a acostat-o sub un pretext pueril și, apoi, a imobilizat-o deposedând-o de bani, iar o altă persoană de telefonul mobil. Obiectul material al infracțiunii ( banii și telefonul ) au rămas la inculpat, nu la celelalte persoane din grup, ceea ce denotă că ideea infracțională i-a aparținut acestuia, inculpatul fiind "liderul" grupului infracțional.
Referitor la persoana inculpatului trebuie menționat că acesta deși element tânăr, trăiește din expediente ( este fără ocupație și loc de muncă ), a negat săvârșirea infracțiunii oferind diferite nuanțe organelor judiciare cu privire la modul de derulare a evenimentelor și a comis infracțiunea din cauza dedusă judecății în stare de recidivă mare postcondamnatorie, prev. de art.37 lit.a Cod penal ( primul termen al recidivei îl constituite pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1349/2002 a Judecătoriei Oradea, în executarea căreia inculpatul a fost arestat la 2.04.2003 și liberat condiționat la 13.07.2005 cu un rest de pedeapsă de 627 zile - filele 37-39 ). Din examinarea fișei de cazier judiciar rezultă perseverența inculpatului în arealul infracțional ( 2 condamnări anterioare pentru mai multe infracțiuni, într-un interval de cca.3 ani). Totuși, este de reliefat că inculpatul a predat de bună-voie telefonul mobil părții vătămate, are un nivel de instrucție foarte scăzut - este fără studii - aspect care se reflectă în modul de operare și percepția asupra infracțiunii. De asemenea, în amplul proces de individualizare judiciare a pedepsei trebuie avut în vedere și faptul că inculpatul a sustras părții vătămate doar suma de care a avut nevoie - 35 lei și telefonul, nu toți banii pe care partea vătămată îi avea în portmoneu, inclusiv valoarea modică a prejudiciului și urmarea produsă.
În consecință, ținând seama de tipul de comportament uman ajuns în balanța justiției, dar și de modul și mijloacele de comitere a faptei, urmarea produsă, pericolul social concret al faptei, atitudinea ante și postinfracțională a inculpatului și limitele de pedeapsă prevăzute în Codul penal - partea specială, instanța de apel apreciază că se justifică reținerea de circumstanțe atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.b și alin.2 Cod penal, însă se va majora pedeapsa individuală de la 3 ani la 4 ani închisoare. În baza art.61 alin.1 teza II combinat cu art.39 alin.2 Cod penal se va contopi pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.211 alin.2 lit.b, c și alin.2/1 lit.a Cod penal cu restul de pedeapsă de 627 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1349/2002 a Judecătoriei Oradea în pedeapsa cea mai grea de4 ani închisoare ce se va executa în regim de detenție cu aplicarea art.71 și art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal.
Instanța de control judiciar consideră că pedeapsa de 4 ani închisoare cu privare de libertate, este necesară și suficientă pentru a-și atinge scopul prev. de art.52 Cod penal.
Prin încheierea de arestare preventivă nr.51 din 17.04.2006 ( filele 51-52 ), inculpatul a fost arestat preventiv pe o durată de 29 zile, invocându-se ca temei al arestării prev. dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală ( a se vedea mandatul de arestare preventivă nr.52/2006 - fila 53 ), ulterior măsura fiind menținută de instanța de fond și de control judiciar, conform art.160/b Cod procedură penală combinat cu art.300/1 și 2 Cod procedură penală.
Având în vedere că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, nefiind depășit nici termenul rezonabil al detenției preventive, instanța de apel, potrivit dispozițiilor art.160/b Cod procedură penală și art.383 alin.2 Cod procedură penală, va menține starea de arest preventiv a inculpatului și va deduce din pedeapsă durata efectiv executată până la 22.04.2008.
În temeiul prevederilor art.189 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat să plătească Baroului de Avocați B suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu, sumă ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Față de manifestarea de voință exprimată de inculpat în ședința publică din 22.04.2008, instanța de control judiciar, în conformitate cu prevederile art.369 alin.1 din Codul d e procedură penală, va lua act de retragerea apelului formulat de inculpatul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
1.În baza art.369 Cod procedură penală ia act de retragerea apelului penal formulat de inculpatul.
2.În baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală,
ADMITE apelul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR împotriva sentinței penale nr.27/P din 18.01.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, pe care o desființează în sensul că:
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. și ped. de art.211 alin.2 lit.b și c și alin.2/1 lit.a cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal de la 3 ani închisoare la 4 ani închisoare cu aplicarea art.71 alin.1 și 64 lit.a teza II și lit.b Cod penal în regim de detenție.
Menține dispozițiile privind revocarea liberării condiționate a restului de 627 zile neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1349/2002 a Judecătoriei Oradea, urmând ca în urma contopirii cu pedeapsa din prezenta cauză inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare cu aplicarea art.71 și 64 lit.a teza II și lit.b Cod penal în regim de detenție.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Obligă pe apelant să plătească în favoarea Baroului de Avocați B suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu care va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.160/b Cod procedură penală, menține măsura arestării preventive a inculpatului și deduce din pedeapsă arestul preventiv până la 22.04.2008.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu inculpatul apelant și părțile lipsă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22.04.2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.dec./-
În concept - 24.04.2008
Jud.fond/
Tehnored.dec./
4 ex./6.05.2008
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Soane Laura Dumitrescu Adina
