Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 356/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 356/R/2009

Ședința publică din data de 1 iunie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Monica Rodina Luminița Hanzer

JUDECĂTORI: - -

- -

GREFIER: - --

Ministerul Public este reprezentat prin procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj

S-a luat spre examinare recursul declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ împotriva deciziei penale nr.16/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr-, privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art.211 alin.2 lit.b și c Cod penal.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul asistat de apărător ales, din cadrul Baroului S, și apărătorul desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului solicită acordarea onorariului avocațial parțial pentru studiu dosarului și prezentarea la primul termen de judecată.

Inculpatul, întrebat fiind, arată că este de acord să dea o declarație în fața instanței de recurs.

S-a procedat la audierea inculpatului, cele declarate fiind consemnate în procesul-verbal atașat dosarului cauzei.

Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul Parchetului susține recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj așa cum a fost formulat în scris și în esență solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate ca fiind nelegală și netemeinică și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel având în vedere că s-a procedat la soluționarea apelului fără citarea părții vătămate. De asemenea, apreciază că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului având în vedere probele administrate în cauză, precum și faptul că infracțiunea de tâlhărie prin natura sa este o infracțiune de pericol.

Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului Parchetului și menținerea deciziei recurate ca fiind legală și temeinică, arătând că schimbarea încadrării juridice s-a solicitat la instanța de fond și nu la apel. În motivele de recurs se invocă niște generalități și nu se intră în starea de fapt reală astfel că nu înțelege care este eroarea gravă și de ce nu este întemeiat să se aplice 181Cod penal față de inculpat. S-a anexat la motivele de recurs acea minută pentru a impresiona, dacă dorea să se arate o practică judiciară trebuia să se depună sentința motivată pentru a se cunoaște starea de fapt.

Apreciază că instanța a făcut o analiză generală, corectă, judicioasă și legală în ce privește probele administrate în cauză și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. În acest sens, solicită să se rețină că din declarația părții vătămate aflată la fila 23 în dosarul de fond rezultă că l-a înșelat pe inculpat prin însemnarea cărților cu unghia, că banii au fost obținuți necinstit, precum și faptul că în cele din urmă s-a despărțit amical de inculpat "am dat noroc și am plecat". Din declarațiile martorilor rezultă că inculpatul a mers după partea vătămată pentru a-i da o lecție pentru că l-a înșelat. Față de aceste împrejurări apreciază că nu suntem în prezența unei infracțiunii de tâlhărie, nu există această infracțiune complexă.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său.

CURTEA

Prin sentința penală nr.7 din 21 ianuarie 2009 Judecătoriei Șimleu -S s-a dispus condamnarea inculpatului - - fiul lui - și născut la data de 18 aprilie 1988 in localitatea Marca jud.S, domiciliat in Marca nr.248,jud.S, studii medii, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără copii minori, cetățean român, fără ocupație, fără loc de muncă, fără antecedente penale, CI seria - nr.- eliberat de poliția Simleu, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev.și ped. de art.211 alin.2 lit.b și c Cod penal raportat la art.74 lit.b, 76 lit.b Cod penal, la2 (doi) ani închisoare.

In baza art.71 pen. pe durata pedepsei aplicate inculpatul a fost privat de exercițiul drepturilor prev.de art.64 lit.a-b pen.

In baza art. 81,82.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului stabilind un termen de încercare de 4 (patru) ani.

Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat si executarea pedepselor accesorii in baza art.71 alin.5 pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra prev. art.83 pen. conf. art.359 pr.pen.

In baza art.191 pr.pen. a fost obligat inculpatul sa plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

In data de 30.12.2007 partea vătămată s-a deplasat la barul aparținând SC SRL din unde s-a întâlnit cu martorii G și din localitatea In local se afla și inculpatul - - care i-a propus părții vătămate să joace cărți pe bani. Acesta a acceptat, și în câteva ore inculpatul a pierdut suma de circa 380 lei. fără bani inculpatul s-a deplasat la locuința sa din localitatea Marca, după bani, pentru a continua jocul de cărți. In acest timp partea vătămată și martorii s-au hotărât să se deplaseze pe jos în localitatea, la locuința lor.

In timp ce revenea cu autoturismul în localitatea, inculpatul care era însoțit de către martorii -G și, s-a întâlnit cu partea vătămată și frații, care conform declarațiilor martorilor -G și aveau asupra lor bâte, și a întrebat-o pe partea vătămată dacă mai joacă cărți. Acesta a refuzat, cele două grupuri continuându-și drumul, inculpatul spre localitatea iar partea vătămată spre localitatea.

Ajuns din nou la barul mai sus menționat inculpatul a discutat cu câteva persoane din local și a concluzionat că a fost înșelat la cărți de partea vătămată, care a însemnat cărțile de joc, și s-a hotărât să meargă în urmărirea acestuia pentru a-și recupera banii.

Grupul părții vătămate a fost ajuns din urmă de către inculpat și martorii -G și, iar inculpatul a coborât pentru a discuta cu partea vătămată. Inculpatul și partea vătămată s-au înjurat reciproc iar inculpatul l-a lovit pe partea vătămată care sărit un gard și a fugit. A fost urmărit de inculpat și martorii -G și și după ce aceștia au prins-o pe partea vătămată au lovit-o,iar inculpatul l-a întrebat de ce a trișat la cărți. In acest context partea vătămată s-a oferit să-i restituie inculpatului banii.Inculpatul și partea vătămată s-au deplasat sub un, la lumină și partea vătămată i-a numărat inculpatului 330 lei după care fiecare și-a văzut de drum.

Situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite prin mijloacele de probă administrate în cauză deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.

Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Declarațiile părții vătămate se coroborează și cu declarațiile date în faza de urmărire penală de martorii și G care l-au însoțit pe partea vătămată în seara respectivă iar după ce partea vătămată a fost lovită de inculpat au fugit de acolo. După plecarea inculpatului și a celor ce-l însoțeau,martorii s-au întâlnit cu partea vătămată care le-a relatat că inculpatul după ce l-a lovit l-a deposedat de suma de 800-900 lei (22-23,26-27).

Totodată declarațiile pății vătămate se coroborează cu declarațiile martorului care în cursul urmăririi penale a arătat că inculpatul i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu pumnul și cu piciorul după care i-a cerut să-i dea banii înapoi iar în cele din urmă acesta a acceptat să-i dea banii înapoi (15), iar în faza judecății a arăt că inculpatul a fugit după partea vătămată, l-a lovit și i-a spus că "dacă vrea și dacă poate" să-i dea banii înapoi apreciind însă că fără ca inculpatul să-i aplice violențe parții vătămate aceasta nu i-ar fi restituit banii (36).

La individualizarea judiciara a pedepsei instanța a avut in vedere dispozițiile art.72 pen. respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator,gradul de pericol social concret al faptei comise de inculpat relevat de modalitatea de săvârșire a faptelor, dar și circumstanțele personale ale inculpatului care a avut o poziție nesinceră pe parcursul procesului penal dar nu are antecedente penale (9).

Instanța a valorificat în folosul inculpatului ca și circumstanțe atenuante faptul că săvârșirea infracțiunii de către acesta s-a produs pe fondul unor emoții negative determinate de comportamentul părții vătămate, care l-a înșelat la cărți, cât și faptul că în cursul urmăririi penale a reparat paguba pricinuită părții vătămate. Față de împrejurarea că inculpatul este la primul conflict cu exigențele legii penale instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectiva a acesteia,și fiind întrunite și celelalte condiții prevăzute cumulativ in art.81 pen. instanța face aplicarea acestui text și dispune suspendarea condiționata a executării pedepsei aplicată inculpatului, stabilind in baza art.82 pen. un termen de încercare de 4 ani.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul fără să depună în scris motivele de apel.

În susținerea apelului apărătorul inculpatul a solicitat desființarea sentinței și rejudecând cauza să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie prev. de art.211 al.2 pen. în infracțiunea de lovire prev. de art.180 pen.

A solicitat în principal achitarea inculpatului pentru infracțiunea de lovire, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.f pr.pen. pentru că lipsește plângerea persoanei vătămate. În cazul în care se va aprecia că există plângere solicită achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.h pr.pen. având în vedere că partea vătămată a declarat în fața organelor de cercetare penală că nu mai are nici o pretenție față de inculpat.

Susține că inculpatul nu a intenționat să-și însușească pe nedrept banii părții vătămate ci a urmărit să-și recupereze proprii bani pierduți ca urmare a înșelării lui de către partea vătămată.

În subsidiar a solicitat achitarea inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie și aplicarea art.181pen.

Tribunalul a constatat că apelul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Examinându-se probele existente la dosarul cauzei, rezultă că inculpatul după ce a întrebuințat acte de violență, în timpul nopții și în loc public, a obținut banii de la partea vătămată.

După cum rezultă atât din declarația părții vătămate cât și a martorului, inculpatul i-a aplicat lovituri părții vătămate cu pumnul și piciorul după care i-a cerut să-i înapoieze banii câștigați de la inculpat jucând cărți. Partea vătămată i-a înapoiat banii, însă numai datorită actelor de violență aplicate de inculpat.

Prin urmare, deposedarea părții vătămate de bani prin întrebuințarea violențelor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 al.2 lit.b și c Cod penal fapta fiind săvârșită în loc public și pe timp de noapte.

Astfel, în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, hotărârea atacată este temeinică și legală neimpunându-se schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de lovire prev. de art.180 Cod penal așa cum susține inculpatul.

Având în vedere însă condițiile concrete în care a fost săvârșită fapta, se apreciază că aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Rezultă din probe că inculpatul și partea vătămată au jucat cărți iar partea vătămată a dobândit un câștig prin înșelarea inculpatului cărțile fiind însemnate de către partea vătămată și prin aceasta reușind să câștige. Aceste aspecte sunt recunoscute atât de partea vătămată cât și de martori.

Când inculpatul a aflat cum a reușit partea vătămată să câștige bani jucând cu el cărți a fost profund indignat și stăpânit de emoții, considerând că își recuperează proprii bani a determinat-o pe partea vătămată să-i înapoieze folosind acte de violență.

Prin urmare fapta săvârșită de inculpat fiind determinată de comportamentul părții vătămate iar în cursul urmăririi penale inculpatul a recuperat prejudiciul, se poate aprecia că prin conținutul ei concret este lipsită în mod vădit de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni fiind îndeplinite condițiile prev. de art.181pen.

Față de cele arătate, în baza art.379 pct.2 lit.a pr.pen. a fost admis apelul inculpatului în privința condamnării acestuia pentru infracțiunea de tâlhărie prev. de art.211 alin.2 lit. b și c pen. raportat la art.74 lit.b, 76 lit.b pen. cu art.81 pen.

Judecând în fond cauza sub aceste aspecte, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit.1pr.pen. raportat la art.181alin.1 și 2.pen. s-a dispus achitarea inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.211 al.2 lit. b și c pen.

În baza art.181alin.3 pen. și art.91 pen. i s-a aplicat inculpatului amenda administrativă în sumă de 1000 lei.

S-a înlăturat aplic. art.81, 82 și 83.pen. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei și termenul de încercare și art.71 al.5 pen.

Celelalte dispoziții ale sentinței atacate fiind și temeinice și legale au fost menținute.

În baza art.192 al.3 pr.pen. cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj solicitând admiterea recursului, rejudecarea cauzei și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie la pedeapsa închisorii în limite legale.

În motivarea recursului se arată că instanța de apel a comis o eroare gravă de fapt care a avut ca și consecință pronunțarea unei greșite hotărâri de achitare a inculpatului și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ. Consideră că în cazul infracțiunii de tâlhărie nu se poate aprecia că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, întrucât tâlhăria prin natura sa este o infracțiune gravă, așa cum rezultă din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor între 5 și 20 de ani de închisoare.

Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514pr.pen. curtea constată că recursul este fondat și îl va admite pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Astfel, starea de fapt stabilită de instanța de fond și cea de apel este una corectă, susținută de probele administrate.

A rezultat din ansamblul probator că la dat de 30.12.2007 inculpatul, pe timp de noapte și în loc public a deposedat-o pe partea vătămată de suma de 350 lei, prin întrebuințarea de violențe.

Instanța de apel a dat însă o apreciere greșită pericolului social prezentat de fapta comisă de inculpatul, reținând în mod eronat că întrucât fapta a fost comisă de inculpat determinat de comportamentul părții vătămate și fiind recuperat prejudiciul, nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Curtea constată că la data de 31.12.2007 partea vătămată a depus plângere la Postul de Poliție al comunei Marca reclamând faptul că în data de 30.12.2007, după ce a jucat cărți pe bani cu inculpatul, câștigând de la acesta suma de 300 lei, inculpatul, împreună cu mai mulți prieteni l-au agresat pe o stradă din Marca, în dreptul imobilului cu nr.338, deposedându-l de suma de 1.200 lei. În declarația dată partea vătămată a arătat că nu dorește tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru lovire, ci doar recuperarea sumei de 900 lei care îi aparținea.

Audiată în data de 8 ianuarie 2008 partea vătămată a susținut în continuare că a fost lovită de mai multe ori de către inculpatul cu pumnul, cauzându-i leziuni la nivelul arcadei stângi și a ochiului drept, după care inculpatul i-a luat din buzunarul de la piept al cămășii suma de 1.200 lei, din care 900 lei erau banii săi, iar diferența de 300 lei erau banii câștigați de la inculpat. În completarea declarației făcută în data de 9.01.2008 partea vătămată arătata că inculpatul i-a restituit suma de 900 lei pentru a-și retrage plângerea.

În data de 9 aprilie 2008 partea vătămată a declarat în fața instanței de judecată că după ce au jucat cărți pe bani și în timp ce se îndrepta spre casă a fost agresată de inculpatul, care era însoțit de alte două persoane și că dacă nu s-ar fi întâmplat toate astea el nu i-ar fi dat inculpatului banii înapoi. Precizează partea vătămată că i-ar fi dat banii înapoi inculpatului și dacă nu ar fi fost bătut, pentru că erau mulți și se că nu i-a câștigat cinstit.

În declarația dată în 31.12.2007 inculpatul a negat existența vreunui conflict cu partea vătămată, iar ulterior pe parcursul urmăririi penale a uzat de dreptul la tăcere.

În fața instanței de judecată în data de 9.04.2008 inculpatul a recunoscut agresarea părții vătămate și a arătat că după ce a fost agresată partea vătămată i-a restituit suma de 350 lei, vrând să îi dea diferența până la 380 lei, dar el nu a vrut să primească decât 350 lei. Recunoaște inculpatul că în cursul urmăririi penale i-a dat părții vătămate suma de 200 euro, dorind să se împace cu aceasta pentru palmele pe care i le-a dat.

Martorii și G, care o însoțeau pe partea vătămată au confirmat susținerile acesteia în sensul că a fost agresată de inculpat, care i-a luat toți banii, circa 900 lei.

Martorii și au confirmat faptul că inculpatul a agresat-o pe partea vătămată, dar au arătat că după ce a fost agresată partea vătămată a fost cea care a restituit banii inculpatului, numărându-i sub un. Martorul a precizat că în opinia sa dacă inculpatul nu o agresa pe partea vătămată, aceasta nu i-ar fi restituit banii.

Analizând declarațiile de mai sus curtea reține că inculpatul nu avut o conduită sinceră, că pentru a-și diminua răspunderea și implicit gravitatea faptei a încercat să ajungă la o înțelegere frauduloasă cu partea vătămată pentru ca aceasta să își modifice declarația în sensul că aceasta i-ar fi restituit banii și că nu a fost deposedată de o sumă mai mare de bani decât cea pierdută de inculpat la jocul de cărți.

O astfel de atitudine nu este în măsură să diminueze pericolul social al faptei, ci dimpotrivă dă acesteia întreaga conotație necesară antrenării răspunderii penale a inculpatului.

Aceasta deoarece la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă fapta, de urmările produse sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Fapta în cazul concret a fost comisă pe timp de noapte, în loc public, inculpatul a fost însoțit de mai multe persoane, partea vătămată a restituit banii pentru că a fost agresată și nu de bună voie, arătând că și dacă nu era agresată restituia banii pentru că erau mulți - adică de frica inculpatului și a celor care îl însoțeau, scopul urmări de inculpat a fost recuperarea banilor pierduți la un joc de noroc practicat în condiții ilicite, pentru antrenarea într-un astfel de joc revenindu-i întreaga responsabilitate, iar după comiterea faptei a încercat să prezinte cele petrecute în așa fel încât să își diminueze răspunderea penală.

Raportat la cele mai sus expuse, constatând că apelul inculpatului a fost admis în mod greșit, curtea urmează ca în baza art.38515pct.2 lit.a pr.pen. să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj împotriva deciziei penale nr.16/2009 a Tribunalului Sălaj, pe care o va casa în întregime, menținând sentința penală nr.7/2009 a Judecătoriei Șimleu S.

În baza art.192 alin.2 pr.pen. se va stabili suma de 50 lei, ce se va avansa din în favoarea apărătorului din oficiu av., ca onorariu parțial pentru studiu dosar și prezența în instanță.

În baza art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.38515pct.2 lit.a admite C.P.P. recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj împotriva deciziei penale nr.16/2009 a Tribunalului Sălaj, pe care o casează în întregime, menținând sentința penală nr.7/2009 a Judecătoriei Șimleu S, apelul fiind greșit admis.

Stabilește suma de 50 lei, ce se va avansa din în favoarea. din oficiu av..

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 iunie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

- - - - - - - -

Red./

09.06.2009 - 3 ex.

Jud.fond.

Jud.apel:;

Președinte:Livia Mango
Judecători:Livia Mango, Monica Rodina Luminița Hanzer

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 356/2009. Curtea de Apel Cluj