Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 357/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
334/2010
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.357/
Ședința publică din data de 26 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Carmen Craiu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Deciziei penale nr.134/A/15.XII.2009 a Tribunalului Teleorman - Secția Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.005.060/09.II.2010, aflată la fila 17.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că starea de arest preventiv a recurentului-inculpat, menținută prin Încheierea de ședință din data de 09.II.2010, se va împlini pe data de 09.IV.2010, după care;
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat precizează că recursul este întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art.3859pct.10 și 17 Cod procedură penală.
La întrebarea Curții, recurentul-inculpat, personal, învederează că își menține declarațiile anterioare și nu mai are nimic de adăugat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea, din oficiu, pune în discuție cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.14 Cod procedură penală referitor la pedeapsa accesorie aplicată recurentului-inculpat și acordă cuvântul în dezbaterea recursului și asupra cazului de casare invocat din oficiu.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat, invocând cazurile de casare prevăzute de art.3859pct.10 și 17 Cod procedură penală, arată că martorii propuși de inculpat nu au fost audiați și unul dintre martorii propuși de partea vătămată nu a fost de față la momentul comiterii infracțiunii, iar încadrarea juridică a faptei penale în infracțiunea de tâlhărie este necorespunzătoare, având în vedere gradul de pericol social al faptei, împrejurarea că prejudiciul a fost recuperat și inculpatul se află în proces de partaj, așa încât, în temeiul art.334 Cod procedură penală, solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat.
Reprezentantul Ministerului Public arată că criticile formulate de inculpat sunt nefondate, întrucât, pe de o parte, fapta penală comisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, având în vedere împrejurările comiterii acesteia, prin pătrunderea în locuința părții vătămate în scopul sustragerii de bani, cu exercitarea de violențe asupra părții vătămate, care a necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale, iar, pe de altă parte, instanța de fond a procedat la audierea martorilor ale căror declarații puteau servi la aflarea adevărului, respingând, în mod motivat, proba testimonială cu martorii propuși de inculpat. Consideră însă că este incident cazul de casare pus în discuție de C, deoarece instanța de fond, în mod greșit, i-a interzis inculpatului exercițiul dreptului de a alege, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale și, în parte, a sentinței penale și, pe fond, aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, în condițiile în art.71 Cod penal.
Recurentul-inculpat, personal, arată că martorii propuși în apărare, anume:, - și nu au fost audiați, iar din depozițiile lor ar fi reieșit faptul că nu a fost o infracțiune de tâlhărie, și martora nu a fost prezentă la momentul la care i-a luat valiza unchiului său, precizând că a fost chemat de ruda sa, care se afla sub influența băuturilor alcoolice și i-a adus valiza înapoi. De asemenea, arată că el a sunat la numărul de urgență 112, altfel nu ajungea în boxă, are 35 de ani și a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare, are un minor în întreținere.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 29 din 08. 05. 2009 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Videlea condamnat pe inculpatul în baza art. 211 alin.1 și alin.21lit. c Cod penal cu aplic. art. 37 alin.1 lit. b Cod penal, la pedeapsa de 7 ani închisoare.
S-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit.a, b Cod penal în condițiile art. 71 Cod penal.
A fost dedusă prevenția de la 20.01.2001 la zi și a menținut starea de arest.
A fost obligat inculpatul să restituie părții civile suma de 480 lei reprezentînd prejudiciu nerecuperat.
A obligat inculpatul la 1500 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunță această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt că, la data de 20.01.2009 inculpatul s-a deplasat la locuința părții vătămate pentru a-i solicita o sumă de bani cu împrumut.
A intrat în casă, și întrucât partea vătămată a refuzat să-i dea bani cu împrumut a lovit cu pumnii și picioarele pe partea vătămată, a luat o valiză cu bani de sub pat și a fugit cu aceasta din locuința părții vătămate. După ce a forțat lacătul care asigura valiza și-a însușit suma de 600 lei, după care a revenit la locul faptei și i-a restituit părții vătămate 500 lei.
Ulterior, inculpatul s-a deplasat la magazinul alimentar "A, unde a făcut cumpărături în valoare de aproximativ 200 lei și a achitat o datorie de 200 lei numitului.
Cu ocazia depistării de către organele de poliție, asupra inculpatului a fost găsită suma de 120 lei, care a fost restituită părții vătămate.
Inculpatul nu a recunoscut fapta de tâlhărie pentru care a fost trimis în judecată susținând că a luat valiza cu bani de sub pat, însă nu a lovit partea vătămată care nu a opus rezistență.
Susținerile inculpatului fiind contrazise de declarațiile părții vătămate, coroborate cu declarațiile martorului ocular, care a declarat că 1-a văzut pe inculpat când l-a lovit pe partea vătămată cu pumnii și cu picioarele pentru a lua valiza cu bani, aflându-se împreună cu partea vătămată la locuința acestuia în acea zi.
Totodată, din raportul de constatare medico-legală nr.129/B/21.01.2008 întocmit de T, a rezultat că partea vătămată prezintă leziuni de violență produse prin lovire cu corp dur, care pot data din 20.01.2009 și pentru care necesită cea 5-6 zile îngrijiri medicale.
S-a reținut că faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tîlhărie prev. de art. 211 alin.1 și alin.21lit. c Cod penal în stare de recidivă postexecutorie conform art. 37 lit. b Cod penal și pedepsită cu închisoare de la 7 la 20 de ani.
În funcție de criteriile prevăzute la art. 72 Cod penal s-a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse orientate la minimul special.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul solicitând reducerea pedepsei.
Examinând cauza potrivit art. 371 Cod procedură penală și conform motivului invocat, Tribunalul a constatat că apelul este neîntemeiat.
Prima instanță a reținut corect situația de fapt, a realizat o justă încadrare în drept, iar pedeapsa aplicată reprezintă minimul special prevăzut de lege.
Inculpatul nu poate beneficia de circumstanțe atenuante ce ar permite coborârea pedepsei sub minimul special atât timp cât este recidivist, nu a recunoscut decât parțial fapta în ciuda probatoriilor evidente (depozițiile martorilor, și ale părții vătămate, raport de constatare medico-legală), dovedind periculozitate sporită tocmai prin modul de săvârșire a faptei: noaptea, pătrunzând în locuința părții vătămate și sustrăgându-i valiza cu bani, lovind victima pentru a-și asigura scăparea.
Și latura civilă este just soluționată conform art. 998 -999 Cod civil.
Pentru motivele expuse, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală apelul a fost respins ca nefondat inculpatul fiind obligat la piața cheltuielilor judiciare statului, conform art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
În baza art. 383 alin.2 Cod procedură penală a fost dedusă prevenția la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul care, prin decizia penală din 79/A din 28.07.2009 Tribunalul Teleormana fost respins ca nefondat.
Prin decizia penală nr. 1555/R din 26.10.2009 Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a II- a Penală și pentru cauze cu Minori și de Familie a admis recursul declarat de inculpatul împotriva acestei decizii, a casat-o și a trimis cauza spre rejudecarea apelului, constatând că minuta deciziei a fost semnată de un singur judecător astfel că s-au încălcat, sub sancțiunea nulității absolute, dispozițiile privind compunerea instanței.
La rejudecarea apelului, după casare, Tribunalul a constatat că apelul declarat de inculpat nu este fondat pentru următoarele considerente:
Apelantul inculpat a solicita să se schimbe încadrarea juridică a faptei, reținută în sarcina sa, recunoscând că a sustras o valiză cu bani de la partea vătămată, dar a negat că ar fi agresat pe partea vătămată; de asemenea a solicitat reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptei.
Analizând aceste susțineri, Tribunalul a constatat că prima instanță a dat o justă încadrare juridică faptei reținute în sarcina inculpatului întrucât din probatoriul cauzei, respectiv: certificatul medico-legal nr.129/B/2008 din 21.01.2008, declarațiile martorilor, a rezultat în mod neîndoielnic că inculpatul a agresat pe partea vătămată cu pumnii și picioarele.
Astfel încât, fiind pe deplin dovedit că inculpatul a săvârșit infracțiunea prev. de art.211 alin.1 și alin.2 lit. c Cod penal, Tribunalul a respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de apelantul inculpat.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, Tribunalul a apreciat că - având în vedere bogatul cazier pe care inculpatul îl deține - instanța de fond a dat dovadă de indulgență atunci când a individualizat pedeapsa aplicată inculpatului, astfel încât nu se impune - față de circumstanțele personale și reale reducerea cuantumului acestei pedepse.
Împotriva deciziei penale nr. 134/A din 15 decembrie 2009 Tribunalului Teleormana declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea orală a recursului, inculpatul a arătat că hotărârea este supusă casării pentru cazurile prev. de pct. 10 al art. 3859alin. 1 Cod procedură penală întrucât nu i s-au audiat martorii propuși, iar unul din martorii propuși de partea vătămată nu a fost de față la momentul comiterii faptei; pct. 17 al art. 3859alin. 1 Cod procedură penală greșita încadrare juridică a faptei în infracțiunea de tâlhărie întrucât nu a exercitat violențe, fapta comisă fiind o faptă de furt calificat.
Curtea, din oficiu, în conformitate cu disp. art. 38510alin. 21rap la art. 3859alin. 1 Cod procedură penală a pus în discuție cazul de casare prevăzut de punctul 14 al art. 3859alin 1 Cod procedură penală în ce privește pedeapsa accesorie aplicată inculpatului recurent
Examinând legalitgatea și temeinicia hotărârilor pronunțate în cauză prin prisma criticilor invocate de către recurentul inculpat, critici ce pot fi luate în considerare, potrivit dispozițiilor art. 38510alin. 21Cod procedură penală rap. la art. 3859alin. 3 Cod procedură penală precum și din oficiu, Curtea constată că:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1 și alin. 21lit. c Cod penal cu aplic. art.37 alin. 1lit. b) Cod penal prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Videle nr. 93/P/2009 din 13. 02. 2009.
Probele care au servit ca temei al trimiterii în judecată, administrată în faza judecății în primă instanță în mod nemijlocit și în condiții de contradictorialitate dovedesc, în mod cert, indubitabil, că inculpatul este autorul infracțiunii de tâlhărie și că fapta a fost comisă de acesta cu vinovăție ceea ce fundamentează tragerea sa la răspunderea penală.
Prin prisma dispozițiilor art. 62, 63 alin. 2 Cod procedură penală, art. 64, Cod procedură penală cu referire la art. 3 privind aflarea adevărului și art. 289 Cod procedură penală, Curtea constată că probele legal administrate și concludente adevărului se coroborează între ele și relevă faptele și împrejurările care au servit, în mod necontroversat, la reținerea situației de fapt.
Astfel, inculpatul, consătean cu partea vătămată în vârstă de 82 de ani, și cunoscând că acesta deținea în casă, într-o valiză de lemn, sume mari de bani, la data de 20. 01. 2009, în jurul orelor 1600, mers la locuința acesteia cu intenția să ceară bani împrumut, a intrat în casă și fiind refuzat, a lovit pe partea vătămată cu pumnii și picioarele și i-a sustras valiza de lemn în care se aflau banii. Inculpatul și-a însușit suma de 600 lei după care a revenit la locul faptei și a restituit restul banilor.
Inculpatul a recunoscut constant că a luat banii părții vătămate însă a negat violențele fizice.
Actele de violență fizică executate de inculpat asupra părții vătămate sunt probate însă și rezultă din coroborarea fotografiilor judiciare efectuate cu ocazia cercetării la fața locului (fila 22dup) cu declarațiile martorilor oculari, date constant în ambele faze procesuale, acestea fiind administrate în condiții de contradictorialitate și cu respectarea dreptului inculpatului la un proces echitabil întrucât i s-a dat posibilitate de a le asculta nemijlocit și de a le combate, cu declarațiile martorului, inițiale, date în cursul urmăriri penale în care acesta afirmă că a văzut urmele de violență pe fața inculpatului și care au fost corect reținute pe criteriul coroborării cu celelalte probe și, în mod obiectiv și relevant,de constatările raportului medico-legal nr. 129/B/2009 din 21.01.2009 al care atestă realitatea producerii unor leziuni de violență prin lovire cu corp dur ce pot data din 20.01.2009 și care au necesitat 5-6 zile îngrijiri medicale.
Exercitarea violențelor fizice de către inculpat fiind dovedită în cauză face ca încadrarea juridică dată faptei, infracțiunea prev. de art. 211 alin. 1 și alin. 21lit. c) Cod penal să fie corectă.
Elementul material al infracțiunii de tâlhărie, infracțiune complexă,este format din acțiunea principală de furt (acțiune probată în cauză care de altfel, nu este contestată de către inculpat care a recunoscut, ab initio, însușirea pe nedrept a banilor părții vătămate) și acțiunea adiacentă, de constrângere, respectiv de întrebuințare de violențe fizice pentru comiterea furtului sau ca mijloc de păstrare a bunului furat ori pentru a asigura scăparea făptuitorului.
În speță, furtul a fost comis de inculpat prin întrebuințarea de violență întrucât pentru a lua valiza în care se aflau banii, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată, iar întrebuințarea de violențe fizice este probată, dincolo de orice îndoială, astfel cum s-a arătat mai sus.
Mai mult violențele folosite au fost săvârșite în condițiile art. 180 alin. 2 Cod penal (au necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale) astfel că infracțiunea de tâlhărie întrunește, sub aspectul laturii obiective, elementul material prevăzut de lege pentru a fi reținută, în detrimentul apărării inculpatului că a săvârșit o acțiune de furt, fără întrebuințare de violențe, care este una pur formală și lipsită de temei (în lipsa oricăror probe care să susțină o astfel de apărare).
Inculpatul a solicitat inițial, în primul ciclu procesual, numai reducerea pedepsei aplicate, pentru ca apoi, cu ocazia rejudecării după casare să ridice problema încadrării juridice a faptei și de asemenea, să invoce neaudierea unor martori care însă nici nu au fost inițial, solicitați (în cursul cercetării judecătorești inculpatul a solicitat audierea unui martor propus prin rechizitoriu, pentru a dovedi că, în momentul în care a sustras valiza în care partea vătămată ținea banii, martora nu era de față - încheierea din 13.03.2009 - fila 31 fond).
Coroborând probele administrate în cauză, în ambele faze ale procesului penal și examinând cauza din perspectiva principiului preeminenței dreptului, a respectării tuturor dispozițiilor legale ce reglementează judecata în prima instanță și în apel, Curtea observă că a fost respectat principiul aflării adevărului pe bază de probe concludente și legal administrate, ambele instanțe soluționând cauza prin evaluarea tuturor probelor precum și prin prisma tuturor aspectelor de fapt și de drept cu relevanță asupra soluției pronunțate nefiind identificate omisiuni asupra unor probe ori cereri esențiale pentru inculpat, de natură să garanteze drepturile acestuia ori să influențeze soluția procesului.
Astfel, în cauză nu este incident cazul de casare invocat de recurentul inculpat prevăzut de punctul 10 alin. 1 al art. 3859Cod procedură penală, și sub acest aspect hotărârea fiind legală și temeinică.
Referitor la cazul de casare invocat din oficiu de C, prevăzut de punctul 14 al alin. 1 al art. 3859Cod procedură penală,
Curtea constată că, în condițiile în care inculpatul are antecedente penale pentru infracțiuni de violență și contra patrimoniului, ultima condamnare definitivă, sentința penală nr. 519 din 06.12.2002 a Judecătoriei Videle atrăgând incidența disp. art. 37 lit. b) Cod penal, pedeapsa aplicată de 7 ani închisoare, reprezentand minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de tâlhărie în formă agravată comisă, nu se impune a fi reindividualizată sub aspectul cuantumului.
Totodată, inculpatului i-au fost interzise, ca pedeapsă accesorie, în condițiile art. 71 Cod penal, drepturile prev. de art. 64 lit. a) și b) Cod penal, după rămânerea definitivă a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.
Art. 64 alin. 1 lit. a)Cod penal se referă la dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.
Pedeapsa accesorie a interdicției de a vota, astfel cum s-a statuat constant în jurisprudența Curții Europene nu poate fi impusă în mod automat și nediferențiat, dreptul la alegeri libere fiind o valoare fundamentală, garantat prin Protocolul nr. 1 al Convenției astfel că se impunea examinarea,de către instanțele ce au devoluat fondul cauzei, a împrejurării dacă interdicția, respectă, în cazul inculpatului, principiul proporționalității.
Ori în cauză, inculpatul a comis o infracțiune de tâlhărie, iar circumstanțele factuale ale cauzei și persoana inculpatului nu relevă că nu are capacitatea de a-si exprima libera opinie privind alegerea corpului legislativ și asupra modului cum este guvernată țara astfel că măsura interzicerii drepturilor sale electorale nu este proporțională și justificată, motiv pentru care Curtea prin admiterea recursului inculpatului, va reforma hotărârile pronunțate în cauză numai cu privire la pedeapsa accesorie, urmând a dispune ca,în conformitate cu dispozițiile art. 71 Cod penal, inculpatului să-i fie interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal.
Drept pentru care, Curtea în temeiul disp. art.38515pct.2 lit. d) Cod procedură penală va admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.134/A din data de 15.12.2009 pronunțată de Tribunalului Teleorman Secția Penală în dosarul nr-.
Va casa, în parte, decizia penală recurată și, în parte, sentința penală nr.29 din 8.05.2009 pronunțată de Judecătoria Videle și rejudecând în fond:
În temeiul disp. art.71 Cod penal, pe durata executării pedepsei închisorii, va interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a Il-a și b Cod penal.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei recurate.
în temeiul disp. art.38517alin.4 Cod procedură penală rap. la art.383 alin.2 Cod procedură penală va deduce din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive de la 20.01.2009 la zi.
În temeiul disp. art. 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul disp. art.38515pct.2 lit d) Cod procedură penală admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.134/A din data de 15.12.2009 pronunțată de Tribunalului Teleorman Secția Penală în dosarul nr-.
Casează,în parte, decizia penală recurată și, în parte, sentința penală nr.29 din 8.05.2009 pronunțată de Judecătoria Videle și rejudecând în fond:
În temeiul disp. art.71 Cod penal, pe durata executării pedepsei închisorii, interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a Il-a și b Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei recurate.
în temeiul disp. art.385/17 alin.4 Cod procedură penală rap. la art.383 alin.2 Cod procedură penală deduce din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive de la 20.01.2009 la zi.
În temeiul disp. art. 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. - 09.03.2010
Dact./ 12.03.2010.
Ex.2
Red. / Tribunalul Teleorman - Secția Penală
Red. / Judecătoria Videle
Președinte:Cristina Carmen CraiuJudecători:Cristina Carmen Craiu, Magdalena Iordache, Ioana
