Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 359/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
114/2010
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.359/
Ședința publică din data de 26 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Carmen Craiu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER TA-
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat - împotriva Deciziei penale nr.690/A/15.XII.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul-inculpat, pentru care a răspuns apărătorul din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegație de substituire a apărătorului titular, având depusă la dosar delegația nr.001.502/18.2010, aflată la fila 8.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează prezența la dosar a motivelor de recurs depuse de recurentul-inculpat, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat pune concluzii de admitere a recursului, casarea hotărârilor pronunțate de instanțele de fond și de apel și, pe fond, în principal, achitarea inculpatului sub aspectul comiterii tentativei la infracțiunea de înșelăciune, întrucât fapta penală îi aparține, în exclusivitate, lui și nu există suficiente probe care să dovedească vinovăția inculpatului, iar, în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei închisorii, precizând faptul că motivele de recurs aflate la dosar nu îi aparțin, însă solicită să fie luate în considerare.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că, din probele administrate, rezultă faptul că inculpatul a participat la comiterea infracțiunii de tâlhărie în forma complicității, fiind persoana care a condus autoturismul în sens invers pentru a facilita smulgerea genții părții vătămate de către ceilalți doi participanți, fiind neîntemeiată și critica referitoare la cuantumul pedepsei, având în vedere faptul că instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr. 690/A din 15 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de apelanții inculpați și împotriva sentinței penale nr.1060 din 27.05.2009 a Judecătoriei Sectorului 4 Prin aceeași decizie s-a constatat că inculpatul a fost reținut în cauză la data de 02.05.2008, iar inculpatul la 02.05.2008.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 1060 din 27 mai 2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 B, în dosar nr-, s-a respins ca nefondată cererea formulată de inculpatul -, prin apărător ales, privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului -, din infracțiunea de tâlhărie prev. de art.211 alin. 1, 2 lit.c, alin.21lit.a Cod penal, în infracțiunea de furt prev. de art.208 alin.1 Cod penal.
A respins ca nefondată cererea formulată de inculpatul -, prin apărător ales, privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa, din infracțiunea de tâlhărie prev. de art.211 alin.1, 2 lit.c, alin. 21lit.a Cod penal în infracțiunea de tâlhărie prev. de art.211 alin.1, 2 lit.c Cod penal.
1. În baza art.211 alin.1, 2 lit.c, alin.21lit.a Cod penal cu aplic. art.74 alin.2 și art.76 alin.1 lit.b Cod penal, a condamnat pe inculpatul - la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a Il-a și lit.b Cod penal.
În baza art.861Cod penal a suspendat executarea pedepsei închisorii sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani și 6 luni, stabilit conform art.862Cod penal.
În baza art.863alin.1 Cod penal, a pus în vedere inculpatului ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, instituție care va exercita supravegherea; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art.86 alin.3 lit.a Cod penal, a impus inculpatului obligația să urmeze un curs de calificare, al cărui conținut va fi stabilit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
În baza art.359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra disp. art.864cu referire la art.83 Cod penal, în sensul că săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare și neîndeplinirea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere sau a obligației stabilite prin prezenta hotărâre au ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.71 alin.5 Cod penal a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1, lit. a) teza a Il-a și lit. b) Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
A constatat că inculpatul a fost reținut în cauză la data de 02.05.2008.
2. În baza art.26 Cod penal rap. la art.211 alin.1, 2 lit.c, alin.21lit. a Cod penal cu aplic, art.74 alin.2 și art.76 alin.1 lit.b Cod penal, a condamnat pe inculpatul - la pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie.
În baza art.7 din Legea nr.543/2002 a revocat grațierea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1562/23.06.2006 pronunțată de Judecătoria Buftea, pe care inculpatul o va executa alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință.
În consecință, inculpatul execută pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin.1, lit.a teza a Il-a și lit.b Cod penal.
În baza art.88 Cod penal a dedus din pedeapsă durata reținerii din 02.05.2008.
3. În baza art.26 Cod penal rap. la art.211 alin.1, 2 lit.c, alin.21lit.a Cod penal cu aplic, art.74 alin.1 lit.a și art.76 alin.1 lit.b Cod penal, a condamnat pe inculpatul - la pedeapsa de 2 și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie.
În baza art.86 alin.1 din nr.l OUG95/2002 cu aplic, art.74 alin.1 lit.a și art.76 alin.1 lit.d Cod penal,a condamnat pe inculpatul - la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În baza art.33 lit.a rap. la art.34 lit.b Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin.1, lit.a teza a Il-a și lit.b Cod penal.
În baza art.86 Cod penal a suspendat executarea pedepsei închisorii sub supraveghere pe un termen de încercare de 4 ani și 6 luni, stabilit conform art.862Cod penal.
În baza art.863alin.1 Cod penal, a pus în vedere inculpatului ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, instituție care va exercita supravegherea; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art.359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra disp. art.864cu referire la art.83 Cod penal, în sensul că săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare și neîndeplinirea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere au ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.71 alin.5 Cod penal a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1, lit.a teza a Il-a și lit.b Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
A constatat că inculpatul a fost reținut în cauză la data de 02.05.2008.
A luat act că partea vătămată, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, iar prejudiciul a fost recuperat (prejudiciul bănesc fiind acoperit din partea inculpatului -).
În baza art.112 lit.f rap. la art.118 lit.e Cod penal a confiscat de la inculpatul - suma de 5 lei.
În baza art.112 lit.f rap. la art.118 lit.e Cod penal a confiscat de la inculpatul - suma de 5 lei.
În baza art.191 alin. 1,2 Cod procedură penală,a obligat pe inculpați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, după cum urmează:
- inculpatul - la plata sumei de 700 lei;
- inculpatul - la plata sumei de 600 lei;
- inculpatul - la plata sumei de 300 lei. Onorariul pentru asistența juridică din oficiu fiind plătită conform Protocolului încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.3709/P/2008 din 28.11.2008 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bad ispus trimiterea în judecată a inculpaților - - pentru infracțiunea prev. de art.211 alin.1, 2 lit.c, alin. 21lit.a Cod penal, - - pentru infracțiunea prev. de art.26 Cod penal rap. la art.211 alin.1, 2 lit.c, alin.21lit.a Cod penal și - - pentru infracțiunile prev. de art.26 Cod penal rap. la art.211 alin.1, 2 lit.c, alin.21lit.a Cod penal și art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002, ambele cu aplic, art.33 lit.a Cod penal.
S-a reținut că la data de 01.05.2008 în jurul orei 1430, inculpatul -, în loc public, beneficiind de ajutorul inculpaților - și -, a sustras prin smulgere geanta părții vătămate.
Inculpatul - a acordat concursul moral inculpatului, iar inculpatul - l-a ajutat pe inculpatul să săvârșească infracțiunea de tâlhărie.
De asemenea, inculpatul - a condus autoturismul 1310 cu nr. de înmatriculare - din comuna 1 în
B, unde l-a condus fără a poseda permis de conducere pentrif nicio categorie de autovehicule.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză (declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților, procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere, înscrisuri, procesele-verbale întocmite de organele de poliție), instanța a reținut:
La data de 01.05.2008, în jurul orei 0900, inculpatul - a sustras cheile autoturismului 1310 cu nr. de înmatriculare -, proprietatea tatălui său, și deși nu deținea permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, s-a deplasat în B, împreună cu inculpații - și -, pentru a se droga.
După ce și-au procurat heroină din cartierul s-au dus într-o scară de bloc și s-au injectat. Apoi cei trei s-au deplasat cu autoturismul condus de inculpatul pe raza sectorului 4.
În jurul orei 1430, aflându-se pe strada - - din sectorul 4, inculpații au luat hotărârea de a sustrage geanta părții vătămate.
Aceasta se plimba pe stradă însoțită de martorul, având asupra sa o geantă pe care o purta pe umărul stâng.
Inculpatul - a oprit autoturismul, iar inculpatul - a coborât și s-a dus spre partea vătămată, și venind din spate i-a smuls geanta de pe umăr, după care a luat-o la fugă, înapoi la autoturism.
În tot acest timp inculpații - și - au rămas în mașină.
Când inculpatul - s-a urcat în autoturism, inculpatul - a demarat.
La strigătele de ajutor ale părții vătămate, martorii - și - au anunțat organele de poliție.
Cei doi martori l-au văzut și l-au recunoscut pe inculpatul -, ca fiind cel care se deplasa în fugă spre mașină, cu geanta asupra sa.
În interiorul mașinii inculpatul a scotocit în geantă, și după ce a găsit suma de 15 lei a aruncat geanta într-un tomberon de pe strada -, sector 4. Din banii obținuți - împărțiți în mod egal -inculpații și-au cumpărat țigări, rămânându-le și bani de maxi taxi inculpaților și.
Ulterior, geanta a fost recuperată și restituită părții vătămate, iar la secția de poliție sora inculpatului a despăgubit-o pe partea vătămată, în numele inculpatului, banii fiind predați părții vătămate de apărătorul inculpatului.
După ce i-a lăsat pe drum pe ceilalți doi inculpați, inculpatul - și-a continuat deplasarea, iar în zona CFR a fost somat să oprească de către agenți ai Secției 16 Poliție (autoturismul fiind dat în atenție de dispecerat). Deși nu a oprit, continuându-și deplasarea, după o urmărire pe străzi, inculpatul a abandonat autoturismul și a fugit, dar a fost prins de organele de poliție, aspecte cuprinse în procesul-verbal întocmit de Secția 16 Poliție la data de 01.05.2008 (filele 11-13 ). Ulterior au fost prinși ceilalți doi inculpați.
Pe parcursul procesului, inculpații au avut o atitudine oscilantă și contradictorie, alternând declarațiile parțial sincere cu declarațiile nesincere, acestea din urmă date, mai ales, în fața instanței.*
Așa cum rezultă din probele administrate în cauză, instanța a reținut că prezumția de nevinovăție a inculpaților este înlăturată.
Săvârșirea actului de smulgere a genții de către inculpatul - este una indubitabilă, rezultând nu numai din propriile declarații ale inculpatului, dar și din declarațiile părții vătămate și ale martorilor, - și -, coroborate cu imaginile cuprinse în planșele foto de la filele 20-21, procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere, declarațiile și procesul-verbal din care reiese că martorii - și - l-au recunoscut pe inculpatul -, dar au recunoscut și autoturismul în care s-a urcați acesta după tâlhărirea părții vătămate (filele 24-39 ). Martorii oculari și și-au menținut declarațiile în faza cercetării! judecătorești (filele 115, 116).
Totodată, geanta a fost smulsă cu putere, inculpatul folosind violența în scopul deposedării părții vătămate de acest bun.
Prezența celorlalți doi inculpați în interiorul autoturismului este la fel de certă, potrivit propriilor declarații. Inculpatul - a recunoscut totodată conducerea autoturismului fără permis, aspect coroborat cu procesul-verbal de verificare din 01.05.2008 (fila 17 ), din care a rezultat că inculpatul nu deține permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
De asemenea, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr.- din 26.05.2008 de la filele 56-61 reiese că urma palmară din fotografia 3 ridicată de pe portiera stânga spate exterior în cazul cercetării asupra autoturismului cu nr.- a fost lăsată de palma de la mâna a inculpatului -.
Martorul - a declarat că era împreună cu martorul la un, fiind 1 Mai, și atunci a observat pe str.- - o care dădea cu spatele, iar pe stradă un băiat (recunoscut în persoana inculpatului ) care mergea pe stradă ca și cum ar fi urmărit pe cineva. A auzit după circa un minut țipete, cineva reclamând o tâlhărie, iar apoi l-a văzut pe individ urcând în mașină, al cărei numărul înmatriculare l-a reținut. Totodată, martorul a precizat că mașina cu spatele în direcția de mers în care se deplasa și băiatul pe care văzuse (inculpatul ).
Martorul - a declarat că a văzut un tânăr (recunoscut în persoana inculpatului ) care părea că urmărește pe cineva, iar apoi a auzit țipete și a văzut că individul a fugit și s-a urcat în mașina de culoare gri, care a demarat în trombă. Mașina dăduse cu spatele în direcția de mers a individului respectiv.
Martorii - și - au confirmat astfel implicarea celor din autoturism în săvârșirea infracțiunii, dar și faptul că inculpatul și-a urmărit victima, fiind astfel înlăturată susținerea acestui inculpat de la ultimul termen de judecată în sensul că el doar s-a dus într-un tufiș pentru a-și satisface nevoile fiziologice și atunci când partea vătămată s-a apropiat i-a tras geanta.
De altfel, chiar inculpatul - a declarat în fața instanței că inculpatul - "a tras autoturismul mai aproape de respectiva femeie, dând cu spatele". A mai arătat că inculpatul a dat autoturismul cu spatele văzând că se îndepărta în fugă de la locul faptei.
Instanța a apreciat că vinovăția inculpaților s-a desprins și din propriile lor declarații, cu mențiunea că aceștia se contrazic în numeroase susțineri, atât între ei, cât și în raport de propriile declarații anterioare.
Astfel, în faza urmăririi penale, inculpatul - (filele 79-84 ) a declarat că prietenii săi, inculpații și, au tras mașina mai aproape de femeie - partea vătămată, spunându-i să coboare și să-i fure geanta. Inculpatul a arătat apoi că i-a smuls geanta, s-a urcat în mașină și au plecat iar după aceea inculpatul s-a uitat în geantă și a luat 15 lei, geanta fiind abandonată.
În fața instanței, deși a recunoscut în continuare, că i-a smuls geanta părții vătămate, inculpatul - a încercat să îi disculpe pe ceilalți inculpați, nuanțând situația de fapt. Inculpatul a menționat că ceilalți doi coinculpați nu i-au spus să se ducă să fure geanta, ci el a dorit să coboare pentru a-și satisface nevoile fiziologice, nemaiamintindu-și nimic despre declarațiile din faza urmăririi penale. Aceste din urmă declarații au fost însă relativ constante, iar schimbarea poziției inculpatului nu poate fi reținută. Cu atât mai mult, inculpatul a arătat că nu mai știe ce i-au spus ceilalți inculpați la acel moment, punând acest lucru pe seama influenței drogurilor, dar în schimb își amintește alte amănunte: cuvintele strigate de partea vătămată, derularea concretă a evenimentelor.
Inculpatul a mai declarat că le-a adus la cunoștință celorlalți inculpați de unde avea geanta, ceea ce infirmă declarațiile inculpatului -, care în faza cercetării judecătorești prezintă o versiune nesusținută de niciun mijloc de probă: aceea că inculpatul i-ar fi cerut să oprească autoturismul pentru că urma să se întâlnească cu o fată (?!), că în acest timp el și inculpatul nu au făcut nimic (martorii și inculpatul au arătat că mașina s-a deplasat, scopul evident fiind acela de a înlesni inculpatului reîntoarcerea la vehicul după deposedarea părții vătămate de bunul său) și că a crezut că inculpatul se bătuse cu cineva din moment ce venise în fugă, dar. nu avea semne de lovituri. Instanța a apreciat că declarația dată de inculpatul - în cursul cercetării judecătorești (fila 66) a fost nesinceră, prin negarea faptului că l-ar fi ajutat pe inculpatul la comiterea infracțiunii de tâlhărie.
de alte mijloace de probă au fost și afirmațiile inculpatului din faza urmăririi penale, în sensul că și inculpatul ar fi condus autoturismul în acea zi.
În ceea ce îl privește pe inculpatul -, acesta a declarat în cursul urmăririi penale, că inculpatul i-a cerut inculpatului să oprească mașina, apoi a coborât și s-a întors cu o geantă, alergând, i-a zis inculpatului să părăsească locul respectiv pentru că a furat o geantă, iar acesta din urmă a pornit mașina. Inculpatul - a recunoscut că a aruncat geanta, iar potrivit procesului-verbal din 02.05.2008 (filele 71-75 ) inculpatul a condus organele de poliție la locul unde a fost abandonată geanta, respectiv în dreptul imobilului cu nr.75, str. -, sector 4, la un de gunoi.
Audiat în faza cercetării judecătorești (fila 186), inculpatul - a recunoscut fapta, însă cu nuanțări, menționând însă că deși nu a văzut efectiv momentul sustragerii genții și nu a avut nimeni propunerea de a tâlhări pe cineva, inculpatul s-a reîntors având în mână o geantă și i-a spus inculpatului "--i drumul că am luat asta", referindu-se la geantă.
În continuare, instanța s-a referit și la alte aspecte invocate de inculpați.
Cu privire la argumentele expuse de apărătorii inculpatului - cu ocazia dezbaterilor, instanța a subliniat că nu există motive de înlăturare a declarațiilor martorilor și niciun element din care ar reieși așa-zisa subiectivitate a acestora. Totodată, consumul de droguri nu constituie circumstanță atenuantă, iar din actele dosarului a rezultat că reținerea inculpatului s-a luat începând cu data de 02.05.2008 (fila 100 ), și nu de la data de 01.05.2008.
Cu privire la cererile de schimbare a încadrării juridice, instanța a reținut că la termenul din 22.04.2009, apărătorul ales al inculpatului - a solicitat schimbarea încadrării juridice, însă nu pentru inculpatul pe care îl asistă, ci pentru inculpatul, din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt, susținută și în scris (filele 187-188), motivând că în ipoteza schimbării încadrării juridice consecința achitării inculpatului a decurs de la sine.
Totodată, la ultimul termen de judecată, apărătorul ales al inculpatului - a solicitat înlăturarea din încadrarea juridică a alin.21lit.a de la art.211 Cod penal.
Așa cum s-a arătat și mai sus, din probele administrate rezultă că fapta a fost săvârșită de trei persoane, ceea ce echivalează cu reținerea alin.21lit.a, iar pe de altă parte acțiunea de deposedare a părții vătămate s-a realizat prin smulgere, deci prin întrebuințarea unei acțiuni care implică violența, în scopul deposedării victimei de geantă. Orice alte argumente denotă necunoașterea legii și a jurisprudenței instanțelor sub acest aspect.
În consecință, instanța a respins cele două cereri ca nefondate, împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpații și.
În apelul formulat de inculpatul a criticat sentința pentru nelegalitate, invocându-se nulitatea actului de sesizarea instanței întrucât la data audierii inculpatului ce a avut loc la data de 01.05.2008, acesta nu a fost asistat de apărător întrucât delegația este datată 02.05.2008 și totodată, inculpatul se afla sub influența drogurilor.
În subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpatului în conformitate cu art.11 pct. 2 rap la art. 10 lit. c Cod procedură penală.
În apelul formulat de inculpatul, s-a criticat sentința pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate în raport de fapta săvârșită și circumstanțele sale personale.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele, potrivit disp. art.371 al.2 Cod procedură penală, Tribunalul a apreciat că apelurile sunt nefondate urmând a fi respinse, considerentele avute în vedere fiind următoarele:
În ceea ce privește critica formulată de către inculpatul referitoare la nelegalitatea actului de sesizare Tribunalul constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
În cursul urmăririi penale, inculpatul a fost audiat de mai multe ori de către organele de urmărire penale, prima declarație olografă dată de acesta fiind dată la data de 01.05.2008, declarație care a fost semnată de către apărătorul.
Ulterior, acesta a fost audiat la data de 02.05.2005 în prezența aceluiași apărător, declarație ce a fost semnată atât de inculpat cât și de către apărător.
Deși s-a învederat de către inculpat, prin apărător ales, că i s-ar fi încălcat dreptul la apărare al acestuia, s-a constatat de către Tribunal că această susținere nu este reală câtă vreme prima declarație olografă dată de inculpat cât și cele care au urmat ulterior au fost semnate de apărătorul din oficiu.
Aspectul că delegația apărătorului din oficiu depusă la dosarul de urmărire penală este datată 02.05.2008 este o chestiune administrativă care nu poate conduce la încălcarea dreptului la apărare de vreme ce inculpatul a fost audiat începând cu data de 01.05.2008, în prezenta acestui apărător, prezența sa fiind confirmată și semnătura și ștampila aplicată pe declarație.
Referitor la celălalt aspect invocat de inculpat în sensul că, la data când a dat declarație în fața organelor de urmărire penală se afla în stare de sevraj fiind sub influența drogurilor, din verificarea actelor de la dosar, nu rezultă că inculpatul ar fi adus la cunoștința organului de urmărire penală că s-ar afla într-o stare fizică deosebită determinată de consumului de stupefiante.
În ceea ce privește cea de-a treia critică formulată privitoare la constatarea greșită a vinovăției sale de către instanța de fond, Tribunalul a constatat de asemenea, că este nefondată, în raport de probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești din care a rezultat că la data de 01. 05. 2008, inculpatul, în loc public și beneficiind de ajutorul inculpaților și, au sustras, prin smulgere, geanta părții vătămate. Inculpat a acordat concursul moral inculpatului iar inculpatul l-a ajutat pe inculpatul să săvârșească infracțiunea de tâlhărie.
Săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prin smulgerea genții de pe umărul părții vătămate de către inculpatul a rezultat în mod indubitabil, atât din declarațiile părții vătămate care a descris modalitatea în care a fost deposedată de geantă care se coroborează cu cele date de inculpat dar si cu cele ale martorilor, - și.
Din declarația martorul care la data respectivă însoțea pe partea vătămată, a rezultat că un individ necunoscut i-a tras acesteia geanta de pe umăr apoi a fugit iar când s-au întors, au observat că individul s-a urcat într-o mașină ce se afla la o distanță de aprox. 100 metri.
Din declarația martorului a rezultat că în ziua de 1 mai 2008, se afla în spatele blocului împreună cu martorul la un când la un moment dat, au observat pe str. - -, un autoturism care mergea cu spatele iar pe stradă se afla un băiat îmbrăcat în haine de culoare deschisă având o atitudine ca și când ar fi fost urmărit de cineva. În același timp, martorul a auzit și strigăte de ajutor și l-a văzut pe acel individ cum se urcă într-o mașină de culoare gri, care a părăsit în trombă locul respectiv.
Declarațiile martorul sunt confirmate și de declarațiile martorului - care a auzit pe stradă niște țipete și un tânăr (recunoscut în persoana inculpatului ) care părea că urmărește pe cineva, care s-a urcat într-o mașină de culoare gri ce a părăsit locul respectiv în trombă. Totodată, martorul a precizat că mașina dădea cu spatele în direcția de mers în care se deplasa și băiatul pe care-l văzuse (inculpatul ).
Prin urmare, depozițiile martorilor și confirmă implicarea in infracțiunea de tâlhărie și persoanele care au săvârșit-o dar si faptul că inculpatul a urmărit victima fiind infirmată apărarea inculpatului că el doar s-a dus într-un tufiș pentru a-și satisface nevoile fiziologice si atunci partea vătămată s-ar fi apropiat și i-ar fi tras geanta.
Din procesul verbal încheiat cu ocazia prezentării pentru recunoaștere rezultă că martorii si l-au recunoscut pe inculpatul ca fiind persoana care la data de 1.05.2008, deposedat-o prin violență pe partea vătămată de o geantă, dar au recunoscut și autoturismul în care s-a urcat acesta după tâlhărirea părții vătămate.
Deși inculpatul a recunoscut că a smuls geanta părții vătămate, încercând să-i disculpe pe ceilalți inculpați, prin nuanțarea declarațiilor date în fața instanței, în sensul că ceilalți doi coinculpați nu i-au spus să se ducă să fure geanta, ci el a dorit să coboare din autoturism pentru a-și satisface nevoile fiziologice.
Deși a avut această atitudine în fața instanței, din declarațiile acestuia date în faza de urmărire penală, rezultă că prietenii săi și au tras mașina mai aproape de femeie (partea vătămată) spunându-i să coboare si să-i fure geanta. In continuarea declarației, acesta a arătat că apoi a smuls geanta părții vătămate, apoi s-au urcat în mașină și au plecat iar inculpatul s-a uitat în geantă și a luat suma de 15 lei, geanta fiind abandonată.
Prezența inculpatului în interiorul autoturismului este certă, potrivit propriilor sale declarații, recunoscând conducerea autoturismului fără permis, aspect coroborat cu procesul verbal de verificare din 01.05.2008, din care a rezultat că inculpatul nu deține permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.
De asemenea, potrivit raportului de constatare tehnico- științifică din data de 26.05. 2008, rezultă că urma palmară din fotografia nr. 3 ridicată de pe portiera stânga spate exterior în cazul cercetării asupra autoturismului cu nr. - a fost lăsată de palma de la mâna a inculpatului.
Prin urmare, acțiunea inculpatului de a conduce autovehiculul respectiv pînă la locul în care se afla partea vătămată și ulterior, pornirea în trombă a acestuia, pentru a asigura, păstrarea bunului sustras de la partea vătămată, acțiune observată de martorii și constituie acte de complicitate anterioară și concomitentă la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în forma autoratului de către inculpatul
Reținând că vinovăția inculpaților rezultă din probele administrate în cauză, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare cu aplic art. 861Cod penal, pedeapsă ce a fost corect individualizată și coborâtă sub minimul special prevăzut de lege ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante.
Și în ceea ce-l privește pe inculpatul, pedeapsa aplicată acestuia a fost considerată corect individualizată, în raport de toate criteriile generale prev de art. 72 Cod penal, respectiv, pericolul social concret al faptelor săvârșite, modalitatea de săvârșire dar și circumstanțele sale personale, constând în lipsa antecedentelor penale.
Instanța de fond a dat eficiență în mod corect, dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal și art. 76 alin.1 lit. b Cod penal coborând pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege și în ceea ce privește modalitatea de executare, aplicarea art. 861din Cod penal este în măsură în opinia Tribunalului, să asigure realizarea scopului educativ și preventiv al pedepsei.
Pentru aceste considerente, Tribunalul, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală a respins ca nefondate, apelurile declarate de apelații-inculpați și împotriva sentinței penale nr. 1060 din 27 mai 2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 B, în dosar nr-.
A constatat că inculpatul a fost reținut în cauză la data de 02.05.2008 iar inculpatul la 02.05.2008.
A obligat pe fiecare inculpat la plata a câte 300 RON cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurentul inculpat, criticând-o prin prisma mai multor cazuri de casare.
Astfel, în motivele de recurs formulate în scris, precum și cele susținute oral în fața Curții, de către apărătorul recurentului inculpat, s-a arătat că în cauză sunt incidente cazurile de casare reglementate în art.3859pct. 10, 14, 17 și respectiv 18.
S-a susținut că instanța nu s-a pronunțat asupra unor probe administrate de natură a garanta drepturile inculpatului și care au influențat soluția procesului.
După cum se poate observa, în cuprinsul motivelor scrise de recurs, recurentul inculpat a mai invocat și aspectul că ar fi fost reținut de poliție la data de 1 mai 2008, fără emiterea unei ordonanțe, încălcându-se astfel dispozițiile art. 143 Cod procedură penală, dar și dreptul la apărare.
S-a mai susținut că la data audierii inculpatului de către organul de cercetare penală, acesta s-ar fi aflat sub incidența drogurilor, neavând posibilitatea de a cunoaște conținutul lor.
Un alt motiv de recurs vizează, în opinia apărării, greșita încadrare juridică dată faptei, în sensul că în mod greșit a fost reținută săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, fapta fiind cea de furt, întrucât nu s-a făcut dovada cu certitudine a deposedării prin violență, ori a exercitării violențelor pentru păstrarea bunului. În acest sens, s-a arătat că instanța de fond ar fi selectat în exclusivitate materialul probator care să justifice încadrarea juridică de tâlhărie.
Se invocă în sprijinul celor susținute, declarațiile părți vătămate și se mai precizează că, în mod eronat, instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului o contribuție mai substanțială cu consecința unei sancționări penale aspre.
În temeiul celor arătate, recurentul inculpat prin apărător a solicitat achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (art. 11 pct. 2 lit. a - art. 10 lit. c Cod procedură penală) în condițiile în care s-a comis o eroare gravă de fapt, cu consecința pronunțării unei hotărâri greșite de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, conform art.3859pct. 18 Cod procedură penală.
În fine, un alt caz de casare invocat, în subsidiar, a fost acela al greșitei individualizări a pedepsei aplicate, în sensul aplicării unei pedepse prea aspre.
Examinând atât motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art.3859alin. 3 Cod procedură penală, combinate cu art.3856alin. 1 Cod procedură penală, Curtea constată că prima instanță a reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
Astfel, Curtea nu identifică incidența vreunul din cazurile de casare invocate de recurentul inculpat în motivele de recurs scrise și în cele susținute oral de apărătorul său.
Referitor la aspectul că instanțele nu s-ar fi pronunțat asupra unor probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură a garanta drepturile lor și a influența soluția procesului, Curtea constată că în cauză nu s-a comis o asemenea omisiune esențială.
Dealtfel, recurentul inculpat nu precizează în ce ar consta o astfel de omisiune cu privire la examinarea de către instanța de fond a unor probe administrate sau a unor cereri formulate, ci dimpotrivă, se constată că instanța a procedat la o corectă și temeinică evaluare a materialului probator al cauzei, în condiții de legalitate.
Nici susținerile recurentului inculpat cu privire la o încălcare a dreptului său la apărare, în contextul în care audierea sa în fața organelor de cercetare penală s-ar fi produs în condițiile în care acesta s-ar fi aflat sub influența drogurilor ori referitor la nelegala sa reținere nu prezintă fundament real, din verificarea efectuată vizând actele procedurale întocmite pe parcursul urmăririi penale, nerezultând că inculpatul ar fi adus la cunoștința organelor judiciare vreo stare fizică deosebită determinată de consumul de stupefiante ori că reținerea acestuia s-ar fi făcut cu încălcarea normelor procedural penale.
Nici critica formulată, privitoare la constatarea greșită a vinovăției sale de către instanța de fond, nu este fondată din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, întrucât a rezultat că atât prima instanță de judecată, cât și cea de apel, prin respingerea apelului, au procedat la o corectă apreciere a probelor, stabilind în mod just faptele în existența lor, împrejurările în care au fost comise și luând în considerare întreg materialul probator administrat ce a confirmat fără dubii vinovăția inculpatului în săvârșirea complicității la infracțiunea de tâlhărie, probele nefiind denaturate în conținutul lor, ci coroborate, astfel cum se impunea.
Prin urmare, nu se poate identifica vreo eroare gravă de fapt în legătură cu modul de soluționare a acțiunii penale, rezultând fără echivoc că la data de 01 mai 2008, inculpatul, în loc public, și beneficiind de complicitatea inculpatului și a sustras, prin smulgere, geanta părți vătămate.
În acest sens, Curtea îmbrățișează argumentele pe care instanța de apel le-a înfățișat în cuprinsul deciziei recurate cu privire la probatoriul cauzei.
Apărarea formulată de recurentul inculpat referitoare la săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt, ci nu a complicității la infracțiunea de tâlhărie nu poate fi primită de C, atâta timp cât activitatea inculpatului de a conduce autoturismul până la locul în care se afla partea vătămată și ulterior, pornirea în trombă a acestuia cu scopul vădit de a asigura inculpatului păstrarea bunului sustras de la partea vătămată prin smulgere - acțiune observată și confirmată ulterior - se înscrie, în mod tipic, astfel cum în mod just a constatat instanța de apel - în cadrul actelor de complicitate anterioară și concomitentă la săvârșirea infracțiuni de tâlhărie, al cărei autor a fost inculpatul.
Raportându-se la cazul de casare reglementat în art. 3859pct. 14 Cod procedură penală și invocat în subsidiar de recurentul inculpat, Curtea constată că pedeapsa aplicată acestuia a fost corect individualizată în raport cu toate criteriile generale prevăzute în art. 72 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptelor săvârșite, modalitatea de săvârșire, circumstanțele personale ale acestuia, astfel încât nu s-a comis vreo eroare de fapt și de drept, ci dimpotrivă atât pedeapsa principală, ca natură, întindere, modalitate de executare, cât și cele accesorii corespund scopului general și special al pedepsei asigurând îndeplinirea prevenției și educației, printr-o reală reinserție socială.
În consecință, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul inculpat.
Se va dispune cu privire la cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul inculpat împotriva deciziei penale nr.690/15.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția II penală din dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul inculpat la 600 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 300 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- -
GREFIER
ta-
Red. - / 01.03.2010
Dact./05.03.2010
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Red. / Judecătoria Sector 4 B
Președinte:Cristina Carmen CraiuJudecători:Cristina Carmen Craiu, Magdalena Iordache, Ioana
