Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 361/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 361/R/MF
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
Ședința publică din 26 mai 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr. - - - judecător
JUDECĂTOR 1: Marius Andreescu G--
Judecător dr. -
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin - procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la 09.06.1991), deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva deciziei penale nr.2/MF din data de 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns: recurentul - inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale numărul 116 din 27.03.2009 emisă de Baroul Argeș - Cabinet individual, intimata - parte responsabilă civilmente, lipsind intimații - părți vătămate G - A și G și celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art. 172 alin. 7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului ales să ia legătura cu recurentul inculpat aflat în stare de arest.
Se depune de apărătorul recurentului un memoriu și o caracterizare.
Apărătorul recurentului - inculpat, intimata parte responsabilă civilmente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Avocat, apărătorul recurentului inculpat, solicită admiterea recursului, casarea atât a deciziei cât și a sentinței, iar pe fond, să se dispună rejudecarea cauzei. Apreciază că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie. Din probatoriul administrat nu rezultă că inculpatul a exercitat violență asupra părții vătămate. În ceea ce privește infracțiunea de amenințare și lovire partea vătămată și-a retras plângerea. Arată că inculpatul și partea vătămată au copilărit împreună, iar acesta nu a avut intenția de a-i sustrage lănțișorul de la gât și s-a exagerat atunci când s-a considerat că fapta prezintă un pericol social deosebit. Solicită achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, apreciind că se poate reține cel mult infracțiunea de furt.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea hotărârilor atacate ca fiind legale și temeinice, apreciind că în cauză nu s-a produs nici o eroare gravă așa cum s-a susținut. Din probatoriul administrat rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tâlhărie, iar organele de poliție au găsit în casa inculpatului bijuteriile.
Intimata parte responsabilă civilmente, având cuvântul, solicită judecarea inculpatului în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa in stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal formulat deliberând, constată:
Prin sentința penală nr. 104/03.11.2008 a Judecătoriei Topoloveni, inculpatul, fiul lui și, născut la 09.06.1991, în comuna, județul A, CNP -, domiciliat în comuna, județul A, deținut în Penitenciarul Colibași, a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c) Cod penal cu aplic. art. 99 Cod penal, la 500 lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplic. art.99 Cod penal și la 1000 lei amendă, pentru infracțiunea prevăzută de art. 193 cod penal cu aplic. art. 99 Cod penal.
Cele 3 pedepse au fost contopite, dispunându-se executarea celei mai grele de 2 ani și 6 luni, în condițiile art. 57, 71 Cod penal, rap. la art. 64 lit. a), b) Cod penal.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 28.06.2008, la zi.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă și s-a constatat că partea vătămată G și- recuperat prejudiciul.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, că la data de 27.06.2008, inculpatul se afla la un bar de pe raza comunei -, moment în care a observat-o pe partea vătămată Gh.
Nemulțumit că a fost acuzat de sustragerea unor bunuri de către partea vătămată și alți consăteni, inculpatul s-a îndreptat spre partea vătămată pentru a-i cere explicații și a exercitat asupra acestuia acte de agresiune, lovindu-l cu palma, apoi i-a smuls brățara și lănțișorul.
Partea vătămată nu a ripostat în nici un fel, temându-se de inculpat, pe care îl cunoștea că este agresiv. După deposedarea victimei de aceste bunuri, inculpatul a intrat în bar, oferind spre vânzare bunurile sustrase.
La scurt timp, inculpatul a părăsit barul și s-a îndreptat spre locuința martorei G.
Partea vătămată s-a îndreptat spre casă și a relatat tatălui său cele întâmplate, iar acesta din urmă a mers la inculpat, pentru a-i solicita restituirea bunurilor.
Ajuns în curtea locuinței martorei, partea vătămată G i-a cerut restituirea bunurilor, însă inculpatul a refuzat, s-a înarmat cu o furcă și a lovit-o în picior. Apoi, cei doi s-au lovit reciproc, partea vătămată reușind să-l imobilizeze pe inculpat.
În urma acestei agresiuni, partea vătămată Gas uferit leziuni traumatice - excoriații pe fața anterioară a gambei drepte - pentru a căror vindecare au fost necesare 4-5 zile îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico legal nr.400/A7/08.07.2008, întocmit de A (fila 37 dosar urmărire penală).
După aplanarea acestui conflict, părțile vătămate G și A s-au retras spre domiciliu, dar la scurt timp au constatat că sunt urmăriți de inculpat, care era înarmat cu o furcă de fier. Inculpatul le-a adresat părților vătămate amenințări cu acte de violență și incendierea locuinței, fapt ce a produs acestora o puternică stare de temere, având convingerea că se vor materializa efectiv, cunoscând că inculpatul este o persoană agresivă.
Această împrejurare a determinat pe partea vătămată G să solicite sprijinul la numărul de urgență 112, organele de poliție deplasându-se la fața locului.
Fiind în continuare înarmat cu furca, inculpatul a refuzat să coopereze cu organele de poliție, continuând să profereze amenințări, ceea ce a impus folosirea armamentului din dotare, executându-se focuri de avertisment, dar inculpatul a fugit din zonă și a dispărut în pădurile din apropiere.
Inculpatul a ascuns apoi bunurile sustrase, iar pe timpul nopții s-a deplasat la ascunzătoare, a luat bijuteriile și apoi, cu bunurile asupra sa, a mers la domiciliu și s-a culcat, dimineața fiind depistat de organele de poliție. În locuință au fost identificate și bijuteriile care au fost ridicate de organele de poliție și restituite părții vătămate.
Audiat fiind, inculpatul a recunoscut parțial săvârșirea faptelor, pretinzând că în cursul altercației cu partea vătămată Aap rins-o pe aceasta de piept, iar în acel moment lănțișorul s-a rupt și, deși a intenționat să-l restituie părții vătămate, acesta a refuzat să-l primească.
Inculpatul a precizat că această atitudine a părții vătămate l-a determinat să-i smulgă și brățara, iar ulterior a intrat în bar.
Susținerile inculpatului au fost infirmate de declarația părții vătămate și depoziția martorului, care confirmă că inculpatul a exercitat acte de agresiune asupra părții vătămate, apoi s-a întors în bar, oferind spre vânzare bunurile de care fusese deposedată partea vătămată.
Martorul a precizat că, după ce partea vătămată a plecat din fața barului, inculpatul s-a apropiat având în mână un lănțișor afirmând că "l-a luat" de la partea vătămată.
În drept, faptele inculpatului minor au fost încadrate în dispozițiile art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c) Cod penal cu aplic. art. 99 Cod penal, ale art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, art.193 alin.1 Cod penal cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, pentru care a fost angajată răspunderea penală a inculpatului.
La stabilirea și individualizarea pedepselor, au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, având în vedere starea de minoritate a inculpatului și dispozițiile art.109 Cod penal, urmările produse prin săvârșirea faptelor, prejudiciul în cuantum redus, ce a fost recuperat, împrejurările săvârșirii faptelor (în loc public, în condițiile concursului real), dar și circumstanțele personale ale inculpatului și atitudinea acestuia ulterior săvârșirii faptei.
Din depozițiile martorilor audiați, coroborate cu referatul de anchetă socială întocmit de Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria Comunei -, s-a extras concluzia că inculpatul are frecvent o atitudine agresivă, pe fondul consumului de alcool, fiind anterior cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni și creând un climat de insecuritate printre locuitorii comunei.
Au fost în continuare invocate concluziile referatului de evaluare psiho-socială întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș, potrivit căruia inculpatul nu este integrat în mediul familial, nu este implicat în activități dezirabile din punct de vedere social, fiind violent atât în familie, cât și în comunitate și abandonând cursurile școlare; în prezent nu există perspective de reintegrare socială a inculpatului, contactul cu mediul penitenciar putându-l ajuta să conștientizeze gravitatea faptelor sale.
La aplicarea sancțiunii inculpatului, instanța s-a raportat și la dispozițiile art. 100 Cod penal, subliniind că inculpatul, deși minor în vârstă de 17 ani, nu este la prima incidență cu legea penală, fiind cercetat și pentru săvârșirea altor infracțiuni și sancționat anterior cu amendă administrativă.
Aceste aspecte au relevat că anterioarele sancțiuni nu și-au atins scopul preventiv-educativ, inculpatul perseverând în adoptarea aceluiași comportament antisocial și creând un sentiment de insecuritate în rândul comunității.
Tribunalul Argeș, prin decizia penală nr. 2/MF din 19 februarie 2009, admis apelul declarat de inculpatul, a desființat în parte sentința, în sensul că a descontopit pedeapsa rezultantă și a repus pedepsele în individualitatea lor.
S-a înlăturat condamnarea apelantului-inculpat pentru infracțiunile prevăzute de art. 180 alin. 2 și art. 193 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. h) Cod de procedură penală, s-a încetat procesul-penal față de apelantul - inculpat pentru infracțiunile prevăzute de art. 180 alin. 2 și art. 193 Cod penal, prin retragerea plângerii penale prealabile de către partea vătămată
A fost obligat intimatul-parte vătămată G la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
S-au menținut în rest dispozițiile sentinței.
S-a menținut starea de arest a apelantului-inculpat și s-a dedus în continuare detenția.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În considerente, instanța de apel a apreciat că situația de fapt și vinovăția inculpatului în comiterea celor 3 infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, au fost corect reținute, încadrarea juridică fiind cea legală.
Elementul material al infracțiunii de tâlhărie este format din două acțiuni corelate, una principală de furt și una adiacentă, de constrângere; activitatea de constrângere se realizează prin violență, prin aceasta înțelegând orice formă de presiune fizică sau morală asupra părții vătămate, chiar dacă acele violențe nu s-ar încadra în art. 180 sau art. 193 Cod penal.
-l cu palma pe partea vătămată și apoi smulgându-i lănțișorul de la gât și brățara de la mână, inculpatul a comis infracțiunea de tâlhărie.
S-a precizat că acțiunea de smulgere realizează elementul de violență caracteristic acestei infracțiuni și că, împreună cu acțiunea efectivă de lovire cu palma a părții vătămate, determină activitatea adiacentă a tâlhăriei, respectiv acțiunea de constrângere, motiv pentru care apelul, inculpatului vizând achitarea, în temeiul art. 10 lit. d) Cod de procedură penală, a fost apreciat ca fiind neîntemeiat.
Apelul a fost privit ca fondat sub aspectul celorlalte două infracțiuni în raport de care, partea vătămată G a înțeles să-și retragă plângerea, potrivit declarației de la fila 78.
S-au menținut în rest dispozițiile sentinței, atât în ce privește pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie, cât și modalitatea de soluționare a acțiunii civile, întrucât s-a apreciat că instanța de fond a făcut o analiză amplă a criteriilor de individualizare ce au stat la baza aplicării pedepsei, atât sub aspectul cuantumului acesteia, cât și a modalității de executare.
Față de natura și gravitatea faptei săvârșite - tâlhărie, modalitatea de comitere a acesteia, de persoana inculpatului, predispusă la acte de violență, care a săvârșit mai multe fapte de furt (sancționate administrativ), s-a constatat că acesta prezintă un pericol social, atât în relațiile de familie cât și față de societate, adoptând o atitudine violentă și la adresa instituțiilor statului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea, pentru următoarele motive: fapta săvârșită nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, întrucât bunurile nu au fost luate în scopul însușirii pe nedrept; fapta nu constituie infracțiune, întrucât nu a fost exercitată violență, în sensul arătat în dicționarul explicativ al limbii române; nici latura subiectivă a infracțiunii de tâlhărie nu este realizată în speță, întrucât ea trebuie să includă în sfera scopului specific furtului și scopul folosirii violenței.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, încadrate în drept în dispozițiile art. 385/9 alin. 1 pct. 17, 18 din Codul d e procedură penală, cum și a cazurilor de casare care se iau întotdeauna în considerare din oficiu, în conformitate cu art. 385/9 alin. 3 din cod, curtea constată că recursul este nefondat.
Reiese, astfel, fără dubiu din probele administrate, că inculpatul a deposedat-o pe victima G - A prin violență de lănțișorul de pe care îl avea la gât și de brățara de la mână, iar actele de violență au constat în lovirea părții vătămate în zona gâtului și în strângerea acesteia de gât.
Nu este veridică apărarea inculpatului, în sensul că lanțul s-a rupt pentru că o apucase de piept pe partea vătămată și că a vrut să "i-l dea înapoi, dar l-a refuzat", motiv pentru care s-a "enervat", astfel încât i-a "smuls și brățara" și, în plus, nu este susținută de niciun mijloc de probă.
Dimpotrivă, martorii oculari relatează cum inculpatul a lovit-o pe partea vătămată A, a lovit-o cu palma pe cap și a strâns-o de gât, după care a mers la bar și le-a arătat celor aflați acolo bijuteriile luate, spunându-le că le-a rupt și că le oferă spre vânzare.
Suntem, așadar, în prezența infracțiunii complexe de tâlhărie, fiind întrunite elementele constitutive ale acesteia, atât în ce privește latura obiectivă, cât și cea subiectivă - intenția ( 37 verso).
De asemenea, pedeapsa aplicată respectă dispozițiile art. 100 și art. 72 din Codul penal, ținând seama de circumstanțele pe larg expuse în hotărârile recurate, și anume de periculozitatea deosebită a inculpatului, care l-a agresat și pe tatăl victimei, venit să recupereze bunurile, și s-a manifestat violent chiar și față de polițiștii chemați să restabilească ordinea de drept, astfel încât aceștia au fost nevoiți să tragă în aer focuri de avertisment.
S-a ținut, totodată, seama de concluziile consilierilor de probațiune ce au participat la întocmirea referatului de evaluare, potrivit cărora inculpatul nu are o motivație pentru schimbare, iar contactul cu mediul penitenciar poate fi singurul în măsură a-l ajuta să conștientizeze gravitatea faptelor sale.
Cum și latura civilă a fost corect soluționată, curtea conchide că decizia atacată este legală și temeinică, urmând aom enține și, pe cale de consecință, a respinge ca nefondat recursul, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) din Codul d e procedură penală.
Va fi dedusă la zi prevenția, potrivit art. 385/17 alin. 2 rap. la art. 382 Cod de procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 din cod, va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECI D
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 09.06.1991, în comuna, județul A, CNP -, domiciliat în comuna, județul A, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva deciziei nr. 2 MF din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Deduce la zi prevenția.
Obligă pe recurentul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr. Gh.
Grefier,
Red.Gh.
Tehnored.
Ex.2/15.06.2009
Jud.fond
Jud.apel
Președinte:Marius AndreescuJudecători:Marius Andreescu, Teodora Gheorghe Sorescu, Dumitru
