Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 37/2008. Curtea de Apel Craiova

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr- - Art.211, 197 Cod penal -

(Număr în format vechi 569/MF/2007)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE

INSTANTA DE RECURS

DECIZIA PENALĂ NR. 37

Ședința publică de la 27 martie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Gabriel Viziru JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu

- - - - PREȘEDINTE SECȚIE

- - - - JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu

GREFIER: -

Ministerul Public reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică de la 12 martie 2008, consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată, pronunțare amânată pentru data de 20 martie 2008 și pentru data de 27 martie 2008, conform încheierilor de la aceleași date, care fac parte integrantă din prezenta decizie, privind recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL O L T, și de către inculpații, aflați în stare de detenție în PENITENCIARUL D E MINORI ȘI TINERI C, inculpații, aflați în stare de libertate, împotriva deciziei penale nr. 234 din 02 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, privind și pe inculpatul, aflat în stare de libertate, trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL OLT nr. 678/P/2006 pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 rap. la art. 211 alin. 2 lit. b și c combinat Cod Penal cu art. 211 alin. 2¹lit. a Cod Penal, viol prev. și ped. de art. 197 alin. 1 și 2 lit. a și Cod Penal asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 alin. 1 și 2.Cod Penal cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 75 lit. c și Cod Penal art. 99 și urm.

Cod Penal

Deliberând;

CURTEA:

Asupra recursurilor declarate;

Prin sentința penală nr. 129 din 30 iunie 2006, TRIBUNALUL OLT în dosarul nr. 6674/P/2005, a dispus condamnarea inculpaților astfel:

1. - fiul lui și, născut la 10 septembrie 1987, în C, județul O, domiciliat în C, strada - B Bl.5.1.8, județul O, în baza art. 211 alin. 1 rap. la art. 211 alin.2 lit. b și c comb. cu alun. 2¹lit. a Cod penal și art. 75 lit. c Cod penal, la pedeapsa de 5 ani închisoare;

În baza art. 197 alin. 1 și 2 lit. a Cod penal, cu aplic. art. 75 lit. c Cod penal, la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 33-34 Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, în condițiile art. 71 și 64 lit. a și b Cod penal.

În baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod pr.penală, s-a dispus achitarea aceluiași inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 323 alin. 1 și 2 Cod penal.

2. - fiul lui și, născut la 4 aprilie 1988, în C, județul O, domiciliat în C,-, județul O, în baza art. 211 alin.1, art. 211 alin.2 lit. b și c și alin. 2¹lit. a Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 26 Cod penal rap. la art. 197 alin. 1 și 2 lit. a Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 211 alin.1, art. 211 alin. 2 și alin. 2¹lit. a Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 211 alin.1, art. 211 alin. 2 lit. b și c și alin.2¹lit. a Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 33-34 Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, în condițiile art. 71 și 64 lit. a și b Cod penal.

În baza art.1 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod pr.penală, s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunile prev. de art. 323 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplic art. 99 și urm. Cod penal (faptele de la pct. 1, 2 și 3 din rechizitoriu).

3. - fiul lui și, născut la 5 august 1988, în C, județul O, domiciliat în C,-, județul O, în baza art.211 alin.1, 211 alin.2 lit. b și c Cod penal, comb. cu art. 211 alin.2¹lit. a Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 197 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplic.art. 99 și urm. Cod penal, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art.211 alin.1, art.211 alin.2 lit. b și c Cod penal și alin.2¹lit. a Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

S-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, în condițiile art. 71 și 64 lit. ași b Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. rap. la art. 10 lit. d Cod pr.penală, inculpatul a fost achitat pentru infracțiunea prev. de art. 323 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal (faptele de la pct.1, 2 și 3 din rechizitoriu).

4. - fiul lui și, născut la 23 aprilie 1989, în C, județul O, domiciliat în C,-, în baza art. 211 alin.1, 211 alin. 2 lit. și c și alin.2¹lit. a Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 26 Cod penal rap. la art. 197 alin. 1 și 2 lit. Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

S-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, în condițiile art. 71 și 64 lit. a și b Cod penal.

În baza art. 11 pct.2 lit. rap. la art. 10 lit. d Cod pr.penală, inculpatul fost achitat pentru infracțiunea prev. de art.323 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal.

5. - fiul lui și, născut la 22 iunie 1988, în C, județul O, domiciliat în C,-, județul O, în baza art. 211 alin.1, art. 211 alin. 2 lit. b și c și alin. 2¹lit. a Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 197 alin. 1 și 2 lit. a Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 211 alin.1, 211 alin.2 lit. b și c și alin.2¹lit. a Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, în condițiile art. 71 și 64 lit.a și b Cod penal.

În temeiul art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod pr.penală, a fost achitat inculpatul pentru infracțiunile prev. de art. 323 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplic. art. 99 Cod penal (faptele de la pct. 1 și 2 din rechizitoriu).

6. - fiul lui și, născut la 10 mai 1989, în C, județul O, domiciliat în C,-, județul O, în baza art. 211 alin.1, art. 211 alin. 2 lit. b și c și alin. 2¹lit. a Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 26 Cod penal, rap. la art. 197 alin. 1 și 2 lit. a Cod penal, comb. cu art. 99 și urm. Cod penal, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

S-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, în condițiile art. 71 și 64 lit.a și b Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. rap. la art. 10 lit. d Cod pr.penală, a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 323 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal (fapta de la pct. 1 din rechizitoriu).

7. - fiul lui și, născut la 23 ianuarie 1988, în C, județul O, domiciliat în C,-, județul O, în baza art. 211 alin. 1, art.211 alin. 2 lit. b și c și alin.2¹lit. a Cod penal și art. 99 Cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod pr.penală, a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 323 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal (fapta de la pct. 2 din rechizitoriu).

8. - fiul lui și, născut la 20 august 1990, în C, județul O, domiciliat în C,-, județul O, în baza art. 211 alin.1, art. 211 alin. 2 lit. b și c și alin.2¹lit. a și cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 211 alin.1, art. 211 alin.2 lit. b și c și alin.2¹lit. Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod pr.penală, s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunile prev. de art. 323 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplic. art. 99 Cod penal ( faptele de la pct. 2 și 3 din rechizitoriu).

9. - fiul lui și, născut la 29 februarie 1988, în C, județul O, domiciliat în C,-, județul O, în baza art. 211 alin.1, art. 211 alin. 2 lit. b și c și alin.2¹lit. a Cod penal, cu aplic art. 99 și urm. Cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. Cod pr.penală, a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 323 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal (fapta de la pct. 2 din rechizitoriu).

10. - fiul lui și, născut la 2 mai 1990, în C, județul O, domiciliat în C,-, județul O, în baza art. 211 alin.1, art. 211 alin. 2 lit. b și c și alin. 2¹lit. a Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 110¹Cod penal rap. la art. 86¹Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru inculpații, și pe o durată de 4 ani și în baza art. 863 Cod penal, s-a dispus ca aceștia să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

S-a admis cererea părții vătămate și au fost obligați inculpații în solidar, cei minori și cu părțile responsabile civilmente și anume:, și, la 60.000 lei daune morale.

Au fost obligați inculpații,., și în solidar, cei minori și cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 7.000 lei daune morale și a sumei de 200 lei daune materiale către partea civilă.

Au mai fost obligați inculpații, și, în solidar cu părțile responsabile civilmente la 3.000 lei daune morale către partea civilă.

Inculpații, și, cei minori în solidar cu părțile responsabile civilmente au fost obligați la 1213,50 lei cheltuieli de judecată către părțile civile și.

S-a luat act că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile în cauză.

Pe baza probelor administrate s-a reținut în sarcina inculpaților că în perioada 22 august - 1 octombrie 2005, au comis în grup patru infracțiuni de tâlhărie, iar inculpații, și, ajutați de ceilalți inculpați au violat-o pe partea vătămată la data de 1 octombrie 2005.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL O L T, inculpații, și părțile civile și care au susținut că a fost comisă și infracțiunea prev. de art. 323 Cod penal, iar pentru restul faptelor s-au aplicate pedepse nelegale sau mult prea mici.

Prin decizia penală nr. 75 din 11 decembrie 2006, Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL O L T, de inculpații, cât și ale părților civile și; au fost extinse efectele acestora și asupra inculpatului și s-a desființat hotărârea atacată, în ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, precum și cu privire la cuantumul despăgubirilor civile; s-au descontopit pedepsele rezultante pe care le-a repus în individualitatea lor, majorându-le după cum urmează:

Pentru inculpatul, pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin. 2 lit. b, c și alin.2¹lit. a Cod penal, cu aplic.art. 75 lit. c Cod penal, de la 5 ani la 7 ani și 6 luni închisoare (fapta de la 1.10.2005) și de la 6 ani la 9 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 197 alin. 1 și 2 lit. a Cod penal, cu aplic.art. 75 lit. c Cod penal.

Au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.

În privința inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin.1, 211 alin. 2 lit. b și c și alin.2¹lit. a Cod penal, cu aplic. art. 74 lit. a și 76 Cod penal, a fost redusă pedeapsa aplicată de la 4 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare (fapta de la 22/23.08.2005), iar pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin.1, 211 alin. 2 lit. și c și alin.2¹lit. a Cod penal, cu aplic.art. 99 și urm. Cod penal, de la 4 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare (pentru faptele de la pct. 2 și 3).

Pentru infracțiunea prev. de art. 26 Cod penal, rap. la art. 197 alin. 1 și 2 lit. a Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, a fost majorată pedeapsa de la 3 ani la 4 ani închisoare; s-a menținut pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru art. 211 alin. 1, art. 211 alin. 2 lit. b și c și alin.2¹lit. a Cod penal (fapta de la 1.10.2005); au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

Pentru inculpatul a fost redusă de la 4 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin.1, 211 alin. 2 lit. b și c și alin.2¹lit. a Cod penal, cu aplic. art. 74-76 Cod penal și art. 99 și urm. Cod penal (fapta de la 22/23.08.2005) și au fost majorate pedepsele aplicate pentru infracțiunile prev. de art. 211 alin.1, 211 alin. 2 lit. b, c și alin.2¹lit. a Cod penal, cu aplic. art. 99 Cod penal și art. 197 alin. 1, 2 lit. Cod penal, cu aplic.art. 99 și urm. Cod penal, de la 3 ani la 3 ani și 6 luni închisoare și respectiv, de la 4 ani la 4 ani și 6 luni închisoare.

A fost menținută pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin.1, art. 211 alin. 2 lit. b și c și alin.2¹lit. a Cod penal, cu aplic.art. 99 și urm.Cod penal și au fost contopite pedepsele astfel stabilite, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare.

În ceea cel privește pe inculpatul, a fost majorată pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin. 1 și art. 211 alin. 2 lit. b și c și alin. 2¹lit. a Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, (fapta comisă la 1.10.2005) la 3 ani și 6 luni închisoare ce a fost contopită cu celelalte pedepse, urmând ca inculpatul să execute 3 ani și 6 luni închisoare.

Pentru inculpatul,a fost redusă pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art 211 alin.1, art. 211 alin. 2 lit. b și c Cod penal și alin. 2¹lit. a Cod penal, cu aplic.art. 99 și urm. Cod penal, art 74-76 Cod penal, de la 3 ani închisoare la 2 ani și 4 luni închisoare (faptă comisă la 22/23.08.2005); a fost majorată pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin. 1 rap. la art. 211 alin. 2 lit. b și c Cod penal și alin.2¹lit. a Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal (faptă comisă la 1.10.2005) la 3 ani și 6 luni închisoare; a fost menținută pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 197 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplic.art. 99 și urm. Cod penal; au fost contopite aceste pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.

În privința inculpatului a fost majorată pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată acestuia pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin.1, art. 211 alin. 2 lit. b și c și alin.2¹lit. a Cod penal, cu aplic.art. 99 și urm. Cod penal (faptă comisă la 1.10.2005) la 3 ani și 6 luni închisoare; a fost menținută pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 197 alin. 1 și 2 lit. a Cod penal și art. 99 și urm. Cod penal; au fost contopite aceste pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.

Pentru inculpatul a fost redusă pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin. 1, art. 211 alin. 2 lit. b și c și alin. 2¹lit. a Cod penal, cu aplic.art. 74 și 76 Cod penal și art. 99 și urm. Cod penal (faptă comisă la 22/23.08.2005) de la 3 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare; a fost majorată pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin. 1, art. 211 alin. 2 lit. b și c și alin.2¹lit. a Cod penal, cu aplic.art. 99 și urm. Cod penal (faptă săvârșită la 29.09.2005) de la 3 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare și s-au contopit aceste pedepse, urmând ca inculpatul să execute 3 ani și 6 luni închisoare.

În privința inculpaților, și,a fost redusă pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin.1, art. 211 alin. 2 lit. b și Cod penal și alin. 2¹lit. Cod penal, cu aplic.art. 99 și urm. Cod penal și art. 74 și 76 Cod penal de la 3 ani la 2 ani și 6 luni închisoare (faptă comisă în noaptea de 22/23.08.2005).

Ca modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei a fost menținută suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei dispusă de instanța de fond în baza art. 110¹Cod penal rap. la art. 86¹Cod penal, pentru inculpații, și și a fost majorat termenul de încercare la 3 ani și 6 luni închisoare pentru inculpații, și și la 4 ani și 6 luni închisoare pentru inculpatul.

A fost redus cuantumul despăgubirilor morale acordate părții civile de la 60.000 lei la 45.000 lei în sarcina inculpaților, și a inculpaților, și, inculpații minori în solidar cu părțile responsabile civilmente.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestor hotărâri în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și inculpații și care au criticat hotărârea primei instanțe pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, Parchetul susținând în esență existența unor contradicții între încheierea de ședință din data de 30.11.2006 a Curții de APEL CRAIOVA și hotărârea apelată prin acea că în decizie nu se consemnează participarea procurorului, iar cu privire la ședință se menționează că aceasta a avut loc în Camera de consiliu, nelegalitatea hotărârilor atacate prin aceea că atât instanța de fond, cât și cea de apel nu s-au pronunțat asupra tuturor faptelor cu care au fost investite, dar și pentru considerentul că deși părții vătămate i s-au acordat despăgubiri civile pentru infracțiunea de tâlhărie, aceasta nu a fost citată de instanța de apel, precum și pentru faptul că nu s-a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 74 lit. Cod penal; în ceea ce-i privește pe inculpații, și, inculpaților, și aplicându-li-se pedepse nelegale.

Nu în ultimul rând s-a susținut că nu s-a dat o rezolvare corectă nici acțiunii civile prin aceea că deși inculpații au comis infracțiunile împreună - în calitate de autori sau complici - nu au fost obligați în solidar la plata despăgubirilor solicitate, în ceea ce o privește pe partea civilă instanța de apel reducând în mod nejustificat suma datorată acesteia și a obligat pe inculpați separat, la plata unor sume de bani diferite, desprinse din despăgubirile stabilite pentru această parte.

Recurenții inculpați nu au formulat critici împotriva hotărârilor recurate, dar au solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare.

Examinând din oficiu, potrivit art. 385⁹alin. 3 Cod pr.penală, hotărârile recurate, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat existența nulității absolute ce a afectat hotărârea pronunțată în apel d e natură a atrage incidența cazului de casare prev. de art. 385⁹alin. 1 pct. 3 Cod pr.penală.

S-a reținut astfel că, în apel d ezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30.11.2006, iar pronunțarea a fost amânată succesiv la datele de 7.12.2006 și respectiv, 11.12. 2006 când a avut loc eliberarea și pronunțarea deciziei penale nr.75 din 11.12.2006 de către Curtea de APEL CRAIOVA și faptul că pe lângă numeroasele nereguli și mențiuni contradictorii cuprinse de încheierea de amânare a pronunțării ori de decizie, aceasta nu este semnată de președintele completului de judecată, ci de un alt judecător, respectiv, președintele secției penale.

În raport de dispozițiile de procedură penală care interzic semnarea încheierii de amânare a pronunțării și a minutei de un alt judecător decât cel care a făcut parte din completul legal constituit în fața căruia s-a dezbătut cauza și - au pus concluzii de către părți, apărători și procurori și a participat la deliberări, s-a constatat că în cauză există un caz de nulitate absolută a hotărârii pronunțate, prev. de art. 197 Cod pr.penală și anume acela referitor la compunerea instanței fiind încălcate dispoz. art. 305 alin. 2 și 292 Cod pr.penală.

Pentru aceste motive, instanța de recurs a constatat că se impune admiterea tuturor recursurilor declarate, casarea deciziei pronunțate în apel și rejudecarea cauzei, dar nu de către Cutea de APEL CRAIOVA, ci de instanța de fond a cărei hotărâre va fi casată pentru motivul susținut de parchet referitor la omisiunea acesteia de a se pronunța asupra tuturor faptelor cu care a fost investită în condițiile în care s-a pronunțat decât asupra a 3 infracțiuni de tâlhărie calificată, deși inculpații au fost trimiși în judecată, așa cum rezultă din descrierea făcută în partea expozitivă a rechizitoriului la pct. 3 și 4, pentru un număr de 4 astfel de infracțiuni.

În considerarea dispozițiilor tranzitorii cuprinse în Legea 356/2006 - art. III alin. 3 - Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile, a casat hotărârile atacate și a dispus rejudecarea cauzei de către Judecătoria Caracal, instanță competentă potrivit legii a judeca cauza "în caz de admitere a apelului sau recursului", având în vedere că, potrivit modificărilor aduse de aceeași lege dispozițiilor art. 27 Cod pr.penală, referitoare la competența materială a tribunalului, infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. 1 și 2 Cod penal și tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 și art.211 alin. 2 Cod penal, nu se mai judecă în primă instanță de acesta, ci de către judecătorie.

Totodată, în raport de dispozițiile art. 350 Cod pr.penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților, și.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal la data de 5 aprilie 2007 sub nr-, iar prin sentința penală nr. 264 din 15 iunie 2007, în baza art. 334 Cod pr.penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul din art. 26 Cod penal, rap. la art. 197 alin. 1 și 2 lit. a Cod penal, în art. 197 alin. 1 și 2 lit. a Cod penal, cu aplic. art. 99 și art. 109 Cod penal și condamnarea inculpaților după cum urmează:

1. - în baza art. 211 alin. 1 rap. la art. 211 alin. 2 lit. b și alin. 2¹lit. a Cod penal, cu aplic.art. 75 lit. c Cod penal, la pedeapsa de 8 ani închisoare (fapta din 1.10.2005).

În baza art. 197 alin.1 și 2 lit. a Cod penal, cu aplic.art. 75 lit. c Cod penal, la pedeapsa de 9 ani închisoare.

În baza art.33-34 Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, cu aplic.art. 57 Cod penal.

În baza art. 71 Cod penal, s-a dispus interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a - Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod pr.penală, a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 323 alin. 1 și 2 Cod penal (fapta de la pct. 1).

În baza art. 350 Cod pr.penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă arestul preventiv de la 3.10.2005.

2. Inculpatul - în baza art. 211 alin. 1 rap. la art. 211 alin. 2 lit. b și c și alin. 2¹lit. a Cod penal, cu aplic.art. 99 și 109 Cod penal, la pedeapsa de 5 ani închisoare (fapta din 1.10.2005).

În baza art. 26 Cod penal, rap. la art. 197 alin. 1 și 2 lit. a Cod penal, cu aplic.art. 99 și 109 Cod penal, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. 1 rap. la art. 211 alin. 2 lit. b și c rap. la alin. 2¹lit. a Cod penal, cu aplic.art. 99 și 109 Cod penal, la pedeapsa de 5 ani închisoare (fapta din 22/23.08.2005).

În baza art. 211 alin. 1 rap. la art. 211 alin. 2 lit. b și c comb. cu alin. 2¹lit. a Cod penal, cu aplic.art. 99 și 109 Cod penal, la pedeapsa de 5 ani închisoare (fapta din 25.09.2005 în dauna părții vătămate ).

În baza art. 211 alin. 1 rap. la art. 211 alin. 2 lit. b și c comb. cu alin. 2¹lit. a Cod penal, cu aplic. art. 99 și 109 Cod penal, la pedeapsa de 5 ani închisoare (fapta din 25.09.2005 în dauna părții vătămate ),

În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 Cod pennal, au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, cu aplic. art. 57 Cod penal.

În baza art. 71 Cod penal, s-a dispus interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a - c Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod pr.penală, s-a dispus achitarea aceluiași inculpat pentru cele 3 infracțiuni prev. de art. 323 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal (expuse în rechizitoriu la pct. 1, 2 și 3).

În baza art. 350 Cod pr.penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal, s-a dedus arestul preventiv începând cu 3.10.2005.

3. Inculpatul - în baza art. 211 alin. 1 rap. la art. 211 alin. 2 lit. b și c comb. cu alin. 2¹lit. a Cod penal, cu aplic. art. 99 și 109 Cod penal, la pedeapsa de 5 ani închisoare (fapta de la 1.10.2005).

În baza art. 197 alin. 1 și 2 lit. a Cod penal, cu aplic.art. 99 și art. 109 Cod penal, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. 1 rap. la art. 211 alin. 2 lit. b și c comb. cu alin. 2¹lit. a Cod penal, cu aplic.art. 99 și 109 Cod penal, la pedeapsa de 5 ani închisoare (fapta din 22/23.08.2005).

În baza art. 211 alin. 1 rap. la art. 211 alin. 2 lit. b și c comb. cu alin.2¹lit. a Cod penal, cu aplic.art. 99 și 109 Cod penal, la pedeapsa de 5 ani închisoare (fapta din 25.09.2005 în dauna părții vătămate ).

În baza art. 211 alin. 1 rap. la art. 211 alin. 2 lit. b și c comb. cu alin. 2¹lit. a Cod penal, cu aplic. art. 99 și 109 Cod penal, la pedeapsa de 5 ani închisoare (fapta din 25.09.2005 în dauna părții vătămate ).

În baza art.33 lit. a, 34 Cod penal, au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, cu aplic. art. 57 Cod penal.

În baza art. 71 Cod penal, s-a dispus interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a-c Cod penal.

În baza art. 350 Cod pr.penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal, s-a dedus arestul preventiv începând cu 3.10.2005.

4. Inculpatul - în baza art. 211 alin. 1 rap. la art. 211 alin. 2 lit. b și c comb. cu alin. 2¹lit. a Cod penal, cu aplic.art. 99 și art. 109 Cod penal, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare (fapta din 1.10.2005).

În baza art. 26 Cod penal, rap. la art. 197 alin. 1 și 2 lit. a Cod penal, cu aplic.art. 99 și art. 109 Cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a - art. 34 Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, cu aplic.art. 57 Cod penal.

În baza art. 71 Cod penal, s-a dispus interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a - c Cod penal.

În baza art.11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod pr.penală, s-a dispus achitarea acestuia pentru infracțiunea prev. de art. 323 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal (fapta de la pct. 1 din rechizitoriu).

În baza art. 350 Cod pr.penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal, s-a dedus arestul preventiv începând cu 11.10.2005

5. Inculpatul - în baza art. 211 alin. 1 rap. la art. 211 alin. 2 lit. b și c comb. cu alin. 2¹lit. a Cod penal, cu aplic.art. 99 și art. 109 Cod penal, la pedeapsa de 4 ani închisoare ( fapta din 1.10.2005).

În baza art. 197 alin. 1 și 2 lit. a Cod penal, cu aplic.art. 99 și art. 109 Cod penal, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. 1 rap. la art. 211 alin. 2 lit. b și c comb. cu alin. 2¹lit. a Cod penal, cu aplic.art. 99 și art. 109 Cod penal, la pedeapsa de 4 ani închisoare (fapta din 22/23.08.2005).

În baza art. 33 lit. a și 34 Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare cu aplic.art. 57 Cod penal.

În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a-c Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod pr.penbală, s-a dispus achitarea acestuia pentru infracțiunile prev. de art. 323 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal (fapte descrise la pct. 1 și 2 din rechizitoriu).

În baza art. 350 Cod pr.penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal, s-a dedus arestul preventiv începând cu 3.10.2005

6. Inculpatul - în baza art. 211 alin. 1 rap. la art. 211 alin. 2 lit. b și c comb. cu alin. 2¹lit. a Cod penal, cu aplic.art. 99 și art. 109 Cod penal, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare (fapta din 1.10.2005).

În baza art.26 Cod penal, rap.la art. 197 alin. 1 și 2 lit. a Cod penal, cu aplic.art. 99 și art. 109 Cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a și 34 Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, cu aplic.art. 57 Cod penal.

În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a-c Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod pr.penală, s-a dispus achitarea acestuia pentru infracțiunea prev. de art. 323 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal (fapta descrisă la pct. 1 din rechizitoriu).

În baza art. 350 Cod pr.penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal, s-a dedus arestul preventiv începând cu 11.10.2005

7. Inculpatul - în baza art. 211 alin. 1 rap. la art. 211 alin. 2 lit. b și c comb. cu alin. 2¹lit. a Cod penal, cu aplic.art. 99 și art. 109 Cod penal și art. 74 lit. a, art. 76 c Cod penal, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare (fapta din 23.08.2005).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod pr.penală, s-a dispus achitarea aceluiași inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 323 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal (fapta descrisă la pct. 2 din rechizitoriu).

În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă arestul preventiv de la 3 - 10.10.2005.

8. Inculpatul - în baza art. 211 alin. 1 rap. la art. 211 alin. 2 lit. b și c comb. cu alin. 2¹lit. a Cod penal, cu aplic.art. 99 și art. 109 Cod penal, la pedeapsa de 4 ani închisoare (fapta din 22/ 23.08.2005)

În baza art. 211 alin. 1 rap. la art. 211 alin. 2 lit. b și c comb. cu alin. 2¹lit. a Cod penal, cu aplic.art. 99 și art. 109 Cod penal, la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare ( fapta din 25.09.2005 în dauna părții văt. )

În baza art. 33 lit. a și 34 Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare, cu aplic.art. 57 Cod penal.

În baza art. 71 Cod penal, s-a dispus interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a - c Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod pr.penală, s-a dispus achitarea acestuia pentru infracțiunile prev. de art. 323 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal (fapte descrise la pct. 2 și 3 din rechizitoriu).

9. Inculpatul - în baza art. 211 alin. 1 rap. la art. 211 alin. 2 lit. b și c comb. cu alin. 2¹lit. a Cod penal, cu aplic.art. 99 și art. 109 Cod penal, precum și art. 74 lit. a și 76 Cod penal, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare ( fapta din 22/ 23.08.2005)

În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată arestul preventiv de la 3-10.10.2005.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod pr.penală, s-a dispus achitarea acestuia pentru infracțiunea prev. de art. 323 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal (faptă descrisă la pct. 2 din rechizitoriu).

10. Inculpatul - în baza art. 211 alin. 1 rap. la art. 211 alin. 2 lit. b și c comb. cu alin. 2¹lit. a Cod penal, cu aplic.art. 99 și art. 109 Cod penal, precum și art. 74 lit. a și 76 Cod penal, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare ( fapta din 22/ 23.08.2005).

În baza art. 86¹Cod penal, rap. la art. 110¹Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților, și pe o durată de 5 ani, termen de încercare conform art. 86²Cod penal, punându-li-se totodată în vedere dispoz. art. 83, 86⁴și art. 110¹alin. 3 Cod penal, privind revocarea suspendării sub supraveghere.

S-a dispus totodată ca pe durata termenului de încercare să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 86³Cod penal.

În ceea ce privește acțiunea civilă în baza art. 346 alin. 1 rap. la art. 14 și 15 Cod pr.penală, au fost admise acțiunile civile promovate de părțile civile, și și au fost obligați inculpații, și în solidar, cei minori și cu părțile responsabile civilmente la 60.000 lei daune morale către, inculpații, și în solidar, cei minori și cu părțile responsabile civilmente la 7.200 lei din care 7.000 lei daune morale și 200 lei despăgubiri civile către și inculpații, și în solidar, cei minori și cu părțile responsabile civilmente la 3.000 lei daune morale către.

S-a luat act că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 193 alin. 1 Cod pr.penală,au fost obligați inculpații, și în solidar, cei minori și cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 1213,50 lei cheltuieli judiciare către părțile civile și.

Au fost obligați inculpații la cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL OLT nr. 678/P/2005/17.11.2005 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților, și și în stare de libertate a inculpaților, și pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, viol și asociere în vederea săvârșirii unor infracțiuni.

Pe parcursul cercetării judecătorești, după casarea cu trimiterea cauzei, instanța de fond a audiat inculpații care și-au menținut declarațiile date în faza de urmărire penală și cu ocazia primei judecăți și din analiza coroborată a mijloacelor de probă a reținut următoarea situație de fapt:

1. În după amiaza zilei de 1.10.2005 partea vătămată și prietena sa, s-au plimbat pin parcul situat în fața Primăriei C, după care au mers la discotecă de unde au plecat în jurul orelor 1,00 spre domiciliu, deplasându-se prin parcul. După aproximativ 50. în dreptul grădinii zoologice, cele două victime au fost înconjurate de inculpații, și însoțiți de martorii și.

Partea vătămată a fost întrebată de inculpatul dacă îl cunoaște și constatând prezența unui telefon mobil asupra acestuia, inculpații l-au lovit cu pumnii și picioarele, smulgându-i din mână telefonul.

În aceleași împrejurări, din grup s-au desprins inculpații, și care au imobilizat-o pe partea vătămată și prin constrângere, au întreținut raporturi sexuale cu aceasta în timp ce ceilalți coinculpați l-au imobilizat pe partea vătămată.

2. În seara zilei de 22/23.08.2005 partea vătămată împreună cu prietena sa se deplasau spre casă prin același parc și la un moment au fost acostați de un grup format din 7 persoane care s-au repezit la acesta, l-au lovit cu pumnii și picioarele, doborându-l pe betonată și smulgându-i telefonul mobil pe care îl avea asupra sa.

Cercetările efectuate au stabilit că autorii faptei sun inculpații, și.

3. În seara zilei de 25.09.2005 în jurul orelor 22,00 părțile vătămate și în timp ce se aflau în parcul din municipiul C, au fost acostate de inculpații, și, solicitându-le telefoanele mobile și pentru că acestea au susținut că nu le au asupra lor, au fost agresate de cei 3 inculpați, inculpatul lovind-o pe partea vătămată în cap cu un ciomag, după care, a fost agresată de coinculpați. În timp ce era lovită de și inculpatul i-a sustras mobilul din buzunar, ulterior agresând-o și pe partea vătămată, care a fost deposedată în aceeași modalitate de telefonul său.

Constatând îndeplinite condițiile răspunderii penale în pofida poziției de nerecunoaștere a faptelor manifestate de inculpați, prima instanță a dispus condamnarea acestora și a angajat răspunderea solidară civilă pentru plata despăgubirilor acordate părților civile.

Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal precum și inculpații, și.

Prin motivele scrise parchetul a susținut în esență că hotărârea instanței este nelegală sub aspectul neaplicării dispozițiilor legale referitoare la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 Cod penal, pentru infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. 2 Cod penal, inculpatului și netemeinică sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaților și a modalității de executare cu privire la inculpații, și.

Inculpații și, și au criticat sentința instanței de fond sub aspectul netemeiniciei pedepsei aplicate care este disproporțională fiind prea aspră în raport cu faptele comise și persoana lor.

Inculpații, nu au formulat motive scrise de apel însă prin concluziile apărătorilor au solicitat achitarea pentru lipsa vinovăției în comiterea infracțiunilor pentru care au fost condamnați.

Prin decizia penală nr.234 din 2 noiembrie 2007, TRIBUNALUL O L T, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal și ale inculpaților, și și a desființat în parte sentința sub aspect penal, în sensul că:

S-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a și b Cod penal, pe o durată de 2 ani inculpatului alături de pedeapsa închisorii pronunțată pentru infracțiunea prev. de art. 197 alin. 1, 2 lit. Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. Cod penal, cât și alături de pedeapsa rezultată la contopirea dispusă în baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal.

În baza art. 33 lit. a rap la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, s-a sporit cu 1 an închisoare, pedeapsa aplicată la contopire pentru inculpatul, în total inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.

S-a majorat pedeapsa închisorii aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 197 alin. 1, 2 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 și 109 Cod penal de la 4 ani la 4 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, s-a sporit pedeapsa închisorii aplicată inculpatului cu 6 luni închisoare, în total inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.

S-a majorat pedeapsa închisorii pentru inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin.1 rap. la art. 211 alin. 2 lit. b și c combinat cu alin. 2¹lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 și 109 Cod penal, de la 3 ani și 6 luni la 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

S-a majorat pedeapsa închisorii pentru inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin. 1 rap. la art. 211 alin. 2 lit. b și c comb. cu alin. 2¹lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 și 109 Cod penal, de la 4 ani la 5 ani închisoare (fapta din 1 octombrie 2005).

S-a majorat pedeapsa închisorii pronunțată pentru același inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 211 al. 1 rap. la art. 211 alin. 2 lit. b și c combinat cu alin. 2¹lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 și 109 Cod penal, de la 4 ani la 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, în total inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.

S-a majorat pedeapsa închisorii pentru inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin. 1 rap. la art. 211 alin. 2 lit. b și c combinat cu alin. 2¹lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 și 109 Cod penal, de la 3 ani și 6 luni închisoare, la 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 alin. 1 lit. b s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, s-a sporit pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului cu 6 luni închisoare, în total inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.

S-au extins efectele apelului inculpaților cu privire la intimatul inculpat.

S-a înlăturat pedeapsa accesorie de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c Cod penal, în baza art. 71 Cod penal, în cazul apelanților inculpați și intimatului inculpat pe durata detenției.

S-a înlăturat aplicarea prev. art. 74 alin. 1 lit. a rap. la art. 76 al. 1 lit. c Cod penal, în cazul inculpaților, și și s-a stabilit pedeapsa închisorii pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin. 1 rap. la art. 211 alin. 2 lit. b și combinat cu alin. 2¹lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 și 109 Cod penal, pentru fiecare din acești trei inculpați la 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 86²rap. la art. 110¹Cod penal, s-a stabilit termenul de încercare pentru fiecare din cei trei inculpați la 5 ani și 6 luni închisoare.

S-a respins apelul declarat de inculpatul, ca nefondat.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, și.

S-a dedus prevenția în continuare de la data pronunțării sentinței, 15.06.2007.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.

Cheltuielile judiciare în apel, incluzând onorariile de avocat din oficiu pentru apelanții inculpați, și intimatul inculpat au rămas în sarcina statului.

Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor cauzei în temeiul art. 378 instanța C.P.P. a constatat nefondate susținerile inculpaților privitoare la nevinovăția acestora în condițiile în care prima instanță a reținut o situație de fapt exactă, sens în care a valorificat un probatoriu concludent ce a fost bine apreciat, respectiv plângerea și declarațiile părților vătămate,. și ce se coroborează cu declarațiile date de inculpați în fața organelor de urmărire penală, cu procesele-verbale de cercetare la fașa locului și planșele fotografice, cu certificatul medico- legal privind-o pe partea vătămată și cu declarațiile martorilor, cu procesul-verbal de reconstituire, pe baza cărora activitatea infracțională a inculpaților a primit o justă încadrare legală, aceștia săvârșind infracțiunile de tâlhărie și viol, respectiv complicitate la aceste infracțiunii, în condiții de agravare pentru majorul, care a săvârșit fapta cu mai mulți minori.

Este adevărat că ulterior pe parcursul cercetării judecătorești inculpații au revenit asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală și au negat constant săvârșirea infracțiunilor - susținând că, deși s-au aflat de fiecare dată la locul săvârșirii faptelor, respectiv, în parcul din municipiul C, împreună cu ceilalți coinculpați - nu au săvârșit faptele penale încercând să acrediteze ideea că ar fi plecat înaintea celorlalți și nu cunosc cum s-au derulat evenimentele.

Aceste susțineri sunt evident necorespunzătoare adevărului, în condițiile în care aceste ultime declarații date de inculpați chiar în fața instanței de apel se contrazic unele pe altele fiind contradictorii cu cele date în faza de urmărire penală unde au fost audiați în prezența apărătorilor și a reprezentanților legali pentru inculpații minori, deci cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale necesare desfășurării unui proces echitabil.

Astfel, declarațiile date cu ocazia audierii de către instanța de apel conțin o serie de aspecte contradictorii cu privire la chiar momentul de început al incidentului care însă, potrivit propriilor declarații a fost observat de toți inculpații.

In acest sens s-a reținut că potrivit declarației inculpatului incidentul a luat naștere urmare atitudinii părții vătămate care l-ar fi înjurat și lovit pe inculpatul, între aceștia având loc o agresiune fizică, partea vătămată lovindu-l chiar și pe el; a susținut în continuare inculpatul că pe partea vătămată nu l-a lovit nimeni în aceea seară.

Inculpatul a declarat însă că deși în seara de 1.10.2005 s-a întâlnit cu părțile vătămate și " personal nu am avut nici un incident cu aceștia", susținând totodată că nu are cunoștință dacă ceilalți inculpați ar fi avut vreun incident cu cele două părți vătămate.

Și declarația inculpatului - fila 170 dosar apel - contravine celor susținute de inculpatul în condițiile în care din conținutul ei rezultă că inculpatul și-a continuat deplasarea în seara respectivă după ce alături de ceilalți inculpați s-a întâlnit cu cele două părți vătămate, însoțit fiind de inculpatul care însă - așa cum arătat anterior - a susținut că a existat un incident ce a fost generat de conflictul inculpatului cu partea vătămată.

Toate aceste declarații confirmă însă - așa cum a reținut și prima instanță - că în seara zilei de 1.10.2005 inculpații s-au aflat în parcul din Municipiul C unde s-au întâlnit cu părțile vătămate și pe care le-au agresat sustrăgând părții vătămate un telefon mobil în timp ce pe partea vătămată au constrâns-o a întreține raporturi sexuale.

Susținerile părților vătămate - în sensul mai sus arătat - se coroborează cu raportul de constare medico-legală nr. 1275/E/25.10.2005 eliberat de SML O ce atestă că partea vătămată a prezentat o deflorare completă recentă ce a putut data din ziua de 1.10.2005, mai precis, de câteva ore, având în vedere data examinării și totodată a prezentat leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 3-4 zile îngrijiri medicale.

Și procesul-verbal încheiat la data de 21.10.2005 a confirmat susținerile părții vătămate, în sensul agresării sale la data de 1.10.2005 întrucât potrivit acestui înscris partea vătămată a prezentat la nivelul feței și frunții, a nasului și mâinii stângi mai multe hematoame și excoriații.

Nu în ultimul rând s-a rețeinut că pe parcursul urmăririi penale inculpatul a indicat organelor de poliție locul unde a aruncat telefonul mobil luat prin agresiune părții vătămate.

Toate aceste mijloace de probă au condus inevitabil la concluzia participării inculpaților la săvârșirea infracțiunilor de viol și tâlhărie comise în dauna părții vătămate și, fiecare având o contribuție proprie la săvârșirea faptelor penale, acționând în calitate de autori sau complici în cunoștință de cauză și săvârșind acte materiale ce se completează unele pe altele și care împreună conturează latura obiectivă a celor două infracțiuni.

Nici critica inculpaților, și potrivit căreia nu au săvârșit infracțiunea comisă în dauna părții vătămate nu a fost primită câtă vreme starea de fapt reținută de instanța de fond este conformă întregului material probator administrat în cauză, respectiv declarațiilor părții vătămate - filele 11-112, fila 164 fond - ale martorei ( fila 264 și 151 fond), procesul verbal de reconstituire existent la fila 114 penală înscris ce atestă că în ziua de 26.10.2005 în prezența apărătorului ales și a apărătorului din oficiu precum și a martorului asistent inculpații au fost conduși la locul faptei unde au arătat modul de săvârșire a acestora.

Și cu privire la această faptă s-a reținut că în faza de urmărire penală la un interval de timp scurt după săvârșirea faptelor în prezența apărătorilor inculpații au recunoscut comiterea acestora; împrejurarea că ulterior și-au schimbat declarațiile nu poate constitui temei pentru reținerea apărărilor acestora în sensul neparticipării la săvârșirea faptei câtă vreme prin declarațiile date, inculpații confirmă întâlnirea grupului cu partea vătămată și martora, producerea unei altercații cu aceștia precum și deposedarea părții vătămate de telefonul mobil (declarația inculpaților și - fila 236 dosar fond).

Așa cum în mod legal și temeinic a reținut și prima instanță este de necontestat că grupul inculpaților s-a întâlnit în aceea seară cu partea vătămată și în acea împrejurare partea vătămată a fost deposedată de telefonul mobil, fiindu-i sparți ochelarii, găsiți ulterior de organele de poliție.

Deși constant inculpații s-au apărat în sensul că fiecare dintre aceștia ar fi plecat înainte de consumarea incidentului, susținerile acestora sunt contradictorii cu declarațiile celorlalți, luate separat cât și cu probele administrate în cauză.

Aceleași considerente urmează a fi avute în vedere și cu privire la criticile formulate de aceeași inculpați privind săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie comise în dauna părților vătămate și în seara zilei de 25.09.2005 câtă vreme, așa cum a reținut instanța de fond declarațiile părților vătămate se coroborează cu raportul de constatare medico legală nr. 1246/E/26.09.2005 ( fila 95 ) cu dovada de predare a bunurilor ( fila 100 ) și confirmă pe deplin împrejurarea că inculpații s-au întâlnit cu acestea în împrejurările relatate de victime, ce au fost deposedate de cele două telefoane mobile pe care le aveau asupra lor, bunuri ce au fost ulterior identificate asupra inculpaților și.

Exercitarea violențelor asupra părții vătămate au rezultat din raportul medico-legal ce a atestat faptul că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 3-4 zile îngrijiri medicale, aceasta împreună cu conducând organele de poliție în parc și indicând locul în care au fost acostate de către cei 3 inculpați ( fila 30 ).

In raport de toate aceste susțineri, tribunalul a apreciat că prima instanță a făcut o corectă apreciere a probelor stabilind vinovăția inculpaților pentru infracțiunile reținute în sarcina acestora prin actul de sesizare și a reținut că fapta inculpaților, și de întreține raporturi sexuale cu partea vătămată prin constrângerea acesteia realizează conținutul infracțiunii prev. de art. 197 alin. 1 și 2 Cod penal, fiind săvârșită de două sau mai multe persoane împreună în timp ce fapta inculpaților, și de a-i ajuta pe aceștia să întrețină raporturi sexuale cu partea vătămată prin amenințarea acesteia și prin imobilizarea prietenului său realizează forma complicității ca și formă a participației penale.

Și faptele inculpaților care prin violență - atestată de leziunile descrise în certificatul medico-legal - au deposedat părțile vătămate, și de telefoanele mobile pe care le aveau asupra lor întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în formă calificată fiind săvârșite pe timp de noapte, în loc public de două sau mai multe persoane.

S-a constatat astfel că, încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpați este conformă dispozițiilor legale, însă instanța de fond dispunând condamnarea inculpatului major pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1 și 2 lit.a Cod penal, a omis să-i aplice acestuia pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor.

Astfel, potrivit art. 65 alin.2 Cod penal "aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă", iar conform alin. 1 aceluiași text de lege, aceasta poate fi aplicată atunci când desigur este prevăzută de dispoziția legală dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani.

Cum în cauză pentru infracțiunea de viol prev. de art. 197 Cod penal, inculpatul a fost condamnat la 9 ani închisoare pedeapsă principală, tribunalul a constatat că în cauză se impunea aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a și b Cod penal, alături și de pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, ce urmează a fi executată după executarea pedepsei principale.

Sub acest aspect s-a reținut astfel că, primul motiv de apel al parchetului este întemeiat și pe cale de consecință, s-a dat eficiență juridică dispozițiilor art. 65 alin. 2 Cod penal și s-a aplicat inculpatului major pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.

Referitor la cel de al doilea motiv de apel ce vizează individualizarea pedepselor și care în opinia parchetului nu corespund criteriilor prevăzute de lege fiind mult prea blânde, iar în opinia inculpaților, sunt mult prea aspre, instanța a constatat că, într-adevăr în cea ce privește persoana inculpatului, incidența stării de agravare facultativă a pedepsei prev. de art. 33 Cod penal, respectiv concursul de infracțiuni în condițiile în care inculpatul în intervalul 22.08.2005 - 1.10.2005 a săvârșit un număr de 5 infracțiuni, dintre acestea 4 fiind infracțiuni de tâlhărie, împrejurare ce denotă perseverența infracțională a inculpatului, nu a fost avut în vedere de instanța de fond, așa încât pedeapsa rezultantă aplicată acestuia nu reflectă gradul de pericol social al infracțiunilor comise de inculpat.

Tribunalul a apreciat astfel că, în cauză se impune a se da eficiență acestei dispoziții legale, în sensul aplicării unui spor de pedeapsă în temeiul art. 33 lit. a rap. la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal.

Și cu privire la inculpatul a cărei activitate infracțională se identifică cu a inculpatului, se va reforma sentința, urmare admiterii apelului parchetului, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate pentru infracțiunea de viol, pedeapsa de 4 ani orientată spre minimul special prevăzut de lege nefiind de natură a satisface cerințele unei juste individualizări având în vedere împrejurările concrete ale săvârșirii acesteia și gradul real de pericol social al faptei prin raportare la chiar limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege.

Întrucât acest inculpat a săvârșit în mod repetat 4 infracțiuni de tâlhărie și o infracțiune de viol mai înainte de a fi judecat definitiv pentru vreuna dintre ele, situație ce reclamă incidența art. 33 lit. a Cod penal, s-a apreciat că se impune - în raport de toate împrejurările în care au fost săvârșite faptele, de numărul mare și caracterul repetat al acestora, de urmările produse și depoziția de nerecunoaștere a inculpatului - aplicarea unui spor de pedeapsă în urma efectuării operațiunii de contopire a pedepselor aplicate.

Cu privire la inculpatul instanța a apreciat că pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 Cod penal, nu corespunde criteriilor de individualizare prev. de art.72 Cod penal, respectiv limitelor de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal, gradului de pericol social al faptei săvârșite și persoana inculpatului care nu mai recunoscut săvârșirea faptelor.

Și aceasta în condițiile în care prin natura sa și raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege aceasta este o infracțiune deosebit de gravă, așa încât cuantumul pedepsei aplicate materializat în chiar minimul special prevăzut de lege este redus, impunându-se astfel majorarea pedepsei aplicate inculpatului și aplicarea unui spor de pedeapsă urmare cumulului juridic efectuat cu privire la pedepsele aplicate pentru infracțiunile concurente.

Și pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie în cuantum de 4 ani închisoare nu corespunde cerințelor de individualizare fiind prea redusă în raport de aceleași criterii și în condițiile în care inculpatul a săvârșit două astfel de infracțiuni impunându-se existența unui raport de proporționalitate între sancțiunea aplicată și infracțiunea comisă.

Se vor majora astfel pedepsele aplicate acestui inculpat pentru infracțiunea de tâlhărie și se va face aplicarea art. 33-34 Cod penal, privind executarea pedepsei celei mai grele, dându-se eficiență juridică acestei dispoziții legale care permite aplicarea unui spor de pedeapsă, ce este absolut justificat în cauza dedusă judecății în raport de caracterul repetat al faptelor comise.

Pentru aceleași considerente și pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie va fi majorată, cuantumul acesteia de 3 ani și 6 luni închisoare stabilit de instanța de fond fiind injust individualizat în raport de aceleași criterii prev. de art. 72 Cod penal, prima instanță neavând în vedere condițiile concrete ale săvârșirii faptei, numărul mare al participanților, urmarea produsă dar și persoana inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, majorare ce se va regăsi și cu ocazia operațiunii de contopire efectuat în temeiul art. 33-34 Cod penal.

Și cu privire la inculpații, și a fost reformată sentința sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate pentru ca acestea să corespundă unei juste individualizări, astfel că au fost înlăturate dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. a și 76 alin. 1 lit. c Cod penal, - împrejurarea că inculpații nu au antecedente penale nefiind de natură a atrage de drept reținerea acestei împrejurări ca și circumstanța atenuantă, în condițiile în care aceasta este una facultativă - instanța având în vedere întreaga situație juridică a inculpatului apreciază incidența acestei dispoziții legale în raport de fapta dedusă judecății și persoana inculpatului.

Ori, în condițiile în care infracțiunea comisă de inculpați este una de o gravitate deosebită - aspect ce se desprinde din chiar regimul sancționator prevăzut de legiuitor - iar inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor, diminuarea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege nu este de natură a satisface scopul prevăzut de legiuitor în dispoz. art. 52 Cod penal.

Cât privește modalitatea de executare a pedepsei închisorii instanța de apel a constatat că sub acest aspect instanța de fond a făcut o corectă individualizare stabilind ca și modalitate de executare, suspendarea sub supraveghere în condițiile art. 86¹și 110¹Cod penal, aceasta fiind în măsură să asigure reeducarea inculpaților.

Cât privește apelurile inculpaților, s-a constatat că acestea sunt fondate pentru un alt motiv ce a fost avut în vedere din oficiu de tribunal conform art. 371 alin. 2 Cod penal și anume acela privitor la aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. c Cod penal.

Potrivit art. 64 alin. 1 lit. c Cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi o reprezintă și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii.

Ori, se constată că apelanții inculpați nu au comis infracțiunile de tâlhărie și viol în timp ce exercitau o profesie ori ocupau o funcție.

Este adevărat că, potrivit art. 71 alin. 2 Cod penal, condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev. în art. 64 lit. a, b și c Cod penal, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei a arestului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării acesteia dar această obligativitate este dată doar de situația în care în raport de dispoz. art. 64 alin. 1 lit. c Cod penal, se constată existența împrejurării menționate.

Așa cum s-a arătat însă inculpații nu au comis infracțiunea în timp ce ocupau o funcție sau exercitau o profesie, interzicerea acestui drept fiind așadar nelegală.

Pentru aceste motive vor fi admise apelurile inculpaților, și și în temeiul art. 373 vor C.P.P. fi extinse efectele acestora și cu privire la intimatul inculpat înlăturându-se pedeapsa accesorie de interzicere a drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. c aplicată în baza art. 71

În ceea ce privește apelul inculpatului privind nevinovăția sa cu privire la infracțiunile deduse judecății și neparticiparea acestuia la săvârșirea faptelor sa constatat - pentru considerentele expuse că acesta este nefondat - nefiind identificat nici un alt motiv de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii pronunțate, vinovăția acestuia fiind reținută în mod corect de instanța de fond iar pedeapsa just individualizată.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL OLT și inculpații, -,.

Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL OLT criticădecizia cu privire la inaplicabilitatea disp.art.110¹cod penal inculpaților minori, și deoarece cuantumul pedepselor aplicate depășește 3 ani închisoare.

Față de dispozițiile acestui articol rezultă că se poate dispune suspendarea executării sub supraveghere numai cu privire la o pedeapsă de cel mult 3 ani închisoare, stabilită în condițiile art.110 cod penal și nu pentru o pedeapsă de 4 ani prevăzută de art.86¹cod penal. Suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicată minorilor are o reglementare specială și față de un inculpat minor nu se poate stabili pedeapsa în condițiile art.86¹cod penal, termenul de încercare prevăzut de art.110 cod penal, iar condițiile supravegherii în condițiile prev.de art.110¹cod penal.

În concluzie, se învederează că se impune înlăturarea disp.art.86²cod penal și art.110¹cod penal cu privire la acești inculpați.

Un alt motiv de recurs vizează nelegalitatea deciziei ca urmare a nemenținerii pedepsei accesorii prev.de art.71 rap.la art.64lit.a și b cod penal pentru inculpații, care au devenit majori în cursul judecății, pedeapsa accesorie urmând a fi executată la împlinirea vârstei de 18 ani.

De asemenea este criticată decizia și cu privire la inaplicabilitatea de către instanța de apel disp.art.71 alin.5 cod penal, potrivit cărora trebuia să dispună suspendarea executării pedepsei accesorii pentru inculpații aflorin, și care au fost condamnați la pedepse a căror executare a fost suspendată sub supraveghere.

În consecință, se solicită ca în temeiul disp.art.385¹⁵pct.2 lit.b cod procedură penală să fie admis recursul, să fie casată decizia în sensul înlăturării disp.art.86¹p și 110¹p cu privire la inculpații, și și să fie suspendată executarea pedepsei aplicată acestora, iar pentru ceilalți inculpați menționați mai sus, să fie menținută pedeapsa accesorie prev.de art.71 rap.la art.64 lit.a și b p, și aplicarea dispozițiilor art.71 alin.5 cod penal față de aceștia.

Inculpatulcritică decizia în sensul că greșit instanța a reținut că a participat la fapta de tâlhărie, faptă săvârșită de inculpații și care s-au desprins din grupul în care se aflau și au rămas în urmă pentru a săvârși această faptă. Partea vătămată realizat că este coleg de școală cu el doar când poliția i-a prezentat grupul de tineri, iar nominalizarea participării lui în cauză i-a fost sugerată de polițistul anchetator.

Pe de altă parte, partea vătămată nu a solicitat și nici nu a fost îndrumată să fie examinată medico-legal și dacă ar fi fost reală susținerea privind doborârea la pământ și lovirea cu picioarele de un grup de 6-7 persoane, atunci aceasta ar fi suferit vătămări corporale ce ar fi necesitat îngrijiri medicale.

În realitate, în urma grupului de tineri au rămas doar doi inculpați și și ei au folosit acte de violență pentru a deposeda partea vătămată de telefonul mobil, restul inculpaților neavând cunoștință despre această faptă.

Această susținere este confirmată și de declarațiile acestor doi inculpați, care au arătat că din grupul din care făceau parte nu a lovit nimeni pe partea vătămată, toți plecând spre casă, iar această stare de fapt este confirmată de inculpatul care arată că împreună cu, și și-au continuat deplasarea spre casă, fiind înaintea lui cu aproximativ 15.

Toate aceste probe infirmă susținerea părții vătămate potrivit căreia ar fi fost lovită mai întâi cu pumnii, doborâtă la sol și apoi lovită cu picioarele de un grup 6,7 sau 10 persoane.

Neparticiparea sa la fapta de tâlhărie rezultă și din împrejurarea că inițial partea vătămată în plângerea formulată a arătat că a fost bătută de mai mulți indivizi necunoscuți, care i-au spart ochelarii de vedere și i-au sustras telefonul, iar numele persoanelor care făceau parte din grupul care l-au lovit i-a fost comunicat de către poliție.

Situația descrisă de instanță reprezintă o copiere fidelă a textului rechizitoriului, fără nici o analiză a probelor administrate, iar susținerea potrivit căreia partea vătămată l-ar fi recunoscut pe inculpatul este contrară declarațiilor părții vătămate, care dacă ar fi recunoscut participanții la infracțiunea de tâlhărie, l-ar fi descoperit imediat și nu mai târziu.

Inculpatulcritică decizia în sensul că probele administrate exclud participarea sa la faptele de tâlhărie și viol săvârșite în noaptea de 1-2 octombrie 2005 deoarece nici unul dintre inculpații care și-au recunoscut vinovăția, nu au relatat că ar fi fost în grupul celor care l-au agresat pe și l-au imobilizat pentru a interveni în salvarea prietenei sale.

Însăși partea vătămată nu l-a identificat printre participanți, ci a relatat că îl poate recunoaște pe, și, iar în relatarea sa, aceasta precizează că numele inculpaților le-a indicat la sugestia organelor de poliție. Tot la sugestia acestora și a indicat ca fiind făptuitori toți tinerii care se întorceau de la discotecă pe din parcul respectiv.

Depoziția părții vătămate pune în evidență faptul că infracțiunea de tâlhărie a fost săvârșită doar de inculpatul .

La sugestiile incorecte ale anchetatorilor, el a fost plasat în grupul celor care l-au agresat și deposedat pe, versiune care nu a mai susținut-o în fața instanței, unde a arătat că inculpatul s-ar fi aflat printre cei ce realizau fapta de viol, versiune contrară tuturor probelor administrate, iar prin hotărârea de condamnare el nu a fost reținut ca autor al acestei infracțiuni.

Din analiza acestor probe prin coroborare rezultă fără dubiu că el nu a participat la cele două infracțiuni.

Inculpații șicritică decizia și sentința ca fiind netemeinică și nelegală. solicită achitarea pentru infracțiunea prev.de art.197 cod penal, întrucât deși faptele se pretind a fi săvârșite de către el împreună cu ceilalți inculpați, apărările sale au fost înlăturate, instanțele reținând o atitudine oscilantă, în schimb au acordat încredere totală celor declarate de părțile vătămate.

Nu înțelege de ce partea vătămată nu a fost condusă la spital pentru prevalarea probelor care dovedeau violul, ceea ce ar fi permis stabilirea participării sau nu a celor trei inculpați acuzați de săvârșirea acestei infracțiuni.

Dacă s-ar fi făcut acest lucru, ar fi fost simplu de demonstrat cine a participat la această infracțiune, deoarece faptul că aceasta a prezentat o deflorare completă recentă, așa cum se menționează în actul de constatare medico-legală, nu constituie o probă pentru acuzarea a trei inculpați, în condițiile în care unul dintre ei recunoaște că a avut relații intime cu acordul acesteia.

Chiar dacă ar fi veridică susținerea actului de acuzare, apreciază că cele două instanțe ar fi trebuit să stabilească pedepsele în raport de contribuția pe care ei au avut-o la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, fiind motivul pentru care consideră că ar trebui să fie reduse aceste pedepse așa cum a stabilit Curtea de APEL CRAIOVA prin decizia penală nr.75/11 decembrie 2006, iar modalitatea de executare să fie alta, luându-se în considerare circumstanțele personale pe care le-au dovedit.

Inculpatulcritică decizia considerând că în mod nejustificat i-a fost majorată pedeapsa de către instanța de apel și fond, fără a se avea în vedere că la data săvârșirii faptei avea 16 ani, că a avut o atitudine constant sinceră recunoscând faptele și a înlesnit descoperirea tuturor participanților la comiterea acestor fapte și nu a mai avut anterior nici un comportament contrar legii, neavând antecedente penale. Solicită a se avea în vedere că până în prezent a executat o pedeapsă privativă de libertate de 2 ani și 4 luni, fiind suficientă pentru ca scopul preventiv educativ al pedepsei să fie atins, solicitând a se da o mai mare eficiență dispozițiilor art.74-76 cod penal.

În motivele de recurs redactate de apărătorul din oficiu, se solicită într-o teză subsidiară, coborârea pedepsei sub minimul prevăzut de lege, și să se facă aplic.disp.art.110 cod penal sau eventual 110¹cod penal.

Este criticată hotărârea și sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate părții vătămate, pe care le consideră excesiv de mari, deoarece nu s-au solicitat probe și nu s-a dovedit existența unui prejudiciu moral.

Inculpatulcritică decizia în sensul că în mod nelegal s-a reținut participarea sa sub forma complicității la infracțiunea de viol, aceasta presupunând existența unor probe că el, cu intenție a ajutat sau înlesnit autorii violului la săvârșirea faptei. Nu există nici o probă care să ateste că el l-ar fi lovit în vreun fel pe, iar simpla sa prezență în zona evenimentelor nu poate da naștere unei răspunderi penale.

care există cu privire la actele de violență asupra lui, nu poate decât să-i profite și ar trebui să conducă la achitarea sa pentru ambele infracțiuni.

Din probatorii a rezultat faptul că grupul cu care a avut litigiu, a fost format din 2-3 persoane, iar el împreună cu restul nu au participat în această primă fază și nu a cunoscut intenția acestora de a-l deposeda de vreun bun.

Întrucât nu a atacat sentința fondului, și reiterarea situației de fapt a avut doar scop prezentarea contribuției reale a fiecărui inculpat, numărul concret de persoane participante, precum și circumstanțele în care s-au săvârșit faptele, solicită admiterea recursului și aplicarea unei pedepse în cuantumul stabilit de instanța de fond.

În motivele de recurs redactate de apărătorul din oficiu, se solicită în principal achitarea inculpatului, pentru cele două infracțiuni, în baza art.10 lit.c cod pr. penaă, iar în teză subsidiară, reindividualizarea pedepsei, coborârea acesteia sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere circumstanțele atenuante, inculpatul fiind minor, nu are antecedente, în temeiul disp.art.74-76 cod penal și să fie stabilită o pedeapsă cu închisoarea, egală cu durata arestării.

În subsidiar, se solicită a se face aplicarea disp.art.110 cod penal sau 110¹cod penal.

Inculpatulcritică decizia ca netemeinică și nelegală, iar pe fond solicită achitarea sa, în temeiul disp.art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 pct.1 lit.c cod pr. penală.

Precizează că s-a dat o greșită interpretare materialului probator, soluțiile pronunțate fiind contrare probelor administrate. De asemenea, majorarea pedepsei nu este justificată, din cuprinsul deciziei nerezultând motivele pentru care se impunea majorarea acestei pedepse.

El a participat doar la o singură faptă și în raport de această unică prezență trebuia analizată situația sa.

Partea vătămată în declarația dată în cursul cercetării judecătorești nu a putut indica persoanele care l-au lovit, iar în ceea ce-l privește pe el, a menționat că numele său i-a fost indicat de către polițiști, și ca urmare nu i se poate reține nici cea mai mică formă de vinovăție pentru această faptă de tâlhărie.

Ca și în cazul părții vătămate și martorei i-a fost dictată declarația în faza premergătoare și așa se explică de ce în fața instanței aceasta nu reușește să elucideze aspectele esențiale ale faptei, cel puțin în ceea ce-l privește pe el.

În contextul în care declarațiile celorlalți inculpați nu-l incriminează și îl exclud din infracțional, se poate spune că nu există probe de vinovăție, care să dovedească temeinicia actului de sesizare.

Nici inculpații și nici partea vătămată nu a indicat vreo contribuție a sa la această infracțiune, iar el nu a cunoscut intenția celorlalți inculpați de a sustrage telefonul părții vătămate, ceea ce conduce la concluzia că nu sunt întrunite elementele care compun infracțiunea prev.și ped.de art.211 cod penal, nici sub aspectul laturii subiective și nici sub aspectul laturii obiective.

În motivele redactate de apărătorul desemnat din oficiu, pentru inculpat se solicită într-o teză subsidiară, reindividualizarea pedepsei, iar ca modalitate de executare, suspendarea sub supraveghere.

Inculpatulcritică decizia cu privire la modul de individualizare a pedepsei, solicitând coborârea acesteia sub minimul special prevăzut de lege, considerând că pedeapsa de 9 ani închisoare este prea aspră, în raport de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, de circumstanțele personale, recunoscând și regretând faptele comise.

Inculpatulcritică decizia, solicitând într-o primă teză, achitarea sa în baza dispoz.art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod pr.penală, considerând că din probatoriul administrat nu rezultă cu certitudine vinovăția sa.

În teză subsidiară, solicită reindividualizarea pedepsei, întrucât a fost minor la data săvârșirii infracțiunilor, iar perioada de detenție deja executată este suficientă pentru reeducarea sa.

Au fost depuse la dosar concluzii scrise din partea părții vătămate și a recurentului.

Curtea constată a fi fondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL OLT și recursul declarat de inculpații, și nefondate, recursurile declarate de inculpații și, pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos.

Cu privire la prima infracțiune de tâlhărie reținută în sarcina inculpaților, și, săvârșită în noaptea de 22/23 august 2005, instanța de recurs reține următoarea stare de fapt:

În noaptea mai sus menționată, rezultă cu certitudine că inculpații au fost prezenți la locul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie împotriva părții vătămate, respectiv în parcul " " din Municipiul C, aspect necontestat în declarațiile date de către aceștia în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești.

Ceea ce contestă inculpații este de fapt reținerea implicării lor în săvârșirea acestei infracțiuni, considerând că nu există probe care să indice participarea lor, în vreun fel, la această faptă, fiind motivul pentru care se solicită achitarea lor în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. c, respectiv lit. d

C.P.P.

Această critică a inculpaților privind nelegalitatea hotărârilor anterioare, ca urmare a reținerii răspunderii lor penale pentru această faptă, este nefondată, deoarece probele administrate în cauză confirmă participarea lor în calitate de autori, la săvârșirea acestei infracțiuni, iar fapta reținută în sarcina lor întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, corespunzătoare încadrării juridice reținută în actul de sesizare a instanței.

Astfel, unul dintre inculpați - - îi indică ca autori ai acestei infracțiuni pe și pe, arătând că aceștia au exercitat acte de violență asupra părții vătămate, poziție pe care o are atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești.

Inculpații și recunosc că au avut altercații directe cu partea vătămată, unul l-a îmbrâncit, iar celălalt l-a lovit, arătând totodată că ceilalți inculpați nu au intervenit în nici un mod, cu toate că erau prezenți la locul incidentului.

Împrejurarea că numai doi dintre inculpați au exercitat acte de violență asupra părții vătămate, nu înlătură răspunderea penală a celorlalți, deoarece, pentru reținerea infracțiunii de tâlhărie în forma prev. de art. 211 alin. 2¹lit.a Cod Penal, se cere ca fapta să fie săvârșită de două sau mai multe persoane, împreună, iar această formă a infracțiunii există atât în cazul săvârșirii ei de către toți inculpații, în calitate de coautori, cât și în cazul în care autor este o singură persoană, însă, la activitatea infracțională participă și ceilalți, care ajută, înlesnesc sau ușurează activitatea autorului, prin acțiuni simultane, de natură să întărească hotărârea acestuia de a săvârși infracțiunea, ori de a micșora sau anihila posibilitatea de apărare a victimei.

În cazul de față, este evident că toți inculpații și-au însușit hotărârea infracțională, chiar dacă unii dintre ei nu au exercitat acte de violență, prin prezența lor în grupul infracțional, aceștia întărind hotărârea celor doi inculpați, și, de a deposeda partea vătămată de telefonul mobil, prin acte de violență, iar numărul mare al inculpaților a micșorat posibilitatea de apărare a victimei.

Împrejurarea că partea vătămată nu i-a putut identifica pe inculpați în noaptea săvârșirii faptei, nu atrage consecința înlăturării răspunderii penale a acestor, în condițiile în care identificarea a fost făcută ulterior, în cursul cercetării penale, iar în plângere, partea vătămată a apreciat că a fost atacată de 6-7 persoane, persoane care, în cele din urmă, au recunoscut că au fost prezente la locul incidentului.

O altă infracțiune de tâlhărie este reținută a fi săvârșită în seara de 25 septembrie 2005, de către inculpații, și, împotriva părților vătămate și.

Dintre cei trei inculpați reținuți ca autori ai acestei infracțiuni, contestă săvârșirea faptei inculpații și, cel de-al treilea inculpat având critici în recurs doar cu privire la individualizarea pedepsei.

Și în ceea ce privește această infracțiune, Curtea reține că este certă prezența acestora la locul săvârșirii faptei în seara zilei de 25 septembrie 2005.

Coroborând declarațiile date de cei trei inculpați în cursul urmăririi penale cu cele date în cursul cercetării judecătorești, precum și cu declarațiile părților vătămate, rezultă că acestea din urmă au fost deposedate de telefoanele mobile avute asupra lor, fără consimțământul lor, iar actele materiale exercitate de fiecare dintre inculpați, împreună, pentru a determina victimele să le predea bunurile, sunt acte specifice infracțiunii de tâlhărie.

Ca și în cazul primei infracțiuni, toți inculpații și-au însușit hotărârea infracțională, fiind autori ai infracțiunii de tâlhărie, neavând relevanță care dintre ei au exercitat actele de violență din moment ce, la această acțiune, au participat împreună, iar prezența lor a micșorat posibilitățile de apărare ale victimelor.

Ca urmare, critica recurenților-inculpați referitoare la reținerea răspunderii lor penale pentru această infracțiune de către instanța de fond și apel, este nefondată, și nu se impune achitarea lor, așa cum se solicită prin motivele de recurs.

Cele două infracțiuni, reținute în rechizitoriu în sarcina inculpaților, și, au fost săvârșite în noaptea de 01 octombrie 2005, împotriva părților vătămate și.

Și cu privire la aceste infracțiuni, starea de fapt și încadrarea juridică sunt corecte, deoarece, din analiza probatoriului administrat rezultă că inculpații au fost prezenți la acea dată în parc, au avut incidente cu părțile vătămate, care s-au soldat cu deposedarea prin violență a părții vătămate de telefonul mobil avut asupra sa și violarea părții vătămate.

Dacă în cursul urmăririi penale, inculpații descriu detaliat ce s-a întâmplat la acea dată, explicând în ce a constat contribuția fiecăruia dintre ei la săvârșirea celor două infracțiuni, în cursul cercetării judecătorești, unii dintre aceștia, fără a contesta prezența lor în grup, revin asupra celor declarate anterior și contestă implicarea lor în vreun fel în săvârșirea acestor fapte, oferind elemente mai puține despre actele materiale exercitate de cei implicați direct din punctul lor de vedere în infracțiunile de viol și tâlhărie.

Cert este că majoritatea inculpaților, inițial, în cursul urmăririi penale, îi indică pe cei trei inculpați, și, ca fiind autorii infracțiunii de viol, precizând că aceștia au întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată.

Poziția lor ulterioară, în cursul cercetării judecătorești, este aceea că, deși cei trei au înconjurat partea vătămată, nu cunosc dacă într-adevăr, aceștia au întreținut raport sexual cu victima.

Singurul inculpat care recunoaște că a întreținut raporturi sexuale cu victima este, însă poziția acestuia din cursul cercetării judecătorești este aceea că, la aceste raporturi, victima nu s-a opus.

Din analiza acestor declarații și cele ale părților vătămate, rezultă că, toți inculpații s-au apropiat inițial de partea vătămată, asupra căruia, unii dintre ei au exercitat acte de violență, ulterior, acesta fiind deposedat de telefonul mobil avut asupra sa, iar din grup s-au desprins cei trei inculpați menționați mai sus, care au luat-o pe partea vătămată și s-au îndepărtat, aceasta fiind supusă unor raporturi sexuale normale și anale, împotriva voinței ei.

Susținerea părții vătămate privind deposedarea sa prin acte de violență de un bun ce-i aparținea, este confirmată astfel chiar de declarațiile inculpaților, rezultând cert că a fost lovit de către inculpații și, împrejurare în care i-a fost luat telefonul mobil.

În această activitate infracțională au fost implicați toți inculpații, astfel că în mod corect s-a reținut ca formă a participării lor la această infracțiune, autoratul, neavând relevanță împrejurarea că nu toți inculpații au exercitat acte de violență directe pentru a deposeda partea vătămată de acest bun.

Ca și în cazurile precedente, solicitarea inculpaților de a fi achitați în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. c sau d C.P.P. este nefondată, fapta fiind săvârșită de către ei și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și și 2¹lit. a

Cod Penal

Și susținerea părții vătămate este astfel confirmată în parte de declarațiile inculpaților, date chiar în cursul cercetării judecătorești, pe care ei le consideră ca fiind cele ce corespund adevărului, fiind cert că a fost victima unor infracțiuni de viol, de declarațiile martorilor și, prezenți și ei la locul incidentului.

Edificator este în acest sens și raportul medico-legal, care atestă leziuni specifice infracțiunii de viol, coroborat cu declarația părții vătămate, care a asistat la această activitate infracțională, fiind împiedicat să intervină în ajutorul victimei care, de altfel, era și prietena sa.

Curtea constată că nu are relevanță pentru încadrarea juridică a infracțiunii reținută în sarcina inculpaților și, împrejurarea relatată de aceștia în cursul cercetării judecătorești că nu au întreținut efectiv raporturi sexuale.

Aceasta, întrucât pentru reținerea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. 2 lit. a Cod Penal, nu este necesar ca toți făptuitorii să aibă acte sexuale cu victima, fiind suficient ca actul sexual să fie realizat numai de unul dintre ei, ceilalți desfășurând activități simultane, în calitate de complici concomitenți.

Astfel, actele materiale exercitate de inculpați care susțin că nu au avut raport sexual cu victima, pentru imobilizarea și intimidarea acesteia, în vederea realizării actului sexual de către unul dintre ei, îi transformă pe ceilalți în complici concomitenți și chiar dacă nu au întreținut efectiv acest raport sexual,iar încadrarea juridică corectă a faptei imputabile lor, este aceea de autori ai infracțiunii de viol, în forma prevăzută de art. 197 alin. 2 lit. a

Cod Penal

Faptul că ceilalți trei inculpați nu au întreținut nici ei raport sexual cu victima, nu înlătură răspunderea lor penală pentru complicitate la infracțiunea de viol, deoarece, prin prezența lor, au întărit hotărârea infracțională a primilor trei și au înfrânt rezistența victimei, iar prin imobilizarea părții vătămate de a veni în ajutorul acesteia, au exercitat acte materiale ce intră în conținutul constitutiv al complicității la infracțiunea de viol menționată mai sus, aceștia, cu intenție înlesnind săvârșirea infracțiunii de viol de către primii trei inculpați.

Ca urmare și critica acestor inculpați privind nelegalitatea celor două hotărâri, ca urmare a reținerii vinovăției lor pentru cele două infracțiuni săvârșite în concurs, este nefondată iar dispozițiile procedurale invocate privind achitarea lor, sunt inaplicabile în speța de față.

Curtea constată însă a fi fondate criticile recurenților - inculpați, referitoare la modul de individualizare a pedepselor la care au fost condamnați, întrucât, în raport de circumstanțele reale și personale și criteriile de individualizare prevăzute de art. 72.Cod Penal, pedepsele aplicate de instanța de apel sunt prea mari, scopul educativ al pedepsei, așa cum este reglementat de art. 52.Cod Penal, putând fi atins și prin condamnarea acestora la pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege,asigurând o proporționalitate între pedepsele la care urmează a fi condamnați inculpații care au săvârșit același gen de infracțiuni și au avut aceiași formă de participare -autorat, complicitate - aplicându-le în continuare celor care au săvârșit mai multe infracțiuni în concurs un spor de 6 luni în conformitate cu disp.art.34 lit.b penal.

Aceasta, întrucât orice pedeapsă se aplică pentru ca, pe această cale, să se obțină abandonarea oricărei intenții de a comite infracțiune și, în cele din urmă, pentru a contribui la reeducarea celui ce a săvârșit o faptă penală, în scopul prevenirii comiterii de noi infracțiuni, situație în care, pedeapsa trebuie adaptată persoanei celui căruia îi este destinată. Acest criteriu este hotărâtor pentru individualizarea judiciară, întrucât, pedeapsa trebuie să fie adecvată și proporțională față de fiecare inculpat, în raport de trăsăturile sale specifice, cu periculozitatea socială și cu orice elemente de natură să caracterizeze personalitatea sa.

Cercetarea și evaluarea datelor care caracterizează personalitatea fiecărui inculpat, constituie punctul cheie al individualizării pedepsei, întrucât, cu cât adaptarea pedepsei este mai adecvată, cu atât sunt create condiții mai corespunzătoare pentru a se realiza scopul pedepsei.

Criticile inculpaților, referitoare la modalitatea de executare a pedepsei, stabilită de instanța de apel, sunt nefondate, întrucât, în raport de gradul de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina lor și împrejurarea că inculpații au săvârșit mai multe infracțiuni aflate în concurs real, se impune ca aceștia să execute pedeapsa finală prin privare de libertate, scopul pedepsei putând fi astfel pe deplin realizat.

Sunt nefondate criticile recurentului și atât sub aspectul reținerii vinovăției, pentru argumentele expuse anterior, cât și cu privire la modul de individualizare al pedepsei stabilită de instanța de apel, întrucât, în raport de gravitatea faptei reținută în sarcina lor și atitudinea lor procesuală, nu se impunea a se da valoare de circumstanță atenuantă împrejurării că nu au antecedente penale prevăzută de art. 74 lit. a și Cod Penal a se coborî pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, în temeiul art. 76.Cod Penal

Este nefondată și critica celorlalți recurenți-inculpați referitoare la nereținerea unor circumstanțe atenuante de către instanța de apel, pentru a fi coborâte pedepsele sub minimul special prevăzut de lege.

Astfel, dispozițiile art. 74.Cod Penal reglementează anumite împrejurări cărora, instanța de judecată le poate da valoarea de circumstanțe atenuante, însă existența unor asemenea împrejurări nu conduce în mod automat la concluzia obligativității instanței de a le reține ca și circumstanțe atenuante, pentru ca, în temeiul art. 76.Cod Penal să fie coborâte pedepsele sub minimul special prevăzut de lege.

Faptul că inculpații sunt la primul conflict cu legea penală, având o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunilor, este o simplă împrejurare, care a fost avută în vedere la individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților în conformitate cu dispozițiile art. 72.

Cod Penal

Pentru aceleași argumente expuse mai sus Curtea constată a fi nefondată solicitarea inculpatului de a se extinde efectele recursului celorlalți inculpați și cu privire la el,de a se casa ambele hotărâri și a se dispune în principal achitarea sa iar în subsidiar reducerea pedepsei.

Este nefondată și critica recurentului sub aspectul modului de soluționare a laturii civile a cauzei,daunele morale acordate părților civile fiind stabilite corect în raport de suferințele fizice și psihice ale acestora, victime ale unor infracțiuni de tîlhărie și respect de viol.

Curtea constată a fi nelegală decizia recurată sub aspectul interzicerii inculpaților a dreptului de a alege prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza I Cod Penal, ca pedeapsă accesorie și, ca pedeapsă complementară pentru inculpatul.

Curtea constată că interzicerea inculpaților a dreptului de a alege prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza I cod penal, ar însemna încălcare a art. 3 din Protocolul nr. 1 al F, așa cum a decis în cauza Hirst Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord.

Dreptul de a alege este un drept constituțional recunoscut expres de disp.art.36 din Constituție tuturor cetățenilor, drept garantat prin Protocolul nr.1 art.3 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale care enunță obligația pentru . părți contractante să organizeze alegeri în condiții care să asigure libera exprimare a opiniei poporului.

în general continuă să se bucure de toate drepturile și libertățile fundamentale garantate de Convenție,cu excepția dreptului la libertate atunci când o detenție regulată intră în mod expres în câmpul de aplicare al art.5 din Convenție

Ei nu pot fi decăzuți din drepturile lor garantate prin Convenție pentru simplul fapt că se găsesc închiși ca urmare a unei condamnări.

La aplicarea pedepsei complementare și accesorii a interzicerii drepturilor prev.de art.64 penal trebuie avută în vedere natura și gravitatea infracțiunii, valorile sociale lezate prin activitatea infracțională astfel încât fapta săvârșită să-i facă incompatibili cu exercitarea acestor drepturi.

Având în vedere jurisprudența O și criteriile menționate mai sus Curtea constată că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților nu sunt de natură a conduce la concluzia că se impune interzicerea dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară și accesorie, fiind motivul pentru care nu se va interzice acest drept.

Pentru considerentele expuse, va fi aplicată inculpatului pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și litera b penal și pentru toți inculpații, pedeapsa accesorie prev. de art. 71 alin.1 rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II - a și lit. b Cod Penal, pe perioada prevăzută de art. 71.

Cod Penal

În ceea ce privește recursul Parchetului, Curtea constată a fi fondată doar critica referitoare la aplicarea pedepsei accesorii inculpaților, și.

Astfel, din interpretarea dispozițiilor art. 71.Cod Penal, rezultă că pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64.Cod Penal, ceea ce înseamnă că și în cazul în care modalitatea de executare a pedepsei este alta decât privarea de libertate, trebuie aplicată și pedeapsa accesorie.

Potrivit alin. 5 al aceluiași articol, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii sau a suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În raport de aceste dispoziții, rezultă că, celor trei inculpați cărora instanța le-a stabilit o altă modalitate de executare a pedepsei, le erau aplicabile dispozițiile art. 71.Cod Penal și, drept consecință, trebuia aplicată și pedeapsa accesorie alături de pedeapsa principală, iar în temeiul alin. 5 al acestui articol, trebuia făcută mențiunea suspendării executării pedepsei accesorii.

Este nefondată însă critica referitoare la nelegalitatea hotărârii instanței de apel, raportat la modalitatea de executare a pedepselor, stabilită pentru cei trei inculpați minori, și.

Curtea, constată că și inculpații minori pot fi beneficiari ai suspendării executării sub supraveghere reglementată de art. 86¹.Cod Penal raportat la împrejurarea că dispozițiile art. 110¹.Cod Penal reglementează suspendarea executării sub supraveghere sau sub control, iar partea introductivă a dispozițiilor art. 110¹.Cod Penal, se referă fără echivoc la suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată minorului în condițiile art. 110.

Cod Penal

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control, reglementată de art. 110¹.Cod Penal, nu este echivalentul pentru minori a suspendării executării sub supraveghere, reglementată de art. 86¹.Cod Penal pentru majori, deoarece, dispozițiile art. 110¹.Cod Penal se aplică odată cu suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată minorului care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 81.Cod Penal, condiții care sunt diferite de cele prevăzute de art. 86¹din punct de vedere al limitelor de pedeapsă și al termenului de încercare.

Ar fi discriminatoriu, raportat la inculpații majori, ca inculpații minori să nu beneficieze de aceste dispoziții, în condițiile în care, pedeapsa la care ar fi condamnați ar putea fi de 4 ani închisoare și nu este posibilă, în acest caz, suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzută de art. 81 rap. la art. 110.Cod Penal și, pentru identitate de rațiune, nici suspendarea sub supraveghere sau sub control în condițiile art. 110¹.Cod Penal, cu aplicarea art. 81 și 110 cu privire la condiții și termen de încercare.

Este nefondată și critica referitoare la nemenținerea pedepselor accesorii pentru inculpații minori care au fost condamnați la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție,întrucât instanța de apel a făcut aplicarea disp.art.71 rap.la art.64 lit.a și b penal.

Față de considerentele expuse anterior, Curtea, în temeiul disp.art.385¹⁵alin.2 lit.d rap.la art.385⁹alin.14 pr.penală va admite recursul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL OLT și recursurile inculpaților, ca fondate și va casa decizia recurată, și sentința instanței de fond, cu privire la latura penală a cauzei, după cum urmează:

Se va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 64 alin.1 lit. a teza I Cod penal, ca pedeapsă accesorie aplicată inculpaților, și ca pedeapsă complementară aplicată inculpatului.

Se va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, în pedepsele ce vor fi repuse în individualitatea lor.

Se va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. 1 și 2 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal, la 6 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a raportat la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, vor fi recontopite pedepsele aplicate acestui inculpat în prezenta cauză, în final urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Va fi înlăturat sporul de pedeapsă de 1 an închisoare aplicat inculpatului în baza art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal și va fi descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele componente care vor fi repuse în individualitatea lor, reducându-se pedepsa aplicată inculpatului pentru fiecare din cele patru infracțiuni prev. de art. 211 alin. 1 rap. la art. 211 alin. 2 lit. b și c combinat cu alin. 2¹lit. a, cu aplicarea art. 99 și art. 109 Cod penal, la câte 3 ani și 6 luni închisoare.

Va fi redusă pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 197 alin. 1 și 2 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 și art. 109 Cod penal la 3 ani închisoare, iar în baza art. 33 lit. a raportat la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, vor fi recontopite aceste pedepse, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, respectiv 4 ani închisoare.

Va fi înlăturat sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare aplicat inculpatului în baza art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal și se va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele componente, care vor fi repuse în individualitatea lor.

Vor fi reduse pedepsele aplicate inculpatului, pentru fiecare din cele patru infracțiuni prev. de art. 211 alin. 1 rap. la art. 211 alin. 2 lit. b și c combinat cu alin. 2¹lit. a cu aplicarea art. 99 și art. 109 Cod penal, la câte 3 ani și 6 luni închisoare, precum și pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. 1 și 2 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 99 și art. 109 cod penal, la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a raportat la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, se vor recontopi pedepsele aplicate inculpatului în prezenta cauză, în final acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, respectiv 4 ani închisoare.

Vor fi înlăturate dispozițiile deciziei instanței de apel privind majorarea pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiuni prev. de art. 211 alin. 1 rap. la art. 211 alin. 2 lit. b și c combinat cu alin. 2¹lit. a cu aplicarea art. 99 și art. 109 Cod penal, menținându-se dispozițiile sentinței instanței de fond referitoare la pedeapsa principală aplicată acestui inculpat, în consecință, acesta urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.

Va fi înlăturat sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare aplicat inculpatului în baza art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal și va fi descontopită pedeapsa rezultantă aplicată acestuia, în pedepsele componente care vor fi repuse în individualitatea lor, reducându-se pedepsele aplicate inculpatului pentru fiecare din cele două infracțiuni prev. de art. 211 alin. 1 rap. la art. 211 alin. 2 lit. b și c combinat cu alin. 2¹lit. a cu aplicarea art. 99 și art. 109 Cod penal, la câte 3 ani și 6 luni închisoare, precum și pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. 1 și 2 lit. a cod penal cu aplicarea art. 99 și art. 109 cod penal, la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a raportat la art. 34 alin. 1 lit. b cod penal, vor fi recontopite pedepsele aplicate inculpatului în prezenta cauză, în final, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare sporită cu 6 luni închisoare, respectiv 4 ani închisoare.

Vor fi înlăturate dispozițiile deciziei privind majorarea pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiuni prev. de art. 211 alin. 1 rap. la art. 211 alin. 2 lit. b și c combinat cu alin. 2¹lit. a cu aplicarea art. 99 și art. 109 Cod penal, menținându-se dispozițiile sentinței instanței de fond referitoare la pedeapsa principală aplicată acestuia, urmând astfel să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.

Va fi înlăturat sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare aplicat inculpatului în baza art. 34 alin. 1 lit. b cod penal și va fi descontopită pedeapsa rezultantă aplicată acestui inculpat, în pedepsele componente care vor fi repuse în individualitatea lor, reducându-se pedepsele aplicate pentru fiecare din cele trei infracțiuni prev. de art. 211 alin. 1 rap. la art. 211 alin. 2 lit. b și c combinat cu alin. 2¹lit. a cu aplicarea art. 99 și art. 109 Cod penal, la câte 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a raportat la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, vor fi recontopite pedepsele aplicate inculpatului în prezenta cauză, în final, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare sporită cu 6 luni închisoare, respectiv 4 ani închisoare.

Se vor interzice inculpaților, și, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și b Cod penal pe perioada prev. de art. 71 Cod penal, pedeapsă accesorie ce se va suspenda pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal.

Se vor menține restul dispozițiilor deciziei instanței de apel și ale sentinței.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpaților, și, durata detenției preventive de la 3 octombrie 2005 la zi, iar pentru inculpații și de la 11 octombrie 2005, la zi.

În ceea ce privește recursurile formulate în cauză de inculpații și, Curtea constatând că acestea nu sunt fondate, în temeiul dispozițiilor art. 385¹⁵alin. 1 lit. b C.P.P. le va respinge.

În baza art. 192 alin. 3 C.P.P. cheltuielile judiciare efectuate în recurs cu privire la inculpații, și, vor rămâne în sarcina statului, iar potrivit art. 192 alin. 2 C.P.P. vor fi obligați recurenții-inculpați și, fiecare în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata a câte 300 lei cheltuieli judiciare statului, în faza de recurs, din care, câte 150 lei pentru fiecare dintre cei doi inculpați, reprezentând onorariile avocaților desemnați din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL O L T, împotriva deciziei penale nr.234 din 2 noiembrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL O L T, în dosarul nr-.

Admite recursul inculpaților, împotriva aceleiași decizii.

Respinge recursurile inculpaților și împotriva aceleiași decizii.

Casează decizia penală nr.234/2 noiembrie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL OLT și sentința penală nr.264/15 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Caracal cu privire la latura penală a cauzei după cum urmează:

Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 64 alin.1 lit. a teza I Cod penal ca pedeapsă accesorie aplicată inculpaților:, și ca pedeapsă complementară aplicată inculpatului.