Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 38/2010. Curtea de Apel Iasi

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIE PENALĂ Nr. 38

Ședința publică de la 21 Ianuarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Ciubotariu

JUDECĂTOR 2: Tatiana Juverdeanu

JUDECĂTOR 3: Mihaela Chirilă

Grefier: - -

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - a fost reprezentat prin procuror

Pe rol fiind judecarea recursului penal, având ca obiect " tâlhărie" promovat de inculpatul recurent, fiul lui și -, născut la data de 24 aprilie 1989, aflat în prezent în penitenciarul Iași împotriva deciziei penale nr. 413 din 27 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.

Conform disp.art.297 din Codul d e procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane citate în proces, constatându-se că se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat ( ce substituie la acest termen de judecată pe avocat, apărător desemnat din oficiu), lipsă fiind partea vătămată.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare și prezența părților la termenul de astăzi, că este primul termen de judecată, că recursul promovat de inculpat vizează redozarea pedepsei, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;

Interpelat fiind, inculpatul recurent arată că își menține recursul promovat.

Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.

Avocat, pentru inculpatul recurent, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi pronunțată în raport de probele administrate în cauză și persoana făptuitorului. Oficiul neachitat.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, urmând a fi menținută decizia recurată ca fiind legală și temeinică.

Situația de fapt a fost corect reținută de către cele două instanțe, inclusiv sub aspectul vinovăției inculpatului, pedeapsa aplicată fiind corect individualizată în raport de dispozițiile art.72 Cod penal.

Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi pronunțată.

Declarând închise dezbaterile, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.

Ulterior pronunțării,

Curtea,

Asupra recursului penal de față.

Prin sentința penală nr. 1511/17.04.2009 pronunțată de Judecătoria Iașis -a hotărât următoarele:

A condamnat pe inculpatul, fiul lui și al, născut la data de 24.04.1989 în I, domiciliat în I,-, județul I, cetățean român, studii-2 clase primare, fără ocupație, fără loc de muncă, aflat în prezent în penitenciarul Iași -arestat în cauză,--,la 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea, la data de 04/05.10.2008, a infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211a lin.1, 2 lit. b, c, alin.2¹lit. a Cod penal, cu aplicarea art.40 Cod penal și a art. 74 alin. 2, 76 lit. b Cod penal.

În baza art.83 Cod penal a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.979/24.02.2005 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare la data de 02.04.2005 și a dispus executarea în întregime a acesteia, alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință.

Pedeapsă de executat pentru inculpatul: 7 (șapte) ani închisoare, cu executare în regim de detenție.

A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b Cod penal, pe durata și în condițiile stabilite de art. 71 Cod penal.

În baza art. 350 Cod procedură penală a menținut arestarea preventivă a inculpatului și, în baza art.88 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, de la 11.11.2008 la zi.

A luat act că partea vătămată, domiciliat în I,-, - parter,.2 nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art.118 lit. e Cod penal, a dispus confiscarea de la inculpat, în favoarea statului, a sumei de 400 lei, dobândită prin săvârșirea infracțiunii.

A luat act că inculpatul a avut apărător ales.

În baza art.191 Cod procedură penală, a obligat inculpatul să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond, pe baza probatoriului administrat în cauză a reținut următoarele aspecte:

În fapt, în noaptea de 04/05.10.2008 partea vătămată se deplasa prin campusul studențesc escu, căutând blocul Q2, unde știa ca locuiește prietena sa. La un moment dat, partea vătămata s-a întâlnit cu un grup de trei tineri, inculpatul si numiții G si, pe care i-a întrebat daca știu unde se afla blocul Q2. G s-a oferit sa-l conducă pe la blocul respectiv, solicitând pentru serviciul sau suma de 10 lei. Partea vătămata a fost de acord, astfel încât cei doi s-au îndreptat spre blocul anterior amintit, venind in urma lor. Ajungându-i din urma, i-a cerut lui sa-i dea si lui 10 lei, dar cum acesta a refuzat, inculpatul l-a prins de braț, insistând sa-i dea banii. Gai ntervenit, spunându-i inculpatului că o sa discute el cu partea vătămata, după care si-au continuat deplasarea spre blocul respectiv.

După ce au mai parcurs o distanta de aproximativ 50 de m, G i-a cerut părții vătămate încă 50 de lei, însă aceasta a refuzat. Văzând ca se apropie si de el, de teama, a scos portofelul din buzunar, moment în care inculpatul a tras de portofel pentru a i-l smulge din mână. Întrucât partea vătămata a opus rezistenta și nu a dat drumul portofelului, G l-a lovit cu pumnul peste față, reușind astfel sa-i smulgă portofelul din mână. Gac ontinuat să lovească partea vătămata care s-a dezechilibrat și a căzut, situație în care acesta l-a controlat prin buzunare și i-a sustras cele doua telefoane mobile. După aceasta, și G au părăsit în fuga locul faptei.

Martorul a declarat ca în noaptea de 04/05.10.2008 s-a întâlnit intr-un club din I cu și G, iar in jurul orei 02:30, toți trei au părăsit clubul respectiv, îndreptându-se spre complexul studențesc escu. Ajunși aici, în apropierea blocului Ql, G s-a apropiat de un tânăr, l-a oprit si i-a cerut o țigara, timp în care martorul a continuat să se deplaseze alături de. După ce au parcurs aproximativ 50 de m, cei doi s-au oprit pentru a-l aștepta pe G, care continua să discute cu acel tânăr în mijlocul străzii. La un moment dat, precizează martorul, s-a îndreptat spre G și tânărul cu care acesta discută, martorul pornind spre stația de taxi. După ce a mai mers câțiva metri, martorul s-a uitat în urma și i-a văzut pe cei trei în spatele unui autoturism. Martorul și-a menținut declarația și în fața instanței, precizând că, după aproximativ două săptămâni a avut un conflict cu inculpatul care, în stare de ebrietate fiind, l-a lovit cu palmă. Nu consideră că este în dușmănie cu inculpatul, din acest motiv.

Potrivit procesului verbal de desecretizare a materialului primit de la Serviciul de Informații si Protecție Interna I cu nr. -/23.10.2008, telefonul Sony Ericsson T 280 I cu seria - - ce a fost sustras de inculpat împreună cu numitul G din posesia pârtii vătămate în noaptea de 04/05.10.2008, a fost folosit in perioada 05.10-08.10.2008 împreuna cu doua cartele, astfel:

- în perioada 05.10.2008, ora 09,49-08.10.2008 ora 22,19, a fost utilizat cu o cartela apelabila la nr. -, de pe aceasta cartelă fiind apelate mai multe numere, între care: *)-, abonat si utilizator A, *) -, despre care s-a stabilit în urma verificărilor ca aparține lui si *) -, despre care s-a stabilit ca aparține lui. Totodată, în urma verificărilor s-a stabilit ca nr. - aparține numitului

- la data de 08.10.2008, în intervalul orar 01,53-01,57, în telefonul părții vătămate a fost introdusă cartela apelabilă la nr. -, despre care, în urma verificărilor s-a stabilit ca aparține lui.

Din declarația martorului rezulta că într-o seara de la începutul lunii octombrie, s-a întâlnit la un bar cu un grup de trei tineri, pe care i-a recunoscut din grup de fotografii ca fiind numiții G, și inculpatul. Martorul a observat ca G avea asupra sa doua telefoane mobile Sony Ericsson, unul model T 280, pe care susnumitul i l-a împrumutat pentru câteva minute. Astfel, martorul a introdus în telefon cartela cu nr. - si a apelat pe numitul, după care a restituit telefonul lui Martorul și-a menținut declarația și în fața instanței, relatând aceleași aspecte. Martorul l-a indicat inițial pe inculpat ca fiind un tânăr cu un tatuaj pe gât, tatuaj vizibil la inculpat.Chiar dacă martorul nu a precizat cu exactitate data la care s-a întâlnit cu persoanele menționate, relatând că era începutul lunii octombrie, declarația acestuia este relevantă sub aspectul prezenței inculpatului alături de G, la momentul la care acesta, după miezul nopții, după cum a arătat în cursul cercetării judecătorești, avea în posesia sa telefoanele sustrase de la partea vătămată, împrejurare care, coroborat cu declarația martorului, și cu cea a părții vătămate, este de natură a-l indica pe inculpatul din prezenta cauză drept autor al infracțiunii pentru care este judecat.

Importantă este declarația martorului și raportat la indicarea în prezența persoanelor menționate a martorului, care a susținut existența unui conflict între inculpat și martorul, încercând să justifice astfel indicarea inculpatului ca autor al faptei. Referitor la acest conflict, martorii și au arătat că ambele părți, în stare de ebrietate fiind, s-au împins, după cum a relatat cel de-al doilea martor, respectiv inculpatul l-a lovit cu palma pe martor, care doar l-a împins, după cum a arătat. Martorii au arătat că cei doi nu s-au întâlnit ulterior, din câte cunosc, și nu știu care au fost relațiile lor ulterioare. În condițiile în care declarația martorului, raportat la declarația părții vătămate este credibilă și de natură a contura participarea inculpatului la comiterea faptei, în condițiile în care starea de conflict relatată de martori și inculpat nu este credibilă, instanța nu va reține aceste declarații, sub aspectul menționat.

La data de 11.11.2008 partea vătămata i-a recunoscut, dintr-un grup de fotografii, pe numiții G și, arătând contribuția fiecăruia la săvârșirea faptei. Este de precizat faptul că, astfel cum a arătat martorul asistent, recunoașterea s-a făcut de către partea vătămată fără intervenția unei alte persoane, fără a-i fi indicată o anumită fotografie. Sub acest aspect, relevantă este și declarația părții vătămate, care trebuie apreciată nuanțat, raportat la faptul că aceasta a intrat în contact cu inculpatul și G pe timpul nopții, care a arătat că persoana indicată în fotografie este cea care i-a sustras portofelul "recunoscând-o fără nici un dubiu".

În cursul soluționării prezentei cauze, inculpatul a avut o poziție procesuală nesinceră, de nerecunoaștere a faptei comise și, în același timp, de necooperare cu organele judiciare.

În ceea ce privește declarația olografă dată de inculpat la data de 11.11.2008, instanța apreciază că la data menționată, la ora 11:50, inculpatul a fost adus la sediul Biroului de investigații criminale din cadrul Poliției Municipiului I în baza unui mandat de aducere emis în temeiul disp. art. 183 - 184 Cod procedură penală, luându-i-se o declarație olografă cu privire la aspectele sesizate de persoana vătămată, iar nu o declarație de învinuit.

Ulterior, la ora 16.00, constatându-se că există indicii cu privire la participarea lui la comiterea infracțiunii de tâlhărie, s-a dispus începerea urmării penale. La data de 11.11.2008, la ora 16.20, în prezența apărătorului său ales, s-a prezentat acestuia învinuirea și i-au fost aduse la cunoștință drepturile sale procesuale, la ora 16.30- 16.55, acesta a fost audiat în calitate de învinuit, iar la ora 17.00, pe numele său a fost emisă ordonanța de reținere. În aceste condiții, în care declarația a fost dată mai înainte de începerea urmăririi penale, când încă se efectuau cercetări raportat la plângerea părții vătămate, și care este menționată în cuprinsul procesului-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, va fi avută în vedere, prin coroborare cu probele administrate ulterior în cauză, respectiv cu declarația părții vătămate, cu declarația martorului referitor la modul în care s-au desfășurat evenimentele, și cu declarația martorului, în ceea ce privește prezența a inculpatului în preajma lui G, la momentul în care acesta se afla în posesia telefonului părții vătămate.

Ulterior, inculpatul a înțeles să se prevaleze de dreptul la tăcere, până la termenul din data de 31.03.2009 când a relatat o altă modalitate de petrecere a timpului în data comiterii faptei, respectiv faptul că a fost singur într-un club din zona, fără a-și proba susținerile. De asemenea, inculpatul a încercat să înlăture efectele declarației sale, susținând că aceasta a fost dată în condițiile constrângerii sale fizice, fără însă a proba aceste susțineri.

Instanța apreciază că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită în cauză, prin probele administrate, astfel cum acestea au fost indicate, plângerea și declarațiile părții vătămate coroborându-se cu declarația olografă a inculpatului, cu declarațiile martorilor și .

În drept, apta inculpatului care, în noaptea de 04/05.10.2008, împreuna cu altul, a deposedat partea vătămata, prin exercitarea de acte de violenta, în loc public, de un portofel în care avea 400 de lei, actul de identitate și două telefoane mobile marca Sony Ericsson, cauzându-i astfel un prejudiciu de 800 de lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută. de art. 211 al. 1,2 lit. b,c, al. 2¹lit. a Cod penal.

Latura obiectivă a faptelor este constituită de luarea bunurilor părții vătămate, din posesia acesteia, prin întrebuințarea de violențe.

Faptele au fost săvârșite de către inculpați împreună, prin eforturi conjugate, în timpul nopții, în condițiile în care partea vătămată a fost pusă în imposibilitatea de a reacționa, prin lovirea sa, pe când se afla în locuri publice,împrejurare ce denotă un grad ridicat de pericol social al inculpaților care au dat dovadă de curaj, ceea ce justifică reținerea circumstanțelor agravante prevăzute de art. 211 alin.1, 2, lit. b, c, alin.2¹lit. a Cod penal.

Urmarea imediată rezultată din săvârșirea faptelor constă în deposedarea, prin violență, a părții vătămate de bunurile respective și trecerea acesteia în posesia inculpatului.

Sub aspectul laturii subiective inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, potrivit art. 19 alin.1 lit. a din Codul penal, având reprezentarea faptei și a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părții vătămate precum și asupra integrității corporale a acestora, și urmărind acest rezultat.

Din fișa de cazier judiciar rezultă ca prin sentința penala nr.979/24.02.2008 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, cu aplic. art. 99 si art. 81, 82 Cod penal, termen de încercare - 5 ani. Având în vedere ca inculpatul a săvârșit fapta ce formează obiectul prezentului dosar în cursul termenului de încercare, condamnarea anterioară privind însa o fapta săvârșită în minoritate, sunt incidente în cauza dispozițiile art. 40 Cod penal.

La stabilirea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaților, instanța urmează a avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 din Codul penal, dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele speciale de pedeapsă pentru infracțiune, gradul de pericol social concret al faptei, circumstanțele reale de săvârșire a faptei și cele personale ale inculpaților.

Fapta inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social, pericol ce rezultă: modalitatea în care se presupune că a fost săvârșită fapta imputată inculpatului (noaptea, într-un loc public, de două persoane); urmările produse precum și cele care s-ar fi putut produce; importanța relațiilor sociale lezate prin posibila săvârșire a unor atare fapte, relații sociale referitoare la proprietate și protecția acestei; persoana inculpatului care, deși nu este recidivist a mai fost condamnat în minoritate pentru săvârșirea unor fapte de natură penală, a manifestat perseverență în activitatea infracțională astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar. Aceste aspecte duc la crearea unui sentiment de insecuritate în rândul membrilor comunității, sentiment ce ar fi accentuat de o eventuală punere în libertate inculpatului, împrejurare ce ar fi percepută, dacă nu drept o încurajare a unor astfel de comportamente, ca o lipsă de reacție a organelor statului față de săvârșirea unor fapte antisociale. Raportat la durata arestării preventive a inculpatului, la rezonanța pe care faptele de genul celor pentru care este trimis în judecată inculpatul, o are în rândul membrilor societății, nu se poate vorbi de o diminuare a ecoului pe care fapta inculpatului a produs-o în rândul membrilor comunității.

Inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, încă din timpul minorii suferind două condamnări definitive pentru comiterea mai multor fapte de furt și violare de domiciliu, pentru care a fost internat într-un centru de reeducare și condamnat la pedeapsa închisorii. Inculpatul a dovedit o periculozitate deosebită, înțelegând să ignore controlul oricărei autorități, dând dovadă de o violență deosebită, de un curaj la limita inconștienței, înțelegând să perturbe liniștea comunității prin comiterea unei fapte de o gravitate deosebită, într-un loc public.

Cu toate aceste aspecte, care conturează un grad ridicat de pericol social, instanța a apreciat că poate fi reținută în favoarea inculpatului ca o circumstanță atenuantă vârsta acestuia, și raportat limita inferioară a pedepsei stabilite pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2¹Cod penal, respectiv 7 ani, pe care o consideră prea ridicată, prin reținerea art. 74 alin. 2, 76 lit. b Cod penal, va aplica inculpatului o pedeapsă de 4 ani închisoare, pe care o consideră potrivită pentru a realiza scopul pedepsei, astfel cum a fost stabilit de art.52 Cod penal.

În baza art.83 Cod penal instanța a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.979/24.02.2005 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare la data de 02.04.2005 și a dispus executarea în întregime a acesteia, alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, executarea urmând a se realiza în regim de detenție.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura și circumstanțele faptei săvârșite, precum și cele personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor electorale prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, astfel că va interzice inculpatului exercitarea acestor drepturi, pe durata și în condițiile art.71 Cod penal.

Instanța a lua act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză și, în baza art.118 lit. e Cod penal, a dispus confiscarea de la inculpat, în favoarea statului, a sumei de 400 lei, dobândită prin săvârșirea infracțiunii, respectiv suma ce s-a aflat în portofelul sustras de către inculpat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul, deținut preventiv în penitenciarul Iași, criticând-o ca netemeinică și nelegală deoarece:

- greșit a dispus instanța de fond revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată anterior prin sentința penală nr. 979/24.02.2005 a Judecătoriei Iași, din moment ce pedeapsa menționată a fost integral executată;

- sentința apelată este lovită de nulitate în condițiile în care în considerentele acesteia există o eroare în sensul că hotărârea privind condamnarea anterioară este pronunțată în anul 2005 și nu în anul 2008 cum greșit reține instanța de fond, aceasta fiind singura instanță care poate îndrepta eroarea menționată - aspect ce impune casarea sentinței penale nr. 1511/17.04.2009 și trimiterea cauzei spre rejudecare;

- audierea, în cursul cercetării judecătorești, a martorilor, și nu a clarificat contextul exact al producerii evenimentelor, modul în care a acționat inculpatul și gradul său de implicare, lucruri esențiale în stabilirea gradului de vinovăție și, pe cale de consecință, stabilirea a unei pedepse adecvate;

- situația de fapt reținută de instanța de fond este conformă celei descrisă în rechizitoriu, deși partea vătămată, cu prilejul recunoașterii inculpatului în fotografii, în prezența martorului asistent, a făcut referire doar la sustragerea telefonului de către acesta, fără a menționa exercitarea de amenințări sau acte de violență la adresa sa din partea inculpatului;

- motivarea instanței este lacunară din multe puncte de vedere, iar pedeapsa aplicată nu se circumscrie dispozițiilor art. 72 Cod penal, fiind greșit individualizată în raport de aceste criterii;

- instanța de fond a calificat greșit situația de fapt, pronunțând o soluție de condamnare; - consecință interpretării formale, superficiale a probelor administrate în cauză, cu nerespectarea principiului "in dubio proreo".

În subsidiar, a solicitat ca, în condițiile în care instanța de control judiciar

va reține ca fiind pe deplin dovedită vinovăția inculpatului, gradul său de implicare, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, să se dispună redozarea pedepsei.

Tribunalul Iași prin decizia penală nr.413/27 octombrie 2009 respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, a menținut starea de arest și a dedus la zi durata arestului preventiv.

A fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În pronunțarea acestei decizii tribunalul a reținut următoarele:

Situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond inclusiv sub aspectul vinovăției inculpatului, încadrarea juridică este în concordanță cu prevederile legale, pedeapsa fiind corect individualizată în raport cu dispozițiile art. 72 Cod penal.

Apărarea formulată de inculpat în sensul că nu a lovit victima, ci doar i-a sustras telefonul mobil - aspect în raport decare pretinde reținerea unei alte încadrări juridice decât cea stabilită prin sentința apelată - nu poate fi primită, din moment ce în dosarul cauzei există probe directe, sigure, certe, ce demonstrează vinovăția acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c și alin. 2¹lit. a - constând în aceea că, în noaptea de 4/5.10.2008, împreună cu altul (făptuitorul G în legătură cu care prin rechizitoriu, procurorul de caz a dispus disjungerea cauzei pentru începerea urmăririi penale, continuarea cercetărilor și tragerea la răspundere penală) a deposedat pe partea vătămată, prin exercitarea de acte de violență, în loc public, de un portofel în care avea 400 lei, actul de identitate și două telefoane mobile marca Sony Ericsson, cauzându-i astfel un prejudiciu de 800 lei.

Relevante sunt în acest sens declarațiile părții vătămate din care rezultă că, într-adevăr, inculpatul este acela care i-a smuls portmoneul din mână, în timp ce aceasta încerca să răspundă insistențelor numitului G de a mai primi încă 10 lei deoarece îi arătase zona în care se afla imobilul unde locuia prietena sa.

Din aceleași declarații rezultă, însă, că opunerea victimei a fost anihilată imediat de făptuitorul G, care i-a aplicat câteva lovituri, acțiune urmată apoi de deposedarea victimei și de alte bunuri. (două telefoane mobile marca "Sony Ericsson"), ulterior căderii sale la pământ în urma altor lovituri primite de la inculpați.

Declarațiile părții vătămate se coroborează pe deplin cu declarațiile martorului și declarația precum și cu declarația inculpatului dată în faza urmăririi penale la data de 11.11.2008.

Împrejurarea că inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere ulterior punerii în mișcare a acțiunii penale, ori împrejurarea că acesta a retractat în fața instanței declarația dată în cursul urmăririi penale - negând săvârșirea faptei și invocând în apărare că se află în zona în momentul la care se pretinde săvârșirea faptei - nu poate conduce la concluzia nevinovăției acestuia, din moment ce probele enunțate anterior susțin participarea sa la săvârșirea faptei în contextul reținut corect de prima instanță.

În ce privește contribuția avută de inculpat la săvârșirea faptei analizate, corect a reținut prima instanță că acesta a acționat în calitate de autor, realizând actul material principal caracteristic laturii obiective a infracțiunii de tâlhărie, acela de deposedare a victimei de un portmoneu și două telefoane mobile, violența exercitată asupra părții vătămate - act material secundar caracteristic infracțiunii menționate - fiind realizată de numitul G concomitent cu primul act menționat (deposedarea victimei), ambii acționând, deci, cu intenție directă, în scopul săvârșirii furtului bunurilor menționate.

Nici critica vizând aplicarea greșită a dispozițiilor art. 83 Cod penal în sensul revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 979/24.02.2005 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare la data de 02.04.2005 (potrivit datelor din referatul biroului de executări penale depus la dosarul instanței de fond - fila 146), nu poate fi primită, din moment ce fapta dedusă judecății (din 4/05.10.2008) a fost săvârșită de inculpat înlăuntrul termenului de încercare de 5 ani stabilit prin sentința anterior citată, iar din fișa de cazier judiciar nu rezultă că pedeapsa în discuție ar fi fost executată efectiv, alături de vreo altă pedeapsă.

Referitor la eroarea strecurată în cuprinsul sentinței penale apelate, în sensul că s-a trecut sentința penală nr. 979/2008 în loc de sentința penală nr. 979/2005, se constată că, aceasta constituie o eroare materială - avându-se în vedere conținutul minutei redactate cu prilejul deliberării și copia sentinței în discuție aflată în dosarul de fond - ce urmează a fi înlăturată de instanța de fond în condițiile art. 195 Cod procedură penală, nefiind incidente dispozițiile art. 197 Cod procedură penală cum greșit susține inculpatul.

În ce privește pedeapsa stabilită pentru infracțiunea dedusă judecății, de 4 ani închisoare, Tribunalul constată că nu se justifică reducerea cuantumului acestuia.

Astfel, instanța de fond, reținând circumstanțe atenuante prev. de art. 74 alin. 2 și art. 76 lit. b Cod penal a stabilit cuantumul pedepsei sub limita minimului special prevăzut de textul sancționator, raportându-se pentru aceasta la criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, și avându-se în vedere, între altele, periculozitatea socială deosebită a acestuia ilustrată de condamnările anterioare înscrise în fișa de cazier judiciar.

Nu poate fi primită nici critica referitoare la nemotivarea hotărârii apelate, din moment ce prima instanță a făcut o analiză completă și corectă a fiecărei probe administrate în cauză, o descriere exactă a situației de fapt ce își găsește corespondent în ansamblul probator, dar și o analiză temeinică a infracțiunii deduse judecății, atât sub aspectul laturii obiective cât și al laturii subiective al acesteia.

Pentru toate aceste considerente, Tribunalul, constatând legalitatea și temeinicia sentinței penale nr. -.04.2009 a Judecătoriei Iași, în baza art. 379 pct. 1lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefundat apelul declarat de inculpatul.

Urmare soluției dispuse prin prezenta decizie, în conformitate cu art. 381 Cod procedură penală și ale art. 383 alin. 1¹Cod procedură penală, va fi menținută măsura arestării dispusă împotriva inculpatului și va fi dedusă, potrivit art. 383 alin. 2 Cod procedură penală deținerea preventivă după data de 17.04.2009 până la zi.

În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală hotărârile pronunțate în cauză au fost recurate de inculpatul - solicitând prin concluziile orale puse de apărătorul desemnat din oficiu, admiterea căii de atac cu motivația că față de datele cauzei pedeapsa este greșit individualizată, solicitând reducerea acesteia.

Critica formulată de inculpat se încadrează în drept în cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 14 din Codul d e procedură penală vizând aplicarea pedepsei greșit individualizată.

Analizând actele și lucrările de la dosar, se constată că atât instanța fondului cât și instanța de apel au reținut o corectă situație de fapt, confirmată de probele administrate în cauză, cărora le-au dat o justă și completă interpretare, stabilind vinovăția inculpatului și încadrând faptele comise de acesta în textul de lege corespunzător.

Instanțele au reținut în favoarea inculpatului disp. art. 74 alin. 2 Cod penal, respectiv vârsta tânără a acestuia și în conformitate cu disp. art. 76 lit. "b" Cod penal, a redus pedeapsa de la limita minimă de 7(șapte) ani închisoare prevăzută de disp. art. 211 alin. 2 ind. 1 alin. 1 Cod penal, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

Prin urmare, pedeapsa principală la care inculpatul a fost condamnat este just individualizată în raport cu criteriile prev. de art. 72 Cod penal fiind corect interpretate și aplicate aceste dispoziții ținând seama de gravitatea faptei, modul și condițiile în care a fost săvârșită precum și conduita inculpatului în toate fazele procesuale.

În consecință, pentru considerentele arătate și având în vedere că, verificând hotărârile atacate în raport cu prevederile art. 385 ind. 9 alin. 3 din Codul d e procedură penală, nu se constată existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul - este nefondat și va fi respins ca atare, în temeiul disp. art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală.

În baza art. 385 ind. 16 alin. 2 cu referire la art. 381 Cod procedură penală se va deduce detenția la zi a inculpatului de la 27 oct. 2009.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, deținut în penitenciarul Iași împotriva deciziei penale nr.413 din 27 octombrie 2009 Tribunalului Iași, pe care o menține.

Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 27 octombrie 2009 la zi.

Obligă recurentul la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, către Baroul d e Avocați I, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu se avansează din fondurile statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21.01.2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - -

Grefier

- -

Red.

Tehnored.

2 ex.

29.01.2010

Tribunalul Iași:

Președinte:Ciubotariu
Judecători:Ciubotariu, Tatiana Juverdeanu, Mihaela Chirilă

Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 38/2010. Curtea de Apel Iasi

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 38/2010. Curtea de Apel Iasi