Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 38/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr- Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
DECIZIA PENALĂ NR.38/R/MF
Ședința publică de la 19 ianuarie 2010.
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Diaconu dr. G -, Președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
JUDECĂTOR 3: Marius dr. -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-au luat în examinare, recursurile declarate de inculpații, domiciliat în, sat, județul A, domiciliat în, sat, nr.219, județul A și, domiciliat în, sat, județul A, împotriva deciziei penale nr. 20/MF din data de 29 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția penală, Complet specializat de minori penal, în dosarul nr-.
S-a înregistrat ședința de judecată potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, constată că dezbaterile asupra recursurilor au avut loc la data de 12 ianuarie 2010 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1086 din data de 23 iunie 2009, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr-, în baza art. 211 alin. 2 lit. b și c și alin. 2/1 lit. a pen. cu aplic. art. 75 lit. c pen. art. 74 alin. 1 lit. a, art. 80 si art. 76 alin.1 lit. b pen, a condamnat la 2 ani si 6 luni închisoare, în condițiile art. 57.pen, pe inculpații:
-, fiul lui si, născut la 11.11.1990 în P, jud. A, domiciliat în, sat, jud. A, CNP--, cetățean român, fără antecedente penale;
-, fiul lui și, născut la 11.09.1990 în P, jud. A, domiciliat în, sat, jud. A, CNP--, cetățean român, fără antecedente penale.
In baza art. 211 alin. 2 lit. b si c si alin. 2 ind.1 lit. a pen. cu aplic. art. 99 și urm. pen. art. 74 alin.1 lit. a, art. 80 și art. 76 alin.1 lit. c pen, a condamnat la 2 ani închisoare, în condițiile art. 57.pen. pe inculpatul, fiul lui și, născut la 20.03.1992 in P, jud. A, domiciliat în, sat, jud. A, CNP--, cetățean român, fără antecedente penale.
In baza art. 71.pen. a interzis inculpaților pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b pen.
In baza art. 88.pen și art. 357.pr.pen. dedus din pedeapsa aplicata fiecărui inculpat perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 17.12.2008 și până la data de 27.01.2009 inclusiv.
S-a luat act că partea vătămată, fiica lui si, CNP--, domiciliată în P, str. 1 - 2. -. A,.4, jud. A, nu s-a constituit parte civila, prejudiciul fiind acoperit.
In baza art. 191 alin.1 si 2.pr.pen, a obligat pe inculpați la plata cheltuielilor judiciare câtre stat, după cum urmează:
- pe inculpatul la plata sumei de 850 lei, din care onorariul avocatului din oficiu in cuantum de 100 lei, conform împuternicirii avocațiale nr. 316/22.01.2009 emisă de Baroul Argeș, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților;
- pe inculpatul la plata sumei de 450 lei;
- pe inculpatul la plata sumei de 450 lei.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut de prima instanță că, la data de 12.12.2008 inculpații, care sunt prieteni și domiciliază în comuna, jud. A, au consumat băuturi alcoolice și au hotărât să vină la P, cu intenția ca în seara zilei respective, la momentul întâlnirii, să caute prin parcări mașini pe care să le spargă, mai ales.
Ajunși în P, unde au consumat din nou băuturi alcoolice, aceștia s-au deplasat în cartierul, după lăsarea întunericului, unde au văzut o tânără, în persoana părții vătămate, ieșind din blocul B3,. B și având o geantă asupra sa.
Inițial doar inculpatul minor s-a repezit asupra acesteia, a lovit-o puternic cu piciorul în zona feței, încercând sa-i ia geanta, partea vătămată a căzut, iar apoi au intervenit și inculpatul major, care a lovit-o, cei doi încercând s-o imobilizeze pe partea vătămată, respectiv inculpatul major, care a tras de geanta acesteia, fără a reuși s-o smulgă.
Inculpatul a plecat primul de la locul altercației, deplasându-se către scările care duc la Stadion, iar ulterior, după ce inculpatul a reușit să smulgă geanta părții vătămate și la strigătele acesteia a ieșit pe balcon și martorul, au plecat de la locul faptei și ceilalți doi inculpați, inculpatul în aceeași direcție cu, pe lângă care a trecut, iar inculpatul în direcție opusă.
Martorul nu a văzut decât siluetele părții vătămate și a doi dintre inculpați, precum și îmbrăcămintea acestora din urmă, a coborât din bloc și a urcat scările ce aduceau la Stadion, în urmărirea făptuitorilor, l-a ajuns din urmă pe inculpatul, care i-a permis să-i controleze îmbrăcămintea în căutarea genții părții vătămate și, întrucât martorul nu a găsit nimic asupra acestuia, l-a lăsat să plece.
În același timp martorul, cumnatul părții vătămate, care locuia în blocul respectiv și care fusese vizitat de aceasta chiar înainte de săvârșirea faptei, a coborât din bloc alertat de partea vătămată și de sora acesteia, a aflat ce s-a întâmplat și a plecat și el după făptuitori, fără a-i ajunge din urmă.
Cât privește pe inculpați, aceștia s-au reîntâlnit în aceeași seară, după circa 10 minute de la săvârșirea faptei, în zona Grupului Școlar Astra de lângă Stadion, au împărțit bunurile din geantă, pe care au aruncat-o în aceeași zonă, între inculpații și s-au iscat certuri pe seama banilor care fuseseră în geantă.
Părții vătămate i-au fost cauzate, în timpul săvârșirii faptei, leziuni traumatice în zona mâinilor, a feței și a picioarelor, care au necesitat circa 6-7 zile de îngrijiri medicale.
Prejudiciul material produs acesteia a fost recuperat, părții vătămate fiindu-i înapoiate geanta sustrasă, bonurile valorice, actele de identitate și alte bunuri, pentru restul bunurilor fiind despăgubită cu contravaloarea lor în bani de către părinții inculpatului.
Situația de fapt a fost reținută de instanță din declarațiile părții vătămate, care a arătat în esență că a văzut trei băieți, după ce ieșise din blocul surorii și al cumnatului său, a fost lovită prima dată de unul dintre ei, care se afla mai aproape de ea, nu știe dacă a fost lovită de toți trei inculpații, dar s-a trezit lovită în față, a căzut, a continuat să fie lovită și i s-a smuls geanta, de care se trăgea în acest sens (filele 6, 7, 8, si 46 dos. inst.), coroborată cu declarațiile martorului, conform căruia nu a văzut ce s-a întâmplat, dar a coborât ulterior la scara blocului și a aflat că partea vătămată fusese acostată de trei indivizi, fusese lovită și i se luase geanta, dar fără ca partea vătămată să știe precis de câte persoane a fost lovită ( 31-32 79 dos. inst), precum și cu declarațiile martorului, care a arătat în esență că a văzut de la balcon o femeie căzută, precum și peste ea doi tineri care o agresau, unul din ei i-a smuls geanta, ambii fugind ulterior ( 33, 34, 80 dos. inst.).
Instanța a constatat că declarațiile părții vătămate și ale martorilor în cauză nu pot conduce prin ele însele la concluzia că cei trei inculpați au fost cei care au agresat-o și i-au smuls geanta părții vătămate, după cum nu pot stabili ce contribuție a avut fiecare, deoarece niciuna dintre aceste persoane nu a văzut decât siluetele făptuitorilor sau a unora dintre ei, neputând identifica pe aceștia.
S- observat însă că aceste aspecte se coroborează cu primele declarații date de cei inculpați după începerea cercetărilor, la datele de 17.12.2008 și 18.12.2008, declarații conform cărora, în esență, toți trei inculpații au acționat pentru aol ovi sau pentru aoi mobiliza pe partea vătămată, respectiv pentru a smulge geanta acesteia ( 51-52, 54-56, 44-45, 62-63, 65-67, 58-59, 75-76,78-79, 69-71 ).
Instanța a constatat că toți inculpații au revenit ulterior asupra acestor declarații, arătând în esență că inculpatul nu ar fi participat în niciun fel la săvârșirea faptei, ci că ar fi stat deoparte, declarații care nu pot fi reținute ca fiind reale, din următoarele considerente:
Revenirea inculpaților asupra primelor declarații poate fi avută în vedere cu îndeplinirea a două condiții: pe de o parte revenirea asupra unei declarații de către un inculpat să fie motivată convingător, iar pe de altă parte noua sau noile declarații, diferite față de cele date inițial, să se coroboreze cu ansamblul materialului probator administrat în cauză.
Instanța constată că revenirea inculpaților asupra unora din aspectele esențiale declarate anterior luării măsurii arestării preventive (acțiunile exercitate de fiecare dintre ei și de inculpatul pentru sustragerea genții părții vătămate) a fost justificată de aceștia pe motiv că declarațiile le-ar fi fost influențate de organele de poliție, în sensul că nu vor fi arestați dacă declarațiile sunt în sensul celor inițiale, precum și pe motiv că audierea lor s-a efectuat fără avocați sau cu avocați din oficiu.
S- observat că aceste motive nu reprezintă motive convingătoare care să justifice reținerea ca fiind nereale a declarațiilor inițiale date de inculpați, deoarece cu privire la influențarea de către organele de poliție a declarațiilor inculpaților nu există niciun minim de dovadă, iar în plus declarațiile inculpaților și din data de 18.12.2008 au fost date în condițiile în care la acea dată deja se luase măsura preventivă a reținerii lor pe 24 de ore, începând cu data de 17.12.2008, orele 23,00 ( 87, 88 ).
Cât privește lipsa unor apărători și asistarea inculpaților de apărători din oficiu, la datele luării primelor declarații ale inculpaților, se constată că acest lucru nu poate constitui un motiv care să justifice concluzia că acele declarații ar fi necorespunzătoare adevărului, atâta vreme cât aceștia nu au avut avocați aleși și s-au respectat dispozițiile legale referitoare la audierea învinuiților, deveniți ulterior inculpați.
De altfel, s- observat că declarațiile ulterioare ale inculpaților nu se coroborează și există contradicții esențiale chiar între declarațiile lor date în prezența avocaților aleși, sub aspectul locului exact în care se afla inculpatul la momentul agresiunii asupra părții vătămate, al distanței dintre acesta, pe de o parte, și partea vătămată și ceilalți doi inculpați, pe de altă parte, respectiv sub aspectul acțiunilor inculpatului asupra părții vătămate.
Astfel, la data de 18.12.2008 chiar inculpatul a declarat că ". a strigat către mine să vin sa-i ajut, iar eu m-am dus, am pus mâna pe geantă și doar am mimat faptul că trag de ea. Văzând că nu reușesc să-i iau geanta, m-a zgornit, spunându-mi " pleacă, mă, că nu ești bun de nimic" ( 70 ).
Or, această declarație, dată în prezența avocatului ales, din care ar reieși că, deși nu a tras de geantă și nu a agresat în niciun fel pe partea vătămată, după începerea săvârșirii infracțiunii inculpatul s-a aflat și el lângă ceilalți inculpați și lângă partea vătămată, se contrazice cu celelalte declarații ale aceluiași inculpat, dar și cu declarațiile ulterioare ale celorlalți inculpați, toate date în prezența apărătorilor aleși, în sensul că inculpatul, deși s-a aflat lângă celelalte părți, nu ar fi participat în niciun fel la săvârșirea faptei, ori în sensul că acesta nu se afla deloc lângă ceilalți inculpați și lângă partea vătămată, ci mai departe, la 10 sau chiar 15 metri ori 20 de metri distanță, peste stradă ( 56, 57, 67-68, 17, 18, 42, 44-45, 71 dos. inst.).
Așadar, instanța nu a putut reține aceste declarații ulterioare date de inculpați, dat fiind faptul că susținerile din cadrul lor nu se coroborează, iar revenirea asupra declarațiilor inițiale nu se justifică în mod convingător. De altfel, deși inculpatul a susținut în esență, în cadrul declarațiilor ulterioare, că nu a avut niciun fel de contribuție la săvârșirea faptei, încercând să se delimiteze de acțiunile celorlalți doi inculpați, se observă că nu este lipsit de relevanță faptul că imediat după săvârșirea acesteia și după fuga inculpaților de la locul faptei, toți trei s-au reîntâlnit în apropiere și au căutat în geanta sustrasă pentru a-și împărți bunurile aflate în aceasta.
Instanța a mai reținut, în cadrul probatoriului, procesul-verbal încheiat de organele de poliție cu ocazia conducerii în teren efectuate în prezența inculpatului, la data de 17.12.2008 ( 24-28 ), din care rezultă că acesta le-a indicat locul în care fusese abandonată geanta părții vătămate, care a fost găsită în acel loc (spațiu viran din fața imobilului nr. 1 de pe str. -), precum și adresa emisă de SC Consult SRL și procesele-verbale de predare-primire a bonurilor de masă, a actelor și a altor bunuri luate de inculpați din geanta părții vătămate, găsite la inculpații și ( 14, 15, 17,19, 21-23, 41 ), bunuri care au fost reclamate de partea vătămată ca aflându-se în geanta sustrasă (8 ).
De asemenea, susținerile părții vătămate și ale inculpaților, în sensul că geanta a fost smulsă prin folosirea violenței asupra părții vătămate, sunt confirmate și de concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 777/A7/18.12.2008 întocmită de SML A ( 13 du.p. ), din care a rezultat că aceasta prezenta leziuni traumatice constând în excoriații, contuzii și echimoze (pe față, la nivelul umărului stâng, pe antebrațul stâng, interdigital, pe fața anterioară a ambelor gambe) produse prin lovire cu corpuri dure și pentru care sunt necesare 6-7 zile de îngrijiri medicale.
Date fiind aceste aspecte, instanța a constatat că fapta inculpaților, care la data de 12.12.2008, în P, cartier, după lăsarea întunericului și în public, au deposedat prin violență pe partea vătămată de o geantă, în care se aflau suma de 300 de lei, acte de identitate, bonuri valorice si alte bunuri personale, recuperate ulterior sau a căror valoarea a fost acoperită, cu producerea unor leziuni traumatice părții vătămate, care au necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. 2 lit. b si c și alin. 2 ind.1 lit. a pen.
Instanța a mai reținut că, pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii menționate, nu are relevanță faptul că inculpații au avut o contribuție diferită la săvârșirea faptei, în sensul că actele de violență din partea unuia au fost mai grave ori au constat în imobilizarea părții vătămate sau în îngreunarea posibilității acesteia de a se apăra și de a păstra contactul cu geanta sau că unii dintre inculpați au exercitat acțiunile de lovire sau alte violențe, în timp ce alții au exercitat acțiuni specifice sustragerii bunului ori ca doar unul dintre inculpați a lovit primul pe partea vătămată, iar ceilalți participanți au avut contribuții ulterioare la sustragerea bunului prin violență.
La individualizarea pedepsei pentru fiecare inculpat, instanța a avut în vedere toate criteriile prev. de art. 72.pen.: dispozițiile generale ale Codului penal; limitele de pedeapsă fixate în partea specială; gradul de pericol social al faptei, apreciat ca fiind foarte ridicat, față de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei (în condițiile în care, anterior, inculpații se întâlniseră pentru a pune în practică hotărârea de a săvârși infracțiuni de furt calificat, ingestia de băuturi alcoolice a fost voluntară, hotărârea de a tâlhări pe partea vătămată a fost luată și pusă în practică foarte repede, cu mare ușurință și îndrăzneală, partea vătămată era o persoană de sex feminin foarte tânără, care se putea cu greu apăra în fața a trei persoane de sex masculin, deși partea vătămată a opus rezistență după ce a fost lovită, căzând jos și ținând de geantă, inculpații au continuat să acționeze asupra sa prin violență și asupra bunului pe care voiau să-l sustragă etc.); persoana fiecărui inculpat, sens în care se reține că niciunul dintre ei nu este cunoscut cu antecedente penale, toți sunt foarte tineri, inculpatul este minor și din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș rezultă că provine dintr-o familie dezorganizată, este influențabil, a neglijat școala din cauza anturajului, consumă în exces băuturi alcoolice; săvârșirea de către inculpatul minor a infracțiunii în stare de minoritate prev. de art. 99 și urm. pen. săvârșirea de către inculpații majori și a infracțiunii împreună cu un minor, în condițiile în care locuiesc în aceeași comună, sunt prieteni și știau vârsta acestuia, fiind aplicabilă circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. c pen. precum și existența circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a pen. în ceea ce privește pe fiecare inculpat.
În acest ultim sens, fiecare inculpat a avut o bună conduită, concretizată nu numai prin lipsa antecedentelor penale, dar și prin comportamentul lor general anterior săvârșirii faptei, astfel cum a rezultat din fișele de cazier judiciar, din caracterizările depuse la dosar ( 47, 48, 59, 60 dos. inst.) și din declarațiile martorilor, -, audiați în circumstanțiere ( 72, 73, 74 dos.inst.), motive pentru care instanța reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 74 lit. a pen. pentru fiecare inculpat.
Instanța nu putut reține și alte circumstanțe atenuante, deoarece inculpații nu au dovedit sinceritate și regret real după săvârșirea faptei, nu au manifestat o "stăruință" în repararea prejudiciului produs părții vătămate, în sensul art. 74 alin. 1 lit. b și c pen. iar starea de beție în care se aflau nu a fost completă și a fost voluntară, inculpații ingerând băuturi alcoolice în condițiile în care luaseră hotărârea de a săvârși infracțiuni de furt calificat în acea seară, ceea ce nu poate atenua răspunderea lor cu privire la infracțiunea dedusă judecății.
La stabilirea cuantumului pedepselor, dar și a modalității de individualizare a acestora, instanța a avut în vedere aceste criterii, care dovedesc atât gradul de pericol social al infracțiunii, cât și periculozitatea fiecărui inculpat, după cum are în vedere și contribuția inculpaților la săvârșirea infracțiunii, respectiv faptul că inculpatul, deși minor, este cel care a acționat primul asupra părții vătămate prin acte de violență, declanșând practic toată desfășurarea ulterioară a infracțiunii.
Împotriva sentinței au declarat apel, în termen legal inculpații. Inculpatul a arătat că instanța de fond în mod greșit a reținut că el ar fi lovit-o pe partea vătămată, că nu a acordat atenția cuvenită circumstanțelor personale ale inculpatului, pronunțând o pedeapsă mult prea mare cu executare într-o modalitate prea aspră, neluând în seamă conduita bună a inculpatului de dinaintea comiterii faptei, stăruința acestuia pentru a repara paguba produsă și atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii.
Prin decizia penală nr.20 MF din 29 octombrie 2009, Tribunalul Argeșa respins, apelurile declarate de inculpații, și, obligându-i pe apelanții-inculpați și la plata a câte 40 lei cheltuieli judiciare către stat și pe apelantul-inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente a la plata sumei de 340 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a apreciat că instanța de fond a reținut în mod corect vinovăția inculpaților față de faptele imputate, respectiv că au deposedat-o prin violență pe partea vătămată de o geantă în care se aflau bani și mai multe bunuri. Instanța nu și-a însușit apărarea inculpatului cum că nu a participat la săvârșirea faptei. Implicarea acestuia la comiterea faptei a rezultat chiar din declarațiile inițiale ale inculpaților, iar aici avem în vedere declarația inculpatului ( 62-68 ) în care a arătat că și inculpatul, alături de el, a fost cel care a lovit-o pe partea vătămată. Și inculpatul a recunoscut inițial implicarea inculpatului arătând că toți trei au tras de geanta părții vătămate, acțiune pe care chiar inculpatul o recunoaște, e drept, într-o manieră mult mai atenuată.
Există, așa cum a constatat în mod just instanța de fond, contradicții între declarațiile inculpaților, însă în ciuda acestora rămâne ca o constantă, comiterea de către fiecare din inculpați a unor acte materiale care, privite prin prisma consecințelor produse, pot fi încadrate juridic în verbum regens al infracțiunii de tâlhărie.
În ceea ce privește pedepsele aplicate, considerăm că instanța de fond a fost destul de clementă, prin reținerea în cadrul operațiunii de individualizare a pedepselor, a dispozițiilor art. 74 și 76 cod penal ceea ce a condus la reducerea acestora sub minimul special prevăzut de lege, deși, având în vedere circumstanțele comiterii faptelor, inculpații puteau beneficia de un tratament sancționatori mult mai. Oricum, având în vedere aceleași circumstanțe, modalitatea de executare aleasă de instanța de fond se impunea fortiori.
Împotriva deciziei au formulat recurs inculpații, aducând critici atât cu privire la temeinicia cât și față de legalitatea acesteia.
Inculpatul, prin apărător, a avut în vedere două motive de recurs, la care se referă art.385/9 pct. 18 și 14 Cod procedură penală, respectiv că instanța a comis o eroare gravă de fapt, pronunțând o hotărâre greșită de condamnare și, pedepsele sunt greșit individualizate în raport cu dispozițiile art.72 din Codul penal.
Inculpatul de asemenea, prin părător, a adus critici vizând netemeinicia hotărârii, în legătură cu individualizarea judiciară a pedepsei aplicată acestuia.
Inculpatul prin avocatul său, a invocat nereguli ce privesc în aceeași măsură individualizarea judiciară a pedepsei, așa cum a susținut și inculpatul.
Curtea apreciază nefondate recursurile inculpaților și având în vedere următoarele considerente:
În ce-l privește pe inculpatul, care în recurs s-a apărat susținând că nu a comis fapta ce i se impută, curtea observă din declarațiile părții vătămate coroborate cu declarațiile inculpaților din 17.12 și 18.12.2008 date în cursul urmăririi penale, că toți cei trei inculpați au acționat pentru a imobiliza partea vătămată și a-i smulge geanta acesteia ( 51-71 dos.), relevant fiind și faptul că ulterior inculpații s-au întâlnit pentru a împărți bunurile ce se aflau în geanta părții vătămate.
Conștientizând în timpul anchetei gravitatea faptei, inculpatul a reparat prejudiciul produs prin infracțiune părții vătămate.
Ceea ce rezultă prin urmare, fără echivoc din probatoriul administrat în cauză este faptul că acțiunile celor trei inculpați într-o măsură diferită într-adevăr s-au contopit, realizând în cele din urmă hotărârea infracțională și elementul material complex al laturii obiective a infracțiunii de tâlhărie.
Așadar, chiar dacă inculpatul nu a realizat acte efective de violență asupra victimei dar cu toate acestea a avut o contribuție pentru a smulge din mâna ei geanta, această activitate materială este suficientă, pentru ca împletindu-se cu celelalte contribuții ale inculpaților să întregească așa cum s-a arătat latura obiectivă a infracțiunii de tâlhărie.
Practica judiciară a cristalizat în asemenea situații opinia potrivit cu care smulgerea genții din mâna părții vătămate împotriva voinței acesteia, sau prin surprinderea ei, echivalează cu o activitate violentă ce se circumscrie violenței specifice infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 Cod penal.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpatului, motiv de recurs susținut și de inculpatul, curtea reține că acești doi inculpați au comis faptele împreună cu un minor, împrejurare ce reprezintă conform art.75 lit.c Cod penal o circumstanță agravantă, pe lângă celelalte elemente ce imprimă faptei un caracter agravant, ( în timpul nopții și într-un loc public).
Pe de altă parte, așa cum rezultă din evidențele cazierului judiciar la data de 19.01.2010, cei doi inculpați mai sunt cercetați în momentul de față în dosarele nr.7550/P/2008 și nr.2339/P/2008 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești pentru comiterea altor infracțiuni de furt calificat în formă continuată, atrăgând se pare, în anturajul lor infracțional și pe inculpatul minor.
În cele din urmă, infracțiunea de tâlhărie se înscrie printre faptele cu un pericol social ridicat, legiuitorul stabilind în modalitatea în care au acționat inculpații un regim sancționator extrem de sever, al închisorii de la 7 la 20 de ani.
După cum reiese din hotărârile atacate, în ciuda unor circumstanțe agravante, instanțele au aplicat inculpaților un tratament sancționator atenuat, reducând pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al aplicării dispozițiilor art.74, 76 Cod penal, deși reducerea pedepselor nu era obligatorie în condițiile date conform art.80 Cod penal.
Pentru că de regulă în cazul faptelor grave, represiunea trebuie să fie pe măsură pentru a răspunde nevoilor de apărare socială, modalitatea de executare a pedepselor este detenția conform art.57 Cod penal, așa cum au procedat în mod corect prima instanță, cât și instanța de apel.
Prin urmare, în cazul celor doi inculpați majori, individualizarea judiciară a pedepselor aplicate atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare se înscrie în coordonatele stabilite de art.72 Cod penal și răspunde scopurilor preventiv, coercitiv și educativ menționate de legiuitor în art.52 Cod penal.
În ceea ce privește recursul inculpatului minor, curtea îl apreciază întemeiat pentru următoarele considerente:
Regimul sancționator al minorilor infractori este potrivit dispozițiilor art.99 și următoarele Cod penal mult mai blând decât în cazul majorilor, legea recomandând față de minorii care răspund penal să se aibă în vedere cu predilecție aplicarea unor măsuri educative, dacă acest lucru este posibil.
Această orientare a legiuitorului fără îndoială că trebuie să rămână în atenția instanței în momentul alegerii sancțiunii ce urmează să fie aplicată în cazul minorilor.
Curtea reține din perspectiva arătată că instanțele au realizat o individualizare globală fără nici o distincție în cuantificarea circumstanțelor și contribuțiilor la comiterea faptelor, punând în același plan cu inculpații majori pe minorul.
Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș, pe lângă deficiențele educaționale datorită destrămării familiei sale, se arată că minorul este ușor influențabil fiind atras de anturajul acestor tineri cu un comportament delicvent, datorită faptului că în familie nu a găsit modele de comportament pe care să le copieze.
Cu toate acestea, șansele sale de reintegrare sunt considerabile, apreciindu-se că tangența cu mediul penitenciar nu l-ar putea ajuta să conștientizeze gravitatea faptelor și nu va conduce la creșterea motivației pentru schimbare.
Asemenea aspecte au fost neglijate de instanțe în stabilirea regimului sancționator, iar concluzia executării pedepsei într-un regim de detenție nu se înscrie în nici un caz într-o individualizare justă.
Având în vedere toate aceste argumente, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, curtea va respinge recursurile inculpaților și, iar conform pct.2 al aceluiași text de lege, va admite recursul inculpatului minor și casând în parte decizia atacată și sentința penală nr.1086/23 iunie 2009 Judecătoriei Pitești, va înlătura dispozițiile art.57, 71 Cod penal, cu toate consecințele față de acest din urmă inculpat.
Având în vedere condiția socială a minorului, personalitatea sa în curs de formare, starea sa fizică, dezvoltarea intelectuală, comportamentul lui, condițiile în care a trăit și a crescut, recomandările Serviciului de Probațiune, dispozițiile art.100 Cod penal, art.72 și 52 Cod penal, curtea apreciază că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului minor, reprezintă o modalitate optimă care va conduce la reeducarea și reintegrarea socială a minorului, la formarea de către acesta a unei atitudini corecte față de ordinea și de valorile sociale ocrotite de lege, impunându-i acestuia măsurile de supraveghere și obligațiile prevăzute de lege.
Se vor pune în vedere inculpatului minor dispozițiile art.86/4 Cod penal privind revocarea suspendării în cazul comiterii unor noi infracțiuni în termenul de încercare sau a nerespectării obligațiilor și măsurilor de supraveghere.
Pe durata suspendării pedepsei principale va suspenda și executarea pedepsei accesorii.
Vor fi menținute în rest dispozițiile deciziei și sentinței.
Conform art.192 Cod procedură penală, recurenții și vor fi obligați la polata cheltuielilor judiciare efectuate de stat, iar onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul minor se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul inculpatului, fiul lui și, născut la data de 20.03.1992, în P, jud. A, domiciliat în comuna, sat, jud. A, CNP - -, împotriva deciziei penale numărul 20/MF/29.10.2009 a Tribunalului Argeș.
Casează în parte decizia și sentința penală nr. 1086/23 iunie 2009 Judecătoriei Pitești sub aspect penal, în sensul că:
Înlătură dispozițiile art. 57, 71 Cod penal cu privire la inculpatul minor cu toate consecințele.
În baza art. 81, 110 Cod penal dispune suspendarea condiționată sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului minor, pe o durată de 3 ani, ce constituie termen de încercare.
În baza art. 110/1 raportat la art. 86/3, 86/4 cod penal, pe durata termenului de încercare inculpatul este obligat:
- Să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Protecție Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor;
- Să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință ori locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- Să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- Să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;
- Să urmeze un curs de învățământ ori de calificare;
- Să nu intre în legătură cu ceilalți inculpați ori cu persoane cunoscute cu antecedente penale;
- Să nu frecventeze barurile ori localurile unde se consumă băuturi alcoolice.
Se pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 86/4 Cod penal.
Conform art. 71 alin 5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale se suspendă și executarea pedepsei accesorii privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal.
Menține în rest dispozițiile deciziei și sentinței atacate.
Respinge, ca nefondate, recursurile inculpaților, domiciliat în, sat, județul A, domiciliat în, sat, nr.219, județul A, împotriva aceleiași decizii, pe care îi obligă la câte 600 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 300 lei onorariu avocat oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare în cuantum de 300 lei, reprezentând onorariul avocat oficiu pentru inculpatul, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
dr.Gh.- - dr.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
3 ex./05.02.2010.
Jud.fond:.
Jud.apel:
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Gabriel Săndulescu, Marius
