Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 384/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 384/R/2008
Ședința publică din 11 iunie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Vasile Goja JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Luminița Hanzer
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.146/A din 05.05.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev.de art.211 alin.1 și 2 lit.b și c și alin.2/1 lit.b pen. cu aplic.art.37 lit.a pen. și tâlhărie, prev.de art.211 alin.1 și 2 lit.b și c și alin.2/1 lit.a pen. cu aplic.art.37 lit.a pen. totul cu aplic.art.33 lit.a și art.34 lit.b pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind partea vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care Inculpatul arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și rejudecând cauza, să se dispună reducerea pedepsei aplicate, raportat la întreaga probațiune administrată în cauză și la atitudinea inculpatului, care a recunoscut fapta comisă. Cu onorariu avocațial din.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate, pedeapsa aplicată inculpatului fiind corect individualizată, raportat la gravitatea faptei comise, la urmările acesteia și la persoana inculpatului, care a mai fost condamnat pentru fapte similare. În concluzie, solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei aplicate.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 1 din 03.01.2008 pronunțată de Judecătoria Huedin, în baza art. 211 alin 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2/1 lit. b pen. cu aplicarea art. 37 lit. a pen. a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 01.11.1982. în H, jud. C, cu domiciliul în., sat - Fabrici nr. 222,. 7, jud. C, în prezent încarcerat în Penitenciarul Gherla, necăsătorit, recidivist, la 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie în dauna persoanelor vătămate și.
În baza art. 211 alin 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2/1 lit. a pen. cu aplicarea art. 37 lit. a pen. a fost condamnat același inculpat la 7 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate, cu domiciliul în., sat - Fabrici. 192. 10, jud.
S-a constatat că cele două infracțiuni au fost săvârșite în concurs real, prevăzut de art. 33 lit. a pen.
În baza art. 34 lit. b pen. au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 83.pen. a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 353/2006 pronunțată de Judecătoria Huedin, inculpatul executând pedeapsa în regim penitenciar împreună cu pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, în total 9 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 71 alin. 1.pen. pe durata executării pedepsei i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b CP.
În baza art. 88 alin. 1.pen. s-a dedus din durata pedepsei perioada reținerii și a arestului preventiv începând cu data de 14.05.2007 și până la zi.
În baza art. 350.pen.Cod Penal a fost menținută măsura arestului preventiv.
În baza art. 211 alin 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2/1 lit. a pen. a fost condamnat inculpatul -, fiul lui și, născut la data de 24.12.1978. în H, jud. C, cu domiciliul în., sat - Fabrici nr. 228,. 6, jud. C, necăsătorit, fără antecedente penale, la 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate.
În temeiul art. 71 alin. 1.pen. pe durata executării pedepsei i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b pen.
În baza art. 118 alin. 4.pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul a sumei de 361 lei.
În baza art. 14 și 346.pen.Cod Penal rap. la art. 998 și art. 1003.Civ. au fost obligați în solidar inculpații să plătească părții civile suma de 880 lei, cu titlu de despăgubiri.
În temeiul art. 191 alin. 2.pen.Cod Penal au fost obligați inculpații să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat, în sumă de câte 660 lei.
Onorariile avocaților din oficiu, d-na și d-na, în sumă de câte 100 lei, au fost avansate din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În seara de 19.02.2007, martorii și au mers în localul aparținând ANSAF, situat în apropierea stației - Fabrici, în barul respectiv aflându-se și inculpatul. La un moment dat în local a venit și d-na, aflată sub influența băuturilor alcoolice, care i-a propus martorului - barman de serviciu - să îi vândă un telefon mobil marca Nokia. Deoarece martorul a refuzat, a ajuns la o înțelegere cu martorii și, aceștia oferindu-i în schimb telefonul lor și suma de 35 lei.
Întrucât doreau să schimbe cartelele aflate în cele două telefoane și nu știau cum se face acest lucru, martorii și au cerut inculpatului să efectueze această operațiune, inculpatul fiind de acord. După ce a schimbat cartelele s-a întors la masa lui, iar cei doi martori au continuat să consuma băuturi alcoolice.
În jurul orelor 23.00. martorii și au plecat spre domiciliu. Observând plecarea martorilor, inculpatul a cerut martorului minor să îl însoțească, fără însă a-i arăta motivul. în timp ce se îndreptau către clădirile aparținând Minerale, inculpatul i-a spus martorului minor că martorii și au asupra lor bani, un telefon mobil și alte bunuri, pe care dorește să le sustragă.
Înainte de a ajunge la clădirea cunoscută sub numele de, inculpatul și martorul minor au trecut drumul și s-au oprit în apropierea blocului în care se aflaseră pompele de apă, așteptându-i pe martorii și. Când aceștia din urmă s-au apropiat, inculpatul s-a apropiat de ei și le-a pulverizat în față un jet de spray paralizant, după care a început să îi lovească cu pumnii și picioarele, timp în care martorul minor a rămas ascuns. După ce martorii au căzut la pământ, inculpatul a sustras telefonul mobil care se afla asupra martorei, suma de 11 lei și un pachet de țigări, după care l-a luat pe martorul minor și s-au întors în localul în care fuseseră, unde inculpatul i-a plătit martorului minor o partidă de biliard. în timp ce se întorceau la bar, inculpatul i-a cerut martorului minor să nu spună nimănui ce se petrecuse.
Deși inculpatul a negat în cursul urmăririi penale comiterea faptei, afirmând că s-a aflat tot timpul în local în seara respectivă, susținerile sale sunt infirmate de declarațiile martorilor, și, coroborate cu rapoartele de constatare medico-legală, raportul de constatare tehnico-științifică privind urma de încălțăminte descoperită la fața locului și rapoartele de constatare tehnico-științifică a comportamentului simulat.
La data de 27.04.2007. partea vătămată a încasat de la martorul suma de 9.000.000. lei vechi, în bancnote de 1.000.000. lei, reprezentând plata pentru o lucrare efectuată. După ce s-a întors de la C, partea vătămată, care avea banii asupra sa, a mers la domiciliul fratelui său, martorul, iar apoi, împreună cu martorii și au mers în barul numit din - Fabrici unde au consumat băuturi alcoolice.
Plata consumației a fost făcută de către partea vătămată, care a achitat cu o bancnotă de 100 lei, primind rest de la martora suma de 80 lei.
În jurul orelor 00.00 partea vătămată și martorii și au plecat spre domiciliile lor, deplasându-se pe nr. 108. Pe drum s-au întâlnit cu martorul, persoană cu care partea vătămată a avut o discuție. Partea vătămată a vrut să lovească martorul, dar acesta s-a ferit și a fugit, timp în care de partea vătămată și martorii și s-au apropiat inculpații și martorul.
S-a iscat o altercație în cursul căreia martorul 1-a agresat pe martorul, iar inculpații au lovit partea vătămată. Aceasta a reușit să fugă pe o distanță de aproximativ 10, dar a fost ajunsă de către inculpați, care au continuat să o lovească până când partea vătămată a rămas inconștientă. Partea vătămată a avut asupra sa un cuțit, primit de la martorul, însă din declarațiile coroborate ale martorilor, și, rezultă că nu a folosit acel obiect în cursul altercației, ci i-a fost luat de către inculpatul.
Deși nici una din persoanele care au fost de față nu a observat sustragerea banilor, a pachetului de țigări și a brichetei din buzunarul hainei părții vătămate, faptul că acestea au fost luate de cei doi inculpați este confirmat de starea de fapt observată, coroborată cu rezultatele testelor poligraf la care au fost supuși inculpații și partea vătămată.
În drept, fapta inculpatului, care, în timpul nopții, într-o zonă publică și prin folosirea unei substanțe paralizante, exercitând acte de violență a deposedat martorii și de un telefon mobil, de suma de 11 lei și de un pachet de țigări, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și c și alin. 2/1 lit. b CP. La individualizarea pedepsei ce se va aplica instanța va ține cont de criteriile prevăzute de art. 72. luând în considerare modul în care inculpatul a acționat, mijloacele folosite de acesta, valoarea pagubei provocate, limitele legale ale pedepsei și modalitatea de executare a acesteia.
Fapta aceluiași inculpat, care împreună cu inculpatul, în timpul nopții, într-o zonă publică, exercitând acte de violență a deposedat partea vătămată de suma de 880 lei, de o brichetă și de un pachet de țigări, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și c și alin. 2/1 lit. a CP. La individualizarea pedepsei ce se va aplica instanța va ține cont de criteriile prevăzute de art. 72 CP. luând în considerare modul în care inculpatul a acționat, perseverența pe calea infracțională, valoarea pagubei provocate, limitele legale ale pedepsei și modalitatea de executare a acesteia.
Constatând că cele două infracțiuni au fost săvârșite în concurs real, prevăzut de art. 33 lit. a pen. instanța de fond, în temeiul art. 34 lit. b pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să o execute în regim penitenciar pe cea mai grea.
Din fișa de cazier judiciar inculpatului a rezultat că acesta a comis ambele infracțiuni în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a pen. faptele fiind săvârșite în termenul de încercare de 4 ani stabilit prin sentința penală nr. 353/2006 a Judecătoriei Huedin, prin care inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat.
În consecință, în temeiul art. 83.pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei anterioare, inculpatul urmând să o execute alături de pedeapsa rezultantă stabilită pentru faptele ce fac obiectul prezentului dosar.
Fapta inculpatului, care împreună cu inculpatul, în timpul nopții, într-o zonă publică, exercitând acte de violență a deposedat partea vătămată de suma de 880 lei, de o brichetă și de un pachet de țigări, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și c și alin. 2/1 lit. a pen. La individualizarea pedepsei care i-a fost aplicată, instanța de fond a ținut cont de criteriile prevăzute de art. 72.pen. luând în considerare modul în care inculpatul a acționat, de lipsa antecedentelor penale, valoarea pagubei provocate, limitele legale ale pedepsei și modalitatea de executare a acesteia.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel cei doi inculpați, solicitând admiterea lor și desființarea hotărârii atacate și în urma rejudecării cauzei, pronunțarea unei soluții de achitare de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate, susținând că doar au agresat-o pe partea vătămată fără a o deposeda de vreo sumă de bani sau alte bunuri.
Prin decizia penală nr.146/A din 5 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în baza art. 379 pct.2 lit. a pen.Cod Penal au fost admise apelurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 01.11.1982 în H, jud. C, in com., sat -Fabrici, nr.222,. 7, jud. C, si, fiul lui si, născut la 24.12.1978 in H, jud. C,. in com., sat -Fabrici, nr.222,. 7, jud. C, împotriva sentinței penale 1/03.01.2008 a Judecătoriei Huedin, care a fost desființată parțial, cu privire la greșita încadrare juridică a infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211al. 1, al. 2 lit. b și c și al. 2/1 lit. a pen. reținută în sarcina inculpaților (comisă asupra părții vătămate ), greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. b și c și al. 2/1 lit. b pen. cu art. 37 lit. a pen. (comisă asupra părților vătămate și ) și greșita obligare a celor doi inculpați la plata către partea civilă a sumei de 880 lei reprezentând despăgubiri civile.
Pronunțând o nouă hotărâre, în aceste limite, în baza art.334 pr.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 211al. 1, al. 2 lit. b și c și al. 2/1 lit. a pen. (comisă asupra părții vătămate ) reținută în sarcina inculpaților prin sentința penală atacată, în infracțiunea de lovire, prev. de art. 180 al. 2.pen. cu art. 37 lit. a pen. și art. 74 al. 2 și art. 76 lit. f pen. în privința inculpatului și cu art. 74 al. 1 lit. a și art. 76 lit. f pen. în privința inculpatului și a fost condamnat fiecare dintre inculpați pentru această faptă la câte o pedeapsă de 450 lei amendă penală.
A fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. b și c și al. 2/1 lit. b pen. cu art. 37 lit. a pen. cu art. 74 al. 2.pen. și art. 76 lit. b pen. (comisă asupra părților vătămate și ) la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a pen. s-a constatat că faptele reținute în sarcina inculpatului sunt concurente și s-a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru acestea, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.
În baza art. 83.pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.353/2006 a Judecătoriei Huedin și dispune executarea acesteia alături de pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru concursul de infracțiuni, în total inculpatul executând pedeapsa de 7 ani închisoare în regim de detenție.
În baza art. 350.pen.Cod Penal s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88.pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate acestui inculpat timpul reținerii și al arestului preventiv de la 14.05.2007 până la zi.
S-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a și b pen. în privința inculpatului.
I s-a atras atenția inculpatului asupra prev. art. 63/1 pen. privind înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea în caz de neexecutare cu rea credință a acesteia.
În baza art. 14, 346.pen.Cod Penal și art. 998.civ. a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea vătămată.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, prima constând în aceea că în data de 19.02.2007 în timpul nopții, într-o zonă publică, prin folosirea unei substanțe paralizante și prin exercitarea de acte de violență a deposedat pe numiții și de un telefon mobil, de suma de 11 lei și de un pachet de țigări iar cea de a doua, în aceea că împreună cu inculpatul, în noaptea de 27/28.04.2007, într-o zonă publică, au exercitat acte de violență asupra părții vătămate pe care l-au deposedat de suma de 880 lei, de o brichetă și de un pachet de țigări.
În ceea ce privește cea dintâi infracțiune de tâlhărie reținută în sarcina inculpatului, prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, întemeiată pe aprecierea obiectivă a probelor de la dosar, reținând în mod just că inculpatul se face vinovat de comiterea acestei infracțiuni în ciuda atitudinii sale de nerecunoaștere a faptei comise. La dosar existând un amplu material probator care demonstrează că inculpatul este autorul infracțiunii de tâlhărie comise asupra numiților și.
În acest sens pot fi avute în vedere declarațiile celor două victime, care după săvârșirea faptei au depus plângeri la organele de poliție și s-au prezentat la IML C-N în vederea constatării leziunilor produse în urma actelor de agresiune exercitate asupra lor de către inculpat, declarația minorului, care l-a însoțit pe inculpat și căruia acesta i-a relatat despre intenția sa infracțională, precum și declarațiile martorilor și, coroborate cu rapoartele de constatare medico-legală, raportul de constatare tehnico-științifică privind urma de încălțăminte descoperită la fața locului și rapoartele de constatare tehnico-științifică a comportamentului simulat.
Prima instanță a avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului pentru această faptă, criteriile generale de individualizare cuprinse în art. 72.pen. însă considerăm că față de vârsta tânără a inculpatului sunt aplicabile dispozițiile art. 74 al. 2.pen. și pe cale de consecință, aplicarea unei pedepse sub limita minimă specială prevăzută de lege, tribunalul opinând pentru o pedeapsă de 5 ani închisoare, care apreciem că, corespunde pe deplin și gravității concrete a faptei comise.
În ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie comisă asupra părții vătămate și reținută în sarcina ambilor inculpați, considerăm dimpotrivă, că din materialul probator administrat pe parcursul urmăriri penale și al judecății în primă instanță, nu a rezultat fără dubiu vinovăția acestora în comiterea acestei fapte, ceea ce s-a demonstrat fără putință de tăgadă fiind doar comiterea unor acte de violență asupra părții vătămate, dar nu și comiterea actului de sustragere a sumei de 880 lei, ceea ce face să nu subziste elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie.
S-a reținut sub aspectul stării de fapt în sentința penală atacată că inculpatul împreună cu inculpatul, în noaptea de 27/28.04.2007, în loc public, ar fi exercitat acte de violență asupra părții vătămate, pe care l-au deposedat de suma de 880 lei, de o brichetă și de un pachet de țigări.
A rezultat din actele de la dosar că partea vătămată a încasat în data de 27.04.2007 de la numitul suma de 900 lei în bancnote de100 lei iar în seara aceleiași zile împreună cu fratele său și concubina acestuia s-au deplasat în localul numit, unde partea vătămată a făcut cinste cu băuturi alcoolice. Cei trei au părăsit localul în jurul orei 24, deplasându-se spre casă pe nr. 108.
Pe drum s-au întâlnit cu martorul, cu care partea vătămată a avut o discuție, în urma căreia partea vătămată a vrut să îl lovească pe martor, dar acesta s-a ferit și a fugit, timp în care de partea vătămată și martorii și s-au apropiat inculpații și martorul.
S-a iscat o altercație în cursul căreia martorul l-a agresat pe martorul, iar inculpații au lovit partea vătămată. Aceasta a reușit să fugă pe o distanță de aproximativ 10, dar a fost ajunsă de către inculpați, care au continuat să o lovească până când partea vătămată a rămas inconștientă. Partea vătămată a avut asupra sa un cuțit, primit de la martorul, însă din declarațiile coroborate ale martorilor, și, rezultă că nu a folosit acel obiect în cursul altercației.
Până la acest punct starea de fapt reținută de instanța de fond are suport probator, însă considerăm că în mod nejustificat aceasta a concluzionat că cei doi inculpați au sustras de la partea vătămată și o anumită sumă de bani și alte bunuri, neexistând nici un mijloc de probă în acest sens.
Astfel, în privința celor doi inculpați, trebuie menționat faptul că inculpatul a refuzat să facă declarații privitoare la faptă, însă cu ocazia ultimului cuvânt acordat a susținut de fiecare dată că este nevinovat și aceeași poziție constantă a avut-o și celălalt inculpat, care în declarațiile sale a confirmat exercitarea actelor de agresiune asupra părții vătămate, dar nu și faptul sustragerii vreunei sume de bani.
Pe de altă parte, în privința părții vătămate, aceasta a declarat constant că inculpații nu s-au aflat în același local cu el și însoțitorii săi, astfel că nu aveau de unde să știe că are bani asupra sa, că a fost agresat de aceștia, dar că a remarcat lipsa banilor odată ajuns acasă și nu a afirmat nici o clipă că vreunul dintre inculpați l-ar fi buzunărit. Mai mult a declarat că banii erau într-un buzunar exterior al hainei pe care o purta, dar nu a putut preciza dacă fermoarul de la acel buzunar era deschis ori închis și nu a exclus posibilitatea ca banii să îi fi căzut în timpul altercației ce a avut loc.
Așa cum s-a arătat deja, partea vătămată era însoțit de fratele său și concubina acestuia, dintre care cel dintâi a fost la rândul său prins în altercația ce a avut loc, în timp ce martora a avut poziția unui simplu spectator. Declarația acestei martore prezintă importanță, deoarece aceasta a declarat că nu a observat ca vreunul dintre inculpați să ia ceva de la partea vătămată în timpul agresiunii comise asupra sa și în plus, a precizat contrar declarației părții vătămate că banii se aflau într-un buzunar interior al gecii acestuia. La rândul său, martorul, fratele părții vătămate a confirmat faptul agresării părții vătămate de către cei doi inculpați, însă și acesta a precizat că nu a observat ca inculpații să fi sustras ceva de la parte vătămată, acesta afirmând că a aflat despre dispariția banilor abia în ziua următoare.
doi martori au confirmat și faptul că martorul înmânase părții vătămate un cuțit pe care acesta l-ar fi așezat într-un buzunar interior al hainei și că la un moment dat inculpatul s-ar fi aflat în posesia acelui cuțit, însă aceasta nu înseamnă că inculpatul l-a luat din buzunarul părții vătămate ocazie cu care ar fi luat și banii părții vătămate, care oricum se aflau în altă parte, potrivit susținerilor părții vătămate care a declarat că ținea banii într-un buzunar exterior. În plus, despre cuțitul respectiv, martorul a declarat că a fost scos de către partea vătămată iar martorii amintiți mai sus nu au afirmat că ar fi fost luat de către inculpatul din buzunarul părții vătămate ci doar că l-ar fi văzut asupra sa.
Concluzionând, se poate afirma că există serioase dubii asupra vinovăției celor doi inculpați în sensul că aceștia ar fi sustras de la partea vătămată vreo sumă de bani sau alte bunuri, în condițiile în care inculpații au negat constant comiterea faptei și nici o altă persoană nu a putut să afirme că ar fi văzut când aceștia au sustras suma respectivă de bani, nici chiar partea vătămată. Exista în mod obiectiv posibilitatea ca banii respectivi să fi căzut în timpul altercației fără a fi observați de ceilalți participanți la aceasta, simplul fapt al dispariției lor în condițiile arătate neputând conduce în mod cert la concluzia vinovăției inculpaților și pe cale de consecință la pronunțarea unei soluții de condamnare a acestora.
Potrivit art. 66.pen.Cod Penal învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția și ca o cerință principiului prezumției de nevinovăție, care nu poate fi răsturnată decât prin probe certe de vinovăție, se înscrie și regula potrivit căreia îndoiala profită inculpatului. Aceasta înseamnă că ori de câte ori organul judiciar are o îndoială rațională cu privire la vinovăția persoanei acuzate de comiterea unei infracțiuni, probele de vinovăție fiind nesigure și contradictorii ori singulare, nu se va putea pronunța o soluție de condamnare a acesteia.
În acest context s-a apreciat față de cele expuse mai sus că are aplicabilitate în speță principiul in dubio pro reo, respectiv orice dubiu trebuie să profite inculpaților, însă, așa cum a reieșit din probe, aceștia se fac vinovați de comiterea unei alte infracțiuni și anume aceea de lovire, deoarece în urma agresării părții vătămate acesta a suferit leziuni vindecabile în 14-16 zile de îngrijiri medicale, impunându-se în acest sens schimbarea încadrării juridice, conform art. 334.pen.
Cod PenalPentru infracțiunea de lovire, prev. de art. 180 al. 2.pen. tribunalul a apreciat că este suficientă aplicarea unei pedepse cu amenda penală în cuantum de 450 lei pentru fiecare dintre inculpați, în favoarea acestora urmând a fi reținute circumstanțe atenuante, față de vârsta tânără a acestora, lipsa antecedentelor penale în privința inculpatului și față de împrejurarea că au recunoscut exercitarea actelor de violență asupra părții vătămate.
Totodată, tribunalul a constatat că în mod greșit s-a dispus obligarea celor doi inculpați la plata către partea civilă a sumei de 880 lei, în condițiile în care nu s-a făcut dovada sustragerii acestei sume de către cei doi inculpați, nefiind astfel întrunite cerințele răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998.civ.
Sintetizând, tribunalul în baza art. 379 pct.2 lit. a pen.Cod Penal a admis apelurile declarate de inculpații si, împotriva sentinței penale 1/03.01.2008 a Judecătoriei Huedin, care a fost desființată parțial, cu privire la greșita încadrare juridică a infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211al. 1, al. 2 lit. b și c și al. 2/1 lit. a pen. reținută în sarcina inculpaților (comisă asupra părții vătămate ), greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. b și c și al. 2/1 lit. b pen. cu art. 37 lit. a pen. (comisă asupra părților vătămate și ) și greșita obligare a celor doi inculpați la plata către partea civilă a sumei de 880 lei reprezentând despăgubiri civile.
Pronunțând o nouă hotărâre, în aceste limite, în baza art.334 pr.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 211al. 1, al. 2 lit. b și c și al. 2/1 lit. a pen. (comisă asupra părții vătămate ) reținută în sarcina inculpaților prin sentința penală atacată, în infracțiunea de lovire, prev. de art. 180 al. 2.pen. cu art. 37 lit. a pen. și art. 74 al. 2 și art. 76 lit. f pen. în privința inculpatului și cu art. 74 al. 1 lit. a și art. 76 lit. f pen. în privința inculpatului și a condamnat pe fiecare dintre inculpați pentru această faptă la câte o pedeapsă de 450 lei amendă penală.
S-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. b și c și al. 2/1 lit. b pen. cu art. 37 lit. a pen. cu art. 74 al. 2.pen. și art. 76 lit. b pen. (comisă asupra părților vătămate și ) la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a pen. s-a constatat că faptele reținute în sarcina inculpatului sunt concurente și s-a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru acestea, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.
În baza art. 83.pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.353/2006 a Judecătoriei Huedin și executarea acesteia alături de pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru concursul de infracțiuni, în total inculpatul urmând să execute pedeapsa de 7 ani închisoare în regim de detenție.
În baza art. 350.pen.Cod Penal s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88.pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate acestui inculpat timpul reținerii și al arestului preventiv de la 14.05.2007 până la zi.
S-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a și b pen. în privința inculpatului.
S-a atras atenția inculpatului asupra prev. art. 63/1 pen. privind înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea în caz de neexecutare cu rea credință a acesteia.
În baza art. 14, 346.pen.Cod Penal și art. 998.civ. s-a respins acțiunea civilă formulată de partea vătămată.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.
În baza art. 192 al. 3.pen.Cod Penal cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și rejudecând cauza să-i fie redusă pedeapsa aplicată acestuia, cu motivarea că a recunoscut comiterea faptelor pentru care acesta a fost trimis în judecată.
Recursul formulat de inculpatul urmează să fie respins pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Instanțele de fond și de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea în sensul că în seara zilei de 29.02.2007 inculpatul împreună cu inculpatul le-a agresat fizic pe părțile vătămate și în timp ce aceștia din urmă se deplasau spre casă pulverizându-i cu un spray paralizant, după care i-a lovit cu pumnii și picioarele, iar după ce părțile vătămate au căzut la pământ inculpatul a sustras de la partea vătămată suma de 11 lei și un pachet de țigări.
Ulterior, la data de 27.04.2007 inculpatul l-a lovit pe partea vătămată, cauzându-i leziuni ale integrității corporale vindecabile în 14-16 zile de îngrijiri medicale, fără însă ca din probele administrate în cauză să rezulte cu certitudine că inculpatul ar fi sustras de la partea vătămată vreo sumă de bani sau bunuri pe care acesta le-ar fi avut asupra sa.
Corect au fost încadrate în drept faptele comise de inculpatul, întrucât acestea realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b și c și alin.2/1 lit.b cu Cod Penal aplicarea art.37 lit.a și Cod Penal lovire prev. de art.180 alin.2 cu Cod Penal aplicarea art.37 lit.a iar Cod Penal pedepsele aplicate inculpatului au fost corect individualizate potrivit criteriilor prev. de art.72 reținându Cod Penal-se în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art.74 alin.2 raportat Cod Penal la art.76 cu Cod Penal reducerea pedepselor sub limita minimă prevăzută de lege pentru faptele reținută în sarcina inculpatului, aplicându-i acestuia o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare.
În mod legal în baza art.83 a Cod Penal fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.353/2006 a Judecătoriei Huedin, pedeapsă care a fost cumulată cu pedeapsa rezultantă din prezenta cauză, urmând să fie executată pedeapsa de 7 ani închisoare, întrucât inculpatul a comis cele două infracțiuni în perioada termenului de încercare stabilit prin sentința penală menționată mai sus.
Solicitarea inculpatului de-ai fi redusă pedeapsa rezultantă aplicată acestuia prin acordarea unor eficiențe sporite circumstanțelor atenuante reținute în favoarea acestuia este neîntemeiată, deoarece inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru multiple infracțiuni de furt calificat și tâlhărie, iar executarea acestor pedepse nu au fost în măsură să contribuie la reeducarea inculpatului, deși anterior a fost condamnat la o pedeapsă cu suspendare condiționată a executării acesteia, inculpatul nu a dat dovadă de încrederea acordată de instanțele judecătorești, săvârșind infracțiunile din prezenta cauză în perioada termenului de încercare.
Având în vedere că nu se justifică reducerea pedepselor aplicate inculpatului prin acordarea unor eficiențe sporite circumstanțelor atenuante reținute în favoarea acestuia de către instanța de fond și menținute de instanța de apel, în baza art.38515pct.1 lit.b recursul C.P.P. formulat de inculpat împotriva deciziei penale nr.146 din 5 mai 2008 Tribunalului Cluj urmează să fie respins ca nefondat.
În baza art.88 urmează Cod Penal să se deducă din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv începând cu data de 14 mai 2007, la zi.
Potrivit art.189 urmează C.P.P. să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu care va fi suportat din.
În baza art.192 alin.2 inculpatul C.P.P. urmează să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 1 noiembrie 1982, în deținut in Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 146 din 5 mai 2008 Tribunalului Cluj.
Potrivit art. 88 Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 14 mai 2007 și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
4 ex./19.06.2008
Președinte:Vasile GojaJudecători:Vasile Goja, Ana Covrig Luminița Hanzer
