Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 4/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.4/A/2008
Ședința publică din 29 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela JUDECĂTOR 2: Țarcă Gabriela Sferle Adrian
Judecător: - - - președintele secției
Procuror: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul apelant, domiciliat în O,-, -.4,.20, județul B, împotriva sentinței penale nr.263/P din 25 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiuni de tâlhărie, faptă prev. și ped. de art.211 alin.2 lit.b și c Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a și art.76 lit.b Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul apelant personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsă fiind partea vătămată intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Inculpatul apelant personal declară că renunță la apelul declarat în cauză, fiind mulțumit cu hotărârea primei instanțe.
Apărătorul inculpatului avocat și procurorul au solicitat a se lua act de retragerea apelului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.263/P din 25 septembrie 2007 pronunțată în dosarul penal nr-, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice.
În baza art.211 alin. 2 lit.b și c Cod penal combinat cu art. 74 lit.a și art.76 lit.b Cod penal, a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 05.01.1983 în localitatea O, jud. B, cetățenie română, studii 12 clase, fără ocupație și loc de muncă, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în O,-, - 4,. 20, jud. B, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie la pedeapsa de:
- 3 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza II și lit. b Cod penal.
În baza art.86/1 Cod penal, a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 5 ani, calculat potrivit disp. art. 86/2 Cod penal.
În baza art. 86/3 Cod penal, a obligat inculpatul să se prezinte periodic la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, pentru a se verifica respectarea măsurilor de supraveghere prev. de art. 86/3 alin. 1 lit. b - d Cod penal, și anume:
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, rezidență sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art.359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86/4 Cod penal, privind revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei pentru săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, prin comunicare scrisă.
În baza art.88 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore, luată prin ordonanța din 24.11.2005.
În baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 200 RON.
Onorariul apărătorului din oficiu, din faza de urmărire penală în sumă de 18 RON, conform delegației nr. 6471/2005, urmează să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea Baroului de Avocați
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut în fapt următoarele:
În data de 24.11.2005, în jurul orelor 20,00, partea vătămată se afla în fața sediului televiziunii Transilvania din localitatea O, unde aceasta era angajată, și intenționa să-l apeleze telefonic pe martorul pentru aoc onduce la domiciliu cu mașina societății. În timp ce ținea telefonul mobil în mână partea vătămată a fost atacată de inculpatul, care i-a pus mâna pe gură și a încercat să-i smulgă telefonul mobil. Deși s-a produs o încleștare între inculpat și partea vătămată, iar aceasta din urmă încercând să păstreze telefonul mobil a suferit leziuni faciale sub forma unor excoriații, inculpatul a reușit să ia telefonul și desprinzându-se de partea vătămată a început să fugă, aceasta căzând la pământ.
În momentul imediat următor, partea vătămată a oprit autoturismul condus de martorul și a pornit în urmărirea inculpatului pe care l-au prins pe str. - și l-au condus la sediul televiziunii Transilvania, unde ulterior au sosit organele de poliție care l-au identificat.
Partea vătămată a intrat în instituție și întâlnindu-l pe martorul a refăcut împreună cu acesta traseul parcurs de inculpat, însă nu a găsit telefonul mobil sustras. La revenirea în instituție, martorul a aflat de la martorul că acesta din urmă a găsit în seara respectivă un telefon mobil marca Nokia în fața sediului televiziunii, telefonul fiind ulterior recunoscut de partea vătămată și predat acesteia.
Starea de fapt sus reținută rezultă din următoarele probe:
1. Procesul verbal de constatare ( 3 dosar urmărire penală ) din care rezultă că la data de 24.11.2005 lucrători din cadrul poliției l-au legitimat pe inculpat, în fața sediului televiziunii "Transilvania", că acesta în prezența martorilor oculari - și, a recunoscut că aflându-se pe str.- din Oao bservat o persoană de sex feminin ce ținea în mână un telefon mobil, a sărit asupra acesteia, a prins-o de gură să nu strige, iar cu cealaltă mână a încercat să-i ia telefonul din mână. Inculpatul arată că reușind să-i smulgă telefonul, a luat-o la fugă, însă în cele din urmă a fost prins de o persoană și condus la sediul televiziunii "Transilvania".
2. Depoziția martorului ( 4 dosar urmărire penală; 11 dosar instanță - supliment ), din care rezultă că este coleg de serviciu cu partea vătămată și că în seara de 24.11.2005, în jurul orelor 20,00, aștepta telefonul acesteia pentru aoc onduce acasă cu autoturismul aparținând televiziunii "Transilvania", atât martorul cât și partea vătămată fiind angajați aici. Martorul arată că la un moment dat partea vătămată a intrat în incinta televiziunii speriată și plină de noroi și că aceasta i-a relatat că în timp ce se afla în fața sediului și intenționa să-l sune pe martor și să-i comunice că-l așteaptă în mașină, a fost atacată de un care a încercat să-i sustragă telefonul mobil. I-a mai relatat martorul că, după o mică luptă agresorul a fugit și că apoi a oprit o mașină, a pornit împreună cu șoferul în urmărirea acestuia, fiind prins și condus la sediul televiziunii de martorul -, respectiv șoferul în discuție.
Martorul arată că, la cererea părții vătămate a refăcut împreună cu acesta traseul parcurs de inculpat, însă nu a găsit telefonul sustras și că, ulterior, povestind cele întâmplate colegului său, acesta i-a relatat că a găsit un telefon mobil marca Nokia lângă autoturismul televiziunii, telefon ce a fost recunoscut de partea vătămată și restituit acesteia.
3. Depoziția martorului - (6 dosar urmărire penală ) din care rezultă că, în data de 24.11.2005, în jurul orelor 20,30, în timp ce se deplasa cu autoturismul proprietate personală pe str.- din O, a observat în apropierea sediului televiziunii "Transilvania" o persoană de sex feminin care îi cerea insistent să oprească; că după ce a oprit mașina, aceasta i-a relatat că a fost tâlhărită de un care după ce i-a smuls telefonul mobil a început să fugă; că a pornit împreună cu partea vătămată cu autoturismul în urmărirea acelui pe care l-a prins pe str.-; că i-a solicitat să-i restituie telefonul mobil părții vătămate, dar inculpatul a susținut că telefonul pe care l-a sustras l-a aruncat undeva în aproprierea locului faptei; că i-au cerut acestuia să indice locul unde a aruncat telefonul mobil și au pornit pe jos spre acesta, însă nu l-au găsit.
4. Depoziția martorului ( 17 dosar urmărire penală ), din care rezultă că în data de 24.11.2005, în jurul orelor 20,30-21,00, fiind de serviciu la televiziunea "Transilvania", cu sediul pe str.-, a găsit în fața acesteia, în timp ce se întorcea de la un chioșc alimentar din vecinătate, un telefon mobil marca "Nokia". Ulterior, a aflat de la un coleg cele întâmplate părții vătămate, s-a deplasat la locul unde aceasta se afla și i-a predat telefonul, partea vătămată recunoscându-l ca fiind telefonul sustras de inculpat.
5. Declarația părții vătămate ( 8, 9 dosar urmărire penală ) care relatează starea de fapt ce rezultă din depozițiile celor 2 martori sus arătați.
Sub aspectul sustragerii, partea vătămată arată că inculpatul a reușit să-i smulgă telefonul din mână.
Totodată, partea vătămată menționează că odată ce s-a întors la serviciu, un coleg i-a dat telefonul mobil, relatându-i că l-a găsit în fața sediului televiziunii.
6. Procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică anexată ( 10-16 dosar urmărire penală ) din care rezultă locul indicat de partea vătămată ca fiind locul agresiunii; excoriații ce s-au evidențiat pe partea dreaptă a feței părții vătămate; urme de pe haina aparținând părții vătămate.
7. Certificatul medico-legal nr. 3781/25.11.2005 ( 16 dosar urmărire penală ) din care rezultă că, la data examinării partea vătămată a prezentat leziuni posttraumatice constând în două excoriații alungite de 3 cm, situate suprasprâncenos drept spre regiunea temporală dreaptă ce datau din 24.11.2005; că leziunile s-au produs prin zgâriere cu unghiile și nu au necesitat zile de îngrijiri medicale.
8. Proces verbal de confruntare a inculpatului cu partea vătămată ( 18 dosar urmărire penală ) din care rezultă starea de fapt sus arătată, cu precizarea că inculpatul susține că nu a reușit să-i smulgă părții vătămate telefonul întrucât i-a căzut acesteia din mână în încleștarea ce s-a produs între aceștia, și că a fugit fără a-l ridica de jos și a-l abandona ulterior.
9. Declarația inculpatului ( 20, 22 dosar de urmărire penală, 18 dosar instanță ), în care acesta recunoaște săvârșirea faptei, în sensul că: văzând-o pe partea vătămată a decis să-i smulgă telefonul mobil, întrucât avea mari nevoi financiare, urmând a fi evacuat din locuință pentru neplata cheltuielilor de întreținere; s-a apropiat partea vătămată, i-a acoperit acesteia gura cu mâna pentru aoî mpiedica să țipe și a încercat să-i smulgă acesteia telefonul, însă nu a reușit întrucât aceasta a opus rezistență; că în momentul în care partea vătămată a opus rezistență s-a speriat și nici o clipă telefonul nu a ajuns în mâna sa, că a încercat să fugă, însă partea vătămată crezând că telefonul mobil se află asupra sa l-a prins cu mâinile de fâș, iar ulterior s-a dezechilibrat și a căzut; că deși a reușit să fugă, a fost ajuns și prins de partea vătămată și o altă persoană; că nu are nici o explicație pentru zgârieturile prezentate de partea vătămată.
Rezultă din interpretarea coroborată a probelor sus expuse că inculpatul este autorul unei infracțiuni de tâlhărie asupra părții vătămate, fiind probate toate elementele constitutive ale acesteia atât sub aspectul acțiunii principale de sustragere a bunului cât și în ceea ce privește violențele exercitate în acest scop.
În apărarea sa inculpatul a contestat desăvârșirea acțiunii de sustragere, susținând că nu a reușit să ia telefonul mobil din mâna părții vătămate și că i-a căzut acesteia din mână în momentul agresiunii, motiv pentru care a și solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de tentativă de tâlhărie.
Este adevărat că telefonul mobil aparținând părții vătămate a fost găsit ulterior de un martor la locul unde partea vătămată a fost agresată de inculpat. Cu toate acestea, este evident că acest obiect a ieșit din sfera de stăpânire a părții vătămate în cadrul agresiunii exercitate de inculpat, respectiv în contextul unei încleștări produse între aceștia. Această situație este fără dubiu echivalentă cu o acțiune de deposedare prin violență. inculpatului cu acest bun, în situația de față, este concomitentă cu deposedarea părții vătămate, ambele acțiuni producându-se sub constrângerea fizică directă exercitată de inculpat. În concret, inculpatul a intrat în contact cu acest bun, un contact violent ce s-a concretizat într-o acțiune de smulgere, cu urmarea necontestată de scoatere a bunului din posesia părții vătămate și implicit de imposedare a inculpatului.
Nu are relevanță, sub aspectul realizării acțiunii de sustragere, cât a durat posesia inculpatului asupra bunului, speța de față particularizându-se doar prin aceea că, imediat după sustragerea bunului, acesta a ieșit și din posesia inculpatului, urmare ripostei părții vătămate care a încercat să-l rețină pe inculpat.
Ca atare, s-a apreciat apărarea inculpatului ca fiind nefondată, chiar în contextul în care aceasta a fost analizată strict prin raportare la susținerea făcută de acesta, evident în favoarea sa, că telefonul mobil a căzut în momentul încleștării dintre părți.
În altă ordine de idei, s-a reținut că poziția părții vătămate în ce privește aspectul în discuție a fost exprimată, în sensul că inculpatul a reușit să-i ia telefonul din mână. Totodată, martorul arată că în momentul în care i-a solicitat inculpatului să restituie telefonul mobil părții vătămate, acesta a susținut că telefonul pe care l-a sustras l-a aruncat undeva în apropierea locului faptei.
Se mai reține că inculpatul s-a apărat și prin aceea că faptul că în această agresiune i-ar fi produs zgârieturi pe față părții vătămate. Este evident că probatoriul administrat permite fără echivoc atribuirea acestor leziuni inculpatului, în condițiile în care certificatul medico-legal le atestă ca fiind produse la data săvârșirii faptei. Însăși modul de descriere a faptei de către inculpat, constând în producerea unei încleștări între acesta și partea vătămată, arată aptitudinea agresiunii inculpatului de a avea aceste urmări. Împrejurarea că inculpatul urmare a situației create, care recunoaște că a rămas surprins de riposta părții vătămate, a fost mai mult sau mai puțin conștient de fiecare gest al său, nu are nici un efect asupra reținerii stării de fapt, această vătămare fiind probată prin alte mijloace de probă așa cum s-a arătat mai sus, iar intenția sa a fost clară în ce privește folosirea violenței pentru sustragerea bunului.
Față de aceste considerente, instanța a reținut că fapta inculpatului, care la data de 24.11.2005, orele 20,00, a deposedat-o prin violență pe partea vătămată, în timp ce aceasta de afla în stradă, de un telefon mobil marca Nokia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 2 lit. b și c Cod penal, text de lege în baza căruia, cu reținerea art.74 lit. a și art. 76 lit.b Cod penal, instanța a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal, a interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II, lit. b Cod penal.
În baza art.86/1 Cod penal, a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 5 ani, calculat potrivit disp. art. 86/2 Cod penal.
În baza art. 86/3 Cod penal, a obligat inculpatul să se prezinte periodic la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, pentru a se verifica respectarea măsurilor de supraveghere prev. de art. 86/3 alin. 1 lit. b - d Cod penal și anume:
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, rezidență sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art.359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86/4 Cod penal, privind revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei pentru săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, prin comunicare scrisă.
În baza art.88 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore, luată prin ordonanța din 24.11.2005.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, instanța a reținut gravitatea faptei săvârșite, circumstanțele de timp, loc, ce i-au conferit un caracter agravant acesteia, dar și lipsa de antecedență penală a inculpatului și starea sa psihică.
Sub acest ultim aspect, a reținut că s-a efectuat în cauză o expertiză psihiatrică ( fila 22 instanță - supliment ) din care rezultă că inculpatul, prezintă o tulburare de personalitate schizotipală și că discernământul său este păstrat. Din completarea raportului de expertiză psihiatrică, ( fila 53 dosar ) rezultă că, strict raportat la momentul comiterii faptei, inculpatul a avut discernământul păstrat. Această împrejurare s-a apreciat ca fiind lipsită de valențe exoneratoare raportat la dispozițiile art. 48 Cod penal, care reglementează iresponsabilitatea făptuitorului, apărarea inculpatului în acest sens, fiind nefondată. Intrucât s-a probat existența unui fond structural a inculpatului, afectată de anumită patologie, instanța a apreciat că se impune valorificarea acestei împrejurări doar în sensul aplicării unei pedepse mai reduse.
Totodată, având în vedere că inculpatul este la primul contact cu legea penală, a avut o atitudine procesuală pozitivă, instanța a apreciat că se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, existând aceste date care permit presupunerea că îndreptarea inculpatului este posibilă și în afara unei coerciții efective.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, prin avocat, a declarat apel inculpatul.
Apelul nu a fost motivat în fapt și în drept.
La termenul de judecată din 29 ianuarie 2008, inculpatul a solicitat instanței de control judiciar să ia act de retragerea recursului formulat în cauză.
Verificând sentința apelată, în limitele legii și ținând seama de poziția exprimată de inculpatul apelant în ședința publică din 29 ianuarie 2008, instanța de apel în baza dispozițiilor art.369 alin.1 Cod procedură penală va lua act de retragerea apelului.
Inculpatul prezent în fața instanței de control judiciar, până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel a solicitat să se ia act de retragerea apelului declarat pentru el de către avocat.
În temeiul dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul apelant va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel. Cu toate că inculpatul a fost reprezentat de avocat din oficiu, conform art.171 alin.2 Cod procedură penală, nu se vor aplica prevederilor art.189 Cod procedură penală, întrucât acesta nu a depus la dosarul cauzei, până la închiderea dezbaterilor, împuternicirea avocațială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.369 alin.1 Cod procedură penală,
Ia act de retragerea apelului penal declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.263 din 25 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare în apel.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu partea civilă lipsă.
Pronunțată în ședința publică, azi 29 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.dec./-
În concept - 31.01.2008
Jud.fond/
Tehnored.dec./
2 ex./4.02.2008
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Țarcă Gabriela Sferle Adrian
