Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 4/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.4 /
Ședința publică din 15 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Dumitru
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul ( fiul lui G și, ns. la 10.08.1984 în B, cu domiciliul în B,-, CNP- -, în prezent deținut în Penitenciarul cu regim de Maximă Siguranță G), trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.211 Cod penal, împotriva deciziei penale nr. 225/04.11.2008 a Tribunalului Brăila.
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat, în baza delegației nr. 5799 din 08.12.2008 eliberată din oficiu de Baroul Galați, lipsă fiind intimatele părți civile, intimata parte vătămată și intimații - reprezentanți legali ai părți vătămate - - și .
Procedura legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul inculpatului recurent arată că în memoriul său, inculpatul subliniază că mai are motive de invocat și solicită a se permite să ia legătura cu el.
Instanța a permis apărătorului să ia legătura cu inculpatul recurent.
Apărătorul inculpatului arată că acesta declarat că nu mai are nici un motiv, decât cele scrise în memoriu.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului recurent arată că acesta a fost condamnat pentru o serie de fapte incriminate ca tâlhării și a suferit o condamnare de 5 ani și 3 luni. A declarat apel împotriva hotărârii de condamnare și i s-a respins apelul și azi, în fața instanței, își susține recursul care de fapt cuprinde aceleași motive și nemulțumiri, în sensul că solicită ca instanța să constate că se face vinovat de o faptă de tâlhărie recunoscută de el, dar că restul faptelor sunt săvârșite de către autori necunoscuți, dar pe care din cercetări și din modalitatea în care s-au făcut constatările, organele de urmărire și apoi parchetul le-a considerat fapte săvârșite de el și le-a inclus în rechizitoriu. Instanța a acceptat această variantă a rechizitoriului și acest lucru îl nemulțumește, pentru că acesta spune că este vinovat de o tâlhărie, a recunoscut-o, dar nu a săvârșit celelalte fapte și se numără printre acei condamnați care "încasează" fapte care sunt sesizate la organele de urmărire, dar care nu au autori necunoscuți, și atunci pentru rezolvarea lor se repartizează la unii inculpați, condamnați apoi pentru aceste fapte.
Solicită reaprecierea probelor, să se vadă în ce condiții s-au săvârșit faptele așa cum sunt ele descrise și în măsura în care se va constata că inculpatul nu a săvârșit fapta împotriva părții vătămate și fapta împotriva părții vătămate, să fie înlăturate și să se dispună achitarea pentru acele fapte ca nefiind el autorul, urmând ca după aceea să se reaprecieze condamnarea pe care a suferit-o pentru fapta pe care a recunoscut-o, săvârșită împotriva părții vătămate. Lasă la aprecierea instanței aceste motive de recurs.
Reprezentantul Ministerului Public arată că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor în modalitatea prezentată în rechizitoriu în faza de urmărire penală și din punctul său de vedere, și audiat fiind la cercetarea judecătorească, a confirmat în concret activitatea infracțională pe care a desfășurat- Faptul că nu a recunoscut în mod efectiv că a folosit violența, a precizat în fața instanței de fond că nu-și menține declarațiile de la urmărirea penală și că nu a folosit violența împotriva părților vătămate pe care le-a deposedat de telefoane, însă luat pe fiecare în poarte, în concret s - a confirmat activitatea infracțională.Împrejurarea că acele telefoane au fost smulse, realizează totuși elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie. Practica judiciară în mod constant a confirmat că luarea unui telefon prin smulgere din posesia unei părți vătămate realizează elementele constitutive ale infracțiunii complexe de tâlhărie.
În concret, instanța a dat dovadă de indulgență de inculpat, anterior pentru o pedeapsă de 2 ani și 9 luni i se stabilise ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere, deci inculpatul era avertizat asupra continuării, persistării într-un comportament infracțional, consecințele suferite, respectiv adăugarea pedepsei la pedeapsa pentru fapta comisă, nu a înțeles să aibă un asemenea comportament, a comis cele patru acte materiale de tâlhărie la data de 3.XI.2007, 30.11.2007, 1.12.2007 împotriva părților vătămate, și.
Pentru aceste considerente, apreciază că încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatului au fost pe deplin dovedite, iar pedeapsa aplicată de către instanță este legală și temeinică. Solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea arestării preventive, chiar dacă prin respingerea recursului hotărârea rămâne irevocabilă.
Inculpatul recurent lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1395/15.09.2008 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul penal nr- s-a dispus în baza art. 211 alin. 1 si alin. 2 lit. c cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit. a raportat Cod Penal la art. 74 alin. 1 lit. c cu Cod Penal aplicarea art. 76 alin. 1 lit. b Cod Penal, art. 80.Cod Penal, condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani si 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (fapta din data de 11.10.2007).
În baza art. 211 alin. 1 si alin. 2 lit. c cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit. a raportat Cod Penal la art. 74 alin. 1 lit. c cu Cod Penal aplicarea art. 76 alin. 1 lit. b Cod Penal, art. 80.Cod Penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani si 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie(fapta din data de 03.11.2007).
În baza art. 211 alin. 1 si alin. 2 lit. c cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit. a raportat Cod Penal la art. 74 alin. 1 lit. c cu Cod Penal aplicarea art. 76 alin. 1 lit. b Cod Penal, art. 80.Cod Penal:
A fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie(fapta din data de 30.11.2007).
În baza art. 211 alin. 1 si alin. 2 lit. c cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit. a raportat Cod Penal la art. 74 alin. 1 lit. c cu Cod Penal aplicarea art. 76 alin. 1 lit. b Cod Penal, art. 80.Cod Penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (fapta din data de 01.12.2007).
În baza art. 33 lit. a-34 alin. 1 lit. b au Cod Penal fost contopite cele patru pedepse stabilite anterior urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, sporită la 2 ani și 9 luni închisoare.
În baza art. 86/4 alin. 1.Cod Penal rap. la art. 83.Cod Penal alin. 1.Cod Penal s-a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1233/05.06.2007 a Judecătoriei Brăila, definitivă la 03.07.2007, prin neapelare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, alături de pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare aplicată prin prezenta pentru faptele deduse judecății, în total, inculpatul urmând să execute 5 ani și 3 luni închisoare.
În baza art. 71.Cod Penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod Penal
În baza art. 350.C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar in baza art. 88 alin. 1.Cod Penal s-a dedus din pedeapsa pronunțată prin prezenta durata reținerii și arestului preventiv de la 11.01.2008 la zi.
În baza art. 14 si 346 alin. 1.C.P.P. raportat la art. 998-999.civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de părțile vătămate, și și a fost obligat inculpatul la plata către acestea a sumelor de 550 lei, 400 lei și respectiv 250 lei reprezentând contravaloarea bunurilor nerecuperate, sustrase prin violență.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, bunul sustras fiind recuperat, prin restituire în natură.
În baza art. 357 alin. 2 lit. e s C.P.P.-a dispus restituirea către inculpat a telefonului mobil marca Siemens A 70 și a cartelei cu numărul -, ridicate cu dovada seria B nr. 54306.30.01.2008 a Poliției Municipiului B, bunuri nesupuse confiscării.
În baza art. 191 alin. 1.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, nr. 4333/P/2007 din 01.02.2008 a fost trimis în judecata în stare de arest inculpatul pentru săvârșirea a patru infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. c cu Cod Penal aplic. art. 37 lit. a și Cod Penal art. 33 lit. a
Cod PenalÎn actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că inculpatul a sustras, la datele de 11.10.2007, 03.11.2007, 30.11.2007 și 01.12.2007, în mod repetat, prin violență, din loc public, bunuri de la patru părți vătămate.
În ceea ce privește poziția inculpatului față de învinuire, inculpatul a avut în general o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptelor, diferențele relevate neavând influența asupra poziției generice de recunoaștere, datorându-se mai mult nivelului scăzut de conștientizare a valențelor sociale ale săvârșirii faptelor decât unei atitudini de rea-credință.
În faza de urmărire penală, fapta a fost probată cu plângerile și declarațiile părților vătămate, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, procese-verbale de prețuire, procese-verbale de predare - primire a bunurilor, procese-verbale de conducere în teren, procese-verbale de examinare criminalistică, proces - verbale de reconstituire, planșe foto, procese-verbale de recunoaștere, procese-verbale și listele convorbirilor telefonice, alte înscrisuri.
În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul (filele 53-55 dosar instanța), părțile vătămate (fila 56), (fila 57), (fila 59) si (fila 59) precum și martorii (fila 60), (fila 61), (fila 62), (fila 63), (fila 108), A (fila 109), (fila 110) și -(fila 189).
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma ansamblului materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
1. La data de 11.10.2007 partea vătămată, în vârstă de 17 ani a sesizat organele de poliție cu faptul că în cursul aceleiași zile, în jurul orelor 07,55, în timp ce se deplasa prin gangul blocului B 33, dinspre b-dul - către Liceul din municipiul B, o persoană necunoscută i-a sustras, prin violență, telefonul mobil marca Samsung E 350. Din cercetări a rezultat că la data respectivă inculpatul se afla în zona, deplasându-se către intersecția străzilor 1 - 2. cu b-dul -, pătrunzând printr-un gang situat lângă - 33, ocazie cu care a observat partea vătămată în timp ce vorbea la telefonul mobil. După ce s-a asigurat că nu este văzut de vreo persoană și profitând de neatenția acesteia, din alergare i-a smuls din mână persoanei vătămate telefonul mobil, fugind printre blocuri către str. -. Pe drum însă s-a oprit verificând telefonul sustras, constatând că era marca Samsung E 350, din interiorul căruia a scos cartela pe care a aruncat-o și a introdus alta - care îi aparținea - în rețeaua, cu numărul -. Telefonul sustras l-a folosit câteva zile iar ulterior l-a valorificat în, martorului cumpărător cu suma de 150 lei, martor care la rândul lui a pierdut telefonul în cauză.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 550 lei, reprezentând contravaloarea bunului sustras.
2. La data de 03.11.2007, partea vătămată, a sesizat organele de poliție cu faptul că în cursul aceleiași zile, mai exact în jurul orelor 16,00, în timp ce se afla în scara A, a blocului F de pe strada 1 - 2. unde locuiește fără forme legale, o persoană necunoscută i-a sustras, prin violență, telefonul mobil marca LG KP 202. Astfel s-a stabilit că la data de 03.11.2007 inculpatul se deplasat pe strada 1 - 2. ocazie cu care a observat-o pe partea vătămată având asupra sa două telefoane mobile și a pornit în urmărirea acesteia ajungând-o în dreptul blocului Profitând de faptul că în incinta scării nu se aflau persoane, inculpatul s-a apropiat de tânăra respectivă, a încercat să-i smulgă din mână telefonul mobil, dar fiind întâmpinat de refuzul acesteia, a mușcat-o de încheietura mâinii drepte, împingând-o, reușind astfel să intre în posesia telefonului, după care a fugit, deplasându-se până în stația de tramvai de la intersecția str. 1 - 2. cu b-dul -, unde a înlocuit cartela telefonică, introducând cartela personală cu numărul menționat anterior. După aproximativ o lună de zile a valorificat telefonul sustras în unei persoane necunoscute cu suma de 80 lei.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 400 lei, reprezentând contravaloarea bunului sustras.
La dosar se află un proces verbal de examinare criminalistică a părții vătămate, care prezintă la încheietura mâinii drepte, pe partea superioară, o urmă violacee de formă ovală, ce a fost provocată în urma unei mușcături.
3. La data de 30.11.2007 partea vătămată, a sesizat organele de poliție cu faptul că, în jurul orelor 09,30, în timp ce se deplasa pe Șoseaua -, pe trotuarul de lângă Parcul, vis-a-vis de stația -, o persoană necunoscută i-a sustras, prin violență, telefonul mobil marca Sony Ericsson K 510.Cu ocazia verificărilor efectuate s-a stabilit că autorul acestei infracțiuni este inculpatul.Astfel că, la data menționată mai sus, inculpatul se deplasa pe Șos. -, dinspre Spitalul Județean către bariera -, iar în dreptul stației de alimentare "" s-a intersectat cu partea vătămată, ocazie cu care s-a hotărât să-i sustragă telefonul mobil, întorcându-se în spatele acesteia și, sub pretextul că ar vrea să știe cât este ora, a determinat-o pe partea vătămată să scoată din buzunarul pantalonului telefonul mobil, moment în care s-a repezit asupra acesteia, încercând să-i smulgă telefonul mobil, dar nereușind, a mușcat-o de încheietura mâinii drepte, reușind astfel să sustragă telefonul mobil, după care a părăsit locul faptei, fugind prin parcul. Ulterior a verificat telefonul sustras, înlocuindu-i cartela iar după aproximativ o săptămână l-a valorificat în martorului cumpărător -, cu suma de 120 lei, martor care a oferit telefonul respectiv fiului său, care este plecat din țară. De asemenea a încercat să valorifice același telefon martorului dar, întrucât prezenta o defecțiune minoră, l-a restituit, acesta fiind valorificat martorului menționat mai sus.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 250 lei, reprezentând contravaloarea bunului sustras.
4. La data de 01.12.2007 partea vătămată, minoră de 14 ani a sesizat organele de poliție cu faptul că în cursul aceleiași zile, în jurul orelor 16,00, în timp ce se afla la intersecția străzilor - - cu C, o persoană necunoscută i-a sustras, prin violență, telefonul mobil marca MY 411 În baza celor sesizate, lucrători din cadrul Poliției Municipiului B, aflați în serviciul de patrulare în zona cartierului I -, însoțiți de către partea vătămată au reușit identificarea autorului, în persoana inculpatului, fiind depistat, la scurt timp după comiterea faptei, pe strada -, în dreptul blocului Cu ocazie controlului corporal sumar s-a găsit asupra acestuia, telefonul mobil reclamat ca fiind furat, verificându-se seria de a acestuia și constatându-se că aparține părții vătămate. Astfel că, la data menționată mai sus, în jurul orelor 16,00 inculpatul se afla pe strada - -, la intersecția cu strada C, în stația de autobuz, ocazie cu care a observat-o pe partea vătămată, intrând în discuție cu aceasta, întrebând-o cât este ora și, prin smulgere, i-a luat telefonul mobil din mână, fugind pe strada C către strada -. Fiind sesizați de către partea vătămată, inculpatul a fost depistat la scurt timp pe o stradă adiacentă, găsindu-se asupra sa bunul sustras ce a fost predat părții vătămate în baza unei dovezi.
Partea vătămată, în prezența părintelui a declarat că nu se constituie parte civilă în procesul penal întrucât și-a recuperat telefonul.
Pentru a retine această situație de fapt, instanța a avut în vedere declarațiile de recunoaștere a săvârșirii faptei de către inculpat coroborate cu mențiunile proceselor verbale de conducere în teren, planșele fotografice atașate la dosarul de urmărire penală, procesul - verbal de efectuare a reconstituirii precum și declarațiile martorilor și ale părților vătămate.
Astfel, inculpatul însuși, fiind audiat, în cursul urmăririi penale, a recunoscut săvârșirea faptelor, motivând că a recurs la comiterea acestora întrucât avea nevoie de bani, iar sumele obținute prin valorificarea bunurilor le-a cheltuit în interes personal pe alimente și țigări.
Și în cursul judecații, inculpatul a indicat aceeași împrejurare, circumstanțiind însă modul de acțiune, în încercarea de a acredita ideea ca nu a folosit violența.
Instanța de fond a reținut că potrivit art. 62 C.P.P.în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe baza de probe,iar potrivit art. 69.C.P.P. declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente.
Împrejurările relevate de inculpat în declarațiile de recunoaștere a săvârșirii faptelor sunt confirmate atât de consemnările proceselor verbale de conducere în teren cât și de efectuare a reconstituirii precum și de declarațiile părților vătămate si ale martorilor audiați în cauza din care rezultă în concret atât modul de acțiune al inculpatului cât și locația exactă cu ocazia săvârșirii fiecărei fapte in parte.
Declarațiile de recunoaștere a săvârșirii faptelor cu indicarea concretă a modului de operare date de inculpat pe tot parcursul procesului penal împreună cu celelalte mijloace de probă enumerate, în contextul analizei lor dialectice relevă un ansamblu de probe temeinice în sensul existentei faptelor și vinovăției inculpatului.
Astfel, părțile vătămate (fila 56), (fila 57), (fila 59) si (fila 59), reaudiate in fata instanței, și-au menținut declarațiile anterioare date în cursul urmăririi penale indicând în detaliu modul în care au fost abordate de inculpat, acțiunea violentă de smulgere a bunurilor sau violențele care au mijlocit sustragerea și direcția în care inculpatul s-a îndreptat după săvârșirea fiecărei fapte.
În ceea ce privește folosirea violenței, în cursul judecății, inculpatul a declarat că nu a lovit părțile vătămate, dar a recunoscut că a smuls din mâinile acestora telefoanele mobile pe care le aveau asupra lor.
Folosirea violenței fizice pentru sustragerea bunurilor, dincolo de aspectul violenței în sine a actului de smulgere din mâinile părților vătămate a bunurilor, este dovedită de declarațiile părților vătămate și care au precizat că au fost mușcate de încheietura mâinilor pentru ca s-a opus acțiunii violente a inculpatului de smulgere a telefoanelor mobile. Mai mult, și martora a confirmat că din spusele părții vătămate știe că aceasta s-a luptat cu inculpatul care a mușcat-o de mână.
Instanța a reținut că același sens la dosar a fost atașat și un proces verbal de examinare criminalistică a părții vătămate a cărui concluzie este că aceasta prezintă la încheietura mâinii drepte, pe partea superioară, o urmă violacee de formă ovală, ce a fost provocată în urma unei mușcături.
Prezența asupra inculpatului a unora dintre bunurile sustrase a fost confirmată de depozițiile martorilor, - și, care au fost abordați de către inculpat în legătură cu vânzarea unor telefoane mobile a căror proveniență ilicita le-a fost ascunsă.
Instanța de fond a apreciat că în drept, faptele inculpatului, care, la datele de 11.10.2007, 03.11.2007, 30.11.2007 și 01.12.2007, a sustras în mod repetat, prin violență, din loc public, bunuri de la patru părți vătămate, întrunesc, sub raport obiectiv si subiectiv, elementele constitutive ale patru infracțiuni de tâlhărie în forma prevăzută și pedepsită de art. 211 al. 1, al 2 lit. c cod penal.
Elementul material al laturii obiective îl constituie consecința caracterului complex al infracțiunilor, pe de o parte, acțiunea de sustragere a bunurilor iar pe de alta parte, violenta fizica prin intermediul căreia inculpatul a smuls bunurile din mâinile părților vătămate și a încercat păstrarea acestora și prin mușcarea încheieturilor mâinilor a doua dintre părțile vătămate, elemente între care exista o relație de condiționare.
Urmarea imediată este dată atât de diminuarea patrimoniului părților vătămate cât și de violențele dezvoltate de contextul particular al săvârșirii faptelor.
de cauzalitate pune în evidență corelația necesară între acțiunea ilicită a agentului penal și urmarea imediată a faptei acestuia.
Latura subiectivă este dată de vinovăția sub forma intenției directe cu care inculpatul a acționat în contextul săvârșirii faptelor.
Având în vedere că faptele, astfel cum au fost mai sus descrise, există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite cu vinovăție de inculpat, instanța de fond a angajat răspunderea penală a acestuia prin aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.
În contextul elementelor de individualizare prev. de art. 72.pen. s-a avut în vedere că prin infracțiunile săvârșite, inculpatul a adus atingere relațiilor sociale patrimoniale pe de o parte și relațiilor sociale relative la sănătatea și integritatea fizică a persoanei.
Cât privește individualizarea în concret a sancțiunii penale aplicate inculpatului, față de împrejurările obiective și subiective ale săvârșirii faptei, instanța a ținut cont de criteriile generale de individualizare reglementate de art. 72.pen. si anume de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în Codul penal, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana inculpatului, cunoscut cu antecedente penale, suferind condamnări anterior, fiind recidivist,dar și de atitudinea în general sinceră în cursul procesului penal, dată de recunoașterea săvârșirii faptelor și căința reală probată.
Pe baza elementelor personale de individualizare, s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de dispozițiile art. 74 litera "c" Cod penal - "comportarea sincera cursul procesului".
În baza considerentelor mai sus expuse și făcând aplicația dispozițiilor art. 211 alin. 1 si alin. 2 lit. c cu Cod Penal aplic. art. 37 lit. a rap.Cod Penal la art. 74 alin. 1 lit. c cu Cod Penal aplic. art. 76 alin. 1 lit. b Cod Penal, art. 80.Cod Penal, instanța de fond a aplicat inculpatului câte o pedeapsă situată sub minimul special prevăzut de lege, pentru fiecare dintre cele patru fapte, apreciind că astfel va fi îndeplinită funcția de exemplaritate și va fi atins scopul pedepsei prev. de art. 52 Cod penal.
Din fișa de cazier rezultă că în perioada minoratului i-a fost aplicată măsura educativă a libertății supravegheate pentru o infracțiune de furt calificat, prin sentința penală 1843/2000 a Judecătoriei Brăila. Prin sentința penală 1233/05.06.2007 a Judecătoriei Brăilaa fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie săvârșită în același mod cu faptele deduse judecății. Modalitatea de executare a acestei pedepse a fost suspendată conform dispozițiilor art. 86/1 cod penal.
Față de cele patru infracțiuni au fost reținute prevederile referitoare la concursul de infracțiuni prevăzute de art. 33 lit. a Cod penal și la starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a Cod penal față de condamnarea din nr. 1233/05.06.2007 a Judecătoriei Brăila.
În ceea ce privește antecedentele penale ale inculpatului, instanța de fond a reținut ca acesta a săvârșit faptele deduse judecății în termenul de încercare al unei suspendări sub supraveghere, a unei pedepse de 2 ani și 6 luni aplicată prin sentința penală nr. 1233/2007 a Judecătoriei Brăila, astfel că a făcut aplicarea dispozițiilor art. 86/4 alin. 1.Cod Penal rap. la art. 83.Cod Penal alin. 1.Cod Penal privind revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1233/05.06.2007 a Judecătoriei Brăila, definitivă la 03.07.2007, prin neapelare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, alături de pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare aplicată prin prezenta pentru faptele deduse judecății, în total, inculpatul urmând a executa 5 ani și 3 luni închisoare.
Având în vedere hotărârea CEDO Hirst contra Marii Britanii din 06.10.2005, prin care s-a hotărât că interzicerea de drept a drepturilor electorale încalcă art. 3 Protocolul 1, instanța a constatat că nu se mai poate face aplicarea direct, de drept și fără vreo motivație a art. 71-64 lit a și b din pen. Așadar, în ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptei săvârșite, persistența infracțională a inculpatului și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art 64 lit. a și b din Ca Cod Penal urmare, în baza art. 71.Cod Penal instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b de Cod Penal la rămânerea definitiva a hotărârii și până la executarea în întregime sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Totodată, în baza art. 350.C.P.P. instanța de fond a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 alin. 1.Cod Penal a dedus din pedeapsa pronunțată prin prezenta,durata reținerii și arestului preventiv de la 11.01.2008 la zi.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța de fond a reținut că părțile vătămate, și s-au constituit părți civile în procesul penal împotriva inculpatului cu sumele de 550 lei, 400 lei și respectiv 250 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor nerecuperate, sustrase prin violenta.
Instanța de fond a apreciat ca răspunderea civilă delictuală, ca o sancțiune specifică dreptului civil, aplicabilă pentru săvârșirea faptei ilicite cauzatoare de prejudicii este angajată numai prin întrunirea cumulativă a patru condiții deduse de art. 998 și 999. civ. Potrivit art. 998. civ."orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s- ocazionat, a-l repara". Așadar se cere dovedirea unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciu (constând în intenția, neglijența sau imprudenta cu care s-a acționat).
Prejudiciul este condiția sine qua non a răspunderii civile delictuale, în lipsa acestuia neputându-se angaja o asemenea răspundere. Existenta faptei ilicite presupune în această materie o referire atât la încălcarea legii cât și la prejudicierea titularului unui drept subiectiv, lezat prin încălcarea legii.
În speță, instanța de fond a apreciat că faptele inculpatului au creat, în condițiile specifice ale sustragerii unor bunuri din mâinile părților vătămate prin smulgere, un rezultat dăunător, direct, de natură patrimonială, să determine dreptul și obligația corelativă la reparare, în condițiile de angajare ale răspunderii civile delictuale. Pentru toate aceste considerente, văzând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în baza art. 14 si 346 alin. 1.C.P.P. rap. la art. 998-999.civ. instanța a admis acțiunea civilă formulată de părțile vătămate, și și a obligat inculpatul la plata către acestea a sumelor de 550 lei, 400 lei și respectiv 250 lei reprezentând contravaloarea bunurilor nerecuperate, sustrase prin violență.
Totodată, instanța a luat act că partea vătămata nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, bunul sustras fiind recuperat, prin restituire, în natură.
Instanța de fond a reținut că în speță, cu ocazia audierii inculpatului la data de 11.01.2008, s-a găsit asupra acestuia un telefon mobil marca Siemens A 70 și cartela cu numărul -, cartelă ce a fost folosită în telefoanele mobile sustrase, aspect confirmat prin declarațiile martorilor și, conform listing-urilor anexate la dosar de urmărire penala. De asemenea, instanța a constatat că la dosar s-a atașat și dovada seria B nr. 54306 prin care telefonul mobil marca Siemens A 70 găsit asupra inculpatului și cartela menționată mai sus au fost introduse la camera de corpuri delicte, fiind puse la dispoziția instanței.
În consecință, în baza art. 357 alin. 2 lit. e instanța C.P.P. a dispus restituirea către inculpat a telefonului mobil marca Siemens A 70 și a cartelei cu numărul -, ridicate cu dovada seria B nr. 54306.30.01.2008 a Poliției Municipiului B, bunuri nesupuse confiscării.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul.
Deși apelul nu a fost motivat în scris, s-a reținut că acesta vizează redozarea pedepsei aplicate de prima instanță, în sensul reducerii acesteia.
Prin decizia penală nr. 225/01.11.2008 Tribunalului Brăila s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul (fiul lui G și, născut la data de 10.08.1984 în B, cu domiciliul în B,-, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță B), împotriva sentinței penale nr.1395/ 15.09.2008, pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul penal nr-.
În temeiul art.383 alin.11și 2 în ref. la art.350 pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului - apelant și s- dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv de la data de 11.01.2008- la zi.
S-a menținut sentința atacată.
A fost obligat apelantul - inculpat la plata cheltuielilor judiciare în folosul statului în cuantum de 260 lei, din care suma de 200 lei reprezintă onorariul av. oficiu -, onorariu ce s-a dispus a fi avansat din fondul în contul Baroului
Pentru a decide astfel, s-au reținut următoarele:
Analizând motivele invocate de inculpat în apel și de asemenea, analizând sentința penală atacată, în raport de prevederile art.371 Cod pr.pen. tribunalul a apreciat că apelul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Inculpatul este judecat în prezenta cauză pentru comiterea mai multor fapte penale de aceeași natură, evidențiind perseverență infracțională. De asemenea, se reține și starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului.
Toate aceste aspecte au fost avute în vedere de prima instanță, făcându-se o individualizare în concret judicioasă a sancțiunii penale, ținându-se cont, pe lângă aspectele generale prevăzute de art.72 Cod penal, și de cele personale, implicit atitudinea sinceră avută de inculpate pe parcursul procesului penal.
În raport de aceste elemente, s-a reținut că instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art.74-76 alin.1 lit.b Cod penal și art.80 Cod penal, reducând pedepsele sub minimul special prevăzut de textul incriminator.
Astfel, tribunalul a apreciat că apelul nu este fondat.
Împotriva acestei decizii declarat recurs inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea motivelor de recurs, inculpatul precizat că se face vinovat doar de comiterea unei singure infracțiuni de tâlhărie, respectiv cea săvârșită împotriva părții vătămate, arătând totodată că, referitor la celelalte infracțiuni de tâlhărie reținute în sarcina sa și pentru care fost condamnat nevinovat, nefiind el autorul acestor infracțiuni.
Față de toate acestea, solicitat ca instanța de recurs să dispună achitarea sa, având în vedere că nu comis infracțiunile de tâlhărie împotriva părților vătămate, și și, totodată solicitat ca instanța să reaprecieze condamnarea pe care a suferit-o pentru fapta pe care recunoscut -, cea săvârșită împotriva părții vătămate.
RECURSUL FORMULAT E NEFONDAT.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, în mod corect fiind reținută vinovăția inculpatului și încadrarea juridică faptelor comise.
Inculpatul recunoscut săvârșirea faptelor în modalitatea prezentată în rechizitoriu cu ocazia audierii sale în faza urmăririi penale, iar la cercetarea judecătorească a confirmat concret activitatea infracțională pe care desfășurat-o, circumstanțiind însă modul de acțiune, încercând să acrediteze ideea că nu folosit violența împotriva părților vătămate.
Faptul că nu a recunoscut în mod efectiv că nu folosit violența, aceasta nu înseamnă că negat comiterea faptelor, ci, așa cum am precizat, inculpatul confirmat în concret activitatea infracțională în ceea ce privește pe fiecare parte vătămată.
Declarațiile inculpatului se coroborează cu procesele verbale de conducere în teren, cât și cu procesele verbale efectuate cu ocazia reconstituirii, precum și cu declarațiile părților vătămate și ale martorilor audiați în cauză, din toate acestea rezultând modul de acțiune al inculpatului, cât și locația unde s-au săvârșit faptele, vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită.
Împrejurarea că acele telefoane au fost smulse realizează elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie - practica judiciară în mod constant confirmând că luarea unui telefon mobil prin smulgere din posesia unei părți vătămate realizează elementele constitutive ale infracțiunii complexe de tâlhărie.
Apreciem că în cauză cele două instanțe au procedat și la o justă operațiune de individualizare pedepselor aplicate, dovedind suficientă clemență, ținând cont de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod Penal, respectiv de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, de persoana inculpatului care e cunoscut cu antecedente penale, suferind condamnări anterioare, fiind recidivist.
Deși inculpatului anterior i- fost aplicată o pedeapsă având ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere, acesta continuat să persiste în comportamentul infracțional și comis faptele deduse judecății.
Față de toate acestea, apreciem că atât încadrarea juridică faptei, cât și vinovăția inculpatului au fost pe deplin dovedite, iar pedeapsa aplicată fost corespunzător dozată, motiv pentru care apreciem că se impune respingerea ca nefondat recursului promovat.
Întrucât inculpatul fost cercetat și judecat în stare de arest preventiv, față de soluția pronunțată și față de faptul că și în prezent se mențin temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, se va menține starea de arest inculpatului.
Văzând și disp. art. 189 și 192 al.2 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul ( fiul lui G și, ns. la 10.08.1984 în B, cu domiciliul în B,-, CNP- -, în prezent deținut în Penitenciarul cu regim de Maximă Siguranță G) împotriva deciziei penale nr. 225/04.11.2008 a Tribunalului Brăila (sentința penală nr. 1395/15.09.2008 a Judecătoriei Brăila ).
Conform art. 38517alin. 4 în ref. la art. 350 alin. 1 Cod proc. penală menține starea de arest a inculpatului.
În baza art. 38517alin. 4 în ref. la art. 383 alin. 2 Cod proc. penală deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 11.01.2008 până la data de 15.01.2009.
În temeiul art. 192 alin. 2 cod proc. penală, obligă pe inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în recurs - avocat, va fi virată în contul Baroului G din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 15.01.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.dec.jud. /26.01.2009
Jud. fond
Jud. apel -
Tehnored.CG/ 2 ex./ 28.01.2009
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Dumitru
